Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 7/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
SENTINȚA Nr. 7
Ședința publică de la 01 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
Grefier - -
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență intervenit între Judecătoria Vaslui și Tribunalul Vaslui privind soluționarea cererii formulate de reclamanta COM - PNr eprezentată de lichidatorul judiciar Greval Cons P N în contradictoriu cu pârâții, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară V și petrol V prin lichidator judiciar, Reorganizare lichidare având ca obiect constatare nulitate contract.
Cauza se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților, potrivit art. 22 pct. 5 Cod Procedură Civilă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată conflictul negativ de competență în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată:
Prin sentința civilă nr.334/31.03.2008 a Tribunalului Vasluis -a dispus:
Califică litigiul ca fiind de natură civilă.
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului Vaslui de a soluționa cererea.
Declină competența materială de soluționare a cererii formulată de reclamanta - - - PNr eprezentată de lichidatorul judiciar Greval Cons cu sediul în P N, str. - nr.16, -.3,. C,.35, județul N în contradictor cu pârâții - SRL V cu sediul în V, suburbia Moara,-, județul V, Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară V cu sediul în V,-, județul V, - - V reprezentată de lichidator judiciar - Reorganizare Lichidare I cu sediul în I,-, județul I, în favoarea Judecătoriei Vaslui.
S-a reținut că, cadrul normativ ce reglementează competența materială a tribunalului în materie comercială are în vedere procese și cereri prin care se urmărește valorificarea drepturilor ce își au izvorul în fapte de comerț astfel cum sunt precizate în art.3 din Codul comercial, caracterul comercial sau civil al acțiunii fiind determinat de natura dreptului subiectiv ce se vrea a fi valorificat.
În cauză nu se tinde la valorificarea unui drept ce izvorăște dintr-un fapt de comerț care să confere acțiunii caracter comercial, ci se are în vedere realizarea unui drept subiectiv de natură civilă care izvorăște dintr-un raport juridic de drept civil.
Pe de altă parte, vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile în actuala structură nu este un act de comerț, chiar dacă a fost făcută cu intenția de revindere sau închiriere.
Această concluzie rezultă din redactarea art.3 pct.1 Cod comercial unde sunt menționate numai bunurile mobile.
Soluția este în acord și cu formalismul cerut de lege pentru actele juridice privitoare la imobile, formalism care este incompatibil cu raporturile comerciale.
Contractele de vânzare-cumpărare sunt de natură civilă și nu pot dobândi caracter comercial, chiar dacă intervin între părți care sunt comercianți.
Faptul că prin sentința civilă nr.233/2005 Tribunalul Neamț, judecătorul sindic, a soluționat cereri ce au avut ca obiect constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare bunuri imobile, nu conferă natură comercială litigiului de față întrucât nici acele contracte nu au fost de natură comercială, soluționarea cauzei făcându-se în baza Legii nr.64/1995.
În consecință, instanța califică litigiul ca fiind de natură civilă și urmează să admită excepția de necompetență materială de a soluționa cauza.
Judecătoria Vaslui astfel sesizată, prin sentința civilă nr.2142/27.06.2008 a dispus:
În baza art.158 Cod procedură civilă declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - PNr eprezentată de lichidatorul judiciar CONS cu sediul în P N,-, -3,. C,.35, județul N și pârâții: - SRL V cu sediul în V, suburbia Moara,-, județul V, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V cu sediul în V,-, județul V, - " PETROL" - V reprezentată de lichidator judiciar Reorganizare Lichidare I cu sediul în I,-, județul I, în favoarea Tribunalului Vaslui - secția comercială.
Înaintează dosarul Curții de Apel Iași pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
S-a reținut că, este real că din cuprinsul art.3 din Codul comercial reiese că actele de vânzare-cumpărare privind bunurile imobile nu sunt fapte de comerț, justificarea fiind că în ipoteza contrară legiuitorul ar fi inclus operațiunile cu bunuri imobile în categoria faptelor de comerț.
Totuși, și doctrina și jurisprudența consideră că enumerarea cuprinsă în art.3 al Codului comercial este doar exemplificativă și nu exhaustivă, fiind avute în vedere la data adoptării Codului comercial, ca fapte de comerț, cele mai frecvente acte juridice sau operațiuni ce constituiau la acel moment baza activității comerciale.
