Conflict de competenta Instante comerciale. Sentința 8/2009. Curtea de Apel Cluj

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8/2009

Ședința camerei de consiliu din 22 Ianuarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Ungur

GREFIER: - -

S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Cluj - Secția civilă și Tribunalul Comercial Cluj, constatat prin decizia comercială nr.275/R/2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în ce privește soluționarea recursului declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 3942/01.04.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr-, privind și pe intimații -, -.

Soluționarea cauzei s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților.

CURTEA

asupra incidentului procedural de față,

reține că:

1. Prin sentința civilă nr. 3942 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dos. nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - C-N în contradictoriu cu pârâții:, și, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâți.

Pentru a hotărî în acest sens, Judecătoria a reținut în esență că reclamanta nu este titulara vreunui drept de proprietate asupra imobilului din litigiu, singurul atribut pe care aceasta l-a dobândit în temeiul art. 1 alin. 2 din HG nr. 391/1995 a fost acela de folosință gratuită asupra unei încăperi din imobil pe o durată de 140 ani, spațiul fiind în administrarea Consiliului Local al municipiului C-

2. Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat recurs (denumit greșit apel) înregistrat la instanța de fond la data de 14 mai 2008.

fiind cu recursul, Tribunalul Cluj -Secția civilă, ca instanță de recurs, a statuat cu majoritate de voturi prin decizia nr. 899/R/11.09.2008 pronunțată în dos. nr- că nu este competent material pentru a tranșa recursul, sens în care a decis declinarea competenței materiale în favoarea jurisdicției comerciale, recte Tribunalului Comercial Cluj.

Pentru a decide astfel Tribunalul Cluja statuat că spațiul comercial din litigiu a fost înscris în capitalul social al reclamantei, făcând așadar parte din fondul de comerț al acesteia, fiind incident în aceste condiții art. 4 din Codul Comercial. De asemenea, față de împrejurarea că pârâții sunt persoane fizice s-a considerat că sunt incidente în cauză și prevederile art. 56 din legea comercială precitată.

Mai apoi, jurisdicția civilă concluzionează că acțiunea în revendicare a imobilului spațiu comercial cu valoare sub 100.000 lei se încadrează în tiparul raporturilor juridice de drept comercial și supuse astfel regulilor comerciale.

În opinia minoritară s-a arătat că s-ar impune respingerea excepției necompetenței materiale, deoarece acțiunea reclamantei nu se fundamentează pe un act juridic contractual încheiat între părțile din litigiu, astfel că nu pot fi reținute dispozițiile art. 56 din Codul Comercial. Totodată, s-a afirmat că acțiunea în revendicare dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 480 din Codul civil, are natură civilă, calitatea de comerciant a reclamantei rămânând indiferentă în raportul juridic dedus judecății.

3. Prin decizia comercială nr. 275/R/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a declinat competența materială de soluționare a recursului declarat de recurenta reclamantă în favoarea Tribunalului Cluj, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus trimiterea dosarului pentru soluționarea conflictului Curții de APEL CLUJ.

Pentru a decide astfel, jurisdicția comercială a statuat că reclamanta a învestit instanța de fond cu soluționarea unei cereri de revendicare, întemeiat pe dispozițiile art. 480.civ. ceea ce impune a se verifica titlurile opuse de părți, că astfel raportul juridic dedus judecății este în esență unul civil, calitatea de comerciant a uneia dintre părți neatrăgând competența materială a jurisdicției specializate în materie comercială.

4. Înainte a de a antama fondul sesizării, Curtea de Apel consideră necesar a face câteva observații în ceea ce privește regularitatea sesizării și esența conflictului negativ de competență.

Conform art. 20 pct. 2. pr. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

acesta este cazul și în situația cauzei de față, respectiv două instanțe, prin decizii irevocabile s-au declarat necompetente să judece recursul intenta de reclamantă.

Cu toate acestea, pentru a se statua asupra necompetenței ambele instanțe de recurs au avut în vedere natura juridică a cauzei dedusă judecății în fața primei instanțe, făcând abstracție de organul de jurisdicție și de natura soluției pronunțate de acesta.

Mai precis, Judecătoria Cluj -N ca primă instanță sesizată și ca instanță de fond s-a învestit și a soluționat pe fond o acțiune în revendicare imobiliară intentată de reclamantă, comerciant, împotriva a trei pârâți persoane fizice. Obiectul material al acțiunii îl constituie un spațiu comercial cu destinația de prăvălie situat administrativ în municipiul C-

Curtea constată că Judecătoria soluționat pe fond acțiunea în revendicare fără să atingă problema naturii juridice a acțiunii, plecând de la premisa că natura acțiunii este una pur civilă. Nu s-au remarcat în cuprinsul actelor și lucrărilor dosarului Judecătoriei discuții în ceea ce privește calitatea reclamantei, calificarea spațiului imobiliar ori alte asemenea aprecieri care să conducă la reținerea că Judecătoria a statuat în cauză ca o jurisdicție comercială.

Din această perspectivă, se poate trage concluzia fără teama de a greși că Judecătoria a statuat ca o instanță civilă de drept comun, iar recursul împotriva hotărârii pronunțate de o atare jurisdicție urmează cursul normal prevăzut de lege sub aspectul competenței. Altfel spus, instanța competentă să tranșeze asupra recursului urmează a fi stabilită prin aplicarea dispozițiilor art. 299 alin. 2 corelat cu art. 2 pct. 3.pr.civ.

Într-o atare situație competența instanței de recurs este atrasă în funcție de natura cauzei și felul jurisdicției care a pronunțat hotărârea supusă căii de atac. Daca instanța de recurs astfel învestită ar fi socotit că în raport de natura cauzei ori de alte elemente ale dosarului ar fi trebuit să statueze conform normelor de competență materială o altă jurisdicție, nu-și poate abandona propria competență materială atrasă în modalitatea arătată mai sus, ci ca instanță de recurs legal sesizată și învestită trebuie să pună în discuție, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2.pr.civ. motivul de recurs de ordine publică prevăzut expres la art. 304 pct. 3 din același cod și să procedeze apoi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 6 teza I pr.civ.

Cu referire la speță, Tribunalul Clujs -ar fi putu desesiza și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Cluj doar în ipoteza în care ar fi fost sesizat de Judecătoria Cluj -N ca jurisdicție comercială. Numai într-o astfel de situație ar fi fost validă excepția de necompetență materială nu și în situația în care a fost sesizat de Judecătoria Cluj -N ca jurisdicție civilă.

De ceea Curtea apreciază că aparent în cauza de față nu s-ar putea pune problema unui adevărat conflict negativ de competență între cele două jurisdicții.

Cu toate acestea având în vedere că în prezent cursul justiției este întrerupt prin două decizii de negare reciprocă a competenței materială a celor două instanțe de recurs, Curtea găsește necesar să intervină cu propria sa jurisdicție atrasă în special de prevederile art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 statuând asupra conflictului între acestea și deblocând astfel procedura de judecată în dosar.

5. Plecând de la statuările celor două jurisdicții în analiza excepției de necompetență materială și ținând seama de dezvoltările mai sus expuse Curtea apreciază că instanța de recurs competentă să statueze asupra recursului intentat de reclamantă este Tribunalul Cluj - Secția civilă în favoarea căruia urmează a fi stabilită competența.

Pentru stabilirea competenței materiale din punct de vedere al naturii cauzei trebuie să se plece de la obiectul acțiunii introductive de instanță, de la fundamentarea în fapt și în drept a acțiunii.

Curtea observă așadar că reclamanta, societate comercială, a intenta o acțiune în revendicare imobiliară împotriva pârâților persoane fizice invocând în drept, între alte temeiuri legal, dispozițiile art. 480, 481 și art. 645 Cod civil.

Calificarea unei astfel de acțiuni ca fiind eminamente civilă nu este la adăpost de critică dat fiind evoluția sinuoasă a literaturii juridice și a practicii judiciare în această privință.

Cu toate aceste neajunsuri, Curtea reține că natura juridică a raporturilor de drept material substanțial, obiect al acțiunii, se imprimă și se răsfrânge asupra naturii juridice a raporturilor de drept procesual și, în consecință, impune competența materială și funcțională a instanței.

Prin urmare, izvorul obligației de drept substanțial este criteriul esențial pentru stabilirea și decelarea naturii litigiului și, ca atare, a competenței instanței judecătorești din punct de vedere material și funcțional.

Din această perspectivă, Curtea observă că aspectele juridice legate de rezolvarea situației patrimoniului unei societăți comerciale au caracter comercial, iar litigiile referitoare la acestea sunt de competența jurisdicțiilor comerciale, potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a) pr.civ. corelate cu art. 1 pct. 1 din același cod și cu ale art. 36 alin. 3 rap. la art. 37 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Cu toate acestea, litigiile legate de rezolvarea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile sunt litigii de drept comun, iar competența soluționării unor astfel de litigii aparține jurisdicțiilor de drept comun.

În această ultimă categorie se pot include, între altele, litigiile petitorii ce au ca obiect revendicarea imobiliară care presupun stabilirea dreptului de proprietate prin compararea titlurilor pe care le opun părțile litigante. De aceea, în cadrul acestor litigii nu sunt incidente dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 56 Cod comercial ci dispozițiile art. 1 alin. 2 din Codul Comercial corelate cu art. 480 și urm. din Codul civil.

Față de cele ce preced, Curtea reține că pentru respectarea dreptului la justiție și dreptului la un proces echitabil, soluționabil într-un termen rezonabil, se impune a se stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Cluj - Secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Stabilește competența de soluționare a recursului formulat de reclamanta - - C-N împotriva sentinței civile nr. 3942 din 1 aprilie 2008 în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N, în favoarea Tribunalului Cluj - Secția civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - -

Red./Dact.

6 ex. 23 ianuarie 2009

Președinte:Liviu Ungur
Judecători:Liviu Ungur

Vezi şi alte speţe de drept comercial: