Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 114/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1230/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 114
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.3851/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - - și - -.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelanta reclamantă prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 18 și intimata pârâtă prin avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 33, lipsind intimata pârâtă - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin fax, la 18 februarie 2010 intimata pârâtă - - a depus note de ședință și cerere de amânare pentru lipsă de apărare, formulată de d-na avocat, din motive de sănătate.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită respingerea cererii de amânare, întrucât partea este reprezentantă la acest termen, iar cererea de amânare nu este dovedită.
Intimata pârâtă - -, prin apărător, lasă la aprecierea instanței.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare, având în vedere că partea beneficiază de apărare calificată prin intermediul unuia din cei doi avocați.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită instanței să pună în vedere intimatei pârâte să precizeze efectul procesual al admiterii excepției lipsei de interes, pentru că în funcție de această precizare va invoca o anumită apărare.
Intimata pârâtă - -, prin apărător, arată că excepția lipsei de interes este invocată în apărare.
Curtea pune în vedere intimatei pârâte să precizeze dacă excepția lipsei de interes vizează calea de atac sau acțiunea de drept comun.
Intimata pârâtă - -, prin apărător, arată că excepția lipsei de interes vizează acțiunea de drept comun.
Curtea constată că, atâta vreme cât împotriva hotărârii prin care instanța a soluționat fondul pricinii intimata pârâtă nu a declarat apel, această apărare va fi analizată în cadrul apelului, întrucât nu vizează calea de atac.
Intimata pârâtă - -, prin apărător, solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar înscrisuri emise de Registrul Comerțului pentru a dovedi care a fost persoana care a semnat actul de vânzare-cumpărare, în combaterea motivelor de apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită respingerea cererii de probatoriu ca tardiv formulată,întemeindu-se pe dispozițiile art.287 alin.1 pct.4 Cod procedură civilă, întrucât intimata avea obligația ca, în temeiul dispozițiilor art.289 alin.2 Cod procedură civilă, să arate în întâmpinare mijloacele de apărare noi. Dacă întâmpinarea nu conține referiri la probe noi potrivit dispozițiilor art.138 și art.292 alin.1 teza I Cod procedură civilă, intimata nu se poate folosi de probe noi. Solicită decăderea intimatei din dreptul de a mai propune probe în temeiul dispozițiilor art.103 alin.1 Cod procedură civilă și, în subsidiar, respingerea ca neutilă, având în vedere că înscrisurile de la Registrul Comerțului au fost administrate la fondul cauzei și există la dosarul de fond.
Intimata pârâtă - -, prin apărător, arată că cererea de probatorii este concludentă. Arată că este în termen să formuleze cererea de probe, chiar dacă în întâmpinare nu le-a menționat. La fondul cauzei nu există această probă, fiind depus doar un certificat constatator al organelor de conducere din 2007.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru intimata pârâtă - - proba cu înscrisurile solicitate, apreciind că este solicitată la primul termen la care cererea de probatoriu putea fi solicitată și având în vedere, pe de ală parte, caracterul devolutiv al apelului și imperativul aflării adevărului în proces.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită în temeiul dispozițiilor art. 297 alin.2 teza finală admiterea apelului, anularea hotărârii atacate întrucât nu respectă dispozițiile art.260 alin.5 Cod procedură civilă, fiind lipsită de motivare și, după reținerea cauzei spre rejudecare, evocarea fondului în sensul admiterii cererii așa cum a fost precizată. Astfel, în ce privește cererea intimatei, pe care instanța nu a calificat-o ca pe o excepție ci ca pe o apărare care vizează fondul cauzei, este inadmisibilă potrivit dispozițiilor art.293 alin.1 teza I Cod procedură civilă. Nu există apel declarat împotriva încheierii interlocutorie pe excepția lipsei de interes. Potrivit art.282 alin.2 Cod procedură civilă, această încheiere a rămas irevocabilă prin neapelare, iar potrivit dispozițiilor art.295 alin.1 teza I Cod procedură civilă, instanța nu poate analiza încheierea rămasă irevocabilă prin care instanța de fond a rezolvat excepția lipsei de interes.
Primul motiv de apel vizează încălcarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. Judecătorul de fond nu a analizat cererea precizatoare și nu a motivat hotărârea. Acest aspect conduce la violarea dreptului la un recurs efectiv, fiind îndeplinite toate condițiile pentru operarea nulității. La termenul din 06.11.2008, reclamanta a depus precizarea cererii, arătând că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare au fost încălcate dispozițiile art.105-109 din HG nr.577/2002. În ce privește obiectul actului juridic, activul făcea parte din lista activelor. Procedura s-a finalizat prin cumpărarea acțiunilor de un consorțiu de societăți. Instanța de fond nu a motivat pe incidența în cauză a dispozițiilor art.105-109 din HG nr.577/2002, aceste dispoziții fiind în vigoare la acel moment. Hotărârea instanței de fond nu este motivată în fapt și în drept pentru a se putea realiza controlul judiciar asupra ei. Față de aceste aspecte, în temeiul dispozițiilor art.297 Cod procedură civilă, solicită anularea hotărârii și, în subsidiar, dacă se consideră că judecătorul de fond a respectat dispozițiile art.261 alin.5 Cod procedură civilă, solicită schimbarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii cererii pe fond și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu repunerea părților în situația anterioară.
Cu privire la al doilea motiv de apel, arată că instanța de fond a omis să analizeze motivul de nulitate referitor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare imobil prin fraudarea legii. Astfel, vânzarea activului s-a făcut cu complicitatea la fraudă a conducerii societății, care a omis să publice ofertele de vânzare prin mijloacele electronice și a înstrăinat activele societății în proporție de 90% din acestea. La poziția 77 punctul 1.2.2.1. în caietul de sarcini apare identificarea terenului care formează obiectul actului juridic. Au fost încălcate norme imperative ale legii.
Ultimul motiv de apel privește împrejurarea că instanța de fond nu a verificat îndeplinirea condițiilor legale privitoare la dovada calității de reprezentant legal al - -, mandatat să încheie contractul de vânzare-cumpărare imobile. Astfel, la data semnării contractului de vânzare-cumpărare nu a fost prezentată dovada mandatului în formă autentică, dat către dl. în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare active. Încheierea actelor de vânzare-cumpărare imobile nu este asimilată ca fiind operațiune necesară pentru îndeplinirea obiectului de activitate al societății, pentru a se putea susține că ar fi aplicabile dispozițiile art.70 alin.1 din Legea nr.31/1990. Mandatul nu există și nu a existat consimțământul vânzătorului, iar instanța urmează să constate nulitatea absolută a contractului. La interpelarea instanței cu privire la dispozițiile Codului civil, respectiv ale Codului comercial pe aspectul mandatului, arată că nu trebuie să căutăm norma juridică, întrucât nu sunt incidente aceste prevederi, există prevederi speciale care se derogă de la dreptul comun. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă - -, prin apărător, solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată. Cu privire la primul motiv de apel, arată că nu există cerere precizatoare la fond prin care reclamantă să schimbe temeiul de drept al acțiunii, iar instanța de fond nu putea să analizeze ceva cu care nu fusese sesizată. Că nu a fost desemnată o persoană împuternicită, arată că susținerea este nefondată întrucât nu există vătămare. Consimțământul s-a dat de adunarea generală și APAPS. Frauda la lege nu a fost demonstrată, nefiind precizate ce anume norme au fost încălcare de conivență. Reclamanta a omis că precizeze că activul a fost cumpărat în 02.12.2003. Apelanta a indicat nepublicarea ofertei prin mijloacele electronice, or dispozițiile HG 577/2002 au fost abrogate la data licitației. Susținerea că s-au înstrăinat active în proporție de 90% nu este dovedită.
În ce privește al treilea motiv de apel, în sensul inexistenței unui mandat în formă autentică la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, solicită respingerea acestui motiv, întrucât consimțământul a fost dat de adunarea generală și de APAPS. Reclamanta nu are obiecțiuni asupra consimțământului, ci cu privire la lipsa unui mandat autentic. Proprietatea s-a transmis în momentul adjudecării la licitație. Directorul general al societății era și reprezentantul legal al societății și nu avea nevoie de mandat în formă autentică.
Apelanta reclamantă, prin apărător, în replică, arată că cererea precizatoare este depusă la fond la termenul din 06.11.2008 sub formă de note de ședință. În ce privește forma mandatului, acesta putea fi conferit de membrii conducerii de administrație. Iar în ce privește contractul de vânzare-cumpărare, acesta este subsecvent procedurii de licitație publică.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la numărul - din 10 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - - le-a chemat în judecată pe pârâtele - - și - - și a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de active nr.103/2003, autentificat sub nr. 2864 din 2 decembrie 2003 de și și să repună părțile în situația anterioară încheierii acestui act. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat cu precădere că justifică interesul personal și calitatea procesuală activă întrucât este liderul consorțiului PRO, format din societățile comerciale care au încheiat cu - instituția publică implicată în procesul de privatizare - contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni prin care s-a realizat privatizarea participațiilor deținute de stat la - -.
Sub același aspect, a arătat că a devenit acționarul majoritar la - -, deținând la momentul formulării acestei cereri 96,6% din capitalul social al acestei societăți, prin urmare emolumentul drepturilor corporative se află într-o legătură indisolubilă cu activul patrimonial net al pârâtei - -, iar consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru - - decurgând din înstrăinarea activelor acestei societăți îl interesează și pe acționarul majoritar, deoarece se reflectă și influențează activul net corespunzător acțiunilor deținute și îl legitimează în promovarea prezentei cereri.
A invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 103/2003, autentificat sub nr. 2864 din 2 decembrie 2003 de și pentru următoarele motive:
1.Vânzarea efectuându-se în baza dispozițiilor HG nr.450/1999 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr.88/1997, aceasta trebuia să respecte dispozițiile articolului 24 din acest act normativ, respectiv, conform articolului 4.7 din Norme,să fie făcută urmare a unei oferte publicate prin mijloace electronice,întrucât prețul de ofertă este mai mare de 500.000.000 lei.
Sub acest aspect, reclamanta a arătat că în procesul verbal de 1736 din 4 septembrie 2003, întocmit cu ocazia licitației pentru activul "Magazie pentru produse refractare", nu se menționează existența unei publicări a ofertei prin mijloace electronice, în acest fel încălcându-se dispozițiile articolului 4.7 din Normele metodologice sus-amintite.
Reclamanta a susținut că vânzarea activului s-a făcut cu complicitatea la fraudă a conducerii societății, care, pe lângă faptul că a omis să publice ofertele de vânzare prin mijloace electronice, a și înstrăinat activele în proporție de 90%.
A arătat și că a achiziționat pachetul de acțiuni cu referire la întregul patrimoniu evaluat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de active, în care se afla și terenul înstrăinat prin contractul a cărui nulitate o invocă și că, atâta vreme cât activul influențează privatizarea, nu se putea efectua vânzarea în condițiile legale, acest activ vânzându-se de două ori, iar reclamanta plătind un preț pentru menținerea acestuia în patrimoniu.
2.A susținut reclamanta, ca motiv de nulitate a vânzării de active, că la data semnării contractului de vânzare-cumpărare nu a fost prezentată dovada mandatului dat în formă autentică inginerului. A apreciat că acest mandat trebuia să existe în formă autentică atâta timp cât actul de vânzare-cumpărare vizând un teren trebuia să îmbrace aceeași formă potrivit articolului 2 alineat 1 din legea nr.54/1998, întrucât mandatul formează un tot cu actul în vederea căruia a fost dat, potrivit regulii simetriei formelor.
Din acest punct de vedere, a susținut că nerespectarea formei autentice a mandatului pentru un act de vânzare-cumpărare atrage sancțiunea nulității absolute în condițiile articolului 14 alineat 1 din legea nr.54/1998, astfel cum a fost modificat prin articolul 2 alineat 1 din legea nr.247/2002.
Cererea este întemeiată în drept și pe dispozițiile articolului 948 punctul 2 Cod civil, pe dispozițiile articolului 38 din legea nr.46/1995, precum și pe dispozițiile HG nr. 450/1999.
La 25 ianuarie 2008, reclamanta a formulat o cerere precizatoare, prin care a indicat că al doilea capăt de cerere vizează restituirea prestațiilor efectuate de părțile din contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o invocă, în sensul reintrării în patrimoniul - - a activului "Magazie pentru produse refractare", poziția Plan general 365 cu suprafață construită de 2.138,94. și termenul aferent de 2.408,47. situat în B,-, sector III și al restituirii sumei încasate de - -, de 255.144 Euro. A arătat că a avut în vedere la formularea acestui capăt de cerere principiul restitutio in integrum.
La 17 aprilie 2008, pârâta - - a formulat întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de acțiunea reclamantei, invocând următoarele excepții:excepția lipsei de interes,motivată în esență de împrejurarea că reclamanta a cumpărat acțiuni, nu active;excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,derivând din lipsa interesului în acțiunea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de active;excepția inadmisibilității capătului al doilea din cererea de chemare în judecată,motivată pe nerespectarea dispozițiilor articolului 7201Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat apărări și pe fondul cererii de chemare în judecată, susținând că aceasta este netemeinică și lipsită de orice finalitate practică, atâta vreme cât bunul, dacă s-ar admite acțiunea, s-ar întoarce în patrimoniul - -, nu în patrimoniul reclamantei.
La 22 mai 2008, reclamanta a răspuns la întâmpinarea pârâtei - - prin note de ședință.
La termenul din 9 octombrie 2008 tribunalul a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, în considerarea calității de acționar a reclamantei. A respins excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, cu motivarea că repunerea părților în situația anterioară este o cerere subsecventă admiterii primului capăt de cerere relativ la constatarea nulității absolute și, câtă vreme nulitatea absolută se poate cere pe calea unei acțiuni în realizare, nu în constatare, nu ar fi avut nici o finalitate efectuarea procedurii prevăzute de articolul 7201Cod procedură civilă, soluția în cererea de repunere în situația anterioară fiind condiționată de soluția în cererea de constatare a nulității absolute.
Tot la termenul din 9 octombrie 2008 pârâta - - a invocat și excepția prescripției capătului al doilea de cerere, excepție respinsă de tribunal în raport de dispozițiile articolului 520 Cod procedură civilă și cu motivarea că acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, aceeași soluție fiind aplicabilă și cererii de repunere în situația anterioară. A reținut și că dispozițiile articolului 520 Cod procedură civilă nu sunt aplicabile, întrucât contractul denunțat nu a fost încheiat în cadrul procedurii executării silite.
Prin sentința comercială nr. 3851 din 6 martie 2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că Normele metodologice de aplicare a OUG nr.88/1997, aprobate prin HG nr. 450/1999, au fost abrogate prin HG nr.577/2002, ca atare susținerile reclamantei referitoare la încălcarea de către pârâte a dispozițiilor imperative ale acestui act normativ sunt lipsite de orice suport juridic.
A apreciat ca neîntemeiat și motivul de nulitate referitor la încălcarea prevederile din legea nr.54/1998, care impuneau ca reprezentantul - - să fie împuternicit prin procură autentică, în virtutea principiului simetriei, întrucât reprezentantul - - a semnat contractul ca reprezentant legal al societății, ceea ce presupune dreptul legal de angaja societatea și de a semna acte juridice în temeiul atribuțiilor sale de serviciu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel nemotivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 25 mai 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Motivele de apel au fost depuse la termenul din 22 octombrie 2009, cu respectarea termenului prevăzut de articolul 287 alineat 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, au fost expuse motivele reținute de instanța de fond ca temei al respingerii acțiunii și a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru următoarele motive de nelegalitate și de netemeinicie:
În primul rând,s-au invocat încălcarea dispozițiilor articolului 261 alineat 1 Cod procedură civilă, neanalizarea cererii precizatoare și lipsa motivării hotărârii. Apelanta - reclamantă a susținut că la termenul din 6 noiembrie 2008 depus la dosarul cauzei precizarea temeiului cererii de chemare în judecată, respectiv încălcarea prevederilor articolelor 105-106 din HG nr.577/2002, care prevăd posibilitatea vânzării de active numai prin licitație deschisă cu strigare, cu adjudecare la cel mai mare preț obținut pe piață pe baza unei aprobări a adunării generale a acționarilor, în care se stabilesc oferta de vânzare, garanția de participare la licitație și persoana împuternicită să efectueze vânzarea.
A susținut că, atâta vreme cât instanța de fond nu a analizat temeiurile de drept invocate prin cererea precizatoare, hotărârea pe care a pronunțat-o este nemotivată, fiind încălcate dispozițiile articolului 261 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă.
A doua criticăvizează omisiunea primei instanțe de analiză a motivului de nulitate referitor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului prin fraudarea legii. În acest sens, apelanta-reclamantă a reiterat argumentele expuse în cererea de chemare în judecată relative la complicitatea la fraudă a conducerii societății care, pe lângă faptul că a omis cu bună știință să publice ofertele de vânzare prin mijloace electronice, a și înstrăinat activele societății în proporție de 90%. A reiterat și argumentele relative la activul care influențează privatizarea, precum și pe cele relative la dubla vânzare a aceluiași activ și la plata pe care a făcut-o pentru menținerea acestuia în patrimoniu.
A treia criticăeste întemeiată pe susținerea că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, întrucât nu a verificat îndeplinirea condițiilor legale privitoare la dovada calității de reprezentant legal al - -, mandatat să încheie contractul de vânzare-cumpărare de imobile.
Sub acest aspect, a reiterat susținerile referitoare la lipsa mandatului în formă autentică acordat inginerului în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare de active, astfel cum impun prevederile articolului 2 alineat 1 din legea nr.54/1998 și principiul simetriei formelor.
În plus, apelanta - reclamantă a arătat și că operațiunile de vânzare-cumpărare de imobile nu sunt asimilate operațiunilor necesare pentru îndeplinirea obiectului de activitate al societății, pentru a putea intra sub incidența dispozițiilor articolului 70 alineat 1 din legea nr.31/1990. De asemenea, a arătat că modificarea sus-amintitului text legal a survenit abia prin edictarea OUG nr.52/2008 și că, în lipsa unui mandat legal, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută.
Apelanta - reclamantă a solicitat în principal anularea hotărârii atacate în conformitate cu dispozițiile articolului 297 alineat 2 teza finală Cod procedură civilă, reținerea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii formulate. În subsidiar, a solicitat, în conformitate cu dispozițiile articolului 296 Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecat.
La 26 noiembrie 2009, intimata - pârâtă - - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii atacate și obligarea apelantei - reclamante la cheltuieli de judecată. A invocat excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii și a formulat apărări pe fondul cauzei.
La termenul din 18 februarie 2010, la solicitarea Curții, intimata - pârâtă - - a precizat că excepția lipsei de interes vizează acțiunea de drept comun, motiv pentru care Curtea, astfel cum reiese din practicaua prezentei decizii, a apreciat că această excepție va fi analizată în cadrul apelului.
Procedând la analiza cu prioritate a acestei excepții, potrivit dispozițiilor articolului 298, raportat la articolul 137 Cod procedură civilă, Curtea constată că excepția, astfel cum este motivată în fapt în întâmpinarea depusă în apel, a fost respinsă de prima instanță prin încheierea de ședință de la 9 octombrie 2008. Această încheiere nu a fost atacată de intimata - pârâtă cu apel, așadar a căzut în puterea lucrului judecat, astfel că intimata - pârâtă nu o poate reitera pe cale apelului.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl va respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel este nefondat. Apelanta - reclamantă a susținut că la 6 noiembrie 2008 învestit instanța de fond cu oprecizarea temeiului juridic al nulității, indicând în acest sens dispozițiile articolelor 105-106 din HG nr.577/2002. Aserțiunea este vădit nefondată. Din examinarea întregului dosar al instanței de fond se constată, așa cum de altfel a arătat și intimata - pârâtă - -,că apelanta-reclamantă nu a învestit instanța de fond cu o astfel de cerere precizatoare,acest aspect reieșindatât dinexaminarea filelor 156 - 300 din vol. I al dosarului de fond și a filelor 1-122 ale vol.II al aceluiași dosar, acestea reprezentând înscrisuri depuse între termenele din 9 octombrie 2008 și 6 noiembrie 2008,cât și dinmențiunile încheierii de ședința de la 6 noiembrie 2008 (fila 123 vol. II a dosarului de fond), în care nu se face referire la nici o precizare de genul celei pretinse de apelanta-reclamantă și nici la depunerea de note de ședință, cum a susținut oral apelanta în replică la apărarea intimatei, la termenul din 18 februarie 2010.
Și dacăo astfel de "precizare" ar fi fost dovedită a se fi făcut, aceasta, reprezentând o modificare a cererii inițiale, nu putea fi luată în analiză întrucât fusese făcută cu depășirea termenului prevăzut de articolul 132 alineat 1 Cod procedură civilă, termenul din 6 noiembrie 2008 nemaifiind prima zi de înfățișare.
Aceasta fiind situația de fapt a dosarului de fond, Curtea apreciază că prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii, conform articolului 129 alineat 6 Cod procedură civilă și principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, reținând în mod judicios că nu pot fi primite motivele de nulitate întemeiate pe încălcarea dispozițiilor HG nr. 450/1999, câtă vreme la data ținerii licitației pentru vânzarea activelor - 2003 - aceste dispoziții erau abrogate prin HG nr. 577/2002.
Curtea reține, în plus, că dispozițiile articolelor 105 -106 din HG Nr. 577/2002, pretins neanalizate culpabil de prima instanță, nici nu pot face obiectul examinării direct în apel, câtă vreme acestea nu se referă la aceeași situație avută în vedere de dispozițiile pretins nesocotite din HG nr.450/1999, respectiv nu fac trimitere la obligația de publicare a ofertei de vânzare prin mijloace electronice.
A le lua în examinare în calea de atac a apelului echivalează cu încălcarea nepermisă a dispozițiilor articolului 299 alineat 1 Cod procedură civilă, care prevăd că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel dalte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță, ca și a dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, care prevăd că în apel nu se poate schimbacauzacererii chemare în judecată,apelanta - reclamantă invocând drept motiv de nulitate încălcarea dispozițiilor altor norme legale(articolele 105-106 din HG nr.577/2002),decât cele din cererea introductivă de instanță(dispozițiile HG nr. 450/1999 privitoare la publicarea ofertei prin mijloace electronice).
În ce priveștea doua criticăadusă hotărârii primei instanțe, Curtea reține următoarele:
Strict formal, se constată că prima instanță nu a luat în analiză motivul de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare de active relativ la complicitatea la fraudă a conducerii - -. Numai că acest aspect nu poate conduce la o soluție de admitere a apelului și de anulare a hotărârii atacate, câtă vreme prin această hotărâre prima instanță a antamat fondul pricinii, iar problema neluată în analiză constituie doar unul din motivele de nulitate a hotărârii, care poate fi examinat în apel grație caracterului devolutiv al acestei căi de atac, cu atât mai mult cu cât ambele părți au avut posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a-și propune probele considerate adecvate sub acest aspect.
Curtea apreciază acest motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare de active ca neîntemeiat. Se reține în primul rând că în cererea introductivă de instanță s-au invocat complicitatea de fraudă a conducerii - -, precum și faptul că s-au vândut circa 90% din activele societății. Nu s-a făcut referire la faptul că "precizarea" de la 6 noiembrie 2008 ar fi adus alte elemente și argumente în susținerea acestei cereri, care a fost reiterată tale quale în motivele de apel.
Curtea apreciază că acest motiv de nulitate este neîntemeiat, întrucât nu a fost dovedit în condițiile articolului 1169 și următoarele cod civil și în conformitate cu dispozițiile principiului de drept actori incumbit probatio. Ca atare, în privința acestui motiv de nulitate operează principiul de drept idem est non esse non probari.
De la început se cuvine a se preciza faptul că doctrina și o jurisprudență constante au statuat asupra faptului că există fraudă la lege atâta vreme cât ambii contractanți au reprezentarea caracterului ilicit al tranzacției pe care o încheie și acționează în cunoștință de cauză în intenția de a contraveni unei norme legale imperative, această tranzacție fiind, așadar, fundamentată pe o cauză ilicită și lovită de nulitate în condițiile articolului 948 punctul 4 Cod procedură civilă.
În speță, însă, se constată că motivul de nulitate absolută se fundamentează pe o ipoteză care de plano nu se circumscrie situației sus-menționate, întrucât apelanta - reclamantă, invocând "complicitatea"la fraudă, omite să indice care este cocontractantul complice, care este norma legală a cărei ocolire s-a convenit, în ce s-a materializat conivența frauduloasă și care sunt dovezile care atestă aceste împrejurări.
Curtea constată că motivul de nulitate întemeiat pe conivență la fraudă a părților contractante se sprijină și pe afirmația că au fost vândute 90% din activele - -. Dincolo de faptul că o astfel de afirmație nu este dovedită, ea nu este nici de natură a conduce spre concluzia nulității contractului de vânzare-cumpărare de active ce formează obiectul prezentei cauze,câtă vreme acesta vizeazăpartedin activele intimatei - pârâte și câtă vreme nu s-a invocat și dovedit care este actul normativ care ar impune o limitare a vânzării de active.
Toate aceste argumente au condus la concluzia că acest motiv de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare de active este neîntemeiat și se cuvine a fi respins cu această motivare.
A treia critică este neîntemeiată.Din modul în care fost formulată sintetic această critică se reține că apelanta-reclamantă schimbă în mod nepermis în apel motivul de nulitate, reproșând primei instanțe cănu a verificat îndeplinirea condițiilor legale privitoare la dovada calității de reprezentant legal al - -,mandatat să încheie contractul de vânzare-cumpărare,în timp ce prin cererea introductivă de instanță a susținutnulitatea contractului pentru lipsa procurii date în formă autentică.
Acest al treilea motiv de apel este neîntemeiat și în funcție de argumentele prezentate in extenso în susținerea lui, argumente care de această dată sunt identice cu cele din cererea de chemare în judecată. Curtea constată că, în realitate, apelanta - reclamantă nu face decât să reitereze cererea de chemare în judecată, fără a arăta în ce constă eroarea săvârșită de prima instanță și fără a aduce contra argumente celor reținute în considerentele hotărârii atacate.
Curtea, chemată a verifica, în limitele motivelor de apel și cu respectarea dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, va răspunde prin considerente comune acestui al treilea motiv de apel.
Calitatea de reprezentant legal al semnatarului contractului de vânzare-cumpărare de active documentat în cauza de față este doar formal contestată de apelanta - reclamantă, care nici nu a pretins și cu atât mai puțin a dovedit că, la momentul încheierii contractului, o altă persoană o deținea.
În plus, Curtea constată că în procesul verbal nr. 1736 din 4 septembrie 2003 în care s-a consemnat cursul licitației publice cu strigare pentru vânzarea activului în discuție (fila 105 vol. I al dosarului de fond), s-a făcut mențiune expresă cu privire la faptul că vânzarea acestui activ a fost aprobată de (în prezent AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B), prin mandat special și de hotărârea a - - nr.1 din 7 august 2003 (fila 106). Aceste aspecte nu au fost contestate de către apelanta - reclamantă și nici infirmate prin probe contrarii, deși apelanta - reclamantă, ca acționar majoritar al - -, avea acces la actele societății ale cărei acțiuni le deține, așadar avea posibilitatea de a dovedi eventualele neregularități ale actelor în care s-a concretizat voința societară.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în cauză contractul de vânzare-cumpărare de active s-a încheiat din partea vânzătorului pe baza consimțământului valabil exprimat, manifestat în hotărârea adunării generale a acționarilor, iar la încheierea contractului - - a fost reprezentată de director general, cel care avea calitatea de reprezentant legal conform actului constitutiv și articolului 8 litera g, raportat la articolul 71 alineat 1 și la articolul 72 din legea nr.31/1990, în forma pe care această lege o avea la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
În raport de aceste considerente, Curtea conchide că respectivul contract de vânzare-cumpărare de active esteactul societății înseși, întrucât, potrivit articolului 35 alineat 2 din decretul nr.31/1954, este încheiat de organul reprezentativ, în limitele puterilor ce i-au fost conferite.
Cu aceste argumente, Curtea răspunde tuturor criticilor apelantei - reclamante ce vizează reprezentarea legală a - -, vânzătoare în contract, prin inginer.
Curtea a înlăturat ca neîntemeiate susținerile apelantei - reclamante despre necesitatea unei procuri autentice care să fi fost acordată reprezentantului - -. că principiul simetriei formelor impune ca mandatul acordat pentru încheierea unui act juridic pentru care forma autentică este prevăzută ad validitatem trebuie să îmbrace, la rândul lui, forma autentică. Această problemă s-ar fi pus în speță dacă actul de vânzare-cumpărare de active ar fi fost încheiat de - - printr-o terță persoană, care să încheie contractul în numele și pe seama - -. Numai că acest act este încheiat de - -, în mod nemijlocit, nu prin mandatar, iar în această situație nu era necesar un mandat autentic, câtă vreme societatea a semnat actul constitutiv prin reprezentantul legal, ale cărui puteri decurg din actul constitutiv și din lege.
Astfel spus, principiul simetriei formelor juridice este aplicabil în cazul reprezentării convenționale, respectiv între mandant și mandatar ca părți ale contractului de mandat, nu și în cazul reprezentării legale, ca în speță, întrucât raportul juridic ce se naște între o societate comercială și administrator, ca reprezentantul său legal, este mult mai complex, izvorăște din contractul de societate și din lege și nu poate fi redus doar la reprezentare.
A impune, în lipsa unei dispoziții legale din legea specială, imperativul existenței unui mandat în formă autentică ori de câte ori pentru o operațiune juridică determinată legea cere forma autentică, echivalează nu numai cu o cerință fără temei legal, dar și în contradicție cu dispozițiile articolului 35 alineat 2 din decretul nr. 31/1954, câtă vreme persoana juridică este o ficțiune juridică și nu își poate exercita drepturile și nici îndeplini obligațiile altfel decât prin organele sale.
Toate aceste considerente au format convingerea Curții că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și a făcut o riguroasă aplicare a normelor legale incidente, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 295 și ale art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.298, raportat la art.274 Cod procedură civilă, Curtea o va obliga pe apelanta - reclamantă să plătească intimatei cheltuielile de judecată efectuate în apel, cheltuieli constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în T,-, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.3851/06.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - -, cu sediul în C, Județ C și - -, cu sediul în B,- sector 3.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei - - 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex./
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Gabriela Sorina Prepeliță
