Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.106/C/2009 -
Ședința publică din 8 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar JUDECĂTOR 2: Savina Băltărete
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant pârât reconvențional cu domiciliul în O,-/M, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți reconvenționaliSC SRL, J-, CUI RO -cu sediul în B,-, Județ B, Cod poștal -, domiciliat în B,-, Județ B, Cod poștal -, domiciliat în B,-, Județ B, Cod poștal - și SC SRL, J-, CUI RO - cu sediul în B,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.606 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectconstatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvențional - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.139 din 29.09.2004 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și reprezentanta intimaților pârâți reclamanți reconvenționali și - ambii lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.44 din 29.09.2009 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual și SC SRL prin în baza delegației din 21.11.2009 emisă de intimată, lipsă fiind intimata pârâtă reclamantă reconvențională SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 6 lei achitată prin chitanța nr.- din 24.11.2009 plus timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, după care:
Reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvențional,avocat, nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Reprezentanta intimaților pârâți reclamanți reconvenționali, avocat, de asemenea nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Reprezentantul intimatei pârâte reclamante reconvenționale SC SRL, nu are alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile, cereri de formulat sau probe de propus, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvențional,avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, schimbarea în parte a hotărârii atacate, admiterea cererii principale de chemare în judecată și menținerea dispozitivului cu privire la respingerea cererii reconvenționale. A criticat hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor deoarece a soluționat cererea de chemare în judecată prin instituția de administrare a societăților comerciale cu răspundere limitată și nu prin ce a fost investită. S-a solicitat constatarea nulității actelor adiționale a contractului. Actele adiționale au fost semnate de în calitate de reprezentant al societății. Acesta are dublă calitate, atât de asociat, cât și de administrator al firmei. Administratorul asociat își exprimă atât voința sa de asociat cât și cea de administrator. Hotărârea s-a luat doar cu voința a doi asociați, adunarea generală nefiind convocată. Problema hotărârii adunării generale este cea asupra căreia ar trebui să ne aplecăm atenția. Prin încălcarea art.132 s-a urmărit și s-a paralizat dreptul apelantului de a ataca hotărârea. La SC sunt asociați doar cei doi soți, însă în sunt toți trei asociați. Nu s-a convocat adunarea generală, nu s-a consemnat aceasta. Instanța ar fi cenzurat hotărârea dată în această manieră. Depune la dosar speță similară. Conform art.79 nu avea calitate procesuală apelantul, aceste fiind și motivul pentru care nu a fost invocat acest articol. Societatea are un singur imobil. Imobilul este averea celor 3 asociați. În 2001 se încheie un contract de închiriere. În 2005, profitând de divergențele societăților, se semnează un act adițional fără știința noastră, actul adițional micșorând chiria. nu a semnat în calitate de administrator, dar s-a manifestat în calitate de asociat. Solicită admiterea acțiunii și stabilirea situației anterioare, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților pârâți reclamanți reconvenționali, avocat, susține precizările din întâmpinare. Solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată. S-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale. La momentul semnării contractului au semnat toți trei asociații. Nu există obligativitatea adoptării unei hotărâri privind închirierea în cadrul adunării generale a asociaților. Instanța a avut în vedere strict cererea formulată.
Reprezentantul intimatei pârâte reclamante reconvenționale SC SRL, solicită respingerea apelului. prestează servicii. Asociații din cadrul societății cu cumpărat imobilul pentru a nu mai plăti chirie. Chiria a fost de 1.500 $, făcând investiții de 230 - 240.000 Euro. Art.12 alin.2 se referă la societățile pe acțiuni. Societățile cu răspundere limitată sunt reglementate de art.70 și următoarele din Legea comercială. Soluția ce se impune este evidentă de respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantului reclamant pârât reconvențional,avocat, având cuvântul în replică, precizează că societatea, cu ocazia semnării actului adițional își deduce cheltuielile însă și facturează investiția.
Reprezentanta intimaților pârâți reclamanți reconvenționali, avocat, precizează că această susținere a petentului este nedovedită. În urma recepției a facturat întreaga investiție și a dedus din chirie.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.606 din 23 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții SC SRL, SC SRL, având ca obiect nulitate act juridic.
A respins cererile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali SC SRL, și SC SRL, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
La data de 01.12.2001, între pârâta SC SRL, cu sediul în B, reprezentată de reclamantul, cu funcția de administrator - în calitate de locator, pe de o parte, și pârâta SC SRL, cu sediul în B, reprezentată de pârâtul, cu funcția de administrator - în calitate de locatar, pe de altă parte, s-a încheiat un contract de închiriere, prin care locatorul a închiriat locatarului spațiul din B, str. - nr.45, jud. B, pe o perioadă de 5 ani, cu o chirie calculată la 1.500 Euro plus TVA, la cursul zilei, plătită lunar. Bunurile ce constituie respectivul contract constând într-o hală de producție, birouri, grupuri sanitare și anexe (filele 6-7 dosar). Ulterior, părțile contractante au încheiat actul adițional nr.37 din 30.10.2003, prin care, de comun acord, au stabilit majorarea chiriei, începând cu data de 01.10.2003, de la 1.500 Euro plus TVA la suma de 7.500 Euro plus TVA, restul clauzelor rămânând neschimbate (fila 8 dosar).
La data de 30.09.2005, între pârâta SC SRL, reprezentată legal de către pârâtul, administrator, în calitate de locator, și SC SRL, reprezentată de către pârâta, în baza procurii autentificate sub nr.2060/2005, în calitate de chiriaș, s-a încheiat un act adițional la contractul de locațiune din 01.12.2001, prin care părțile au convenit modificarea chiriei lunare, respectiv au stabilit ca chiria lunară să fie în sumă de 1.500 Euro plus TVA. De asemenea, au stabilit ca investițiile efectuate de chiriaș în imobil să fie facturate locatorului, urmând ca acesta să deducă din chiria lunară contravaloarea acestor investiții.
Totodată, între aceleași părți, s-a încheiat la data de 12.05.2006 actul adițional nr.3 la contractul de locațiune din 01.12.2001, de data aceasta, pârâta SC SRL fiind reprezentată de pârâta, în calitate de administrator, iar pârâta SC SRL fiind reprezentată de către pârâtul, act adițional prin care părțile au stabilit că la imobilul închiriat mai este necesară efectuarea unor investiții, întrucât acesta nu corespunde normelor legale pentru prevenirea și stingerea incendiilor și, de asemenea, pentru finalizarea acoperișului la acest imobil, stabilind totodată ca plata investițiilor să se facă prin compensare cu plata chiriei lunare (fila 5 dosar).
Conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor, reclamantul și pârâții persoane fizice au calitatea de asociați, reclamantul și pârâtul fiind și administratori în SC SRL. În SC SRL, doar pârâții persoane fizice au calitatea de asociați și administratori (fila 72 dosar).
Atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamant cât și cererile reconvenționale formulate în cauză sunt nefondate, având în vedere următoarele:
Potrivit art.70 din L 31/1990 actualizată, (1) Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afara de restricțiile arătate în actul constitutiv,
Conform art.71 din același act normativ, (1) Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât daca aceasta facultate li s-a acordat în mod expres.
(2) In cazul încălcării prevederilor alin. (1), societatea poate pretinde de la cel substituit beneficiile rezultate din operațiune.
(3) Administratorul care, fără drept, își substituie alta persoana răspunde solidar cu aceasta pentru eventualele pagube produse societății,
În speță,în calitate de administratori, reclamantul și pârâții persoane fizice au acționat în scopul reprezentării intereselor celor două societăți, încheind astfel contractul de închiriere și actele adiționale menționate mai sus, fără însă să se fi stabilit prin actul constitutiv sau statutul societății ca aceste operațiuni să se facă doar în temeiul unei hotărâri AGA.
Pentru încheierea actului adițional nr.2 pârâta a fost împuternicită prin procură specială să reprezinte pârâta SC SRL, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.71 alin. 1 din 31/1990.
Contractul de închiriere și actele adiționale, fiind contracte comerciale trebuie să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege pentru valabilitatea lui, respectiv cele prev de art. 948.civ: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă;un obiect determinat și o cauză licită.
Faptul că era sau nu împuternicit administratorul pentru pârâta SC SRL să încheie actele adiționale cu nr.2 și 3 la contractul de închiriere, nu are relevanță în cauză, acesta fiind ținut să răspundă față de societatea care l-a mandatat, pentru eventuala depășire a atribuțiilor încredințate și respectiv pentru eventualele pagube produse.
Susținerile reclamantului că în cauză sunt incidente dispozițiile art.111 alin.2 lit. f și 150 din 31/1990 sunt nefondate, având în vedere că dispozițiile menționate se referă la situații juridice diferite față de litigiul de dus judecății,respectiv în cauză nu era necesar să existe o hotărâre AGA de închiriere a spațiilor și nu s-a depus vreo dovadă că actul constitutiv al societății SC SRL prevede vreo restricție în acest sens.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță a declarat apel în termen, legal timbrat, apelantul solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate cu consecința admiterii cererii principale de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că cererea de chemare în judecată s-a respins în temeiul prev.art. 70-71 din Legea 31/1990 actualizată, reținându-se că reclamantul și pârâții persoane fizice în calitate de administratori au acționat în scopul reprezentării intereselor celor două societăți, încheind contractul de închiriere și actele adiționale, fără a se fi stabilit prin actul constitutiv al societății sau statuat că aceste operațiuni să se facă doar în temeiul unei hotărâri AGA. Arată că a investit instanța de fond cu constatarea nulității absolute a două acte adiționale la contractul de închiriere din perspectiva inexistenței unei convocări a adunării generale a asociaților și a inexistenței unei hotărâri a adunării generale a asociaților, însă judecătorul fondului a înțeles să soluționeze cauza prin prisma prev.art.70-71 din Legea 31/1990. Consideră că instanța de fond a săvârșit o denegare de dreptate refuzând să judece cauza cu care a fost investită. Din modul în care sunt redactate considerentele rezultă că de fapt prima instanță nu a înțeles cu ce anume a fost investită să judece, nici sub aspectul stării de fapt nici al temeiurilor de drept. În speță s-a solicitat a se stabili dacă și în ce măsură cei doi pârâți persoane fizice, soț și soție, ambii asociați ai societăților pârâte, componenți ai adunării generale, fără convocarea și decizia valabilă a adunării generale erau în drept de a modifica prin două acte adiționale succesive contractul de închiriere din litigiu, în sensul de a reduce chiria și a stabili noi clauze pentru locator, în condițiile în care reclamantul asociat al societății SC nu a fost încunoștințat. Consideră că este evidentă intenția de a favoriza pe ascuns interesele societății SC SRL în detrimentul SC SRL și implicit ale sale. Prin neconvocarea adunării generale, prin inexistența unei hotărâri a adunării generale nu a avut posibilitatea de a uza de procedura instituită la art.132 din lege. Ca atare în situația în care s-ar aprecia că ar exista o hotărâre a adunării generale luată în persoana celor doi asociați, soț și soție înțelege să se prevaleze de disp.art.132 din Legea 31/1990. În mod corect judecătorul fondului a făcut referire la art.948 cod civil incident în cauză privitor la consimțământ și cauză ilicită însă nu i-a făcut aplicațiunea. Apreciază că în mod greșit s-a reținut că în cazul contractului de închiriere nu era necesar a exista o hotărâre AGA pentru a fi valabil consimțământul părții ce se obligă și că nu se aplică disp.art.111 alin.2 lit.f și 150 din Legea 31/1990.
Consideră că aceste prevederi sunt clare și prevăd necesitatea existenței unei hotărâri a adunării generale pentru închirierea imobilelor, administratorul neputând să înstrăineze bunuri ale societății numai după obținerea aprobării adunării generale a asociaților în condițiile prevăzute la art.115. unei societăți comerciale cu răspundere limitată nu i se aplică prev.art.137-158 din Legea 31/1990 și prev.art.75, 76, 77 și 79 din lege, având în vedere normele imperative privind obligativitatea convocării adunării atunci când se decide închirierea unei unități a societății, prin analogie indiferent de forma de organizare a societății, sancțiunea nu poate fi decât nulitate4a. Referitor la art.111 alin.2 lit.f din lege arată că aceste dispoziții referitoare la reglementarea adunării generale a acționarilor se aplică drept lege generală pentru toate societățile. Drept urmare apreciază că trebuia convocată adunarea generală înainte de a se decide în legătură cu închirierea imobilului. Judecătorul fondului nu a realizat că imobilul din litigiu reprezintă cea mai valoroasă avere a societății ce se încadrează din punct de vedere valoric în categoria bunurilor avute în vedere la art.150 din Legea 31/1990.
Perfectarea actelor din litigiu a avut o cauză ilicită și imorală fiind aplicabile în cauză și disp.prev.art.79 din Legea 31/1990 privitoare la conflictul de interese. Încălcarea acestor dispoziții nu pot atrage însă invalidarea hotărârii generale ci răspunderea pentru daune a asociatului culpabil. Judecătorul fondului a făcut o confuzie regretabilă între acțiunea în nulitate motivată pe inexistența convocării și inexistența hotărârii obligatorii pe care a înțeles să o promoveze. Cauza ilicită și imorală este evidentă câtă vreme manoperele incorecte și viclene cei doi soți pârâți asociați în ambele societăți au încălcat atât dispozițiile legii speciale cât și dreptul comun cu unicul scop de a obține avantaje personale în cadrul SC unde sunt doar ei asociați și prejudiciind cealaltă societate unde este asociat și reclamantul. Cu încălcarea dispozițiilor legale, fără a fi convocate adunările generale și fără acceptul reclamantului asociat al SC SRL se perfectează cele două acte adiționale din litigiu prin care se reduce chiria la 1.500 Euro + TVA și este grevată societatea de clauze inadmisibil de acceptat. Reclamantul mai arată că contractul de închiriere cât și primul act adițional al acestuia au fost semnate de el în calitate de reprezentant al locatorului, între asociați existând un deplin acord, doar următoarele acte adiționale la contract fiind încheiate fără acordul său și prin nerespectarea prevederilor legale. Pârâta SC a beneficiat de reducere considerabilă a impozitului în condițiile în care a înregistrat pe cheltuieli investiția efectuată la imobil, investiție care finalmente este suportată și achitată de SC care deduce investițiile din chirie prin metoda compensării. Justificarea reducerii chiriei începând cu 1.10.2005 are alte conotații decât recuperarea investiției deoarece cei doi soți pârâți profitând de faptul că reclamantul s-a retras din societatea au avut un interes major de a reduce cuantumul chiriei și a mări perioada de amortizare a investiției. După semnarea ultimelor două acte adiționale a scăzut la J profitul realizat de SC. Consideră că prin semnarea ultimelor două acte adiționale la contract s-a urmărit fraudarea intereselor sale prin diminuarea profitului societății în care este asociat.
În drept au fost invocate prev.art.282 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata SC SRL B prin întâmpinarea depusă la filele 30-32 solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, motivele de apel invocate fiind nefondate. Arată că administratorii societății sunt cei însărcinați să conducă societatea în această calitate se bucură de plenitudine de competență putând face toate operațiunile necesare pentru realizarea obiectului de activitate dacă actul constitutiv nu prevede altfel. În speță nu a existat nici un impediment legal pentru încheierea contractului inițial și a actelor adiționale, iar în virtutea principiului simetriei dacă la încheierea locațiunii nu s-a întrunit adunarea generală, nici la adoptarea actului adițional nu era necesară a fi convocată vreo adunare generală. Dacă la încheierea contractului s-ar fi adoptat o hotărâre AGA ar fi fost necesară existența unor asemenea hotărâri AGA și pentru modificarea lui, dar în speță nu este cazul. Susținerile din motivele de apel ale apelantului privind lipsa convocării unei adunări generale care nici măcar nu era necesară, au drept scop încercarea de a argumenta necesitatea existenței unei hotărâri AGA, care nu era necesar a fi adoptată.
