Conflict de competenta Instante comerciale. Decizia 6/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 6
Ședința din Camera de Consiliu de la 06 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași privind soluționarea acțiunii în pretenții promovată de " " I în contradictoriu cu "LICHIDATOR "
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit dispozițiilor art. 22 (5) Cod procedură civilă.
Curtea, verificînd actele și lucrările dosarului, constată conflictul negativ de competență în stare de judecată și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față;
Prin sentința comercială nr. 12592 din 3.11.2008, pronunțată de Judecătoria Iașis -a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași și s-a declinat spre competentă soluționare Tribunalului Iași acțiunea formulată de, - și .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 7776/2008, - și - au solicitat în contradictoriu cu Lichidator obligarea acesteia din urmă să plătească celor dintâi suma de 30.250 lei - daune materiale, 30.000 lei - daune morale și 250 lei onorariu avocat.
În motivarea acțiunii reclamanții susțin că debitul solicitat provine din acțiunile lichidatorului judiciar (procedura insolvenței) prin care a solicitat același debit de două ori de la societatea reclamantă. Prin urmare pentru același debit societatea reclamantă a înregistrat o plată dublă. Ca urmare a acestor acțiuni ale lichidatorului judiciar societatea reclamantă înregistrat și un prejudiciu de imagine fiind afectată reputația.
În replică, reprezentanții pârâtei au formulat întâmpinare invocând pe lângă alte două excepții de fond și excepția necompetenței materiale a judecătoriei.
Găsind util a se pronunța mai întâi asupra unei excepții de procedură care face inutilă judecarea cauzei în fond la udecătoria Iași, instanța pune această excepție în discuția părților, rămâne în pronunțare, reținând următoarele:
Lichidatorul judiciar a fost desemnat de Tribunalul Sindic I în cadrul procedurii de reorganizare judiciară a Instalații, conform Legii nr. 64/1995.
În atare situație, procedura specială determină ca toate cererile referitoare la societatea în lichidare să fie soluționate de către Tribunalul Iași, motiv pentru care va admite excepția necompetenței materiale Judecătorie I, va declina spre competentă soluționare cauza către Tribunalul Iași urmând a lăsa nesoluționate celelalte două excepții invocate.
Prin sentința comercială nr. 487/COM din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Iașis -a constatat necompetența materială a Tribunalului Iași.
S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamanta în contradictoriu cu pârâta LICHIDATOR, în favoarea Judecătoriei Iași.
A fost trimis dosarul Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială pentru stabilirea instanței competente.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că:
La termenul din 20.02.2009 Tribunalul a invocat excepția necompetenței materiale, excepție ce va fi analizată prioritar conform art. 137 alin. 1 și art. 158 alin. 1 Cod procedură civilă și va fi admisă pentru argumentele ce succed.
La 02.10.2007 pârâta LICHIDATOR a înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași cererea cu nr- prin care solicită obligarea, la plata sumei de 30.000 lei, actualizate.
Prin încheierea din 23.01.2008 Judecătoria a luat act de renunțarea la judecată.
Prin cererea nr. 7776/2008, cheamă în judecată LICHIDATOR pentru a fi obligată pârâta să-i plătească suma totală de 30.250 lei, cu titlu de daune materiale și morale. În esență, reclamanții au susținut că au fost prejudiciați material și moral prin faptul că pârâta a promovat acțiunea nr- cu rea-credință, știind că era neîntemeiată și nelegală.
Arată reclamanții că solicită sancționarea abuzului de drept reprezentat de promovarea cu rea-credință a unor cereri de chemare în judecată.
Tribunalul mai reține că reclamanții și-au întemeiat pretențiile pe disp. art. 998 Cod civil.
Tribunalul apreciază că izvorul litigiului de față este unul pur civil, constând în prezumtivul act delictual comis de către pârâtă la adresa intereselor reclamanților prin introducerea nejustificată a unei cereri de chemare în judecată a societății reclamante iar soluționarea acestei spețe se face pe tărâmul răspunderii civile delictuale, circumscrisă de art. 998 - 999 Cod civil.
Este adevărat că pârâta a introdus cererea nr- în calitate de lichidator judiciar al INSTALATII dar aceasta nu poate avea semnificația că toate litigiile ce se produc ca urmare a conduitei lichidatorului în exercitarea atribuțiilor sale ar fi de competența tribunalului. Conform art. 16 Cod procedură civilă sunt de competența tribunalului cererile în materia reorganizării judiciare și a falimentului iar art. 2 și art. 6 din Legea nr. 85/2006 prevăd că sunt de competența tribunalului procedurile instituite prin această lege.
Nici una dintre aceste norme nu impun competența tribunalului pentru soluționarea acțiunii în despăgubiri formulată de către o terță persoană care se consideră prejudiciată de felul în care lichidatorul a înțeles să-și îndeplinească atribuțiile, tribunalul având abilitatea de a analiza doar cererile legate strict de starea de insolvență.
În consecință, tribunalul constată că, în temeiul art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoria este competentă material a soluționa speța de față și, în baza art. 159 pct. 2 și art. 22 pct. 2 Cod procedură civilă va trimite dosarul Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială pentru rezolvarea conflictului negativ de competență.
Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competență, conform dispozițiilor art. 22 Cod procedură civilă, dosarul a fost trimis la Curtea de Apel Iași - Secția comercială.
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, Curtea reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 21.04.2008, reclamanții I, și, în contradictoriu cu pârâta Lichidator au solicitat obligarea acestei pârâte la plata sumei de 30250 lei cu titlu de pretenții (daune materiale și morale).
Curtea reține că, față de prevederile art. 4 din Codul Comercial, care instituie prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, în afară de excepțiile menționate expres de lege (obligația are un caracter civil) sau necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant) toate obligațiile comerciantului,indiferent de izvorul lor, au caractere comercial.
Așa fiind, sunt comerciale nu numai obligațiile contractuale, ci și cele rezultate din faptele licite sau ilicite (art. 998 Cod civil).
Stabilind că litigiul de față are o natură comercială și față de valoarea obiectului cererii, Curtea reține că în speță, pentru stabilirea competenței după materie, sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 19 Cod procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a acțiunii comerciale de față în favoarea Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii comerciale formulate de I, și, în favoarea Judecătoriei Iași.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.04.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.04.2009
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu
