Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.101/
Ședința publică de la 10 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gina Ignat
JUDECĂTOR 2: Veronica Pacurariu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către pârâta - - B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 96//07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - - C, cauza având ca obiect constatare nulitate act;
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 noiembrie 2009, consemnate fiind în încheierea de ședință din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 10 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 96/7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- s-au admis în parte acțiunile conexe formulate de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta -
S-a constat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10.06.1996 încheiat între părți.
S-a respins capătul de cerere privind constatarea imposibilității executării aceluiași contract de vânzare-cumpărare, din culpa vânzătorului - B, ca fiind autoritate de lucru judecat.
S-au respins ca inadmisibile capetele de cerere prin care reclamanta a solicitat instanței să stabilească conținutul unor înscrisuri eliberate de Ministerul Agriculturii și Alimentației, precum și de către, respectiv adresele nr.1824/07.06.1996 și nr.2529/06.08.1996 precum și să se confirme de către chemata în garanție că cele două avize sanitar veterinare nr.1098/11.06.1996 și nr.1470/08.08.1996, eliberate către " " - B, au menționat obligația respectării destinației cărnii către consumul tehnologic prin tratare termică.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1247/28.11.2002 a Tribunalului Brăila, până la soluționarea prezentului litigiu.
S-a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind suspendarea executării contractului de vânzare-cumpărare nr.1853 din 10.06.1996 și a efectelor acestuia.
S-au respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta C "" C împotriva Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, cu sediul în B,- B sector 2, Direcției Sanitar Veterinare G, cu sediul în G,- bis județul G, Direcției Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B, cu sediul în B, G nr.344, respectiv a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, cu sediul în B,- sector 3.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 31,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Între reclamanta - C, în calitate de cumpărător și pârâta - vânzătoare " " - B s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr.1853 din 10.06.1996, având ca obiect cantitatea de 240 tone carne de dezosată, ce urma a fi livrată în perioada 15 iunie - 17 septembrie 1996.
S-a acceptat de către părți livrarea mărfurilor direct din Republica M, la beneficiară, fără a se percepe taxe de depozitare pe perioada analizelor sanitar - veterinare.
Convenția dintre părți nu cuprinde alte mențiuni referitoare la obiectul contractului, respectiv destinația ulterioară a cărnii sau condiții suplimentare ce trebuiau îndeplinite.
După încheierea convenției, reprezentanții - au ridicat un calup de carne congelată iar urmare a constatărilor efectuate au apreciat că nu pot executa contractul, impunându-se rezilierea acestuia.
În această situație reclamanta a fost chemată în judecată de vânzătoarea " " - B, iar prin sentința civilă nr.1247/28.11.2002 a Tribunalului Brăila, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr.624/R/03.07.2003, s-a admis ca fondată acțiunea și s-a dispus obligarea C C la plata sumei de 2.130.000.000 lei vechi cu titlu de penalități pentru neexecutarea contractului, în temeiul art.969 și art.1066 cod civil.
Instanța a avut în vedere că prin clauza penală inserată în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți, este menționată nerespectarea obligației pârâtei de a ridica marfa și implicit de aor ecepționa, situație de fapt stabilită în cauză, astfel încât pârâta a fost obligată la plata penalităților contractuale iar hotărârea a fost pusă în executare
Considerându-se prejudiciată, CCa promovat mai multe acțiuni în vederea anulării/constatării nulității contractul de vânzare - cumpărare nr.1853 din 10.06.1996, acțiuni ce au fost respinse, neexistând însă autoritate de lucru judecat, așa cum s-a stabilit prin Decizia civilă nr.70/A/05.09.2007 a Curții de APEL GALAȚI, pronunțată în dosarul nr- atașat.
În cauză a fost invocată nerespectarea prevederilor art.948 cod civil în sensul afectării actului de o cauză ilicită, întrucât vânzătoarea " " - Bau rmărit înstrăinarea unui produs pentru care avea interdicție de comercializare.
Art. 948 cod civil stabilește condițiile de validitate ale unei convenții, între care se regăsește și cauza sau scopul actului juridic.
Pentru a fi valabilă cauza trebuie să îndeplinească în mod cumulativ condițiile prevăzute de art.966 cod civil, și anume să existe, să fie reală, licită și morală. Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice, potrivit art. 968 cod civil.
În speță, cauza contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți o constituie reprezentarea contraprestației, respectiv predarea mărfii și plata prețului.
Instanța constată însă că la momentul încheierii contractului vânzătoarea cunoștea faptul că marfa ce urma a fi înstrăinată nu putea fi comercializată ca atare, ci necesita prelucrare termică, aspect ce nu a fost adus la cunoștința cumpărătoarei.
Aceasta ar fi avut astfel posibilitatea de a aprecia oportunitatea angrenării în raportul obligațional ce presupunea recepția cantității de 240 tone carne de dezosată importată din Republica M și plata prețului.
Se reține în acest sens că în avizele sanitare veterinare nr.1098/11.06.1996 și nr.1470/08.08.1996 se menționează expres la rubrica "mod de valorificare"- procesare / industrializare în produse din carne supuse unui tratament termic la " " -, după analize complete de laborator la.
Rezultă în mod cert că această cantitate de carne contractată nu putea face obiectul comercializării în stare crudă și congelată, neprocesată în unitatea proprie a societății pârâte, fapt ceea ce atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, pe motivul existenței cauzei ilicite.
Chiar pârâta " " - a menționat expres destinația obiectului contractului în solicitarea adresată Ministerului Agriculturii și Alimentației - Agenția Națională Sanitar Veterinară, pentru avizarea importului de carne iar această instituție a confirmat-o prin adresa nr.31510/27.07.2005 emisă la solicitarea reclamantei (filele 9-11, dosar nr. nr- al Tribunalului Brăila ).
Se reține că restricțiile la comercializare au fost pe deplin justificate având în vedere situația epizootologică incertă existentă la acel moment în zona de est a
Având în vedere situația de fapt constată și dispozițiile legale incidente, nu poate fi reținut ca motiv de nulitate absolută a contactului încheiat între părți lipsa autorizațiilor administrative obligatorii, în condițiile existenței avizelor sanitare veterinare nr.1098/11.06.1996 și nr.1470/08.08.1996, ce nu au fost respectate însă.
ici lipsa totală a consimțământului datorată existenței erorii obstacol asupra identității obiectului contractului nu poate fi reținută ca motiv de nulitate întrucât acest obiect l-a reprezentat într-adevăr cantitatea de carne în stare crudă, neprocesată și nu preparată termic. Faptul că " " - nu a respectat destinația stabilită de organele competente reprezintă o altă cauză de nulitate, incidentă în cauză.
Față de considerentele expuse, sunt admisibile în parte, ca fondate, acțiunile conexe formulate de reclamanta C C, în contradictoriu cu pârâta - B, urmând să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10.06.1996 încheiat între părți.
Având în vedere excepțiile admise prin Încheierea din data de 06 martie 2008, conform dispozițiilor art.137 alineat 1 cod procedură civilă, se impune respingerea capetelor de cerere analizate.
Pentru că reclamanta nu a depus dovezi și nici nu a indicat temeiul de drept cu privire la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1247/28.11.2002 a Tribunalului Brăila, până la soluționarea prezentului litigiu, acesta se privește a fi nefondat.
De altfel, pe parcursul soluționării cauzei nici nu s-a mai insistat asupra acestei solicitări, poziția procesuală a reclamantei fiind precizată prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 04.11.2005 în dosarul nr.2282/2005 al Tribunalului Constanța al Tribunalul Constanța - fila 74.
Cât privește capătul de cerere privind suspendarea executării contractului și a efectelor acestuia, în condițiile analizării cauzelor de nulitate absolută ale convenției încheiate între părți, acesta este inadmisibil.
Având în vedere admiterea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1853 din 10.06.1996, se impune a fi respinse, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție formulate de reclamanta C C împotriva Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Direcțiilor Sanitare Veterinare G și B, respectiv a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Împotriva sentinței comerciale nr. 96/07.05.2009 a Tribunalului Brăila, în termen legal, a declarat apel pârâta - B criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Motivația instanței de fond referitoare la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1853 din 10.06.1996 este eronată întrucât carnea nu putea fi comercializată în stare crudă către consumatori, nu către comercianții en-gros.
De altfel, judecătorul fondului a constatat nulitatea contractului reținând propria culpă a intimatei-reclamante, care nu a adus niciodată la cunoștință ce urma să facă cu cantitatea de carne achiziționată.
În realitate, intimata reclamantă a solicitat constatarea nulității contractului datorită faptului că a constatat că pierdea 1299 lei vechi la kg. în urma retranșării cărnii și nu pentru că dorea să achiziționeze o cantitate de carne ce trebuia modificată prin prelucrare termică.
Instanța de fond a interpretat în mod părtinitor avizele sanitare nr. 1098/11.06.1996 și nr. 1470/08.08.1996 deoarece - nu avea interdicție de a comercializa cantitatea de carne de în stare crudă, așa cum greșit a reținut instanța.
Este adevărat că la rubrica " mod de valorificare" se menționează faptul că această carne trebuie procesată. Se face însă confuzie între noțiunea de "comercializare" a unui produs și aceea de "modalitate de valorificare" a acestuia.
Faptul că era permisă comercializarea rezultă și din faptul că Sa a primit în prealabil aviz de import.
În concluzie, nu era interzisă comercializarea cărnii în discuție între agenții economici, ci era prohibită vânzarea cărnii către populație fără ca aceasta să fie tratată termic în prealabil.
Așa fiind, - nu a încălcat nici o normă legală imperativă care să reclame constatarea nulității absolute a contractului.
În ce privește cauza contractului, având în vedere semnificația acestuia de obiectiv urmărit de părți la perfectarea vânzării-cumpărării, nu se poate vorbi de o cauză ilicită astfel cum a apreciat prima instanță.
Instanța de judecată a interpretat contractul în sensul adăugării unei noi clauze inexistente (încunoștințarea cumpărătoarei în sensul că marfa ce urma a fi înstrăinată ca atare), fără a arăta ce text de lege a fost încălcat.
Nu se poate primi argumentul că intimata-reclamantă a fost în eroare în ceea ce privește obiectul contractului pentru că acesta este prevăzut clar la art. 1 din contract, unde se prevăd cantitățile ce urmează a fi contractate, cât și prețul și perioadele de livrare.
Chiar dacă intimata-reclamantă invocă motive de nulitate absolută ale contractului, cele referitoare la obiectul acestuia trebuiau reclamate în termenul prevăzut prin contract, respectiv 48 de ore. Acest termen a fost convenit de părți și în consecință intimata reclamantă nu mai este în termen pentru a reclama nemulțumirea în legătură cu contractul.
Mai mult decât atât, intimata-reclamantă nu a reclamat niciodată faptul că marfa nu corespunde așteptărilor sale. Aceasta pur și simplu a refuzat ridicarea mărfii la intervalele stabilite în contract.
Pentru motivele expuse mai sus, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Față de motivele de apel s-au formulat întâmpinări în cauză de către chematele în garanție Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și de către reclamanta -, solicitându-se menținerea hotărârii apelate.
Reclamanta-intimată a precizat, în esență, că:
În cauza de față, scopul imediat este caracteristic unei convenții sinalagmatice și vizează contraprestația iar scopul mediat a fost cauza determinantă a încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Din punctul de vedere al vânzătoarei, obiectivul urmărit la momentul contractării a fost acela de a înstrăina cumpărătoarei un produs care nu se dorea a fi dobândit, întrucât pentru produsul avut în vedere de către cumpărătoare, - avea prohibiție de comercializare.
