Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 10/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA NR.10
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamantul Oficiul Național al elor Istorice prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 4,- și intervenientul Ministerul Culturii și cultelor prin reprezentant legal, cu sediul în B, sector 1,- și cererea de intervenție în interesul apelantului Oficiul Național al elor Istorice - Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și cererea de aderare la apel formulată de pârâta SC SA B, cu sediul în B,-, jud.B, împotriva sentinței civile nr.1822 din 29 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în B,-, județul B și intimata-chemata în garanție AVAS B, cu sediul în B, sector 1, str. -. -. nr. 50.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9 ianuarie 2008, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de azi, 16 ianuarie 2008, dând următoarea decizie.
CURTEA,
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 1008/27 septembrie 2005, reclamantul Oficiul Național al elor Istorice Bas olicitat ca în contradictoriu cu pârâtele SC SA B și SC SA B, să se dispună prin hotărârea ce se va pronunța constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4171 din 8 decembrie 2004, având ca obiect teren în suprafață de 13119,81 mp. situat în intravilanul municipiului B - Cartier.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că terenul este cuprins în suprafata de 17291 mp. proprietate publică a statului, în care se află, cu zona de protecție aferentă, monument istoric înscris în lista monumentelor istorice la numarul crt. 539,504,541 Cod nr.BZ-II-B-02347
- 2 -
publicată în Monitorul Oficial nr. 646 bis din 16 iulie 2004 și urmare hotărârii a SC SA nr.8/31.03.1992, a deciziei de transfer fonduri fixe nr. 8398/3 august 1992, a procesului verbal de predare primire încheiat la data de 7.07.1992 și
dispoziției de plată nr. 390/12.06.1992, ansamblul respectiv, inclusiv zona de protecție au intrat în proprietatea Ministerului Culturii și Cultelor, pârâta SC SA nemodificând evidențele contabile, prin eludarea legii a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria - nr. 0120/22.06.1994, emis de Ministerul Transporturilor.
La data de 23.01.2006, reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei SC să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul ce face obiectul litigiului, susținând că terenul a fost în posesia exclusivă reclamantului, pârâta nu a posedat niciodată acest teren și nici nu a emis o pretenție de posesie și titlul pe care îl deține este anterior titlului emis de Ministerul Transporturilor deținut de pârâtă.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, susținând că reclamantul nu justifică existența interesului ori a dreptului său și atâta timp cât nu s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0120/22.06.1994, reclamantul nu are nici-un drept la restituirea terenului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că în calitatea sa de proprietar exclusiv al terenului în baza certificatului de atestare a avut dreptul să încheie contractul de vânzare autentificat sub nr. 4171 din 8 decembrie 2004 și terenul liber în suprafata de 16063 mp. nu a făcut obiectul transferului din administrarea sa în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor - Direcția elor și Istorice.
Mai arată pârâta că la data pretinsului transfer terenul respectiv se afla în proprietatea sa, conform art. 20 din Legea nr. 15/1990 și nu a existat o Hotărâre a Guvernului privind transferul terenului din patrimoniul său în domeniul public al statului.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare, susținând excepția lipsei de interes a acțiunii promovată de reclamant, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, considerând că dreptul de proprietate invocat de reclamant nu este atestat prin nici unul din înscrisurile depuse la dosar, susținând că actul de transfer reprezentat de decizia nr.4398/3.07.1997, se referă la fonduri fixe între care nu se regăsește terenul ce face obiectul litigiului.
Ministerul Culturii și Cultelor, a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului, susținând că pârâtele au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât a fost încălcată dispoziția art. 4 din Legea nr. 422/2001, privitoare la exercitarea dreptului de preemțiune a statului român prin, astfel că contractul este lovit de nulitate absolută.
