Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
Decizie comercială nr. 109
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de pârâtele SERV B, cu sediul în B,-, județul B și de, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 100//20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în G,-, -. 42, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru apelanții -pârâți SC SRV SRL B și, în baza împuternicirilor avocațiale nr. 165 și 166/16.11.2009 pe care le-a depus la dosar și pentru intimatul reclamant avocat, în substituirea avocatului, în baza împuternicirii depuse la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că apelul aflat la al doilea termen de judecată este motivat și timbrat; prin cererea formulată, apelanții nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul apelanților-pârâți arată că nu este de acord cu sentința nr. 100//20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și că se impune modificarea acesteia pentru următoarele aspecte:
1. În motivarea sentinței este prezentat un alt conținut al procurii
speciale date de reclamantul, pârâtei.
Trebuie avut în vedere că intimatul-reclamant nu a avut calitatea de asociat unic la SC SRL, atât cât și având calitatea de asociați.
Prin mandatul special ce a fost acordat de intimatul-reclamant, apelanta a devenit asociat unic și a căpătat capacitatea de a cesiona cui va crede de cuviință parțial sau în totalitate părțile sociale pe care aceștia le dețineau în cadrul societății apelante.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că actul adițional nu este semnat de ambii asociați, constatându-l nul.
În opinia sa, apreciază că semnătura mandatarului era suficientă, situația de față neconstituind o cauză de nulitate absolută a actului adițional.
2. Apreciază că în mod nelegal instanța de fond a menționat că în cauză sunt aplicabile disp. art. 1307 cod civil, sub aspectul interdicției de vânzare între soți, că nefiind prevederi exprese în codul comercial cât și în Legea 31/1990 cu privire la vânzarea între soți, potrivit art. 1 din codul comercial se aplică art. 1307 cod civil.
Apreciază că motivarea pe aceste aspecte este exclusivă.
Starea civilă nu poate fi asimilată raporturilor comerciale guvernate de legea specială.
În mod greșit instanța de fond apreciat că asociaților societății apelante li se aplică legea civilă peste dispozițiile legii speciale în materie.
Față de cele expuse, solicită admitere apelului și în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantului intimat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant se opune apelului declarat de cele două pârâte, arătând că acesta vizează în mod vădit formal și total nefondat aspecte de greșită aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 1307 cod civil.
În ceea ce privește primul motiv de apel, referitor la conținutul al cărui nulitate a fost solicitată prin acțiunea introductivă, consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că această convenție este lovită de nulitate.
În lipsa semnăturilor ambelor părți, corect s-a reținut că actul adițional este lovit de nulitate.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, pe care-l apreciază ca fiind inadmisibil, solicită a se reține că în mod corect Tribunalul Brăila, stabilind o situație corectă, în concordanță deplină cu natura juridică a actelor supuse judecății a făcut o justă aplicare a disp. art. 1307 cod civil care interzic în general vânzarea între soți, cu scopul de a împiedica pe aceștia să realizeze sub aparența unor vânzări simulate, donații irevocabile.
Trebuie avut în vedere faptul că apelanta și-a însușit un bun fără un drept legal.
Față de cele expuse oral cât și pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea apelului și obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- reclamantul cu domiciliul ales conform art.93 Cod procedură civilă în G,-, -.7,.42, a chemat în judecată pe pârâta, domiciliată în B,- și pe pârâta SC SERV SRL, cu sediul în B,- - lot.2 pentru a se constata nulitatea absolută a actului adițional la actul constitutiv al SC SERV SRL certificat prin Încheierea nr.22547/20.08.2008 și a Încheierii de completare a acestuia nr.25477/12.09.2008 emise de Biroul Notarial Societatea civilă " & Asociații" și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar în timpul căsătoriei au înființat la data de 10 decembrie 1998 SC SERV SRL, societate comercială în care reclamantul deținea 9 părți sociale echivalentul a 1.800.000 lei iar pârâta o parte socială echivalentul a 200.000 lei din capitalul social al acesteia.
În cursul anului 2008 reclamantul a fost plecat o perioadă din țară și împuternicit-o pe pârâta prin procura autentificată sub nr.7456/1 aug.2008 să îl reprezinte, în calitatea sa de asociat și administrator al SC SERV SRL în chestiunile legate de desfășurarea normală a activității societății precum și, să îndeplinească toate formalitățile necesare pentru cesionarea, cui va crede de cuviință, parțial sau în totalitate, a părților sociale pe care le deține în această societate.