În aprecierea existenței unei cauze ilicite ori imorale se impunea a fi avută în vedere și intenția părților la momentul contractării, respectiv aceea de a vinde, respectiv de a cumpăra 240 t carne de dezosată. Astfel cum este evidențiat obiectul contractului, rezultă cu claritate că produsul ce se dorea a fi dobândit de către cumpărătoare este carne de în stare crudă, nepreparată, împrejurare care rezultă și din faptul că părțile au stipulat cu exactitate produsele vândute, respectiv mușchi, carne integrală.
Vânzătoarea, ignorând intenția evidentă a cumpărătoarei, aceea de a dobândi carne în stare crudă pentru aprovizionarea litoralului pe perioada sezonului estival, a perfectat contractul, deși cunoștea că pentru importul de carne din Republica M, avea interdicție de comercializare a produsului în stare crudă, nepreparată.
Sub un alt aspect, cauza este ilicită și imorală și prin intenția vânzătoarei de a păgubi pe cumpărătoare, anticipând într-o oarecare măsură că obiectul contractului, astfel cum urma a fi predat, respectiv carne tratată termic, nu putea satisface scopul pentru care cumpărătoarea a înțeles să dobândească, urmând astfel să încaseze penalitățile contractuale pentru neridicarea mărfii.
În speță, cauza întrunește ambele sale laturi, fiind în neconcordanță atât cu legea, cât și cu bunele moravuri, prin faptul că s-a urmărit prejudicierea cocontractantului, dobândirea contraprestației prin încercarea de a înstrăina un alt obiect decât cel avut în vedere de cumpărător și cu știința că obiectul la care vânzătorul are drept de comercializare satisface interesul cumpărătorului.
Apelul de față este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea cererii introductive de instanță, a întâmpinărilor formulate în cauză rezultă că reclamanta-intimată a intenționat să obțină constatarea nulității contractului pe motiv că în acesta nu s-a stipulat cu privire la obiectul contractului "carne congelată, provenită din Republica Nu se putea comercializa ca atare, ci numai după ce era transformată în preparate din carne tratată termic" ( A se vedea în acest sens și notele de concluzii scrise formulate în apel d e respectiva parte.)
Or, în aceste condiții, este evident că motivul de nulitate este legat de obiectul actului juridic "controversat", iar nu de cauza acestuia, fapt ce are influență directă asupra calificării regimului juridic al nulității.
Prin obiect al actului juridic civil se înțelege conduita părților stabilită prin actul juridic civil, adică acțiunile sau inacțiunile la care sunt îndreptățite ori de care sunt ținute părțile.
Obiectul constituie o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic respectiv.
Pentru a fi valabil, obiectul oricărui act juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele cerințe (condiții): să existe, să fie în circuitul civil; să fie determinat sau determinabil; să fie posibil; să fie licit și moral. Acestea sunt cerințe generale pentru valabilitatea obiectului actului juridic civil.
Pentru valabilitatea obiectului anumitor acte juridice civile, există însă și cerințe speciale: obiectul să fie un fapt personal al celui ce se obligă; cel care se obligă să fie titularul dreptului subiectiv; să existe autorizația administrativă sau judiciară prevăzută de lege. De asemenea, natura unor acte juridice impune ca obiectul lor să privească numai anumite bunuri.
În speță, invocându-se lipsa unei precizări referitoare la restricțiile de circulație ale cărnii, mai exact, specificarea faptului că aceasta poate fi comercializată către populație doar în urma unui proces de tratare termică, se invocă, practic, încălcarea condiției generale de circulație a obiectului actului juridic civil, respectiv a condiției restrictive ( nu a interdicției absolute de circulație) de tratare termică prealabilă, fiind subînțeleasă interdicția de comercializare în stare crudă.
Așadar, carnea putea fi importată, dar nu putea fi comercializată mai departe în aceeași stare, ci necesita supunerea la un tratament termic pentru obținerea unor preparate din carne.
Cum, în speță, se invocă lipsa de informație a reclamantei, în sensul că are obligația prelucrării prealabile a cărnii în sensul tratării termice, se pune problema ignorării unei condiții generale de valabilitate a obiectului.
O atare încălcare de drept substanțial se sancționează cu nulitatea relativă, nulitate ce este prescriptibilă.
În speță, nu s-a cerut, însă, anularea contractului pentru nevalabilitatea obiectului, ci constatarea nulității acestuia pentru cauză ilicită, deși din motivarea acțiunii rezultă exprimarea nemulțumirii vis--vis de nevalabilitatea obiectului (care trebuia, în opinia cumpărătoarei-reclamante să fie carne în stare crudă și să fie autorizat de autoritățile sanitare).
Prin cauză (scopul) actului juridic civil se înțelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia.
Cauza este o condiție de fond, esențială și generală a actului juridic civil. Ea răspunde la întrebarea "pentru ce s-a încheiat actul juridic civil"
În structura cauzei actului juridic civil intră două elemente, anume scopul imediat și scopul mediat, aceste două fiind elemente componente ale noțiunii unice, complexe, de cauză, iar nu două elemente autonome.
Scopul imediat, numit și scopul obligației, este în contractele sinalagmatice (cum este cazul contractului de vânzare-cumpărare) reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestației ( o parte se obligă știind că și cealaltă parte, la rândul ei, se obligă).
Scopul mediat, numit și scopul actului juridic civil, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
Scopul mediat se caracterizează prin aceea că este concret și variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile și chiar în cadrul aceleiași categorii de acte juridice civile. Spre exemplu, în cazul contractului de vânzare-cumpărare, scopul mediat constă în destinația concretă ce urmează a se da lucrului cumpărat, respectiv sumei ce reprezintă prețul, astfel încât diferă de la cumpărător la cumpărător, respectiv de la vânzător la vânzător.
Pentru ca "destinația" să fie legală, ea trebuie să nu contravină normelor imperative (ordinii publice) și bunelor moravuri.
Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească următoarele cerințe (condiții), cumulativ: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
În ce privește condiția de a fi licită, aceasta este prevăzută de art. 966 Cod civil ("obligația... nelicită nu poate avea nici un efect"), iar conținutul ei este precizat de art. 968 Cod civil, potrivit căruia " cauza este nelicită când este prohibită de lege, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice".
Sancțiunea care intervine în cazul cauzei ilicite este nulitatea absolută a actului juridic respectiv. Ilicitatea cauzei vizează numai scopul mediat, deoarece scopul imediat nu poate fi ilicit.
În speță, cumpărătoarea nu a precizat în conținutul contractului destinația cărnii ce face obiectul acestuia, așa încât nu se poate vorbi de o rea-credință a vânzătorului.
Lipsa intenției vânzătorului de a induce în eroare pe cumpărătoare este cu atât mai evidentă cu cât cumpărătoarea a acceptat prin semnarea contractului posibilitatea ca să ridice ea însăși o parte din cantitatea de carne contractată chiar din Republica M, având posibilitatea să se informeze în legătură cu riscurile comercializării în stare crudă a cărnii.
În raport de considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că în speță nu sunt întrunite cerințele necesare constatării nulității contractului pentru cauza ilicită, fiind vorba de o nulitate relativă a acestuia, dar care nu a fost solicitată în mod expres pentru a se verifica dacă reclamanta mai este în termen să formuleze o astfel de acțiune.
Așa fiind, Curtea constată nelegalitatea parțială a sentinței criticate și va dispune reformarea acesteia conform dispozițiilor art. 296 Cod civil în sensul respingerii ca nefondate a solicitării de constatare a nulității absolute a contractului nr. 1853/10.06.1996, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.
Văzând și dispozițiile art. 298 în referire la art. 274 proc.civ. va obliga pe intimată la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel d e pârâta -
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către pârâta - - B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 96//07.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimații - - C, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în C,-, - și, în consecință;
Modifică în parte sentința nr. 96//7.05.2009 a Tribunalului Brăila în sensul că:
Respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului nr. 1853/10.06.1996.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă pe intimată (- -) la plata către apelantă (- - B) a sumei de 10.009,6 lei - cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehno: 2 ex./18.12.2009
Fond:
Președinte:Gina IgnatJudecători:Gina Ignat, Veronica Pacurariu
