Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 72/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
SENTINȚA COMERCIALĂ Nr. 72/CC/2009
Ședința din Camera de Consiliu de la 8 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Deva și Tribunalul Hunedoara privind litigiul dintre reclamanta - - Direcția Regională de Drumuri și Poduri T, împotriva pârâtei SC COM SRL, având ca obiect somație de plată.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților conform art.22 alin.5 Cod pr.civilă.
Instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra conflictului negativ de competență;
Prin sentința civilă nr.4788/2009 Judecătoria Devaa declinat competența de soluționare a cererii formulată de creditorul Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri T împotriva debitorului SC COM SRL, în favoarea Tribunalului Hunedoara.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Deva a reținut că părțile au încheiat contractul nr.2447/2006, având ca obiect plata în rate a tarifului de utilizare și eliberare a rovinietelor și că debitorul nu a achitat ratele 2 și 3 la scadență, astfel că s-au calculat și penalități de întârziere, conform art.3 alin.1 din contract.
Analizând textele legale prevăzute de art.1 alin.2 din OUG 84/2003 privind înființarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - și ale art. 2 alin.1 lit.c din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reiese că sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. Art.2 lit.b din același act normativ prevede că sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Prin sentința nr.2227/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoaraa fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de creditoarea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri T în favoarea Judecătoriei Deva și a înaintat dosarul Curții de Apel Alba Iulia pentru soluționarea conflictului de competență ivit.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Hunedoaraa reținut că, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România prin Direcția Regională Drumuri și Poduri T este o societate pe acțiuni și contractul încheiat între aceasta și debitoarea SC COM SRL este un contract de natură comercială, ambele părți fiind comercianți potrivit Legii nr.31/1990.
În această situație obligațiile izvorâte din contractul încheiat între părți sunt tot de natură comercială ( art.56 Cod comercial) și nu de contencios administrativ.
Creditoarea nu poate fi asimilată unei autorități publice.
Ca urmare, potrivit art.1 coroborate cu art.2 Cod pr. civilă obiectul având o valoare sub 100.000 lei competența de soluționare revine judecătoriei.
Asupra conflictului de competență, Curtea constată următoarele:
Contractul invocat de creditoare, pentru emiterea somației de plată, nu se încadrează în categoria prevederilor art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004, acesta având un obiect total diferit de cele expres și limitativ prevăzute de această lege, și anume: încasarea potrivit OG nr.15/2002 a tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale și eliberarea rovinietelor corespunzătoare.
Contractul administrativ presupune un acord de voință între o autoritate administrativă sau un alt subiect de drept autorizat de acesta și un particular, prin care particularul se angajează, în schimbul unei sume de bani, să asigure funcționarea unui serviciu public, ori să efectueze o lucrare publică a căror organizare reprezintă obligații legale ale administrației.
Contractele încheiate de administrația publică au anumite caracteristici speciale, impuse de interesul public care stă la fundamentul încheierii și executării acestora, fiind considerate contracte publice.
Contractele publice sunt întâlnite sub diferite forme: achiziții publice, concesiuni, asocieri în participație, etc. toate acestea au anumite trăsături comune, care alcătuiesc împreună regimul juridic al contractelor publice, și guvernează încheierea, executarea și efectele contractului public, precum și responsabilitatea contractuală.
Astfel, părțile au obligația de a accepta anumite clauze reglementare stabilite prin lege sau, pe baza legii, prin hotărâre de guvern ( clauze care formează partea reglementată a contractului, însă au și facultatea de a negocia alte clauze contractuale ( partea contractuală).
Regimul juridic special căruia îi sunt supuse contractele administrative se caracterizează, în primul rând, prin forme speciale necesare încheierii lor ( caietele de sarcini, care cuprind unele din clauzele contractului ce urmează a fi încheiat, particularii având doar posibilitatea de a accepta sau a refuza încheierea contractului în aceste condiții; la clauzele standard se adaugă și unele clauze negociate de părți), precum și principii speciale cu privire la executarea lor ( realizarea, sancțiuni, decăderi).
Sunt contracte administrative, spre exemplu, contractul de achiziții publice, reglementat în prezent prin OUG 34/2006, și contractul de concesiune, reglementat prin OUG 34/2006 și OUG 54/2006.
Contractul administrativ nu trebuie confundat însă cu contractul forțat și de adeziune, care se încheie între particulari, respectiv persoane de drept privat dar care sunt impuse de lege și ale căror clauze sunt de asemenea prestabilite tot prin lege, părțile neputând modifica clauzele contractuale ci doar să accepte sau nu.
Raportat la cele de mai sus expuse, în mod greșit a calificat Judecătoria Deva contractul încheiat între părți ca fiind un contract administrativ, acesta fiind de fapt un contract comercial d e adeziune în sensul că obiectul și clauzele acestuia au fost prestabilite prin lege, respectiv prin OG nr.15/2002 iar ambele părți contractante sunt comercianți în sensul prevăzut de art.1 alin.2 din Legea nr.26/1990.
Examinând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe curtea de apel constată că obiectul cererii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de 40,69 lei pe calea somației de plată.
În mod greșit a interpretat judecătoria natura contractului încheiat între părți ca fiind contract administrativ, deoarece natura contractului este aceea a unui contract comercial d e adeziune.
Față de valoarea pretențiilor și de natura comercială a raporturilor juridice dintre părți, competența de soluționare a cauzei în primă instanță ar reveni, potrivit art.1 pct.1 Cod pr.civilă Judecătoriei Deva.
Aceeași instanță este competentă, potrivit art.2 alin.1 din OG. 5/2001, să soluționeze, în primă instanță, prezenta cauză.
Față de considerentele expuse se va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Deva.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta - DRDP T împotriva pârâtei SC COM SRL în favoarea Judecătoriei Deva.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 8.12.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.
Dact. 4 ex./10.12.2009
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu
