Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 6/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6/COM
Ședința din Cameră de Consiliu - 03.06.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea acțiunii formulată de reclamanții -, PRIN, cu domiciliul în B,-, în contradictoriu cu pârâții - SC SA, cu sediul în C, b-dul - Complex Comercial, nr.235,.1, SC 2000 SA, cu sediul în B, Calea, nr.62-68, sect.3.
Cererea se judecă fără citarea părților conform art. 22 (5) pr. civ.
În ședință a răspuns pentru reclamanți prin av. în baza delegației de substituire dată de av..
Curtea apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri asupra conflictului negativ de competență.
Având cuvântul pentru reclamanți av. arată că ambele instanțe sunt în eroare în ce privește natura comercială a cauzei. Acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, situație în care ne aflăm în prezența unui litigiu de natură civilă, competența revenind Judecătoriei Constanța.
Curtea rămâne în pronunțare asupra conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Constanța reclamanții -, și, prin C, au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții, SC SA, C, Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare nr. 30874/2001, nr. 318/1974 și nr. 1014/2002, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în baza notificării formulată în temeiul Legii nr.10/2001 a fost emisă Dispoziția primarului nr.3847/23.11.2005 prin care le-a fost restituit în natură imobilul situat în C,-, cu excepția apartamentelor înstrăinate către și.
În ceea ce privește vânzarea către SC SA, reclamanții au invocat încălcarea prevederilor legale în materie, transferul dreptului de proprietate operând în anul 2002, în condițiile în care formulaseră cerere de restituire a imobilului în natură, atât în baza Legii nr.112/1995 cât și în temeiul Legii nr.10/2001, reaua credință a pârâților la încheierea acestui act fiind evidentă în opinia reclamanților.
În drept au fost invocate dispozițiile art.1, 11 din Legea nr.112/1995 și art.46 din Legea nr.10/2001.
La termenul de judecată din data de 10.03.2008, pârâta SC SA a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța raportată la capătul de cerere ce are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.1014/2002 încheiat între SC 2000 și SC A, motivând că obiectul cererii are caracter comercial.
Prin Sentința civilă nr. 4807/17.03.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței, raportată la capătul din cererea de chemare în judecată ce are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr.1014/2002 încheiat între SC 2000 SA și SC SA.
A dispus disjungerea acestui capăt de cerere și declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța - Secția Comercială.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut din înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum și în raport de dispozițiile art.4 și art.7 din Com. raportate la dispozițiile art. 2 pct.1 lit.a din pr.civ. că nu este competentă material să soluționeze prezenta cerere, această competență aparținând Tribunalului Constanța - Secția Comercială.
Urmarea declinării, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr.8432/212/18.02.2007, iar în ședința publică din 07.04.2009 instanța a invocat excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.
Prin Sentința civilă nr.2472/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a constatat natura comercială a cauzei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA și SC 2000 SA sub nr. 1014/29.11.2002.
A admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Constanța și a declinat cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Constanța.
A constatat conflict negativ de competență între Judecătoria Constanța și Tribunalul Constanța - Secția comercială și a trimis cauza la Curtea de Apel Constanța pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.2 pct.1 lit.a) Cod pr.civ. tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil. În cauză, obiectul cererii este evaluabil în bani ( decizia nr.32/2008 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii ) și are o valoare mai mică de 100.000 lei ceea ce atrage competența de soluționare a judecătoriei.
La Curtea de Apel Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr. 653/36/13.05.2009.
Analizând cauza sub aspectul competenței materiale, potrivit dispozițiilor art. 22.pr.civ. Curtea reținecă obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare cumpărare în care părți sunt societăți comerciale iar temeiul juridic îl reprezintă dispozițiile art.46 din Legea nr.10/2001.
, cele două instanțe se află în conflict în ceea ce privește caracterul evaluabil sau neevaluabil al obiectului acțiunii.
În realitate însă, pentru a stabili în mod corect competența instanței în speța de față, Curtea trebuie să analizeze în principal natura juridică a cauzei, în raport cu care constată că în mod greșit a fost stabilită ca fiind una comercială.
Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.
Este adevărat că dispozițiile art. 3 din Codul comercial stabilesc faptele obiective de comerț, iar art. 4 instituie prezumția de comercialitate pentru toate contractele sau obligațiunile unui comerciant (fapte subiective de comerț), prezumție simplă ce poate fi răsturnată prin proba contrară, respectiv prin dovedirea faptului că acestea sunt de natură civilă sau dacă contrariul rezultă din însuși actul.
de față se încadrează în excepția prevăzută de art. 4 Cod comercial prin raportare la temeiul juridic invocat de reclamanți, Legea nr.10/2001, lege specială ce reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, lege ce pune în valoare un principiu fundamental al dreptului civil și anume cel al ocrotirii și apărării drepturilor subiective.
Or, dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comerț și comercianți și el privește raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, dreptul civil având ca obiect toate celelalte raporturi patrimoniale, precum și raporturile procesuale nepatrimoniale.
Contractele comerciale se disting printr-un element definitoriu: comercialitate, în sensul că, potrivit legii, ele sunt acte de comerț prin care se stabilesc raporturi juridice comerciale și din care izvorăsc obligații comerciale.
Contractul de vânzare - cumpărare în discuție nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, din acest contract neizvorând obligații comerciale.
Este irelevant faptul că imobilul cumpărat de pârâtă în baza contractului de vânzare - cumpărare formează fondul său de comerț și că este înregistrat în evidența contabilă a societății.
Prin urmare, având în vedere obiectul pricinii, temeiul legal invocat (Legea nr.10∕2001) cât și faptul că litigiul nu pune în discuție comercialitatea actului ci legalitatea transmiterii dreptului de proprietate, în condițiile în care se începuse o procedură prevăzută de Legea nr.10∕2001, rezultă că natura juridică a cauzei dedusă judecății este una civilă.
Întrucât valoarea obiectului acțiunii este sub 500.000 lei ( conform contractului de vânzare cumpărare fila 97 dosar judecătorie), sunt incidente prevederile art.1, alin.1, pct.1 pr.civ. coroborate cu dispozițiile art. 2, alin.1 pct.1 lit. b proc.civ. și competența de soluționare aparține judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei- acțiunea formulată de reclamanții -, prin, cu domiciliul în B,-, în contradictoriu cu pârâții - SC SA, cu sediul în C, b-dul - Complex Comercial, nr.235,.1 și SC 2000 SA, cu sediul în B, Calea, nr.62-68, sect.3, în favoarea Judecătoriei Constanța.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03 Iunie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
tehnoredactat hot.jud.-- -/5 ex.
Dosar nr-
Data ______________
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
CĂTRE
JUDECĂTORIA CONSTANȚA
Prin prezenta, vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat întrucât prin Sentința civilă nr. 6/com/03.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.
Dosarul conține ____file.
PREȘEDINTE DE COMPLET
GREFIER
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban
