Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 1/A/2008
Ședința publică de la 18 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta Direcția Regională de Drumuri și Poduri T împotriva sentinței civile nr.987/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic - pentru apelanta pârâtă Direcția Regională de Drumuri și Poduri T și avocat pentru intimata reclamantă SC SRL.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul pârâtei apelante Direcția Regională de Drumuri și Poduri T solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul menținerii contractului de închiriere ca legal. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante SC SRL pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței reprezentând onorariu de avocat depusă la dosar.
Instanța având în vedere actele și lucrările dosarului lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința nr.987/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de SC SRL D împotriva pârâtei Direcția Regională de Drumuri și Poduri T, s-a constatat nulitatea contractului de închiriere 177/10.06.2003 și a actului adițional nr.1/1.08.2003 și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.739,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 10.06.2003 între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr.177/2003 prin care Direcția Regională de Drumuri și Poduri Taî nchiriat reclamantei terenul situat pe 7 Km 385+1025 în suprafață de 196 mp, teren destinat accesului rutier la motelul și restaurantul, proprietatea reclamantei.
Conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, terenul ce face obiectul contractului de închiriere, terenul este înscris în CF 19 N D, nr.topo 428/1-3 cu suprafața tabulară de 4.276 mp fiind proprietatea reclamantei SC SRL D în întregime, prin cumpărare din anul 2001.
În urma unei cereri formulată de reclamantă adresată pârâtei Direcția Regională de Drumuri și Poduri T s-a eliberat autorizația nr.4088/17.08.2001 pentru a putea demara lucrările pentru obiectul economic, reclamantei solicitându-i-se să se prezinte în cel mai scurt timp la sediul pârâtei pentru încheierea unui contract de închiriere, aspect recunoscut de aceasta din urmă din concluziile scrise depuse la dosar.
În aceste condiții nu se poate vorbi de încheierea unui contract pe baza voinței liber exprimate întrucât pentru eliberarea autorizației de construire reclamanta a obținut avizul pârâtei condiționat de încheierea contractului de închiriere pentru un teren proprietatea reclamantei.
Pârâta nu se poate prevala de împrejurarea că ar avea în administrare zona de protecție a drumului național pe o lărgime de 11 metri calculată de la axa drumului deoarece, așa cum rezultă din însuți certificatul de urbanism, terenul în suprafață de 195 mp ce face obiectul contractului de închiriere atacat se află în intravilanul municipiului
În atare situație contractul de închiriere nr.177/10.06.2003 îi lipsește unul din elementele esențiale și anume acela ca obiectul contractului să se afle în proprietatea locatorului sau să îl dețină cu un asemenea titlu care să-i permită să dispună de el prin act juridic.
Potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce îl are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Cum pârâta nu poate face dovada că este proprietara terenului închiriat singura concluzie care se poate trage este nulitatea absolută a contractului de închiriere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția Regională de Drumuri și Poduri T, solicitând desființarea hotărârii și menținerea contractului nr.177/2003 ca fiind legal încheiat.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta arată că prin OUG nr.84/2003 de înființarea SA a intervenit o transmisie universală a drepturilor și obligațiilor Regiei Autonome din România, iar art.3 alin.1 prevede că terenurile ce fac parte din zona de siguranță a drumului se atribuie acesteia în concesiune, sens în care s-a încheiat contractul nr.487.
Apelanta susține că zonele de siguranță se consideră parte integrantă din drum potrivit art.1 din OG nr.43/1997, iar conform Legii nr.22/2006 de aprobare4 și modificare a OUG nr.54/2006 pârâta are dreptul și obligația de a încasa tarife de utilizare pentru ocuparea zonei drumurilor naționale.
În drept se invocă art.282 Cod procedură civilă, art.135 alin.4 din Constituția României, art.47 din OG nr.43/1997, art.3 alin.1 din OUG nr.84/2003, OUG 54/2006 probată și modificată de 22/2007, art.47 din Normele de aplicare a OUG nr.54/2006.
Apelul a fost legal timbrat (fila 17).
Reclamanta a solicitat prin întâmpinare respingerea apelului și obligarea apelantei la plata drepturilor de judecată (fila 28).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtă raportat la probele dosarului, Curtea de Apel constată că apelul promovat de aceasta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a apreciat temeinic că potrivit raportului de expertiză topografică întocmit în cauză suprafața de 195 mp ce face obiectul contractului de închiriere nr.177/2003 și a actului adițional nr.1/2003 nu se află în proprietatea locatorului, care nu deține un titlu care să îi permită să dispună de acesta.
Terenul închiriat neavând un proprietar înscris în cartea funciară conform răspunsului la obiecțiuni formulat de expertul (fila 86 dosar fond), nu conferă pârâtei posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art.3 aliniat 1 din OUG 84/2003 în condițiile în care pârâta nu poate face dovada cu extras de carte funciară că acesta aparține proprietății publice a statului.
Contractul de concesiune nr.487 invocat de pârâtă în cadrul motivelor de apel încheiat între Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și din România (fila 7) nu poate constitui un temei în anul 2003 al închirierii contractului și a actului adițional cărora nulitate a constatat-o prima instanță întrucât, deși apelanta nu arată data încheierii contractului de concesiune, din aliniatul 3 al acestuia reiese că a fost încheiat doar la data de 4 februarie 2004.
În aceeași ordine de idei nici celelalte acte normative ulterioare încheierii actelor atacate din 2003, respectiv OUG nr.54/2006 modificată prin Legea nr.22/2007 și normele de aplicare ale acesteia, nu pot constitui un temei legal care să confere pârâtei dreptul să perceapă chirie pentru terenul de 195 mp.
De altfel, chiar și OUG nr.84/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.694 la 30 octombrie 2003, deci ulterior încheierii în luna iunie, respectiv august a celor două acte.
Prin urmare, argumentarea pârâtei apelante nu poate fi însușită de instanța de apel, aceasta nedovedindu-și titlul în temeiul căruia ar fi îndreptățită să perceapă chirie reclamantei, iar pe de altă parte condiționarea obținerii avizului pârâtei pentru eliberarea autorizației de construire de încheierea contractului de închiriere afectează voința liber exprimată a reclamantei, așa cum temeinic a reținut tribunalul.
Raportat la aceste considerente, Curtea de Apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile apelantei, urmând ca în baza art.296 Cod procedură civilă să fie respins ca nefondat apelul pârâtei.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariul avocatului ales al reclamantei dovedit cu chitanța nr.211/2007 (fila 32).
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Direcția Regională de Drumuri și Poduri T împotriva sentinței nr.987/CA/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă pârâta să plătească în favoarea reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18.01.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.4ex/18.02.2008
Jud.fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Nicolae Durbacă
