Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.1/C/2008 -
Ședința publică din 8 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: - -- JUDECĂTOR 1: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - grefier
********
Pe rol fiind, soluționarea apelului comercial formulat de reclamanții -" PRODUCTION"SRL cu sediul în O, str. -. -, nr.:. jud. B, și -ambii domiciliați în O,str. -. -, nr.:. jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtăDE CREDITcu sediul în M,-, jud. B împotriva sentinței nr.1015/COM din 6 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -nulitate act juridic -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta reclamantă -" PRODUCTION"SRL O - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.6 din 8 august 2007, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat, pentru apelanții reclamanți - personal și - lipsă, avocat, în baza aceleași împuterniciri avocațiale și pentru intimata pârâtă DE CREDIT - M - avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.116/15.11.2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, apelul reclamantei este timbrat cu suma de 22 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța nr.282-1-23 din 09.10.2007 plus 0,60 lei timbre judiciare, după care:
Reprezentantul apelanților reclamanți, față de actele depuse la termenul anterior, învederează că mai depune la dosar, pentru acest termen de judecată încă două înscrisuri, respectiv xerocopia hotărârii de divizare a Cooperativei de Credit - Banca Populară " "din 02.09.2002 și xerocopia procesului - verbal de predare - primire din 31 ianuarie 2001, înscrisuri comunicate și cu reprezentantul intimatei pârâte. Nu mai are alte cereri, învederează că, prezenta cauză este în stare de judecată.
Reprezentantul intimatei pârâte, de asemenea arată că, nu mai are alte cereri, prezenta cauză este în stare de judecată.
Instanța,nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelanților reclamanților susține apelul astfel cum a fost formulat și motivat și în scris, precizând că motivele de apel au mai fost susținute la termenul din 9 ianuarie 2007, când s-a redeschis cauza, astfel că nu va mai insista asupra acestora, în esență, solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel. Totodată mai arată că, instanța de fond și-a motivat soluția dată prin aceea că, fiind un litigiu comercial, în cauză nu se aplică legea civilă, ci dimpotrivă legea comercială, însă apreciază apelanții că legea civilă completează dreptul comercial, deci legea civilă completează legea comercial. Încă un aspect este și acela că în cauză se impune, ca fiind lovit de nulitate contractul de garanție imobiliară, radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită instanței respingerea apelului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată. În esență arată că, cererea de anulare a contractelor este o cerere nefondată, ambele legi, în temeiul cărora s-a solicitat acest lucru, sunt în afara contractelor de credit comercial și în consecință, nu se poate tinde la anularea acestora. De asemenea, în ceea ce privește contractul nr.20/2000, încheiat sub imperiul OG nr.97/2000, de credit nu a obținut autorizația de la BNR, toate actele fiind lovite de nulitate, însă în opinia pârâtei, toate actele încheiate sunt păstrate până la intrarea deciziei de autorizare. În ceea ce privește contractul nr.4/2000, este un motiv de apel și între cele două chestiuni se invocă lipsa capacității, ori în acest caz este vorba de acordarea de credite, iar problema care se pune este aceea a îmbogățirii fără justă cauză, punându-se și problema în ce măsură aceste contracte pot fi anulate sau nu. Apreciază totodată că nu sunt condiții pentru constatarea nulității contractelor nr.2 și 4 /2000.
În replică, reprezentantul apelanților învederează că, împrumuturile au fost rambursate, în cadrul contestației la executare constatându-se nulitatea contractelor,iar în ceea ce privește Legea nr.313/1879 este aplicabilă în completarea dreptului comercial.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr.1015/COM din 6 iunie 2007, Tribunalul Bihorar espins acțiunea formulată de reclamanta -. SRL cu sediul în O,-/A și reclamanții și ambii domiciliați în O,-/A în contradictoriu cu pârâta DE CREDIT "" cu sediul în M-, cod poștal -.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, ntre reclamanta PRODUCTION SRL și antecesoarea pârâtei, BANCA POPULARĂ "" s-a încheiat contractul de împrumut nr.4 din 15 martie 2000 pentru suma de 200.000.000 lei vechi, respectiv contractul de împrumut nr.20 din 28 septembrie 2000 pentru suma de 76.000.000 lei vechi. Pentru garantarea primului contract de credit, în sumă de 200.000.000 lei vechi, reclamanții persoane fizice, anterior acordării împrumutului, la data de 14 martie 2000 au instituit ipotecă asupra imobilului situat în O-/A înscris în CF 56235/A nr. top. 6472/2.
Fără nici un dubiu, așa cum și reclamanții au recunoscut în finalul cererii, litigiul are o natură comercială neevaluabil în bani având ca obiect nulitatea absolută a contractelor de împrumut și garanție imobiliară, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară prin radierea înscrierii sarcinii asupra imobilului.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt incidente dispozițiile art. 948 cod civil privitor la valabilitatea convențiilor au fost apreciatde ca fiind nefondate, întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile Codului comercial și a legilor speciale în materie.
Astfel, potrivit art. 1 Cod comercial în comerț sunt aplicabile dispozițiile Codului comercial, iar acolo unde legea nu prevede în completare, se aplică dispozițiile Codului civil.
În conformitate cu art.1 alin.2 din Legea 26/1990 privind restul comerțului, prin comercianți se înțeleg și organizațiile cooperatiste, iar antecesoarea pârâtei la data încheierii actelor juridice era înmatriculată la Registratura Comerțului sub nr. J -.
În ceea ce privește susținerile reclamanților conform cărora actele juridice încheiate de antecesoarea pârâtei sunt nule pe considerentul că antecesoarea pârâtei era o sucursală fără personalitate juridică și nu avea autorizația Băncii Naționale de funcționare și implicit de a desfășura acte de comerț, instanța le-a respins ca neîntemeiate, deoarece potrivit art.54 din Legea 31/1990 modificată nici societatea și nici terți nu pot opune, pentru a se sustrage de obligațiile asumate, o neregularitate în numirea reprezentanților și a altor persoane care fac parte din organele societății, atunci când această numire a fost publicată în conformitate cu legea.
De asemenea în condițiile art.55 alin.2 din Legea 31/1990, clauzele actului constitutiv ori hotărârile organelor statutare ale societății, care limitează puterile conferite de lege acestor organe sunt impozabile terților, chiar dacă au fost publicate.
Având în vedere că în comerț relațiile comerciale se bazează pe principiul libertății contractuale, lipsa cauzei contractului de garanție imobiliară invocată de reclamanți, și întrucât actul de garanție este anterior celui de împrumut, instanța a respins-o de asemenea, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește susținerea de către reclamanți a nulității clauzei penalității de întârziere de 150 % pe an, instanța a apreciat-o ca și întemeiată, întrucât așa cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XI/2005 în recursul în înțelesul legii, clauza penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală sau legală, contravine prevederilor legii, însă instanța nu poate să se pronunțe asupra acestei excepții, întrucât nu a fost legal sesizată cu acest capăt de cerere. Chiar dacă reclamanții ar sesiza instanța cu nulitatea clauzei penale, aceasta nu ar conduce implicit la nulitatea actului juridic în sine, întrucât aceste acte sunt de natură comercială, reprezentând fapte obiective de comerț materializate în împrumuturi de bani, iar raportat la art.54 și 55 din Legea 31/1990, instanța a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel, în termen apelanții -" PRODUCTION"SRL O, și, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate și pe cale de consecință admiterea acțiunii în fond cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că,sentința apelată este nelegală, fiind surprinzătoare interpretarea și aplicarea legii comerciale și civile, precum și a raportului dintre acestea. deduse judecății, nu îi sunt aplicabile prevederile art.54,55 din Legea nr.31/1990, prima instanță motivând soluția de respingere a acțiunii prin aceea că, fiind un litigiu comercial nu se aplică legea civilă, prevederile art.948 Cod civil nefiind incidente în speță.
Intimatei din cauză, precum și succesoarei eu nu i se aplică Legea nr.31/1990, deoarece nu este o societate comercială, ci dispozițiile Legii nr.109/1996 și OUG nr.97/2000 privitoare la organizațiile cooperatiste de credit. Este adevărat că, cele trei contracte din cauză reprezintă contracte comerciale, în baza cărora s-au materializat fapte de comerț, însă legea comercială nu dispune ea însăși asupra condițiilor de valabilitate ale contractelor comerciale, aplicându-se dispozițiile civile care completează legea comercială, fiind aplicabile dispozițiile art.948 Cod civil speței.
De asemenea, în mod greșit s-a reținut că, instanța nu se poate pronunța asupra nulității clauzei penale din contractele de împrumut, deoarece a fost sesizată cu o cerere de nulitate în întregime a contractelor, deoarece în cauză se poate pronunța o soluție de admitere parțială a acțiunii dacă se consideră că, doar parțial în privința clauzei penale, contractele sunt lovite de nulitate.
Arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra problemelor de drept invocate, privitoare la încheierea contractelor de către sucursală, ce nu are personalitate juridică și fără capacitate de a încheia acte juridice, precum și asupra faptului că intimata a încheiat acte fără autorizația de funcționare emisă de BNR conform OUG nr.97/2000.
De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția de respingere a cererii de nulitate a contractului de garanție imobiliară, mai precis în ceea ce privește lipsa cauzei juridice argumentând că acest contract este valid în baza principiului libertății contractuale, însă în speță contractul de garanție imobiliară nr.1298 din 14 martie 2000 fost încheiat anterior contractului de împrumut nr.4 din 15 martie 2000 pe care l-a garantat.
Ca urmare a nulității actelor principale de împrumut pe care le-a garantat contractele de garanție imobiliară, aceste ca acte juridice accesorii sunt la rândul lor lovite de nulitate, impunându-se radierea ipotecii și interdicției de înstrăinare înscrise în CF nr.56235/A
Intimata, legal citată în cauză a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca legale și temeinice arătând că, acțiunea în nulitatea contractelor este nefondată, motivele invocate de apelanta reclamantă, fiind nefondate.
Instanța de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat, urmând ca în baza prevederilor art.295 - 296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea sentinței atacate pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanții apelanți au solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractelor de împrumut nr.4 din 15 martie 2000 și 20 din 20 septembrie 2000, contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.1298 din 14 martie 2000 de BNP, precum și radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare înscrise în favoarea pârâtei în CF 56235/A
Între părțile din cauză, respectiv reclamanta apelantă -" PRODUCTION"SRL și antecesoarea pârâtei Banca Populară s-a încheiat contractul de împrumut nr.4 din 15 martie 2000, potrivit căruia antecesoarea pârâtei acorda cu titlu de împrumut societății reclamante suma de 200.000.000 lei vechi pentru o perioadă de 12 luni, împrumutul acordat fiind garantat prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.1298 din 14 martie 2000 potrivit căruia reclamanții - persoane fizice - garantau restituirea împrumutul acordat societății cu imobilul înscris în CF 56235/A O, nr.top 6472/2. Ulterior, societății reclamante i s-a acordat sub formă de împrumut, tot de către aceeași antecesoare a pârâtei suma de 76.000.00 lei vechi, prin contractul de împrumut nr.20 din 20 septembrie 2000.
Litigiului dedus judecății în prezenta cauză îi sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în legislația comercială, având în vedere natura comercială a actelor juridice încheiate, dispoziții care se completează cu dispozițiile Codului civil în situația în care normele speciale comerciale nu cuprind dispoziții exprese sub anumite aspecte.
Prin urmare, sub aspectul analizării condițiilor de valabilitate a contractelor a căror nulitate a invocat-o reclamanții, devin incidente dispozițiile cuprinse în codul civil ( art.948 Cod civil, invocat ), atâta vreme cât normele speciale comerciale nu prevăd separat și expres care sunt condițiile cumulative pe care trebuie să le îndeplinească o convenție comercială a părților contractante pentru ca actul juridic respectiv să fie considerat valabil încheiat.
Reclamanții au invocat ca un prim motiv de nulitate a convențiilor, lipsa capacității antecesoarei pârâtei de a încheia actul juridic, acesta fiind încheiat de o sucursală lipsită de personalitate juridică. Într-adevăr, astfel cum arată și reclamanții, sucursala nu are personalitate juridică, neputând participa în nume propriu la circuitul juridic, însă situația juridică din prezenta speță este necesar a fi analizată prin prisma specificului și modului de desfășurare a activității antecesoarei pârâte, respectiv Cooperativei de Credit - Băncii Populare " " B Conform statutului acestei cooperative, aceasta și-a stabilit printre obiectele de activitate acordarea de împrumuturi și efectuarea de prestări de servicii bancare în raza teritorială de activitate stabilită la înființarea ei ( art.5 din statut) rază teritorială în cadrul căreia se află și locul în care s-au încheiat contractele din prezenta cauză, respectiv localitatea Pentru desfășurarea activității stabilite în obiectul de activitate în cadrul razei teritoriale stabilite, a procedat la deschiderea unor " agenții în sucursale" în diverse localități, aceste entități nefiind altceva decât locații deschise în diverse localități în cadrul cărora personalul angajat al cooperativei de credit să-și desfășoare activitatea potrivit mandatărilor conferite la angajarea ori numirea lor, în scopul realizării obiectului de activitate al băncii populare.
Directorul și inspectorul de credite ce au semnat contractele din prezenta cauză au procedat la încheierea actelor în calitate de mandatari au Băncii Populare, care a acordat împrumuturile și a acceptat garanția imobiliară și nu în calitate de mandatari ai vreunei " sucursale" utilizarea termenului " sucursală" în cuprinsul contractelor de împrumut vizând de fapt locația în care a avut loc încheierea contractului. Acest fapt, rezultă și din faptul că, reclamantei i s-a virat suma de bani împrumutată conform înțelegerii de către de credit, situație care nu ar fi avut loc dacă actul ar fi fost încheiat cu o sucursală, care neavând patrimoniu propriu, nu ar fi fost în măsură să execute obligația asumată.
De asemenea, dacă mandatarii antecesoarei pârâte, ar fi contractat obligații în sarcina cooperativei peste limitele puterilor date, nu ar fi fost îndatorată decât în situația în care ar fi ratificat expres ori tacit, obligația asumată, fapt care în cauză a avut loc prin executarea obligației asumate, iar potrivit art.1167 alin.2 Cod civil, confirmarea, ratificarea ori executarea voluntară în forma și epoca determinată de lege, ține loc de renunțare în privința mijloacelor și excepțiilor ce puteau fi puse actului.
Prin urmare, se reține că motivele invocate de apelanții reclamanți sub aceste aspecte sunt nefondate, motivul de nulitate invocat fiind neîntemeiat.
Cu privire la motivul de nulitate invocat, în privința contractului de împrumut nr.20 din 20 septembrie 2000, constând în neobținerea autorizării BNR conform prevederilor OUG nr.97/2000 se reține că și acest motiv de nulitate este nefondat, cum a reținut și prima instanță, deoarece dispozițiunile cuprinse în OUG nr.97/2000 privitoare la organizațiile cooperatiste de credit prevedeau parcurgerea unei anumite proceduri de autorizare a cooperativelor legal constituite anterior, procedură la finalul căreia BNR autoriza desfășurarea activității acesteia în forma de desfășurare aleasă potrivit dispozițiilor modificatoare, procedură pe parcursul căreia acestea își desfășurau activitatea, nefiind stabilite dispoziții legale în sensul opririi desfășurării activității până la momentul obținerii autorizării.
În consecință, deoarece la momentul încheierii contractului nr.20/2000 antecesoarea pârâtei se afla în procedura de obținere a autorizării, actele juridice încheiate de aceasta în perioada respectivă nefiind lovite de nulitate, atâta vreme cât legiuitorul nu le-a interzis desfășurarea activității în perioada respectivă, până la momentul soluționării cererii de autorizare, moment de la care în funcție de soluția adoptată, aveau sau nu dreptul de a funcționa în continuare.
În privința nulității de drept a clauzei cuprinse la art.2 în contractele de împrumut privitoare la stipularea dobânzii penalizatoare în caz de nerambursare la scadență a sumei împrumutate se reține că și acest motiv de nulitate este nefondat, având în vedere natura comercială a actului juridic încheiat.
Dispozițiile deciziei nr.XI din 24 octombrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție B privitoare la recursul în interesul legii, dat în aplicarea dispozițiilor art.1 și urm. din OG nr.9/2000 cu referire la art.969 alin.1 Cod civil, nu au aplicabilitate în cauză, deoarece decizia în interesul legii a vizat dobânda legală aferentă împrumuturilor de natură civilă, fapt care rezultă din cuprinsul deciziei date în interesul legii, hotărârea invocată neavând legalitatea sau nu a dobânzilor ce se pot stabili prin clauze penale în cadrul raporturilor comerciale.
De altfel, și prevederile Legii nr.313/1879 invocate de reclamanți stipulează că se va declara nulă clauza prin care mai înainte ori în momentul formării unei convențiuni,alte decât o convențiune comercială, se va stipula dobândă la dobânzile datorate
În consecință, se reține că acest motiv de nulitate a clauzei penale inserate în contract este neîntemeiat, convenția având natură comercială.
Cu privire la nulitatea contractului de garanție imobiliară încheiat în cauză, constând în lipsa cauzei acestui act, acesta având înscris ca dată a încheierii lui ziua anterioară încheierii contractului de împrumut nr.4 din 15 martie 2000 pe care l-a garantat se reține că acesta este nefondat. Astfel, cauza unei obligații o reprezintă acel element component al voinței juridice care constituie motivul determinant ce duce la exprimarea consimțământului celui ce se obligă și ce constă în reprezentarea scopului concret în vederea realizării căruia se consimte la asumarea obligației. Ori, în speță, nu s-a invocat că a lipsit acest element determinat al formării voinței, ori că reclamanții - persoane fizice - nu au avut reprezentat scopul concret asupra căruia s-a consimțit obligația de garantare, mai ales că în cuprinsul contactului de împrumut s-a stipulat clauza privitoare la garanția imobiliară oferită pentru obținerea împrumutului.
Înscrierea în cuprinsul contractului de garanție a datei de 14 martie 2000, nu a fost decât o eroare materială de redactare a acestuia, trecerea eronată a datei neputând echivala cu lipsa cauzei juridice a actului, atâta vreme cât nu s-a invocat și nici dovedit că elementele ce au reprezentat motivul determinant pentru care s-a încheiat actul juridic, lipsesc.
În consecință, se reține că motivele de nulitate invocate, atât în privința contractelor de împrumut, cât și a celui de garanție imobiliară accesoriu, sunt neîntemeiate, capătul de cerere subsidiar privitor la radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare, fiind de asemenea neîntemeiat, atâta vreme cât capătul de cerere principal privitor la nulitatea contractului de garanție în baza căruia s-a înscris ipoteca și interdicția este nefondat.
Pentru aceste considerente, instanța de apel reține că, acțiunea formulată de reclamanți este neîntemeiată, în mod corect și legal dispunând prima instanță respingerea ei ca atare.
Prim urmare, apelul declarat în cauză urmează a fi respins ca nefondat cu consecința menținerii în totalitate a sentinței apelate.
Instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece partea intimată nu a solicitat acordarea lor, iar părțile apelante ce au solicitat cheltuieli nu sunt îndreptățite la acordarea lor, căzând în pretențiile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatapelul comercial d eclarat de apelanții reclamanți -" PRODUCTION"SRL cu sediul în O, str. -. -, nr.:. jud. B, și -ambii domiciliați în O,str. -. -, nr.:. jud. B, în contradictoriu cu intimata pârâtăDE CREDITcu sediul în M,-, jud. B împotriva sentinței nr.1015/COM din 6 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 8 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
În concept, 11.01.2008
Jud. fond
Tehnoredact. - -
14.01.2008 / 6 ex.
4 com./ 14.01.2008
1. -" PRODUCTION"SRL cu sediul în O, str. -. -, nr.:. jud. B,
2. și
3. - ambii domiciliați în O,str. -. -, nr.:. jud. B,
4.DE CREDITcu sediul în M,-, jud.
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