Intimații și prin întâmpinarea depusă la filele 33-36 au solicitat respingerea ca nefondat a apelului, menținerea în totalitate a sentinței atacate cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată că se încearcă a se prezenta starea de fapt ce a generat conflictul într-o manieră complicată, speța este una simplă având în vedere prev.art.55 din Legea 31/1990. Administratorii societății sunt cei însărcinați să conducă societatea, puterile lor putând fi limitate potrivit art.75, 90 și 197 din Legea 31/1990. Celor două societăți cu răspundere limitată ce au încheiat contractul de închiriere pe care ulterior l-au modificat le erau aplicabile prev.art.194 din lege, neexistând vreun impediment legal pentru încheierea contractelor. Actele constitutive ale societăților nu prevăd expres obligativitatea adoptării unei hotărâri AGA privind închirierea, iar disp.art.111 lit.f invocate nu au incidență în cauză câtă vreme se referă la închirierea unor unități ale societății nu a unor imobile.
Instanța de apel analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu reține că este nefondat urmând ca în baza prev.art.295-296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței atacate, pentru următoarele considerente:
Între cele două societăți pârâte intimate în cauză s-a încheiat la data de 1.12.2001 un contract de închiriere privind imobilul situat în B, str. - nr.45 pe o perioadă de 5 ani pentru o chirie lunară de 1.500 Euro plus Societatea locatoare SC SRL a fost reprezentată de administratorul ei reclamantul, iar chiriașa locatară SRL de către administratorul ei. Ulterior prin actul adițional nr.37/30.10.2003 chiria s-a majorat la 7.500 Euro plus TVA lunar începând cu data de 1.10.2003.
Contractul de închiriere a fost modificat din nou prin actele adiționale nr.2/30.09.2005 și 3/12.05.2006, prin care chiria s-a redus la suma inițială de 1.500 Euro plus TVA lunar, introducându-se și clauze noi potrivit cărora investițiile efectuate de chiriaș la imobil să fie deduse din chiria lunară datorată, precum și faptul că la imobil este necesară efectuarea de alte investiții pentru corespunderea la normele privind prevenirea și stingerea incendiilor și pentru repararea acoperișului unității ce urmau a fi compensate din chiria lunară datorată.
Ultimele două acte adiționale la contractul de închiriere au fost contestate de reclamantul apelant actualmente asociat în societatea SC SRL și fost asociat al societății SRL împreună cu cei doi pârâți persoane fizice din cauză. Acesta a invocat că cele două acte adiționale sunt lovite de nulitate absolută deoarece s-au încheiat fără existența unui consimțământ valabil exprimat al părții ce se obligă în sensul că nu a existat o hotărâre AGA valabilă pentru modificarea contractului și că, cauza acestor contracte este una ilicită.
Sub acest aspect se reține că în mod corect și legal prima instanță a reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată, motivele de apel invocate fiind nefondate.
Din considerentele sentinței apelate rezultă că instanța de fond a reținut corect starea de fapt dedusă judecății, stare de fapt căreia i-a aplicat prevederile legale incidente. de către prima instanță ca neîntemeiate a susținerilor invocate de reclamantul apelant a motivelor invocate de acesta și a interpretării date de acesta prevederilor legale nu echivalează cu o denegare de dreptate.
Prima instanță a analizat acțiunea formulată prin prisma principalului motiv invocat de reclamant respectiv lipsa unei hotărâri AGA pentru valabila încheiere a celor două acte adiționale la contract reținând că potrivit dispozițiilor legale incidente art.70-71 din Legea 31/1990 republicată administratorii societății puteau în mod valabil să încheie cele două acte adiționale fără a mai fi necesară existența în prealabil a unor hotărâri AGA prin care să se hotărască modificarea contractului și să fie împuterniciți administratorii societății pentru încheierea celor două acte adiționale.
Cele două societăți comerciale contractante ale contractului de închiriere sunt înființate și funcționează ca societăți cu răspund ere limitată fiindu-le aplicabile prevederile legale prevăzute în Legea 31/1990 privitoare la aceste societăți și pe cale de excepție și dispozițiile prevăzute expres ca fiind aplicabile și de la alte forme de societăți, respectiv în nume colectiv ori pe acțiuni.
În privința atribuțiilor și competențelor adunărilor generale ale societăților ori acționarilor legiuitorul a prevăzut expres pentru societățile cu răspundere limitată și a celor pe acțiuni care sunt problemele și chestiunile pentru care este necesară adoptarea unei hotărâri AGA. Atribuțiile unei adunări generale ale societății cu răspundere limitată sunt distincte și separate de atribuțiile unei adunări generale a societății pe acțiuni, ele fiind distinct și separat prevăzute de legiuitor la prev.art.194 din lege, respectiv 111 din același act normativ. Aceste atribuții nu se pot aplica prin analogie de la una la cealaltă formă de societate.
Legiuitorul în cuprinsul prev.art.194 din lege nu a prevăzut necesitatea adoptării unei hotărâri AGA pentru închirierea bunurilor societății cu răspundere limitată.
Dispozițiile art.111 alin.2 lit.f din Legea 31/1990 se referă la competențele și atribuțiile unei adunări generale a unei societăți pe acțiuni și nu a uneia cu răspundere limitată, iar aceste prevederi nu pot fi aplicare prin analogie și societăților cu răspundere limitată câtă vreme legiuitorul a reglementat distinct și separat atribuțiile și competențele unei adunări generale la o asemenea societate.
Aceste dispoziții invocate de reclamantul apelant nu au incidență în cauză după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Prin urmare se reține că pentru valabila încheiere a celor două acte adiționale nu era necesară adoptarea în prealabil a unei hotărâri AGA prin care asociații să hotărască în privința modificării contractului, câtă vreme nici legiuitorul și nici actele constitutive ale societăților nu prevăd necesitatea adoptării unei asemenea hotărâri.
În virtutea prerogativelor conferite de actele constitutive și de prev.art.70 - 71 din Legea 31/1990 republicată, administratorii celor două societăți erau îndreptățiți ca în numele și pentru societățile pe care le reprezintă și le administrează să semneze cele două acte adiționale, consimțământul exprimat în numele societăților nefiind viciat prin motivul invocat de apelant.
În consecință, reținându-se în cauză că nu era necesară adoptarea unei hotărâri AGA în senul invocat, motivele de apel privitoare la necesitatea existenței unei asemenea hotărâri, a neconvocării unei adunări generale în scopul adoptării hotărârii ori a nelegării adoptării ei sunt nefondate.
De asemenea, se reține că nici dispozițiile art.150 din Legea 31/1990 republicată nu au incidență în cauză deoarece ele vizează altă situație juridică după cum a reținut corect și prima instanță. Aceste dispoziții referitoare tot la societățile pe acțiuni și nu la cele cu răspundere limitată vizează situația înstrăinării sau dobândirii de bunuri de către societate și nu se referă la închirierea bunurilor. Astfel aceste dispoziții nu sunt aplicabile cauzei, inclusiv sub aspectul condițiilor și situațiilor pe care la reglementează.
Cât privește incidența în cauză a prev.art.75, 76, 77 și 79 din Legea 31/1990 republicată se reține că aceste dispoziții sunt aplicabile și societăților cu răspundere limitată, dar ele reglementează administratorii societății, puterile și limitele mandatului acestora. Conflictul de interese prevăzut la art.79 din Legea 31/1990 vizează situația în care un administrator participă nelegal la deliberările și votul în adunarea generală, și sancțiunea ce poate interveni în caz de încălcare a interdicției (răspundere în daune față de societate). Depășirea limitelor mandatului ori încălcarea de către administrator a puterilor ce i-au fost conferite dau dreptul societății respective de a-i antrena răspunderea dacă apreciază necesar acest fapt.
Drept urmare, în situația în care se constată încălcarea acestor dispoziții, dreptul de a solicita despăgubirile cauzate aparține societății mandante și nu altor persoane fizice ori juridice.
Aceste dispoziții nu pot fi interpretate în sensul dorit de apelant, respectiv că prin exprimarea consimțământului de către administrator în numele și pentru societatea pe care o reprezintă, acesta ar fi exprimat și propriul consimțământ ca și asociat și drept urmare, acest fapt ar reprezenta o hotărâre a asociaților, câtă vreme dispozițiile legale nu se referă la adunările asociaților, iar în cauză nici nu era necesară adoptarea vreunei asemenea hotărâri.
În privința existenței unei clauze ilicite la încheierea actelor adiționale ca urmare a încălcării dispozițiilor art.111, 150 din Legea 31/1990 și a celorlalte dispoziții invocate de apelant se reține că motivele de apel sunt nefondate câtă vreme aceste dispoziții legale nu sunt incidente cauzei, fapt ce rezultă din considerentele mai sus exprimate.
Sub aspectul încălcării ordinii publice ori a bunelor moravuri tot prin prisma cauzei ilicite invocate, se reține că din actele dosarului nu rezultă că acestea ar fi fost încălcate, acordarea posibilității chiriașului de a-și recupera investițiile făcute la imobil prin deducerea lor din contravaloarea chiriei lunare datorate nu poate fi considerată ca fiind o încălcare a ordinii publice, ori a bunelor moravuri. Posibilitatea acordată chiriașului de către legiuitor de a-și deduce cheltuielile efectuate din profitul obținut, concomitent cu posibilitatea acordată de proprietar de compensare a acestor cheltuieli cu investițiile din chiria datorată nu poate fi considerată ca fiind contrară bunelor moravuri ori ordinii publice. Nici instituirea în contractul părților a unor penalități de întârziere pentru nerespectarea obligațiilor asumate nu poate fi considerată ca fiind ilicită, câtă vreme potrivit prevederilor legale și libertății contractuale părțile au posibilitatea de a stabili anticipat daunele interese pe care și le datorează în caz de nerespectare a clauzelor contractuale.
Drept urmare, instanța de apel reține că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, motiv pentru care apelul declarat va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate ca legală și temeinică.
În conformitate cu prev.art.274 Cod procedură civilă, instanța de apel va dispune obligarea apelantului la plata către intimații și a sumei de 1250 lei pentru fiecare intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatapelul comercial d eclarat de apelantul reclamant pârât reconvențional cu domiciliul în O,-/M, Județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți reconvenționaliSC SRL, J-, CUI RO -cu sediul în B,-, Județ B, Cod poștal -, domiciliat în B,-, Județ B, Cod poștal -, domiciliat în B,-, Județ B, Cod poștal - șiSC SRL, J-, CUI RO -cu sediul în B,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.606/COM din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totalitate.
Obligă partea apelantă să plătească părților intimate și suma de 1250 lei pentru fiecare cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 8.12.2009.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 10 decembrie 2009
Jud.fond
Dact.
7 exemplare/ 16 decembrie 2009
-5 comunicăriefectuate și predate la expediție în data de:16 decembrie 2009.
- - O,-/M, Județ
- SC SRL, J-, CUI RO - - B,-,
Județ
- - B,-, Județ
- - B,-, Județ B
- SC SRL, J-, CUI RO - - B,-, Județ
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Savina Băltărete