Pârâta SC SA a formulat cerere de chemare în garanție a AVAS, solicitând ca aceasta să o apere împotriva cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, iar în cazul în care va fi admisă acțiunea să fie obligată chemata în garanție la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, pe motiv că prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 2/22.01.1998, încheiat între Fondul Proprietății de Stat în calitate de vânzător și
- 3 -
, în calitate de cumpărător, încheiat în cadrul procesului de privatizare a SC SA, FPS a garantat că la data semnării contractului, vânzătorul nu are nevoie de acordul vreunei terțe părți pentru a încheia în mod valabil
contractul și totodată vânzătorul a certificat faptul că societatea deține certificatele atestând dreptul de proprietate asupra terenurilor și la data semnării contractului acestea nu fac obiectul nici unei ipoteci, drept de sechestru, datorii, gaj, sau alte drepturi a unor terțe părți.
Chemata în garanție AVAS a formulat întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale active a SC, privitor la obiectul cererii de chemare în garanție, considerând că această societate nu este parte în contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, și totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, raportat la obiectul cererii de chemare în garanție, susținând că nu are această calitate nefiind niciodată proprietar al imobilului, contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, având ca obiect acțiuni și nu bunuri imobile.
Soluționând cauza Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr.1822/29.06.2007, a respins excepția lipsei calitatii procesuale active, invocate de pârâtele SC SA și SC SA B, a respins excepția lipsei de interes invocată de această din urmă pârâtă, a respins excepția tardivității cererii de întregire a acțiunii invocată de pârâta SC SA B și excepția lipsei calității procesuale pasive a aceleași pârâte privitor la cererea de întregire a acțiunii, a respins acțiunea completată promovată de reclamantul Oficiul Național al elor Istorice, a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor, a respins excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei calității procesuale pasive invocată de chemata în garanție AVAS B și a respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, este nefondată, acesta are calitate procesuală activă în temeiul dispoziției art. 30 alin. 3 lit. și alin. 4 din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, calitate ce rezultă din atribuția de administrator în numele Ministerului Culturii și Cultelor, a monumentelor istorice intrate cu orice titlu în proprietatea statului, precum și a faptului că reclamantul urma să preia la data înființării sale întreaga bază materială de execuție bunuri mobile și imobile, care au aparținut instituțiilor cu activitate în domeniu printre care și Direcția elor, și Istorice, rațiuni pentru care a respins și excepția lipsei de interes invocată de pârâta SC SA
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de întregire a acțiunii, invocată de pârâta SC SA, prin sentință s-a respins această excepție, pe considerentul că cererea de întregire a acțiunii este formulată în termenul legal față de dispozițiile art. 134 Cod pr.civilă, iar în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive privitor la cererea de întregire a acțiunii, s-a considerat că excepția este neîntemeiată, deoarece calitatea pârâtei SC SA B, rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4171/8 decembrie 2004, în temeiul căruia pârâta este chemată să răspundă pentru evicțiune atunci când un terț pretinde proprietatea bunului vândut.
Pe fondul acțiunii, se reține prin sentință că acțiunea este neîntemeiată, deoarece pârâta SC SA care a vândut pârâtei SC SA
- 4 -
B prin contractul de vânzare-cumpărare, suprafata de 13119,81 mp.cu destinație curți-construcții, neconstruit, situat în intravilanul municipiului B - Cartier, este proprietara terenului vândut potrivit certificatului de atestare
dreptului de proprietate seria - nr.0120 eliberat la 22.06.1994 de Ministerul Transporturilor și transcris la Judecătoria Buzău sub nr. 6333/30.06.1999, acest teren nu este proprietate publică a statului, nu este monument istoric și nu constituie zona de protecție aferentă ui, prin decizia de transfer pentru fonduri fixe înregistrată sub nr.4398/3.07.1992, fondul transmis Direcției elor, și Istorice, compunându-se din construcțiile A-F,împrejmuire gard și rețea electrică, terenul din litigiu nefăcând obiectul dreptului de administrare transmis reclamantului, succesor a.
