Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 111
Ședința publică din 3.06.2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta AUTO LEASING A împotriva sentinței civile nr. 220/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - și pârâta intimată CREDIT.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării hotărârii din data de 27.05.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 220/13.02.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea formulată și întregită de reclamanta împotriva pârâtei Auto Leasing, a constatat nulitatea contractului de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004 încheiat între reclamantă în calitate de beneficiar și pârâtă în calitate de locator, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.300 euro sau echivalentul în lei la data plății cu dobânzi legale până la achitarea efectivă a sumei și suma de 2.911 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională Auto Leasing împotriva reclamantei-pârâtă reconvențională pentru reziliere contract de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004, pretenții, interpretare contract de vânzare-cumpărare nr. 100/30.03.2004 și desființare act juridic, a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei CREDIT
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că este lovit de nulitate contractul de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004.
S-a reținut că în data de 12.03.2004 pârâta reclamantă reconvențională Auto Leasing nu era proprietara bunului obiect al contractului și nu îndeplinea condițiile pentru închirierea unor acte de administrare: autoturismul a fost achiziționat din Germania în data de 16.03.2004 printr-un act sub semnătură privată, formalitățile vamale s-au făcut în data de 24.03.2004, iar pârâta-reclamantă reconvențională Auto Leasing și-a modificat obiectul principal de activitate doar în data de 18.03.2004 prin înregistrarea mențiunii în registrul comerțului.
S-a menționat cu privire la contractul de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004, că este în fapt un contract de leasing, potrivit următoarelor argumente:
Conform art. 8.1 din contract, locatorul Auto Leasing A nu are obligația de a menține bunul în stare de întrebuințare, dar are obligația să-i achite beneficiarului folosința liniștită a bunului. În contractul de închiriere însă, locatorul are obligația de a menține bunul în stare de funcționare și de a asigura folosința liniștită și utilă a acestuia.
Conform art. 8.2 lit. j din contract, beneficiarul nu poate încheiat un contract de sublocație fără acordul locatorului; ori, contractul de închiriere poate fi transmis dacă nu a fost interzisă expres transmiterea prin contract.
Conform art. 8.2 litera q din contract, beneficiarul s-a obligat să plătească taxele și impozitele privind autoturismul, în condițiile în care închirierea presupune doar plata chiriei lunare.
Conform art. 9.5 din contract, riscurile s-au transferat la beneficiarul, dar în cazul închirierii riscul este suportat de către locator.
Conform art. 10.5 din contract, la restituirea bunului acesta trebuie predat de către beneficiarul în stare perfectă de funcționare cu un grad de uzură normală pentru rulajul efectuat, dar în contractul de închiriere bunul închiriat trebuie restituit în starea primită.
S-a considerat că pârâta-reclamantă reconvențională Auto Leasing Aaî ncheiat un act juridic care nu este întocmit în vederea realizării specialității capacității sale de folosință și actul juridic este lovit de nulitate conform art. 34 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954.
Instanța a apreciat că, este întemeiată acțiunea formulată de către reclamanta și în consecință, constatând nulitatea actului juridic a dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii operațiunii.
Față de considerentele reținute privind compromiterea definitivă a operațiunii pe care o afectează contractul de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004, în ceea ce privește capătul cererii reconvenționale formulate de către pârâta Auto Leasing A privind rezilierea contractului, s-a reținut că este neîntemeiat întrucât nu se poate analiza rezilierea contractului de închiriere operațională nr. 8 LO/12.03.2004 în condițiile în care actul este lovit de nulitate.
Nici capetele cererii reconvenționale privind interpretarea contractului nr. 100/30.03.2004 ca o promisiune de vânzare-cumpărare și desființarea acestui act nu au fost reținute de către instanță în condițiile în care, aplicând art. 977 cod civil este vorba despre un contract de leasing.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta Auto Leasing
Reținând că, între reclamanta și pârâta Leasing, în prezent CREDIT nu s-a încheiat un raport juridic care să fie dedus judecății, pe calea excepției de fond, dirimantă și absolută a lipsei calității procesuale pasive, instanța a respins acțiunea reclamantei față de această pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, pârâta Auto Leasing solicitând admiterea apelului, respingerea acțiunii promovate de reclamantă și admiterea cererii reconvenționale formulată de societatea sa. Cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivarea apelului, pârâta apelantă Auto Leasing Aam enționat că la dosarul cauzei există Hotărârea nr. 1/10.03.2004 adoptată de către asociatul unic al Auto Leasing
Astfel, la dosarul cauzei există Hotărârea nr. 1/10.03.2004 adoptată de către asociatul unic al Auto Leasing, prin care a fost modificat obiectul de activitate al societății. Până la acea dată, societatea conform 5010, avea posibilitatea să desfășoare activități de comerț cu autovehicule, astfel că precontractul de vânzare-cumpărare din 9.03.2004 este semnat în mod legal, conform cu activitatea desfășurată.
De la data de 10.03.2004, în obiectul de activitate al societății au fost incluse și grupele de activitatea care dădeau posibilitatea societății să desfășoare activități specifice închirierii și leasing-ului.
S-a menționat că deși la. A, aceste, mențiuni nu au fost operate până la data de 18.03.2004, conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990, republicată, și ale Legii nr. 26/1990, republicată, potrivit cărora condițiile de publicitate sunt necesare în vederea opozabilității față de terți s-a considerat că sancțiunea aplicabilă actelor încheiate de către societate în perioada respectivă, nu este nulitatea absolută, cu atât mai mult cu cât în speță se observă că toate cerințele de publicitate au fost îndeplinite.
S-a considerat că în speță, contractul de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004 este lipsit de efecte juridice, ca urmare a inopozabilității lui și nicidecum ca urmare a constatării vreunei cauze de nulitate absolută.
Referitor la problema proprietății, pârâta apelantă a învederat instanței de apel, că la data de 12.03.2004 autoturismul era deja identificat și reținut, contractul propriu-zis fiind întocmit în data de 16.03.2004, dar a pune în discuție o nulitate absolută a unui contract în principal de import în vederea folosinței unui bun la aproape doi ani după ce bunul respectiv a fost livrat către beneficiar și în condițiile în care aceasta își invocă propria culpă la pieirea acestuia, s-a arătat că este exagerat, cu atât mai mult cu cât prima instanță nu a avut în vedere o interpretare corectă a clauzelor acestui contract.
S-a apreciat că și în situația în care se reține nulitatea contractului de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004, instanța de fond a greșit când a obligat- la plata sumei de 10.300 euro, întrucât efectele nulității vizează în principal efectul repunerii părților în situația anterioară, ori în acest caz reclamanta în baza acestui contract nu a plătit decât suma de 6.475 euro, restul sumelor fiind plătite în temeiul contractului încheiat la data de 30.03.2004 conform facturilor emise de către societatea apelantă.
De asemenea, pârâta apelantă a solicitat instanței de judecată să constate, prin interpretarea juridică a clauzelor contractuale cuprinse în contractul nr. 100/30.03.2004, încheiat între Auto Leasing, pe de o parte și, pe de cealaltă parte, că acest act juridic are caracterele unei promisiuni de vânzare-cumpărare, modul în care este reglementat transferul proprietății, precum și modalitățile de plată fiind similare cu cele corespunzătoare unei promisiuni de vânzare-cumpărare.
S-a solicitat a se constata, că urmare a furtului bunului care face obiectul acestui contract, acesta a rămas fără obiect, fiind încălcate dispozițiile art. 948 Cod civil, soluția care s-ar impune fiind desființarea actului juridic civil.
Faptul că intimata, doar ulterior respingerii dosarului de daune s-a gândit să atace contractul de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004, s-a susținut că nu face altceva decât să scoată la iveală reaua - credință a acesteia cu privire la plata sumelor efectuate, acestea fiind achitate în baza unui alt contract, respectiv contractul nr. 100/30.03.2004 și nicidecum în baza contractului indicat de intimată.
De asemenea, s-a arătat că intimata nu a fost tulburată niciodată în posesia și folosința acestui autoturism, relațiile contractuale desfășurându-se în mod corect, până la data respingerii dosarului de daune, ca urmare a furtului autoturismului.
Cu privire la furtul autoturismului, s-a arătat că într-adevăr nu se poate reține o culpă în sarcina reclamantei, dar faptul că a lăsat în mașină acte în original, acte pe care avea obligația să le păstreze în altă parte, conform condițiilor de asigurare, se poate reține vina acesteia și din această cauză asigurătorul a fost pus în situația respingerii dosarului de daune, caz în care sunt incidente prevederile legislației civile în materia daunelor.
