Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 100/
Ședința publică din 02 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de pârâții, domiciliați în municipiul B,-, etajul 4,.14, sector 1 cod -, "" SRL, cu sediul în municipiul Reghin,-, jud.M și " "SRL, cu sediul în Reghin, B-dul -, bloc 17,.4,.45, jud.M, împotriva Sentinței comerciale nr.511 din 20 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în Încheierea ședinței publice din 17 noiembrie 2008, pronunțarea fiind amânată pentru data de 24 noiembrie 2008, apoi la o2 2008.
CURTEA,
Prin sentința nr. 511 din 20 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureșs -a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității formulării cererii de chemare in judecată formulate de pârâții si, s-a dmis acțiunea formulată de reclamanta DGFP M -, în contradictoriu cu pârâții, SC SRL de si SC IMPORT EXPORT SRL Reghin, s-a onstatat nulitatea absolută a înscrisului intitulat "act de dare în plată și contract de vânzare - cumpărare" autentificat sub nr. 234/28.01.2004 de "", s-a dispus rectificarea situației anterioare încheierii actului menționat mai sus in sensul reînscrierii dreptului de proprietate al SC IMPORT EXPORT SRL asupra imobilului hotel cu restaurant "" situat in Reghin, str. - - Pădurea, fără număr administrativ, jud. M, înscris în cartea funciara cu nr. 36/X Reghin, nr. top. 4806/1/1/1/2, ără cheltuieli de judecată..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 137 alin. 1.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisosim totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții și, s-a reținut: art. 1201.civ. prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Decizia civilă nr. 369/A/26.05.2004 invocată de pârâți, pronunțată de Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ în dosarul nr. 755/2004/C (fila 80 la dosarul nr. 454/2004 al Judecătoriei Reghin ) a fost pronunțată în apelul declarat de executorul judecătoresc împotriva încheierilor nr. 779 și 780 din 29 ianuarie 2004 date de judecătorul delegat la Biroul de Carte Funciară din cadrul Judecătoriei Reghin, astfel că nu este identitate nici de cauză, nici de obiect și nici de persoane față de cauza care face obiectul prezentei judecăți, motiv pentru care a fost respinsă.
Aceiași pârâți au invocat excepția tardivității promovării acestei acțiuni, în ideea că obiectul acesteia ar fi contestație la executare.
Întrucât, așa cum instanța a reținut și în încheierea din data de 11.03.2008 ( 36), obiectul prezentei acțiuni este constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus și nu a emis titlu de adjudecare în cadrul nici unei proceduri execuționale silite bugetare, instanța a respins excepția tardivității întrucât acțiunea este una în anularea unui act bilateral și nu o contestație la executare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin publicația de vânzare emisă la data de 3.12.2003 în dosarul execuțional nr. 106/E/2003 al executorului judecătoresc, înregistrată la. Reghin sub nr. 19.751/18.12.2003 s-a adus la cunoștință acestei instituții că la data de 5.01.2004 se va vinde prin licitație publică în localitatea Reghin,-, complexul hotelier și turistic, compus din parter și 3 etaje, plus terenul aferent aflat în proprietatea Import-Export
În calitate de creditor bugetar, reclamanta a depus la data de 23.12.2003 cererea de participare la distribuirea sumelor rezultate din această executare silită, în această cerere arătând că Import-Export datorează bugetului de stat suma de 2.528.582.889 lei Rol-reprezentând impozite și taxe neplătite.
Întrucât la termenul fixat pentru valorificarea bunurilor acestei pârâte nu -a prezentat nici un ofertant, executorul judecătoresc a stabilit un nou termen ie vânzare, pentru data de 27.02.2004.
La data de 28.01.2004 se încheie la. actul ie dare în plată și contractul de vânzare-cumpărare între pârâta Import-Export și pârâtul, prin care i se transmite în jeplină proprietate și posesie acestuia din urmă cota indiviză de 1/2 din imobilul care face obiectul prezentei cauze, prin această tranzacție stingându-se datoria pe care pârâta Import-Export o avea față de pârâtul,
Prin același înscris a fost vândută cealaltă cotă de 1/2 a imobilului societății
Față de această împrejurare, reclamanta DGFP M - Reghin, în calitate de creditoare a pârâtei de rând unu este pusă în situația de a nu-și putea satisface dreptul de creanță deținut în contra debitoarei, ca urmare a încheierii actului de dare în plată și a contractului de vânzare-cumpărare menționate mai sus, prin care a fost împiedicată finalizarea în condiții normale a executării silite inițiate, această creditoare promovând prezenta acțiune pauliana în vederea anulării respectivelor operațiuni juridice efectuate în frauda creditorilor debitoarei SC Import Export SRL.
În continuare s-a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru promovarea unei acțiuni pauliene astfel cum acestea sunt stabilite de art. 975 Codul civil raportate și la prevederile Codului comercial, dată fiind natura comerciala a raporturilor dintre cele două părți contractante.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv existența unei creanțe certe, lichide și exigibile a creditoarei care solicită revocarea unui act juridic, drept de creanță care să fie anterior actului a cărei revocare se solicită, instanța a reținut că aceasta este îndeplinită, întrucât, reclamanta, în calitate de creditoare, a înregistrat la dosarul de executare silita nr.l06/E/2003, in baza unui titlu executoriu, la data de 23.12.2003, anterior datei perfectării celor două acte a căror anulare se solicită, o cerere de participare la distribuirea sumelor rezultate din aceasta executare, arătând ca deține față de pârâta de rând unu o creanță în sumă de 2.528.582.889 ROL, reprezentând impozite și taxe neplătite.
Referitor la cerința ca actele a căror anulare se solicită să fi fost încheiate în frauda drepturilor creditorilor, s-a stabilit că prin vânzarea unicului bun aflat în patrimoniul debitoarei, pârâta de rând unu în mod voit și-a generat sau chiar agravat starea de insolvabilitate, prin această înstrăinare debitoarea golindu-și patrimoniul de bunuri, reclamanta fiind astfel in imposibilitatea de a-și realiza dreptul de creanță, fapt care îi cauzează un prejudiciu, care nu se poate repara decât prin anularea celor două acte.
Referitor la frauda debitorului, s-a reținut faptul ca pârâta de rând unu a înstrăinat unicul bun aflat în patrimoniul său tocmai pentru ca subscrisa să nu ne mai putem realiza dreptul de creanță.
Practic, pentru existența fraudei debitorului este suficient ca acesta să fi cunoscut că prin încheierea actului de vânzare își provoacă sau își agravează starea de insolvabilitate, cauzând un prejudiciu creditorilor săi.
Referitor la complicitatea terților dobânditori la frauda debitoarei, instanța constată că și această condiție este îndeplinită din următoarele considerente:
Complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului constă în dovada faptului că acesta și-a dat seama că prin acel act creditorii debitorului sunt prejudiciați, datorită insolvabilității acestuia.
În condițiile în care în cuprinsul actelor care fac obiectul prezentei cauze se face referire la dosarul execuțional menționat anterior, întocmit la cererea pârâtului, la care s-a înregistrat și cererea de participare la distribuirea sumelor a creditoarei DGFP M - Reghin, este evident ca atât acest pârât cât și reprezentantul legal al pârâtei SC SRL, fiul reprezentantului legal al pârâtei SC Import Export SRL, părți contractante aveau cunoștință despre faptul că vânzarea prejudiciază interesele creditorilor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții, SC SRL Reghin și SC SRL Reghin solicitând desființarea hotărârii apelate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivarea cererilor de apel se arată că prin acțiunea dedusă judecății reclamanta DGFP M - Reghin a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de dare în plată și a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.01.2004 la BNP, restabilirea situației anterioare încheierii actului conform extrasului CF nr.36/X nr.top.4806/1/1/1/2 Reghin, temeiul legal al acțiunii fiind art.948, 949, 950 și 966.civ.
Cu toate că reclamanta nu și-a modificat acțiunea și nu a făcut nici o precizare a acesteia, prima instanță încălcând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, precum și cel al contradictorialității a modificat acțiunea și temeiul juridic al acesteia în una pauliană, invocând ca temei de drept art.975 civ. fără să fi fost pusă în discuția părților. Prin această calificare făcută de judecătorul cauzei odată cu pronunțarea hotărârii le-a fost lezat dreptul la apărare, nu au putut solicita probe necesare înlăturării opiniei preconcepute a judecătorului fondului și a dovedirii cu acte că nu sunt îndeplinite cerințele art.975 civ.
Prima instanță a admis acțiunea reclamantei pe temeiul arătat mai sus, respectiv art.975 civ. fără ca reclamanta să probeze existența unui prejudiciu, dar și existența unei fraude comise de debitor cu complicitate unor terțe persoane, condiții prevăzute în mod expres de acest text legal. Nu s-a verificat nici admisibilitatea acțiunii pauliene cum este cazul plății unei datorii, așa cum rezultă din actul de dare în plată prin care s-a stins executarea silită asupra imobilului urmărit în dosarul nr.106/E/2003. doctrinei și a jurisprudenței recunoaște că neplata unei datorii făcută de un debitor, chiar insolvabil și chiar cu rea credință, nu poate fi atacată de ceilalți creditori.
Se mai susține că acțiunea formulată de reclamantă putea fi calificată ca o contestație la executare ce se impunea a fi soluționată în condițiile prev. de art.399 pr.civ. și să se constate tardivitatea formulării acestei contestații. După această calificare se impunea de asemenea să se verifice natura litigiului, dacă era una civilă sau comercială, susținându-se că în cauză nu este vorba de nici un act sau fapt de comerț.
Se impunea de asemenea să se verifice și calitatea procesuală a reclamantei în condițiile în care aceasta nu a depus nici un titlu executoriu în dosarul nr.106/E/2003.
Revenind la condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene reglementată de art.975 civ. SC SRL susține că este greșită concluzia primei instanțe în sensul că actul de dare în plată și contractul de vânzare cumpărare au fost încheiate în frauda drepturilor creditoarei. În primul rând pentru că pârâtul avea o creanță certă, lichidă și exigibilă față de debitoarea SC SRL, prin actul de dare în plată s-a stins acea obligație care este o modalitate a unei obligații conform art.1100 civ. Stingerea în mod legal a unei obligații nu poate fi considerat un act fraudulos față de un alt creditor deoarece prin acel act debitoarea nu și-a micșorat numai activul patrimonial ci și pasivul patrimonial. În al doilea rând imobilul în litigiu nu era unicul bun aflat în patrimoniul debitoarei cum de asemenea eronat a reținut prima instanță, fără ca aceasta să fie confirmată de probe.
De altfel la data formulării cererii către executorul judecătoresc și acțiunii adresate Judecătoriei Reghin debitoarea avea aplicat sechestru pe bunuri din patrimoniu până la concurența sumei de 1.086.248.349 lei, deci peste cuantumul debitului. Se au aici în vedere procesul verbal de sechestru nr.3849 din 18.03.2002, în cuantum de 431.123.985 lei și procesul verbal de sechestru nr.8038/15 mai 2003 în cuantum de 655.124.364 lei. Reclamanta putea să atace cele două acte numai dacă dovedea că debitoarea nu avea alte bunuri în patrimoniu prin care să-și recupereze creanța. O atare dovadă nu s-a făcut astfel că acțiunea nu putea fi admisă.
Pentru aceste considerente în mod legal nu se putea reține complicitatea pârâților și SC SRL la insolvabilitatea debitoarei și prejudicierea creditoarei deoarece aceste două aspecte nu numai că nu s-au dovedit dar nici nu există.
Se mai susține că și modalitatea de soluționare a cauzei este greșită întrucât în cazul admiterii acțiunii revocatorii(pauliene) soluția este revocarea actului și nu constatarea nulității absolute a acestuia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata-reclamantă solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, susținând că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.975 civ. pentru admiterea acțiunii revocatorii. Sub aspectul fraudei creditorilor se arată că prin vânzarea unicului bun aflat în patrimoniul debitoarei apelanta-pârâtă de rând unu în mod voit și-a generat sau chiar agravat starea de insolvabilitate. Complicitatea terțului-dobânditor la fraudarea creditorului este dovedită în condițiile în care în cuprinsul actelor care fac obiectul prezentei cauze se face referire la dosarul execuțional nr.106/E/2003, dosar în care a fost depus titlul ei executoriu. În plus era înregistrată și o cerere de participarea ei la distribuirea prețului obținut din vânzarea bunului. Complicitatea fraudei creditorului rezultă și din faptul cum au fost încheiate actele juridice contestate, ele s-au încheiat la B la data de 28.01.2004, iar la interval de numai o zi, respectiv la 29.01.2004 a fost operat în cartea funciară nr.36/X nr.top.4806/1/1/1/2 Reghin.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de art.292 - 294.pr.civ. Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererile de apel formulate pârâtele susțin că prima instanță prin modul de soluționare a cauzei a încălcat principiul disponibilității părților și cel al contradictorialității, întrucât a schimbat obiectul acțiunii deduse judecății din acțiune în nulitatea actelor civile într-o acțiune revocatorie, fără ca această schimbare să fie pusă în discuția părților și să se dea posibilitatea să-și formuleze apărarea în raport de noua calificare dată acțiunii dedusă judecății.
Verificând aceste susțineri instanța de control constată că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Reghin la data de 27.02.2004 sub nr.454/2004 reclamanta DGFP M - Reghin a solicitat în conrtadictoriu cu pârâții SC IMPORT EXPORT SRL, și SC SRL constatarea nulității absolute a actului de dare în plată și a contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 29.01.2004 la BNP din B, restabilira situației anterioare încheierii actului conform înscrierilor din CF 36/X, nr.top.4186/1/1/1 Reghin.
Temeiul legal al acțiunii invocat de către reclamantă a fost art.948, 949, 950 și 966.civ.
În cursul cercetării judecătorești, în primul ciclu procesual - (fila 57), se pune în discuție obiectul acțiunii, reclamanta precizând că este o acțiune în nulitate și nu contestație la executare, instanța în raport de această precizare stabilește că este sesizată cu o acțiune în nulitate absolută bazată pe o cauză ilicită, temeiul juridic fiind art.968 și urm. civ.(88 și 136).
Prin sentința civilă nr.1520/25.10.2004 acțiunea reclamantei este respinsă pe motiv că nu sunt întrunite condițiile pentru a se constata nulitatea actelor juridice încheiate de către pârâți și se sugerează că reclamanta are deschisă posibilitatea promovării unei acțiuni pauliene.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta DGFP M - Reghin și prin decizia civilă nr.170/A/8.04.2005 se admite apelul și se schimbă în tot hotărârea constatându-se nulitatea absolută a celor două acte juridice, respectiv actul de dare în plată și actul de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții SC IMPORT EXPORT SRL Reghin, SC SRL de, și, recursul fiind admis prin decizia nr.1333/R/5.12.2007 a Curții de Apel Tg.-M, fiind casate atât hotărârea primei instanțe cât și decizia pronunțată în apel, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Comercial Mureș, după ce s-a calificat acțiunea ca fiind de natură comercială.
Cu ocazia rejudecării cauzei, fără a se pune în discuția părților obiectul acțiuni deduse judecății, instanța, odată cu soluționarea fondului cauzei, califică acțiunea ca fiind una revocatorie și constată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.975 civ.
Prin această calificare făcută de instanța de fond a fost încălcat principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil potrivit căruia obiectul cererilor formulate de părți este stabilit de acestea, instanțele fiind obligate să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de reclamant, nefiindu-le permis să procedeze la schimbarea calificării dată de reclamant fără a pune în discuția părților această problemă pentru a da posibilitatea părților să-și formuleze apărările pe care le consideră necesare în raport cu încadrarea în drept a acțiunii.
Dacă judecătorul cauzei a constatat că în raport de motivarea în fapt a cererii deduse judecății temeiul juridic este greșit indicat el avea posibilitatea să schimbe această calificare dar numai după punerea în prealabil în discuția părților a acestei schimbări.
Cum această condiție nu a fost respectată, recalificarea fiind făcută numai odată cu soluționarea pe fond a cauzei, calificare ce rezultă din considerentele hotărârii apelate, instanța de control apreciază că au fost încălcate atât principiul disponibilității părților cât și cel al contradictorialității, precum și dispozițiile art.129 alin.ultim pr.civ. potrivit cărora judecătorul trebuie să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății așa cum a fost el stabilit de către reclamant.
Această modalitate de soluționare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului, instanța de control apreciind că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de.297 pr.civ. urmând să dispună admiterea apelurilor, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va pune în discuție obiectul acțiunii deduse judecății, iar în situația în care se stabilește că în raport de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată temeiul juridic al acțiunii este art.975 civ. și nu cel indicat de reclamantă art.955 - 968.civ. va administra probe din care să rezulte că în cauză sunt întrunite condițiile de admisibilitate a unei acțiuni revocatorii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de, domiciliați în municipiul B,-, etajul 4,.14, sector 1 cod -, "" SRL, cu sediul în municipiul Reghin,-, jud.M și " "SRL, cu sediul în Reghin, B-dul -, bloc 17,.4,.45, jud.M, împotriva Sentinței comerciale nr.511 din 20 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș.
Desființează hotărârea apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță respectiv Tribunalul Comercial Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
20.01.2009
7 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