Se reține prin sentință că în conformitate cu titlul deciziei nr. 46/23.02.1997 a fostului CPJ B, menționată în înscrisul de la fila 16, pârâta SC SA ( fostă CF) a dobândit dreptul de administrare asupra terenului în suprafață de 19.291 mp.și potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat în regii autonome și societăți comerciale și ale HG nr. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor drepturi aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat, a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu în favoarea pârâtei SC SA, astfel încât această pârâtă a fost proprietara terenului încă din anul 1990 și prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4171/8 decembrie 2004, a înstrăinat legal terenul pârâtei SC SA B, terenul fiind proprietatea vânzătoarei.
Pentru aceste considerente, acțiunea completată promovată de reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată și ca o consecință a respingerii acțiunii, a fost respinsă și cererea de intervenție formulată de intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor, totodată a respins excepția lipsei calității procesuale active și pasive invocate de chemata în garanție AVAS B, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 2/22 ianuarie 1998, încheiat în cadrul procesului de privatizare a SC SA B, chemata în garanție AVAS a garantat existența în proprietatea pârâtei a terenului ce a făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate și raportat la soluția de respingere a acțiunii, a respins și cererea de chemare în garanție.
Impotriva sentinței au declarat apel reclamantul Oficiul Național al elor Istorice și intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor și a formulat cerere de intervenție intervenientul în interesul Oficiului Național al elor Istorice - Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
La termenul din 10 decembrie 2007, a formulat cerere de aderare la apel pârâta SC SA B, invocând excepția lipsei calității procesuale active a Oficiului Național al elor Istorice, pe motiv că reclamantul invocat că terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare este proprietatea publică a statului și a intrat în proprietatea Ministerului Culturii și Cultelor, astfel încât calitate procesuală activă o are acest minister și nu reclamantul care nu justifică un interes legitim și actual în promovarea acțiunii și totodată a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, deoarece ea nu mai este posesoarea actuală a terenului în suprafata de 13.119,81 mp. revendicată de către.
- 5 -
In apelul declarat reclamantul Oficiul Național al elor Istorice critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că atât obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0120 emis
de Ministerul Transporturilor cât și încheierea contractului de vânzare-cumpărare intervenit între cele două intimate pârâte, au avut la bază reaua credință a părților care au eludat prevederile legale, precum și regimul juridic a bunurilor proprietate publică a statului, cu privire la terenul în suprafața de 13119, 81 mp. parte componentă a obiectivului istoric denumit.
Arată apelanta în cadrul acestui prim motiv de apel că prin hotărârea nr.8 din 31 martie 1992, pârâta SC SA B, a dispus trecerea ui în administrarea Direcției elor și Istorice,care prin reorganizare a devenit mai târziu, Oficiul Național al elor Istorice, iar în procesul verbal de predare primire a imobilului la punctul referitor la descrierea monumentului sunt enumerate printre altele la punctul 6 " împrejmuire gard", iar la punctul 9 " teren liber", în factura ce a însoțit acest proces verbal este menționat teren liber 16.063 mp. care nu are valoare determinată și ulterior prin decizia de transfer fonduri fixe, terenul nu a făcut obiectul dreptului de administrare transmis, dar aceasta nu înseamnă că terenul din litigiu nu făcut obiectul transferului.
Prin urmare, terenul aferent ui a fost transmis în administrarea Direcției elor și Istorice, în prezent Oficiul Național al elor Istorice, odată cu clădirile așa cum rezultă din procesul verbal de predare primire din 7.07.1992, cât și factura nr. 32/2178 din 5 mai 1992, astfel că în mod greșit prima instanță a considerat că terenul de 13.119,81 mp. aparținând ui nu este proprietate publică a statului, situație în care contractul de vânzare cumpărare intervenit între cele două intimate pârâte, este lovit de nulitate absolută, astfel că greșit prima instanță a respins acțiunea.
Prin al doilea motiv de apel, arată că și în situația în care se contestă transmiterea în proprietatea publică a statului a terenului în suprafata de 13.119,81 mp. prin decizia nr. 4398 din 3.07.1992 a SC SA B, în administrarea Direcției elor, și Istorice, rămâne neatinsă problematica încadrării vestigiilor ce mărginesc limitele extreme ale terenului în litigiu, vestigii ce sunt atașate acestui teren ce aveau menirea de a încadra, de a delimita reperele maximale ale așezământului, nefragmentat de alte interese nefundamentate istoric și arheologic, acestea se referă la îngrădirea sub formă de zid de circa 2 m înălțime, menționată în toate actele de predare-primire, atât cu număr de inventar - cât și cu valoare de inventar 28350, astfel că în mod greșit instanța de fond a considerat că este situat vis-a-vis de acest teren, încălcându-se astfel disp. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 422/2001 și art. 11 din același act normativ.
Valoarea de monument istoric, arată apelantul, aparține unui ansamblu privit ca grup coerent din punct de vedere culturat, istoric și arhitectural, urbanistic, ori muzeistic de construcții urbane și rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural istorică semnificativă, potrivit art. 3 lit. b din Legea nr. 422/2001, ori zidul împrejmuitor
- 6 -
cuprinde în interiorul său terenul aflat în litigiu, astfel că în cazul în care se contestată calitatea de teren proprietate publică a statului a suprafeței din litigiu, dispozițiile imperative ale Legii nr. 422/2001 republicată, devin pe deplin aplicabile în ceea ce privește exercitarea dreptului de preemtiune a statului, potrivit art. 4 alin. 4 din lege,
prin urmare dacă terenul din litigiu se consideră că nu este proprietate publică a statului, se impune respectarea dreptului de preemțiune a statului cu privire la acest imobil ce adăpostește vestigii istorice, situație în care contractul de înstrăinare a terenului este lovit de nulitate absolută.
Prin al treilea motiv de apel, arată că întrucât sentința primei instanțe a avut în vedere soluția pronunțată de Inalta C de Casație și Justitie, prin decizia nr. 3509 din 18 octombrie 2006, privind excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0120 și cum împotriva acestei decizii a formulat revizuire, solicită suspendarea cauzei până la soluționarea revizuirii.
In apelul declarat, intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor B, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit s-a respins acțiunea și cererea de interventie, în primul rând pentru că la data transferului ansamblului, nu este doar terenul în suprafata de 13.119,81 mp. ci tot terenul liber aferent acestuia în suprafata de 16.063 mp. și întreg terenul aferent ui a fost transmis Direcției elor, și Istorice, în prezent Oficiul Național al elor Istorice, odată cu clădirile potrivit procesului verbal de predare primire a imobilului, încheiat la data de 7.07.1992, cât și potrivit facturii nr. 32/2178/5.05.1992 și prin definiție bunurile proprietate publică a statului nu au valoare de apropiere, având regimul juridic de bunuri proprietate publică.
Prin definiție arată apelantul, dreptul real de administrare corespunzator dreptului de proprietate publică a statului, este un drept real nepatrimonial, astfel că se poate cu ușurință explica de ce la momentul transferului bunului din patrimoniul unității deținatoare inițial SC SA în administrarea Direcției elor și Istorice, nu se putea atribui în mod obiectiv o valoare de patrimoniu, de aceea în procesul verbal de predare primire a imobilului din 7.07.1992, terenului din litigiu nu i s-a atribuit o valoare patrimonială, situație în care terenul fiind proprietatea publică a statului, contractul de vânzare cumpărare, este lovit de nulitate absolută.
Prin al doilea motiv de apel, arată că în situația în care se contestă transmiterea în proprietatea publică a statului a terenului de 13.119,81 mp. prin decizia nr. 4398/3.07.1992 a SC SA B, rămâne neatinsă problematica încadrării vestigiilor ce mărginesc limitele extreme ale terenului în litigiu, vestigii care sunt atașate acestui teren și care sunt componente ale ui Istoric, tocmai pentru că aveau menirea de a încadra, de a delimita reperele maximale ale așezământului, nefragmentat de alte interese nefundamentate istoric și arheologic.