În acest timp pârâta a formulat acțiune de divorț înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Brăila și a valorificat cu nerespectarea dispozițiilor speciale ale Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale dreptul acordat de a cesiona "cui va crede de cuviință, parțial sau în totalitate, părțile sociale deținute de acesta în cadrul SC SERV SRL prin încheierea Actului adițional având nr.22547/20 august completat prin Încheierea nr.25447/12 septembrie 2008.
Reclamantul a susținut că Actul adițional nr.22547/20 aug.2008 este lovit de nulitate absolută deoarece modifică Actul constitutiv al SC SERV SRL în privința asociaților acesteia, încetarea calității de administrator și numirea noului administrator, împrejurare în care pentru existența sa valabilă trebuia respectată procedura prevăzută de art.204 al.1 din Legea nr.31/1990 care prevede că actul constitutiv poate fi modificat prin hotărârea Adunării Generale adoptată în condițiile legii, sau prin hotărârea instanței judecătorești în condițiile art.223 al.3 și ale art.226 al.2 din lege.
Actul adițional nu a avut la bază hotărârea AGA.
Apoi, a mai susținut reclamanta că operațiunea juridică de cesiune de drepturi, respectiv părțile sociale deținute de ca asociat al SC SERV SRL care reprezintă chiar obiectul acestui act adițional este ca natura juridică un act juridic bilateral, sinalagmatic și oneros.
Aceasta însemnă că cedentul și cesionarul transmit și respectiv primesc drepturi și obligații ceea ce reprezintă în mod concret contraprestația fiecărei părți din această convenție și garantează existența, realitatea și valabilitatea dreptului transmis.
Din actul adițional rezultă că, prin mandatarul său transmite chiar acestuia din urmă cele 9 părți sociale ale sale fără ca acesta din urmă să se oblige la o contraprestație adică dobândește drepturi fără datora nimic, aspect care caracterizează actul ca fiind o liberalitate ceea ce depășește limitele mandatului transmis prin procura autentificată sub nr.7456/1 aug.2008.
Ca urmare reclamantul a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii reclamantul depus înscrisuri.
În drept, a invocat dispozițiile art.204 al.1 din Legea nr.31/1990 și pe cele ale art.1532, 1536 al.2 și 1537 Cod civil.
Ulterior, la data de 20.01.2009 reclamantul, în temeiul art.132 alin.1 Cod procedură civilă, a formulat Precizări cu privire la acțiunea introductivă, invocând ca temei de drept și dispozițiile art.1307 Cod civil care interzic vânzarea între soți.
A menționat reclamantul că scopul interdicției este de a împiedica soții să realizeze sub aparența unor vânzări simulate donații irevocabile.
Prin această interdicție se apără și interesele moștenitorilor rezervatari sau care beneficiază de raportul donațiilor. Dacă vânzarea între soți nu ar fi interzisă, prin vânzări simulate unul dintre soți ar putea face celuilalt liberalități care să exceadă cotitatea disponibilă sau care să fie sustrase raportului donațiilor fără îndeplinirea condițiilor scutirii de raport.
Nerespectarea interdicției cu privire la vânzarea între soți duce la nulitatea absolută a contractului, anularea putând fi cerută de oricare dintre soți, de moștenitorii ocrotiți sau de creditori, fără ca aceștia să fie obligați să dovedească fraudarea drepturilor.
Interdicția de vânzare între soți prevăzută expres în art.1307 Cod civil este deopotrivă aplicabilă și contractului de vânzare - cumpărare comercială (art.1 Cod comercial), interdicția vânzării comerciale între soți având aceiași finalitate categoriilor susmenționate.
Art.1 Cod comercial prevede: " În comerț se aplică legea de față. ea nu dispune se aplică Codul civil".
Ca urmare reclamantul a considerat că, contractul de cesiune de părți sociale încheiat între părți care aveau calitatea de soți este un act juridic nul absolut.
Prin Întâmpinare pârâtele și SC SERV SRL au arătat că prin Procura specială din data de 1.08.2008 reclamantul a mandatat-o pe pârâta să "îndeplinească toate formalitățile necesare pentru ca în numele său și pentru el, să cesioneze cui va crede de cuviință, parțial sau în totalitate părțile sociale pe care le deține în cadrul SC SERV SRL".
Pe lângă alte împuterniciri, s-a prevăzut inclusiv modificarea actului constitutiv al societății comerciale, semnarea actelor adiționale, să vândă în numele reclamantului bunuri ale societății comerciale, etc. pe perioada cât reclamantul a fost plecat din țară de la data de 2.08.2008 la data de 5.09.2008.
A mai susținut pârâta că nu l-a prejudiciat pe reclamant deoarece acesta de 3 ani nu se mai implica în activitatea firmei. Ca atare prin actul adițional atacat, privind cesiunea părților sociale, pârâta a devenit asociat unic.
Actul adițional a fost semnat de către pârâtă atât în nume propriu cât și în baza mandatului primit astfel încât faptul că există numai semnătura pârâtei nu constituie o cauză de nulitate a actului.
Pârâta a pretins că actul este legal deoarece a fost verificat de Judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Brăila și ca urmare a fost admisă cererea privind mențiunile solicitate prin Încheierea nr.3985/M/15.09.2008.
Cu privire la susținerea reclamantului potrivit căreia acesta nu a primit nimic în contraprestație, pârâta a arătat că ea a preluat toate debitele către furnizorii de materii prime și materiale, utilități, asigurări sociale etc.
Totodată a precizat că reclamantul a primit sumele de bani solicitate în cuantumul apreciat de el.
Referitor la temeiul juridic invocat de reclamant în acțiune pârâta a precizat că art.223 al.3 se referă la cazurile de excludere a unui asociat, ceea ce nu este cazul în speță.
Cu privire la art.204 al.1 din Legea nr.31/1990 pârâta a precizat că acesta prezintă trei teze diferite prin care poate fi modificat actul constitutiv al societății comerciale, care au fost riguros respectate.
Ca urmare a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În probațiune a administrat acte și interogatoriu.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr. 100/com/20 mai 2009, admis acțiunea și a constatat nulitatea actului adițional cu încheiere de dată certă nr. 22.547/20.08.2008 dată de Notarul Public - și completată cu încheierea nr. 25477/12.09.2008.
A obligat pârâtele către reclamant la plata sumei de 2990 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel,a reținut în esență, următoarele:
Părțile, reclamantul și pârâta, în timpul căsătoriei au înființat în calitate de asociați SC SERV SRL înregistrată la ORC B sub nr.J/- având CUI -.
Capitalul social al societății a fost în sumă de 2.000.000 lei ROL divizat în 20 părți sociale din care 9 părți sociale ale reclamantului în valoare de 1.800.000 lei ROL și o singură parte socială a pârâtei în valoare de 200.000 lei ROL.
La data de 1.08.2008 reclamantul a mandatat-o pe pârâtă prin Procura specială autentificată de BNP SC " & Asociații" sub nr.7456/1.08.2008 să îl reprezinte în toate problemele legate de calitatea sa de asociat unic și administrator al SC SERV SRL și să modifice actele constitutive ale societății, cum va crede de cuviință (va putea cesiona cui va crede de cuviință părțile sociale pe care le deține în cadrul acestei societăți) va putea majora capitalul social și va putea primi în societate ca asociat orice persoană fizică sau juridică, etc.
La data de 20.08.2008 pârâta a încheiat actul adițional autentificat sub nr.22547/20.08.2008, în care părți sunt și în calitate de asociați, care de comun acord au hotărât cesionarea.
Deși actul adițional care constituie un contract este încheiat între două părți, la rubrica "" este semnat de către o sigură parte.
Este adevărat că reclamantul a fost reprezentat în acest act de, dar aceasta nu a semnat actul și pentru, pe acesta, existând doar o singură semnătură, astfel încât instanța a reținut că actul este semnat doar de.
Pentru pârâta avea obligația să semneze conform Procurii speciale, în calitate de mandatar, ceea ce nu s-a întâmplat.
Încheierea de completare nr.25477/12.09.2008 emisă de BN SC " și Asociații" nu complinește lipsa semnăturii reclamantului prin împuternicit, cu atât mai mult cu cât aceasta nu cuprinde cea de-a doua semnătură, actul adițional rămânând semnat doar de către o singură parte, de pârâtă.
Este adevărat că pârâta a acționat în dublă calitate, atât în nume propriu cât și în calitate de mandatar, dar tocmai pentru acest motiv, dat fiind că actul adițional s-a încheiat între două părți, aceasta trebuia să semneze și pentru reclamant.
În lipsa semnăturilor ambelor părți (personal sau prin mandatar) actul adițional este lovit de nulitate fiind un act unilateral.
Pe de altă parte, instanța a constatat că la data cesiunii părților sociale, cei doi asociați, reclamantul și pârâta aveau calitatea de soți, ori sancțiunea aplicabilă contractului de cesiune de părți sociale încheiat între soți, în raport cu dispozițiile art.1 Cod comercial și ale art.1307 Cod civil este nulitatea absolută.
Interdicția de vânzare între soți prevăzută expres în art.1307 Cod civil este deopotrivă aplicabilă și contractului de vânzare-cumpărare comercială.
Potrivit art.1 Cod comercial "în comerț se aplică legea de față. ea nu dispune se aplică Codul civil".
În cazul vânzării între soți nu există dispoziții în Codul comercial și nici în Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale și ca urmare, potrivit art.1 Cod comercial se aplică art.1307 Cod civil.
Dispozițiile art.1307 Cod civil interzic în general vânzarea între soți. Dacă vânzarea între soți ar fi valabilă, s-ar putea ocoli această dispoziție imperativă a legii prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate. Scopul interdicției este de împiedica ca soții să realizeze sub aparența unor vânzări simulate donații irevocabile.
Dacă vânzarea între soți nu ar fi interzisă prin vânzări simulate unul dintre soți ar putea face celuilalt liberalități care să exceadă cotitatea disponibilă sau care să fie sustrase raportului donațiilor (fără îndeplinirea condițiilor scutirii de raport).
Ori, în cauză, din lecturarea actului adițional atacat rezultă evident că în schimbul cesiunii părților sociale reclamantul nu a primit nici o contraprestație, deși valoarea acestora, era, așa cum rezultă din actul constitutiv de cel puțin 1.800.000 ROL. O asemenea cesiune de bunuri între soți, fără plata echivalentului bănesc este în fond o donație care este supusă revocabilității.
Dar chiar în cazul în care cesiunea ar fi fost cu titlu oneros, nerespectarea interdicției cu privire la vânzarea între soți duce la nulitatea absolută a contractului, anularea putând fi cerută de oricare dintre soți, fără a fi obligați să dovedească fraudarea drepturilor.
Interdicția de vânzare între soți prevăzută expres în art.1307 Cod civil este deopotrivă aplicabilă și contractului de vânzare-cumpărare comercială (art.1 com.) interdicția vânzării comerciale între soți fiind, de asemenea, menită să apere principiul revocabilității donațiilor între soți și totodată, să ocrotească pe moștenitorii soțului vânzător împotriva unor acte frauduloase ale soților.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel pârâtele SERV B și, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați -secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a apreciat eronat conținutul procurii speciale date de reclamant pârâtei. Prin mandatul acordat, pârâtei i-a fost conferit dreptul de a cesiona cui va crede de cuviință parțial sau în totalitate părțile sociale deținute de reclamant la SC SERV B iar în baza acestui mandat pârâta a devenit asociat unic al societății comerciale pârâte.
Contrar celor reținute prin sentința apelată, semnătura mandatarului pe actul adițional a fost suficientă pentru cesionarea părților sociale.
O altă critică vizează greșita reținere a aplicabilității art. 1307 Cod civil contractului de cesiune de părți sociale.
Astfel, reclamantul nu are calitate procesuală activă să atace actul de vânzare între soți, întrucât, potrivit art. 1307 alin. ultim Cod civil sunt îndreptățiți să promoveze acțiune în constatare nulitate doar moștenitorii rezervatari ai părților.
Pe de altă parte, în speță sunt aplicabile prevederile legii speciale ( Legea nr. 31/1990 republicată), care nu interzic cesiunea părților sociale între asociații societății comerciale cu răspundere limitată, chiar dacă acești asociați sunt și soți.
În drept, au invocat disp. art. 284 și următoarele pr.civ.
Reprezentat în instanță, reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului, ca nefondat întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. Prin concluziile scrise a reiterat apărările și susținerile efectuate la judecata fondului cauzei.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin procura specială autentificată sub nr. 7456/1.08.2008 de Biroul Notarial Societatea Civilă " și Asociații" cu sediul în B, reclamantul a mandatat-o pe pârâta ca pe lângă efectuarea altor acte juridice, să îndeplinească toate formalitățile necesare pentru ca, "în numele său și pentru aceasta, să cesioneze cui va crede de cuviință, parțial sau în totalitate părțile sociale pe care le deține la SC SERV B, semnând pentru și în numele său, contractul de cesiune, actul adițional și orice acte necesare" ( filele 8-9 dosar fond).
În temeiul acestui mandat, prin actul adițional cu încheierea de dată certă nr. 22547/20.08.2008, întocmită de Biroul Notarial Societatea Civilă" și Asociații", în calitate de mandatar, a cesionat un număr de 18 părți sociale deținute de reclamant la societatea pârâtă către sine însăși, devenind asociat unic.
Contrar acelor susținute prin motivele de apel, pârâta, încălcat limitele mandatului său.
Astfel, potrivit art. 1537 Cod civil, fie că mandatul este special sau general, mandatarul trebuie să se încadreze în limitele împuternicirii primite. Astfel, pârâta a fost împuternicită să cesioneze ( să vândă) părțile sociale, deținute de reclamant la societatea comercială pârâtă iar nu să efectueze o liberalitate.
Or, din conținutul actului adițional, rezultă în mod evident că aceasta este natura actului juridic încheiat de pârâtă, de vreme ce nu rezultă că în schimbul transmiterii părților sociale reclamantului i s-ar fi cuvenit o contraprestație.
În speță, pârâta nu numai că a încheiat actul juridic ce forma obiectul mandatului cu sine însăși, existând pericolul neglijării intereselor mandantului, dar a încălcat și interdicția expresă prevăzută de art. 1308 pct. 2 Cod civil, care interzice mandatarilor convenționali să dobândească bunul pe care au fost împuterniciți să îl vândă.
Concret, vătămarea produsă reclamantului este evidentă, întrucât acesta nu a obținut, în schimbul părților sociale, nici o contraprestație și nici nu s- făcut nici dovadă că aceste părți sociale nu ar fi avut nici o valoare economică, raportat la situația concretă a societății comerciale pârâte.
Cum actul adițional a cărui anulare s-a solicitat a fost încheiat de mandatar cu depășirea împuternicirilor primite și cu încălcarea interdicției speciale, prev. de art. 1308 pct.2 Cod civil, fraudându-se interesele mandantului, în mod corect a dispus instanța de fond anularea acestui act.
Cât privește cea de a doua critică formulată, în sensul inaplicabilității prevederilor art. 1307 Cod civil, urmează a reține că Legea 31/1990 republicată nu cuprinde vreun text de lege care să prevadă, în mod expres, că este permisă înstrăinarea părților sociale între soți. Interdicția de vânzare între soți este aplicabilă și contractului de vânzare-cumpărare comercială, atâta vreme cât dispozițiile Codului Comercial se completează cu cele ale Codului civil ( art. 1 Cod comercial).
Totodată, nerespectarea interdicției de vânzare între soți ce conduce la nulitatea relativă a contractului, poate fi invocată nu numai de moștenitori ( rezervatori sau care beneficiază de raportul donațiilor) ci și de către oricare dintre soți sau de creditori. Aceasta întrucât această interdicție protejează nu numai interesele moștenitorilor, ci este menită a împiedica ca soții să realizeze sub aparența unor vânzări simulate donații irevocabile ( donatarul abuzând de influența pe care o are asupra soțului donator).
În speță, însă, este de prisos a analiza aceste aspecte, atâta vreme cât, din conținutul concret al actului adițional, rezultă că este vorba de o liberalitate încheiată cu depășirea limitelor mandatului acordat soțului mandatar, iar nu de un contract de vânzare-cumpărare.
Față de considerentele ce preced, urmează a reține că instanța de fond, pe baza unei analize judicioase a materialului probator administrat, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei reformare nu se impune.
Așa fiind, potrivit art. 296 Cod procedură civilă va respinge prezentul apel ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtele SERV B, cu sediul în B,-, județul B și de, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 100//20.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în G,-, -. 42
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored.-5 ex.
15.12.2009
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
