Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 112/
Ședința publică din 22 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de reclamanții -, domiciliat în C N,-,.IV, -.6,.52, jud. și, cu domiciliul în Germania,-, ambii prin mandatar din Târgu-M-.22, împotriva Sentinței comerciale nr.103/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-a consemnat în încheierea ședinței publice din 15 2008, care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi, 22 2008.
CURTEA,
Prin sentința nr.103/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de - și, ambi reprezentați prin mandatar în contradictoriu cu pârâții SC SA, și.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.746/14.09.2001 autentificat de BNP cu sediul profesional în or.-, încheiat între SC SA în calitate de vânzător și pârâții și în calitate de cumpărători, obiectul contractului fiind imobilul intravilan nr.50 "", situat în,- înscris în CF nr.5799 nr.top.3300/1, 3300/1/1 transcris în CF nr.6076.
Acțiunea reclamanților s-a întemeiat pe disp.art.46 din Legea nr.10/2001, dispoziții potrivit cărora actele juridice de înstrăinare inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută în afară de cazul în care au fost încheiate cu bună credință, iar potrivit disp.art.46 alin.5 din același act normativ prin derogare de la dreptul comun dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/82001.
S-a stabilit că în raport de aceste dispoziții termenul de prescripție s-a împlinit la data de 14.08.2002 iar reclamanții au exercitat dreptul material la acțiune abia la 10.11.2004, astfel că în raport de termenul de prescripție prevăzut de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții - și, solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune, admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare având ca obiect nr.50 situată în loc.-.
În motivarea cererii de apel se arată că în mod greșit prima instanță a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în condițiile în care nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare poate fi invocată oricând și ținând seama și de faptul că reclamanții au luat la cunoștință despre vânzarea imobilului numai la data de 16 mai 2003, odată cu comunicarea de către SC SA a adresei nr.1037/16 mai 2003.
Se arată că între pârâții SC SA pe de o parte și familia pe de altă parte s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.1985/1996, până la acea dată cumpărătorii având calitatea de chiriași ai imobilului. Deși vândută încă din 1996 pentru această apărea proprietar în cartea funciară SC SA, contractul de vânzare-cumpărare fiind înscris în CF numai la data de 19.09.2001 când a fost solicitată restituirea foștilor proprietari.
Cu privire la trecerea imobilului în proprietatea statului se susține că aceasta s-a făcut în mod abuziv fără un titlu valabil, foștii proprietari fiind exceptați de la dispozițiile Decretului nr.92/1950 întrucât în momentul naționalizării fostul proprietar era intelectual profesionist.
Se mai susține că în cauză nu poate fi vorba despre buna credință a vânzătoarei și cumpărătorilor atâta timp cât din evidențele de carte funciară rezultau împrejurările în care imobilul a trecut în proprietatea statului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâții și solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătându-se că în raport de termenul de prescripție prevăzut de art.46 din Legea nr.10/2001 și data înregistrării acțiunii în anularea contractului de vânzare cumpărare, 10.11.2004 în mod corect prima instanță a stabilit că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
Aceeași poziție este exprimată și de către pârâta SC SA, iar în ceea ce privește buna credință a cumpărătorilor se arată că bunul a fost vândut la licitație publică.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate dar și din oficiu în limitele efectului devolutiv al apelului reglementat de art.292 - 294.pr.civ. Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința apelată prima instanță a respins acțiunea reclamanților de constatare a nulității absolute a contractului vânzare-cumpărare de nr.746/14.09.2001 autentificat de BNP, cu sediul profesional în or.-, reținându-se că dreptul la acțiune este prescris, termenul avut în vedere de către judecătorul primei instanțe fiind cel prevăzut de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, dispoziții potrivit cărora "prin derogare de la dreptul comun indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Prin acest termen special legiuitorul a urmărit să acopere și nulitățile absolute a actelor de înstrăinare încheiate anterior Legii nr.10/2001 și aceasta pentru a se putea crea condiții reale de reparare a prejudiciilor suferite de foștii proprietari prin restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, numai că contractul de vânzare cumpărare nr.746/14.09.2001 a cărui anulare se solicită, a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001 și în această situație dispozițiile cuprinse în art.46 alin.5 referitor la termenul de prescripție nu sunt incidente în prezenta cauză, fiind aplicabile dispozițiile de drept comun referitoare la prescrierea dreptului la acțiune.
Se constată de asemenea că prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat și anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1985/23.09.1996, ori asupra valabilității acestui contract instanța de fond nu s-a pronunțat contrar dispozițiilor art.129 alin.ultim pr.civ. potrivit cărora instanțele sunt obligate să soluționeze cauza în cadrul juridic determinat de către reclamant, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor formulate în acțiunea dedusă judecății.
Cum în speță cauza a fost soluționată în mod greșit pe bază de excepție fără a se intra în cercetarea fondului, în ceea ce privește cererea de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 746/14.09.2001 și apoi fără să se pronunțe asupra valabilității contractului de vânzare-cumpărare nr.1985/23.09.1996, Curtea apreciază că sunt incidente disp.art.297 alin.1 pr.civ. astfel că va desființa hotărârea primei instanțe și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Comercial Mureș, iar cu ocazia rejudecării se va analiza atât valabilitatea contractului nr.1985/23.09.1996 cât și a contractului nr.746/14.09.2001, termenul de prescripție urmând a fi verificat în raport de data la care s-au încheiat cele două contracte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de -, domiciliat în C N,-,.IV, -.6,.52, jud. și, cu domiciliul în Germania,-, ambii prin mandatar din Târgu-M-.22, împotriva Sentinței comerciale nr.103/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Desființează hotărârea apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Comercial Mureș.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
27.01.2009
8 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