Referitor la aceste vestigii, apelantul s-a referit la îngrădirea sub formă de zid de circa 2 m înălțime, menționat în toate actele de predare- primire, atât cu număr de inventar cât și cu valoare de inventar, respectiv împrejmuire gard cu număr de inventar - și valoare de inventar 28350, astfel încât greșit prima instanță a reținut că întreg este situat vis-a-vis de acest teren,
- 7 -
încălcându-se astfel prev. art.10 alin. 1 din Legea nr. 422/2001 și art. 11 din același act normativ, zidul împrejmuitor cuprinzând în interiorul său terenul aflat în litigiu, care este integrat în unitatea culturală și arheologică constituită de.
Arată apelantul că în situația în care se consideră că terenul din litigiu nu aparține proprietății publice a statului, urmează a se observa că acesta face parte integrantă din, cu regim de monument istoric și în conformitate cu prevederile Legii 422/2001, contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două intimate pârâte, este lovit de nulitate absolută datorită neexercitării dreptului de preemțiune al statului.
Printr-un alt motiv de apel, arată că, având în vedere că sentința primei instanțe se bazează pe decizia Inaltei Curți de Casație și Justitie nr.3509 din 18 octombrie 2006, pronunțată cu privire la excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate și cum împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire, se impune arată apelantul, suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de revizuire.
In cererea de intervenție formulată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în interesului reclamantului - apelant Oficiul Național al elor Istorice, alături de Ministerul Culturii și Cultelor, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC SA B și SC SA B și suspendarea cauzei până la soluționarea cererii de revizuire, arătând că din adresa nr. - /5 noiembrie 2007 a Direcției Generale de Reglementare în Domeniul Activelor Statului, imobilul denumit se regăsește în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin HG 1705/2006 și se află în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor- Oficiul Național al elor Istorice și terenul aferent ui a fost transmis în administrarea Direcției elor și Istorice.
Pe aceleași motive de apel invocate de cele două apelante,intervenientul arată că terenul în litigiu a fost transmis în administrarea Direcției elor și Istorice, potrivit procesului verbal de predare primire imobilului din 7.07.1992 și a facturii nr. 32/2178/5 mai 1992, acest lucru reieșind și din decizia de transfer nr.4398/3.07.1992, a SC SA B, unde la punctul 7 apare specificația împrejmuire gard, care presupune încadrarea vestigiilor ce mărginesc limitele terenului în litigiu și au rolul de a încadra și a delimita reperele maximale ale.
Prin obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în favoarea SC SA B, la data de 22.06.1994, deci ulterior predării ui, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, au fost eludate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică a statului și cum ansamblul respectiv face parte din categoria monumentelor istorice, se bucură de prevederile Legii 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice, astfel că solicită admiterea cererii de intervenție, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și suspendarea soluționarii cauzei până la soluționarea cererii de revizuire.
- 8 -
Prin încheierea din 10 decembrie 2007, Curtea a încuviințat în principiu cererea de intervenție și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient în interesul Oficiului Național al elor Istorice a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din apeluri, a cererii de aderare la apel și a cererii de interventie, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
In ce privește apelul declarat de intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor, Curtea reține că intervenientul a timbrat apelul cu taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, potrivit rezoluției aplicate și de altfel potrivit disp. art. 17 din Legea nr. 146/1997, apelantul intervenient face parte din categoria instituțiilor publice ce realizează venituri publice și care sunt scutite de plata taxei de timbru, astfel încât, Curtea va respinge excepția netimbrării apelului declarat de Ministerul Culturii și Cultelor și va analiza pe fond apelul intervenientului.
Intrucât cei trei apelanți, respectiv reclamantul Oficiul Național al elor Istorice, și intervenienții Ministerul Culturii și Cultelor și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin cererea de intervenție în interesul apelantului - reclamant Oficiul Național al elor Istorice, invocă aceleași motive de apel, ele vor fi analizate împreună.
Primul motiv de apel, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.0120 emis de Ministerul Transporturilor cât și încheierea contractului de vânzare cumpărare intervenit între cele două intimate pârâte au avut la bază reaua credință a părților care au eludat prevederile legale precum și regimul juridic a bunurilor proprietate publică a statului, cu privire la terenul în suprafata de 13119,81 mp. parte componentă a obiectivului instoric denumit și că sunt lovite de nulitate aceste acte, sunt nefondate.
Terenul de 13119,81 mp. din litigiu, nu este proprietatea publică a statului, nu este monument istoric și nu constituie zonă de protectie aferentă ui, cum nefondat susțin cei doi apelanți și intervenientul Statul Român prin cererea de intervenție.
Potrivit cererii de transfer aflată la fila 6 dosar fond, Direcția elor, și Istorice a solicitat transferul ui, descris ca fiind compus din construcțiile A-F, împrejmuire gard, rețea electrică și de apă, teren liber în suprafata de 16.063 mp.
Prin hotărârea nr.8/31.03.1992, act aflat în copie xerox la fila 7 dosar fond, Consiliul împuternicitilor statului aparținând pârâtei SC SA, a fost de acord cu trecerea ui în administrarea, emițându-se în acest sens decizia de transfer pentru fonduri fixe înregistrată sub nr. 4398/3.07.1992, act aflat în copie xerox la fila 8 dosar fond.
Potrivit deciziei de transfer, rezultă că fondul fix transmis este compus din construcțiile A-F, împrejmuire gard și rețea electrică, terenul ce face obiectul litigiului de 13119,81 mp. înstrăinat de pârâta SC SA pârâtei SC SA, situat în intravilanul municipiului B- Cartier, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4171/8 decembrie 2004, nu a făcut obiectul dreptului de administrare transmis apelantului reclamant succesor al.
- 9 -
Prin urmare, susținerea apelanților și intervenientului că terenul din litigiu este aferent ui, că este proprietate publică a statului, potrivit hotărârii nr. 8 din 31 martie 1992, a procesului verbal de predare primire a imobilului din 7.07.1992 și a facturii nr. 32/2178 din 5 mai 1992, este nefondată, în nici unul din aceste acte nu se menționează că a fost transmis dreptul de administrare reclamantului și că a fost predat terenul de 13.119,81 mp. ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare.
Nici prin dispozitia de plată nr. 390 din 12.06.1992, act aflat în copie xerox la fila 11 dosar fond, nici în procesul verbal de predare-primire, act aflat în copie xerox la filele 9-10 dosar fond și nici în factura nr.32/2168 din 5 mai 1992 nu se menționează și nu se atestă intrarea terenului de 13.119,81 mp. în proprietatea -, suma plătită de 14.658 lei,prin dispozitia de plată, se menționează că reprezintă contravaloare lucrări pentru.
Potrivit Situației privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat SC SA, act aflat în copie xerox la fila 16 dosar fond, se menționează că prin decizia nr. 46/23.02.1997 a fostului CPJ B, pârâta a dobândit dreptul de administrare asupra terenului în suprafata de 19.291 mp. din care suprafata rezultată din măsurători topografice este de 13.118 mp.deci terenul din litigiu.
In temeiul disp. art.20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea societăților comerciale, terenul din litigiu de 13.119,81 mp. aflat în patrimoniul pârâtei SC SA, a devenit proprietatea acesteia în temeiul acestor dispoziții legale, dispozitii ce prevăd că bunurile din patrimoniul societăților comerciale sunt proprietatea acestora.
Ulterior, în baza dispozițiilor HG nr. 834/1991, privind stabilirea și evaluarea unor terenuri aflate în patrimoniul societăților comerciale de stat,a fost eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu, act aflat în copie xerox la fila 15 dosar fond și în care se menționează că suprafața de teren este proprietatea exclusivă a SC SA ( în prezent SC SA)
Din inventarele anuale aprobate prin HG nr. 1045/6 noiembrie 2000, nr. 1326 din 27 decembrie 2001,nr. 45/16 ianuarie 2003 și nr. 15/8 ianuarie 2004 pentru aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului cu trimitere la anexe ( filele 98,101,103,105 și 108), rezultă că numai face parte din domeniul public al statului, nu și terenul din litigiu de 13.119,81 mp. faptul că acest teren nu a fost inclus în inventare, rezultă din mentionarea valorii de inventar de 3.043.814 care reprezintă valoare construcții, nu teren, valoare care este menționată în procesul verbal nr. 3988/9.07.1992 ( fila 9 dosar fond), ca preluată de ( în prezent Oficiul National al elor Istorice) și în toate anexele la Hotărârile de Guvern menționate se precizează drept temei al dobândirii decizia nr. 4398/3.07.1992 a intimatei pârâtei SC, care se referă numai la construcții nu și la teren.
In mod greșit susțin apelantele și intervenientul, că terenul din litigiu aparține Oficiului Național al elor Istorice și este monument istoric, apelantul reclamant nefăcând dovada înscrierii calității de monument istoric în cartea funciară în termen de 30 de zile de la data publicării Ordinului de clasare în
- 10 -
Monitorul Oficial al României partea I-a, așa cum prevăd dispozitiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 422/2001.
Intimata pârâtă, SC SA a transcris sub nr. 6333/30.06.1999 la Judecatoria Buzău, titlul asupra terenului reprezentat de certificatul de atestare dreptului de proprietate seria - nr. 0120/22.06.1994, astfel că susținerea apelanților și intevenientului că terenul este proprietate publică aferent ui, este nefondată.
Din schițele de plan filele 13,14 dosar fond, rezultă că, este situat vis--vis de terenul din litigiu.
Cum intimata pârâtă SC SA era proprietara terenului de 13.119,81 mp. potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate,act care este perfect valabil nefiind anulat printr-o hotărâre judecătorească, sentința nr. 161 din 11 august 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de atestare, a fost casată prin decizia nr. 3509/18 octombrie 2006 a Inaltei Curți de Casație și Justitie B, respingându-se excepția de nelegalitate, situație în care rezultă că intimata pârâtă SC SA a înstrăinat legal intimatei pârâte SC SA terenul de 13.119,81 mp. situație în care contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4171 din 8 decembrie 2004, nu este lovit de nulitate absolută, cum greșit susțin apelanții și intervenientul, sentința primei instanțe prin care a respins acțiunea reclamantului Oficiul Național al elor Istorice și cererea de intervenție a Ministerului Culturii și Cultelor, este legală și temeinică.
C de al doilea motiv de apel, că vestigiile ce mărginesc limitele extreme ale terenului în litigiu, respectiv îngrădirea sub formă de zid de circa 2 m înălțime, și că zidul împrejmuitor cuprinde în interiorul său terenul aflat în litigiu, astfel că reprezintă proprietate publică a statului și că în situatia în care se contestă calitatea de teren proprietate publică a statului a suprafetei din litigiu, dispozitiile Legii nr. 422/2001 republicată, devin aplicabile în ceea ce privește exercitarea dreptului de preemțiune a statului cu privire la acest imobil, ce adăpostește vestigii istorice, situație în care contractul de înstrăinare a terenului este lovit de nulitate absolută, este nefondat.
Așa cum s-a arătat la analiza primului motiv de apel, terenul din litigiu nu este proprietatea publică a statului, nu este monument istoric și nu constituuie zonă de protecție aferentă ui, cum nefondat susțin apelanții și intervenientul.
Terenul din litigiu a fost proprietatea intimatei pârâte SC SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0120/22.06.1994, transcris la Judecătoria Buzău, care a înstrăinat valabil terenul, potrivit contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 4171 din 8 decembrie 2004, certificatul de atestare și transcrierea certificatului de atestare, fiind valabile, nefiind anulate, astfel încât contractul de vânzare cumpărare și certificatul de atestare, nu sunt lovite de nulitate absolută.
Potrivit dispozitiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 422/2001, monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi vândute numai în condițiile dreptului de preemțiune al Statului Român prin Ministerul Culturii și Cultelor, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
- 11 -
Așa cum s-a arătat mai sus, terenul din litigiu nu reprezinta monument istoric și în cauză nu se aplică dispozițiile art.11 din Legea nr. 213/1998 privind
propreitatea publică și regimul juridic al acesteia, invocată de apelantul intervenient Ministerul Culturii și Cultelor, întrucât aceste dispoziții se referă la bunurile din domeniul public, din care categorie nu face parte terenul vândut, astfel încât contractul de vânzare-cumpărare al terenului nu este lovit de nulitate absolută, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.966, 968, 970 Cod civil, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 422/2001 cu privire la dreptul de preemțiune al statului și dispozițiile art.11 din Legea nr. 213/1998.
C de al treilea motiv de apel, vizând suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea revizurii, este nefondat.
Suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea revizurii formulate împotriva deciziei nr. 3509 din 18 octombrie 2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, nu se impunea în cauză și corect a fost respinsă de către instanță, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. 2 Cod pr.civilă, sentința nr. 161/11 august 2006 a Curții de APEL PLOIEȘTIa rămas irevocabilă prin decizia nr. 3509 din 18 octombrie 2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție, decizie împotriva căreia a formulat revizuire apelantul reclamant.
Pentru aceste considerente, criticile din cele două apeluri formulate de reclamantul Oficiul Național al elor Istorice și intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor și cererea de intervenție formulată de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor în interesul apelantului-reclamant Oficiul Național al elor Istorice, sunt nefondate și pe cale de consecință în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă și art. 51 și urm. pr.civilă, vor fi respinse ca nefondate.
Cu privire la cererea de aderare la apel formulată de către pârâta SC SA B, Curtea o va respinge ca nefondată pentru următoarele considerente:
In ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Oficiului Național al elor Istorice, excepția este nefondată, deoarece potrivit art.30 alin. 3 lit. d și alin. 4 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, reclamantul are calitate procesuală activă, calitate ce rezultă din atribuția de administrator în numele Ministerului Culturii și Cultelor a monumentelor istorice, intrate cu orice titlu în proprietatea statului, precum și a faptului că reclamantul urma să preia la data înființării sale, întreaga bază materială de execuție bunuri mobile și imobile care au aparținut instituțiilor cu activitate în domeniu, printre care și Direcția elor, și Istorice, devenit apoi Oficiul Național al elor Istorice.
Cu privire la excepția lipsei de interes și această excepție este nefondată, apelantul justifică interesul în promovarea acțiunii și apelului, având în vedere dispozițiile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice.
Și cea de treia excepție invocată în cererea de aderare la apel și anume excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA, este nefondată, intimata pârâtă SC SA are calitate procesuală pasivă, calitate ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4171/8 decembrie 2004, în baza căruia aceasta este chemată să răspundă pentru evicțiune, atunci când un terț pretinde proprietatea bunului vândut.
- 12 -
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondată cererea de aderare la apel, formulată de pârâta SC SA
In ce priveste cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata pârâtă SC SA B, Curtea urmează a respinge cererea, pe motiv că cererea de aderare la apel, se va respinge ca nefondată și prin urmare taxa judiciară de timbru și timbru judiciar nu i se cuvin, ca o consecință a respingerii cererii, iar alte cheltuieli de judecată nu au fost dovedite a fi efectuate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția netimbrării apelului Ministerului Culturii și Cultelor.
Respinge ca nefondate apelurile formulate de reclamantul Oficiul Național al elor Istorice, cu sediul în B, sector 4,- și intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor, cu sediul în B, sector 1,-, precum și cererea de aderare la apel formulată de SC SA, cu sediul în B,Șoseaua nr.1, jud. B și cererea de intervenție formulată de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței nr. 1822 din 29.06.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA B, cu sediul în B,-, județul B și intimata-chemata în garanție AVAS B, cu sediul ales în B,--11, sector 1.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată, formulată de SC SA
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
red. EC/HV
7 ex./24.01.2008
fd. Trib. B 1008/2005
fd.
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