O altă critică adusă hotărârii apelate, se referă la modul în care a fost analizată și soluționată cererea reconvențională și anume faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra ei, rezumându-se la aor espinge în mod implicit și doar ca urmare a admiterii acțiunii principale, ori admiterea acțiunii principale nu este determinată și nu înlătură în tot analiza și independența cererilor formulate prin acțiunea reconvențională.
Pârâta apelantă a solicitat instanței de judecată să se pronunțe și asupra cererii sale reconvenționale cu privire la obligarea intimatei la plata de daune în cuantumul arătat prin această cerere, întrucât s-a apreciat că prejudiciul pe care societatea apelantă îl suferă ar fi acoperit prin recuperarea acestei sume.
Pârâta și-a întemeiat apelul pe dispozițiile Codului civil, ale Codului d e procedură civilă precum și pe prevederile nr.OG 51/1997 cu toate actele de modificare și completare, ale Legii nr. 571/2003, ale Legii nr. 31/1990 republicată și ale Legii nr. 26/1990, republicată.
Examinând apelul declarat de pârâta Auto Leasing, prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă cât și din oficiu se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a constatat nulitatea contractului de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004.
Așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, la data încheierii contractului nr. 8LO/12.03.2004 pârâta apelantă Auto Leasing L nu avea capacitatea de a încheia contracte de natura celui litigios, acest aspect rezultând din certificatul de furnizare informații din data de 15.11.2006 emis de A conform căruia până la data efectuării mențiunii în obiectul de activitate nu erau specificate operațiunile de leasing operațional.
De asemenea, la data încheierii contractului 12.03.2004, pârâta apelantă Auto Leasing L, nu avea calitatea de proprietar al autoturismului din litigiu. Astfel, la data de 9.03.2004 pârâta a încheiat cu reclamanta un precontract de vânzare - cumpărare prin care a încasat suma de 1.000 Euro ca avans pentru importul unui autoturism Volkswagen Passat 1,9 neidentificat, la data de 12.03.2004 s -a încheiat contractul de închiriere operațională, la data de 24.03.2004 s-a întocmit declarația vamală privind introducerea vamală a autoturismului în discuție, iar toate mențiunile cuprinse au fost datate cu această dată, inclusiv valoarea facturată de 11.000 Euro, iar la data de 26.03.2004 a fost încheiat contractul de leasing financiar. Prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 100/30.03.2004 a fost prevăzut dreptul de folosință al reclamantei asupra autoturismului, căreia urma să-i fie transmis dreptul de proprietate doar în momentul achitării integrale a prețului.
În mod legal tribunalul a reținut că actul juridic întocmit de pârâtă este lovit de nulitate fiind incidente dispozițiile art. 966 - 968 Cod civil.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta Auto Leasing, se constată că prima instanță s-a pronunțat asupra acesteia cu motivarea că nu se poate analiza rezilierea contractului de închiriere operațională nr. 8LO/12.03.2004 în condițiile în care s-a constatat că actul respectiv este lovit de nulitate absolută.
Referitor la capetele cererii reconvenționale prin care pârâta a solicitat instanței, interpretarea contractului de vânzare - cumpărare nr. 100/30.03.2004 ca fiind o promisiune de vânzare - cumpărare cât și desființarea contractului respectiv se constată că în mod corect nu au fost admise de prima instanță întrucât în condițiile art. 977 Cod civil în speță este vorba despre un contract de leasing.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează să respingă apelul declarat de pârâta Auto Leasing A împotriva sentinței civile nr. 220/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - și cu pârâta intimată CREDIT, fostă Leasing.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta Auto Leasing cu sediul în A,-, cu sediul procesual ales la Societatea civilă de avocați " & Asociații", din-,. A,.8, jud. A împotriva sentinței civile nr. 220/13.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată -, domiciliată în A, nr. 9, Bl. 24,.8, jud. A și cu pârâta intimată CREDIT, fostă Leasing, cu sediul în, DN 1,-, jud.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 2.07.2008
Tehnored. - 3.07.2008/ 5 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
