Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 118/A/2008
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta - - D împotriva sentinței nr.834/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat: avocat pentru reclamanta apelantă și avocat pentru pârâta intimată - IMPORT EXPORT SRL, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, mandatara reclamantei apelante, depune la dosar fișele de identificare intimatelor - 94 Com. SRL ȘI - SRL, înscrisuri care se prezintă spre vedere avocatei.
Avocat depune la dosar anexele 4, 5 și 6 emise de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, referitoare la - SRL și - M- COM. SRL, înscrisuri care se prezintă spre vedere avocatei.
Mandatarele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, situație față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Mandatara apelantei solicită admitere apelului așa cum a fost formulat în scris și să se modifice în parte sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulată, susținând detailat motivele de apel arătate în scris. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat conform chitanței.
Mandatara intimatei - IMPORT EXPORT SRL solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare și concluziile scrise pe care le depune la dosar. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin Sentința nr.834/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta - - D prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele - IMPORT EXPORT SRL, - M-D COM SRL ȘI - SRL, să se constate nulitatea absolută a contractelor comerciale având ca obiect achiziționarea bunurilor menționate în facturile fiscale seria - nr.-/1996 și - nr.-/1996 și, de asemenea cererea reconvențională formulată de pârâta - IMPORT EXPORT SRL prin care a solicitat obligarea reclamantei la 10.000 lei daune morale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că între reclamanta - - D și pârâta - IMPORT EXPORT SRL s-a întocmit contractul de locație de gestiune prin care reclamanta - - Dap redat în locație de gestiune pârâtei 1 Complexul din Stațiunea.
Inițial, la 21 ianuarie 1994 contractul de locație de gestiune nr.233/1994 a fost încheiat cu pe trei ani, ulterior fiind prelungit până la 1 februarie 2000 prin actul adițional încheiat la 7 ianuarie 1997 ca noul locator - IMPORT EXPORT SRL care are ca asociat unic și administrator locator stabilindu-se un nou raport juridic obligațional, ca efect al novației subiective consimțite atât de locatar, cât și de locator. Ulterior, prin Hotărârea Guvernului României nr.696/1999 s-a aprobat trecerea cu plată a Complexului din comuna, sat, județul H, în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Educației Naționale pentru Agenția Națională a și Turismului Școlar din România - Administrația Școlare din județul H în vederea utilizării ca școlară.
Prin acțiunea introdusă în contencios administrativ, pârâta 1 din prezenta acțiune - IMPORT EXPORT SRL a solicitat anularea Hotărârii Guvernului nr.696/1999 și obligarea la plata despăgubirilor în sumă de 1.270.455.309 lei, acțiune care a fost soluționată irevocabil de Curtea Supremă de Justiție prin Decizia 1435 din 2000 în dosarul nr.3624/2000, dosar acvirat prezentei cauze.
Prin această decizie, instanța supremă a stabilit că HG nr.696/1999 este legală și a produs efectele juridice între părți, actul administrativ de mai sus fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor Legii nr.213/1998 care în art.8 alin.3 reglementează trecerea în domeniul public cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale - - D prin Hotărârea nr.50 din 29 aprilie 1999.
De asemenea, s-a mai stabilit că - IMPORT EXPORT SRL, prin contractul de locațiune a primit numai un drept de creanță și nu un drept real pentru acțiunea căruia să justifice cererea de anulare nr.696/1999, astfel că investițiile efectuate de - IMPORT EXPORT SRL și pretinse ca despăgubiri nu pot fi acordate decât în raporturile juridice stabilite între locatar și locator.
Cât privește acordarea despăgubirilor solicitate de - IMPORT EXPORT SRL de la - - D pentru investițiile și lucrurile achiziționate pe Complexul din pe durata contractului de locație de gestiune, Curtea de APEL ALBA IULIA prin Decizia nr.152 din 17 mai 2004 obligat - - D la plata sumei de 435.587.722 lei, contravaloarea investițiilor efectuate de - IMPORT EXPORT SRL constând în lucrări de modernizare, recompartimentări, finisaje gresie, faianță, lambriuri, hidroizolație, dotări mobilier, centrală termică, obiecte de inventar, instanța având în vedere proba cu expertiză în cauză, s-a reținut de instanța de apel că investițiile au fost făcute în vederea cumpărării Complexului, lucru ce nu s-a întâmplat deoarece, prin nr.HG696/1999, Complexul ce a trecut în proprietatea statului cu plata, urmând ca - - D să deducă din prețul primit pentru imobil suma datorată fostului locator pentru o justă și integrală reparație a pagubei suferită de aceasta.
S-a mai reținut și împrejurarea că prin Decizia nr.2968/2005 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, secția comercială din dosar nr.10116/2004 s-a respins recursul declarat de pârâta - - D împotriva Deciziei nr.152/A/2004 a Curții de APEL ALBA IULIA și, de asemenea împrejurarea că în cadrul expertizei efectuate pentru determinarea despăgubirilor s-a avut în vedere și facturile invocate în prezenta cauză.
S-a apreciat că reclamanta urmărește să anuleze facturile invocate, deși acțiunea sa a fost respinsă irevocabil prin Decizia nr.197/2006 a Înaltei Curți de Casației și Justiție tocmai pentru a nu fi ulterior, obligată la despăgubiri. Se susține că, în realitate despăgubirile sunt datorate nu pentru că există cele două facturi, ci pentru că instanța supremă, prin deciziile pronunțate a stabilit că lucrările au fost efectuate și pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei reclamanta - - D trebuie să plătească îmbunătățirile efectuate de - IMPORT EXPORT SRL, îmbunătățiri plătite de stat prin prețul plătit - -, odată cu trecerea complexului în proprietatea statului.
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâta - IMPORT EXPORT SRL s-a reținut că existența unui număr mare de litigii promovate împotriva sa nu justifică acordarea de daune morale în condițiile în care, prin respectivele acțiuni s-a urmărit plata unor despăgubiri pe baza relațiilor între părți stabilite.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta - - D solicitând schimbarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că în mod greșit prima instanță a reținut că între părți nu există nici un contract încheiat sau realizat, pentru a deveni posibilă anularea lui, existența acestuia putând fi dovedită inclusiv cu cele două facturi indicate în petitul acțiunii.
De asemenea, se apreciază că în mod neîntemeiat s-a reținut că scopul prezentului proces l-ar constitui anularea celor două facturi când, în realitate, așa cum rezultă din cererea formulată se urmărește anularea contractelor încheiate între părți, în sens de " negotiune" și nu a facturilor, acestea din urmă făcând doar dovada respectivelor contracte.
Cât privește aceste facturi, emise de - SRL și respectiv, - M- COM SRL se constată a se observa că aceste societăți nu există, așa cum rezultă din datele furnizate de la Oficiul Registrului Comerțului. Neexistând o persoană juridică emitentă a facturilor se apreciază că niciun contract nu a putut fi încheiat, ca atare.
Pârâta - IMPORT EXPORT SRL, prin întâmpinare solicită respingerea apelului cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada contractelor a căror anulare se cere.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:
Potrivit art.973 Cod civil, convențiile n-au efect decât între părțile contractante. Textul consacră așa -numitul principiu al relativității efectelor contractului potrivit cu care un contract valabil încheiat produce efecte numai între părțile contractante, în sensul că el nu poate da naștere la obligații și drepturi în sarcina și, respectiv, în favoarea altor persoane.
În acest context, valorificarea unor drepturi rezultând din contract ori invocarea unor apărări, inclusiv sub forma unor neregularități săvârșite cu ocazia încheierii contractului nu pot fi exercitate decât de către persoanele între care respectivul contract s-a încheiat ( sau avânzii lor în cauză), respectiv de către părțile contractante, terțele persoane fiind obligate să respecte și, prin urmare să nu intervină în relația contractuală astfel creată, nici direct și nici indirect prin intermediul unei acțiuni în justiție.
Excepția de la această regulă o constituie situația în care terța persoană invocă chestiuni care depășesc sfera interesului personal al părților rezultat din scopul urmărit prin încheierea respectivului contract, ceea ce nu este cazul în speță.
Într-adevăr, prin promovarea acțiunii de față reclamanta urmărește un interes personal, în legătură cu unele efecte rezultând din contractul de locație de gestiune încheiat cu pârâta - IMPORT EXPORT SRL așa cum însăși reclamanta apelantă arată că, scopul promovării prezentei acțiuni este legat de faptul că în dosarul nr.10247/2002 al Tribunalului Hunedoara pârâta - IMPORT EXPORT SRL promovat o acțiune prin care solicită obligarea sa la plata unor investiții făcute la hotelul din, în perioada în care a deținut cu titlu de locațiune acest activ, litigiu în care pârâta a invocat încheierea unor contracte comerciale făcute cu pârâtele de ordin 2 și 3 din prezentul dosar, contracte despre care se susține că ar fi dovedite cu cele două facturi indicate în petitul acțiunii.
Cum interesul personal al reclamantei în promovarea prezentei acțiuni, în legătură cu un contract încheiat între terțe persoane este evident, aceasta nu are calitatea procesuală activă de a solicita a se constata nulitatea absolută a acestuia așa încât, din acest punct de vedere, soluția primei instanțe de respingere a acțiunii reclamantei apare ca fiind justificată.
Deși, așa cum s-a arătat, reclamanta nu este parte în contractele a căror anulare o cerere și, prin urmare, nu ar avea niciun interes personal pentru anularea lor, se constată că în temeiul acestora pârâta - IMPORT EXPORT SRL a achiziționat unele bunuri, pe baza celor două facturi indicate, bunuri pe care le-a folosit pentru dotarea Hotelului în perioada în care a avut în locație de gestiune hotelul, așa încât un interes procesual ar putea fi recunoscut reclamantei și în prezentul dosar.
Se constată însă că între părți, în legătură cu aceste facturi a mai avut loc un proces al cărui obiect l-a constituit nelegalitatea celor două facturi indicate în prezenta acțiune. Este vorba despre dosarul nr.792/2005 al Judecătoriei Orăștie, declinat la Tribunalul Hunedoara, în care s-a pronunțat Sentința nr.36/CA/2006 definitivă și irevocabilă prin Decizia nr.97/2006 a Curții de APEL ALBA IULIA și, respectiv, Decizia nr.2224/2007 a Înaltei Curți de Casației și Justiție, și prin care s-au respins apelul și respectiv recursul, declarate de reclamanta - - D, având ca obiect constatarea nulității absolute a celor două facturi, prin respingerea cererii de anulare. Aceleași susțineri ale reclamatei cu privire la faptul că respectivele facturi nu există, și pentru aceleași motive, au fost invocate în procesul susmenționat, în susținerea cererilor de anulare.
În aceste condiții, în care asupra legalității celor două facturi există o judecată, prin care s-a statuat legalitatea lor, o altă judecată, prin care să se statueze în sens contrar, nu este admisibilă, în cauză operând, sub acest aspect, puterea lucrului judecat.
Cum pentru reclamantă, motivul anulării celor două contracte (în sens de "negotium") îl constituie tocmai nelegalitatea celor două facturi, și cum acest lucru în cauză nu s-a dovedit, dimpotrivă din hotărârile judecătorești menționate rezultând legalitatea acestora, urmează că în mod întemeiat prima instanță a reținut că nu se impune, pentru acest motiv, anularea celor două contracte.
Pe de altă parte, se constată că în legătură cu despăgubirile datorate de către reclamantă pârâtei - IMPORT EXPORT SRL ca urmare a revenirii hotelului în patrimoniul reclamantei, și care reprezintă investițiile realizate de pârâtă la respectivul hotel, achiziționate cu facturile în discuție, între părți a mai existat un proces, având ca obiect tocmai aceste despăgubiri, proces finalizat prin Decizia nr.2968/2005 a Înaltei Curți de Casației Și Justiție prin care reclamanta a fost obligată la plata contravalorii investițiilor. Cu această ocazie, trebuia reclamanta, în calitate de pârâtă, să se apare inclusiv în legătură cu nulitatea actului de achiziție, respectiv a celor două contracte ( în sens de "negotium" ) invocate în acest proces,putând invoca tocmai nulitatea celor două facturi a căror nulitate se solicită a se constata în acest dosar, pentru aceleași motive, nefiind admisă o judecată fracționată a raportului juridic dedus judecății. Nu este nevoie, pentru a opera autoritatea de lucru judecat, ca supra unei anumite chestiuni, de fapt ori de drept, instanța să se pronunțe în mod expres, fiind suficientă și o statuare implicită.
Din acest punct de vedere, din moment ce într-o judecată ( o primă judecată) s-a statuat că reclamanta datorează pârâtei despăgubiri pentru investițiile realizate la hotelul revenit în proprietatea sa, investiții realizate tocmai în urma achiziționării unor materiale pe baza celor două facturi, operează prezumția că instanța a avut în vedere toate aspectele necesare soluționării cauzei inclusiv, deci actul juridic al achiziționării materialelor ( reclamant în prezentul dosar sub forma a două contracte, în sens de " negotium" având la bază aceleași două facturi ) și, de asemenea, oad oua prezumție,că părțile și-au îndeplinit obligația de a supune judecății toate aspectele necesare și pertinente elucidării raportului juridic dedus judecății, o altă judecată ( oad oua judecată) asupra aceluiași raport juridic nefiind admisibilă.
Partea care, din culpă, nu a învederat instanței toate chestiunile relative la raportul juridic dedus judecății, de natură să conducă la deslușirea adevărului și la pronunțarea unei soluții juste își asumă responsabilitatea soluție pronunțate, care ar putea să nu-i fie favorabilă.
Statuând, în procesul având ca obiect plata de despăgubiri datorate de reclamantă pârâtei - IMPORT EXPORT SRL pentru investițiile realizate la imobilul revenit în proprietatea reclamantei, ca aceasta din urmă datorează aceste despăgubiri, ea nu va mai putea, pe de o cale ocolită, precum cea de față, să obțină o soluție contrară, prin care să se stabilească, examinând același raport juridic, că nu datorează, indiferent de susținerile invocate în legătură cu respectivul raport juridic.
Nu este însă cazul în speță întrucât, așa cum s-a arătat, o altă instanță s- pronunțat și în legătură cu legalitatea celor două facturi, ce ar putea constitui, potrivit reclamantei, motivul de anulare al achiziției materialelor cu care s-au realizat respectivele investiții, statuând, cu puterea lucrului judecat, legalitatea acestora astfel că în mod întemeiat prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
În aceste condiții, inclusiv apelul de față se va respinge ca nefondat, apelanta urmând a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - - D împotriva sentinței nr.834/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă reclamanta - - să plătească în favoarea pârâtei - IMPORT EXPORT SRL suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./24.10.2008
Ex.- 6
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