Doctrina și practica judiciară admit că imobilele de care comerciantul se folosește în activitatea sa fac parte din fondul de comerț dacă acesta este proprietarul lor.
Din contractele de vânzare-cumpărare deduse judecății se reține că bunurile imobile dobândite de societatea comercială pârâtă apar ca afectate desfășurării unei activități de producție, unei activități comerciale, în scopul obținerii de profit, ca atare natura juridică, operațiunea în sine și acțiunea promovată îmbracă forma comercială.
Fondul de comerț este privit ca un ansamblu de bunuri, o universalitate de fapt, care cuprinde toate bunurile necesare comerciantului pentru buna desfășurare a activității comerciale atunci când bunurile se contopesc în masa fondului, actele de vânzare-cumpărare apar ca acte de comerț. Ca atare litigiul ce are ca obiect un bun destinat exploatării comerciale are natură comercială.
Se conturează, în cauză, natura comercială a vânzării-cumpărării întrucât destinația bunurilor de a fi exploatate comercial reprezintă un criteriu elocvent în determinarea raportului de drept substanțial, și bazat pe acesta, în stabilirea naturii comerciale a litigiului dedus judecății.
Instanța consideră că în termenul de "materie comercială" sunt cuprinse nu doar litigiile legate de faptele de comerț, îndeplinite de comercianți, ci și celelalte litigii, legate de activitatea comercială ca în cazul contractului de dobândire a bunurilor de către societatea pârâtă.
Teoretic, cuprinderea unui imobil în fondul de comerț face ca acesta să sufere o transformare a naturii lui juridice, operațiunile juridice cu un imobil - cauza de față - cuprins în fondul de comerț fiind operațiuni comerciale.
Soluția Codului comercial - îmbrățișată de Tribunalul Vaslui - privind caracterul civil al vânzării-cumpărării bunurilor imobile este cea tradițională. Ea se explică prin grija legiuitorului pentru protecția actelor juridice privind bunurile de mare valoare, așa cum sunt bunurile imobile.
Această soluție, care se bazează pe valoarea diferită a bunurilor mobile și imobile, nu mai este actuală.
Există în prezent bunuri mobile de o valoare mai mare decât cea a bunurilor imobile.
Instanța consideră că această concepție trebuie abandonată în favoarea unei concepții moderne ce și-a găsit consacrarea și în alte legislații.
Verificând actele și lucrările dosarului în lumina dispozițiilor art.20 și urm. Curtea de Apel Iași, Secția comercială, investită cu conflictul negativ de competență, constată că Judecătoria Iași este competentă să soluționeze conflictul pentru următoarele considerente:
Competența materială a tribunalului în materie comercială privește cererile prin care se urmărește valorificarea drepturilor ce își au izvorul în fapte de comerț (art.3 Cod comercial). Caracterul comercial sau civil al cererii este determinat de natura dreptului subiectiv ce urmează a fi valorificat.
În cauza de față, nu se urmărește să se valorifice un drept ce provine dintr-un fapt de comerț, care să-i dea acțiunii un caracter comercial, ci se urmărește realizarea unui drept subiectiv de natură civilă care își are sorgintea într-un raport juridic civil.
Vânzarea-cumpărarea bunurilor imobile, nu reprezintă un act de comerț chiar dacă a fost făcută cu intenția de revendicare sau închiriere (art.3 pct.1 Cod comercial). Contractele de vânzare-cumpărare sunt de natură civilă chiar dacă ele intervin între comercianți.
Soluția adoptată de Tribunalul Neamț este irelevantă în prezența argumentelor exprimate în cele ce preced.
Prin consecință, competentă să soluționeze litigiul de față este Judecătoria Vaslui, instanța la care va fi trimisă cauza.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.20 pct.2 și urm. Cod procedură civilă, stabilește că este competentă să judece cauza dintre reclamanta - - PNr eprezentată de lichidatorul judiciar Greval Cons P N și pârâții V, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară V și V prin lichidator judiciar Reorganizare Lichidare, Judecătoria Vaslui, litigiul fiind de natură civilă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1.09.2008.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
09.IX.2008.-
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi
