Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-DECIZIENR. 126/R-
Ședința publică din 11 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantaC. cu sediul ales în B, str. - - nr. 6,.2,.1,.2,.8, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.616/F din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții - PLUS -, cu sediul în B,-, județul B,- -- prin lichidator judiciar - SRL, cu sediul în B,-, județul B și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI,cu sediul în B,-, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea chitanței seria - nr. -/16.12.2008 în sumă de 197,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și prin anularea timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei, au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunțarea s-a amânat la data de 4 februarie 2009 și apoi, la 11 februarie 2009, când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea formulată la data de 27.02.2006, - SRL a chemat în judecată pe - PLUS - B, - - B, prin lichidator - SRL B și AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI B, solicitând ca prin sentința pronunțată să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 173/3.10.2005, încheiat între - - B, prin lichidator judiciar și - - B, să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii actului și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 21.04.2003, între - - și - SRL s-a încheiat contractul nr.129, având ca obiect atribuirea în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice dezafectate, a incintelor aferente și terenului de sub acestea.
Societatea - reclamantă a întocmit un plan de investiții pentru redresarea economică financiară a fermei, care constituia obiectul contractului de comodat.
Intrând în lichidare judiciar, la data de 20.05.2004, - - a denunțat contractul de comodat, iar prin sentința civilă nr. 24 din 17.02.2005, s-a dispus evacuarea reclamantei.
Procedând la valorificarea bunurilor debitoarei - falite, lichidatorul judiciar a adjudecat activul în litigiu în favoarea - PLUS -
Reclamanta solicită constatarea nulității absolute a acestei vânzări, susținând că prin art.4.1 lit.b din contractul de comodat s-a instituit un drept de preemțiune în favoarea sa, în sensul că avea prioritate la cumpărarea activelor ce au format obiectul contractului de comodat, iar intenția de vânzare nu le-a fost notificată, luând act de aceasta abia la data de 6.10.2005, când i-a fost comunicată adresa nr. CS/175, prin care i s-a adus la cunoștință adjudecarea în favoarea - PLUS - B; de asemenea, susține că licitația nu a avut loc la sediul fermei, iar investițiile făcute anticipau intenția de a cumpăra activul.
Prin încheierea din 7. 11.2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost strămutată judecarea cauzei la Tribunalul Argeș
La data de 11.03.2008, - SRL a formulat cerere de chemare în garanție a Agenției Domeniului Statului, solicitând obligarea chematei în garanție la plata contravalorii investițiilor efectuate la Ferma 1 Mai, în valoare de 50.000 lei, obligarea chematei în garanție la plata de daune interese și obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare se arată, în esență, că - - a semnat contractul de atribuire în folosință gratuită a construcțiilor zootehnice în calitate de mandatar al Agenției Domeniului Statului.
În consecință, chemata în garanție trebuie să suporte contravaloarea investițiilor efectuate pe teren.
În apărare, Agenția Domeniului Statului a invocat excepția prematurității, întrucât nu s-a efectuat concilierea directă prevăzută de art. 720 Cod Comercial, excepția de netimbrare și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin încheierea din data de 21 mai 2008, au fost respinse excepția de prematuritate și excepția de netimbrare ca neîntemeiate și a fost unită excepția lipsei calității procesuale pasive, cu fondul.
Prin aceeași încheiere, s-a pus în vedere chematei în garanției să depună dovada faptului că sentința comercială nr. 24/17.02.2005, care avea același obiect, aceleași părți și aceeași cauză cu cererea de chemare în garanție, este irevocabilă.
În apărare, - PLUS - a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - -, având în vedere faptul că aceasta nu mai este subiect de drept și pe cale de consecință, repunerea în situația de fapt anterioară este imposibilă.
La termenul din data de 10.09.2008, Agenția Domeniului Statului a invocat excepțiile autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Având în vedere faptul că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și excepția autorității de lucru judecat a cererii de chemare în garanție sunt excepții dirimante, care fac inutilă analizarea celorlalte excepții cât și a fondului, prima instanță le-a analizat cu prioritate.
Prin sentința comercială nr.616/F din 17 septembrie 2008, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - - B și pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții:- PLUS - B, - - B, prin lichidator judiciar - SRL B, și AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI.
Prin aceeași sentință, s-a admis excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de - SRL, în contradictoriu cu AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei - PLUS - B suma 2013,26 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3228/2004, reclamanta - - a chemat în judecată pârâta - SRL, solicitând ca prin sentința pronunțată să fie evacuată aceasta din activul ce constituie obiectul contractului de comodat nr. 129/21.04.2003.
Pârâta a formulat cerere reconvențională, solicitând ca reclamanta să fie obligată la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate în activ.
În aceeași cerere reconvențională, pârâta a solicitat introducerea în cauză a pârâtei ADS B, care să răspundă alături de reclamantă pentru prejudiciile cauzate.
Cererea a fost calificată de instanță, ca fiind o cerere de chemare în garanție.
În consecință, în cadrul procesual stabilit de instanță, - SRL avea calitatea de reclamantă-pârâtă, ADS B avea calitatea de chemată în garanție, iar obiectul cererii îl constituia îmbunătățirile aduse activului.
Prin sentința comercială nr. 24/17.02.2005, rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADS B, motivându-se că aceasta numai a avizat contractul și nu a fost parte în acest contract, nu și-a asumat drepturi și obligații.
Față de această situație, instanța a admis, în baza art. 1201 Cod. Civil, excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, a respins cererea de chemare în garanție.
Prin sentința comercială nr.133 din 04.04.2007 a Tribunalului Brăila, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei - - și s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerțului. Reținând că pârâta nu numai că nu are calitate procesuală pasivă, instanța a concluzionat că în acest moment nu mai are nici capacitate de folosință sau exercițiu, încetând să existe ca subiect de drept.
De asemenea, reținând că acțiunea în anulare promovată de reclamantă are drept scop aducerea în patrimoniul pârâtei a anumitor bunuri, prima instanță a apreciat că acest lucru apare ca fiind imposibil, având în vedere faptul că aceasta nu mai are patrimoniu, drept care admis excepția lipsei calității procesuale pasive și pe cale de consecință, a respins acțiunea.
Împotriva sentinței comerciale nr.616/F din 17 septembrie 2008, pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Comercial Argeș, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea din 14 ianuarie 2009, potrivit art. 84 Cod pr.civilă, instanța a calificat calea de atac formulată de reclamantă, drept recurs, având în vedere disp.art.8 (1) și art.12 (1) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Recurenta - reclamantă critică hotărârea primei instanțe, susținând că:
- judecătorul fondului a interpretat greșit probele din dosar;
- instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
În cadrul primului motiv de recurs, se susține că interpretând greșit probele din dosar, până a intra în cercetarea judecătorească a fondului, instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - -, precum și a excepției autorității de lucru judecat formulată de ADS și admițându-le, a respins acțiunea.
Recurenta - reclamantă mai susține că radierea pârâtei - - din Registrul Comerțului putea avea drept consecință doar scoaterea din cauză a acestei pârâte, dar nu și a - PLUS -, care își păstrează această calitate, în condițiile în care patrimoniul primei pârâte a trecut în proprietatea sa, iar conform OUG nr.168/2001, reclamanta - recurentă avea posibilitatea legală să o cheme în judecată.
Pe cale de consecință, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanța de fond a apreciat greșit că există autoritate de lucru judecat, având în vedere că în dosarul nr.3228/2004, - - a chemat în judecată pe - SRL, iar acesta a formulat o cerere de chemare în garanție a ADS, deși între dosarul menționat și prezentul dosar nu există tripla identitate de cauză, obiect și părți.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.
La termenul din 28 ianuarie 2009, apărătorul recurentei - reclamante invocă două excepții de ordine publică: prin prima excepție susține că, potrivit art. 304 pct.1 Cod procedură civilă, completul de judecată la instanța de fond nu a fost legal alcătuit și anume cauza a fost judecată de către un complet de insolvență și nu de un complet investit cu cauze comerciale, cum era legal. Precizează că acest tip de acțiune, constatarea nulității unui contract, nu face parte din categoria celor care sunt date în competența judecătorului sindic, așa cum arată și practica instanțelor de judecată. Recunoaște că nu a invocat această excepție la instanța de fond.
De asemenea, susține cea de-a doua excepție de ordine publică și arată că potrivit art. 304 pct.5, coroborat cu art. 105 al.2 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond a fost dată fără observarea formelor legale. Precizează că instanța s-a pronunțat pe excepție, dar nu s-a făcut precizarea care dintre pârâte nu are calitate procesuală pasivă, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
La același termen, apărătorul intimatei - pârâte - PLUS - solicită respingerea excepțiilor invocate. Cu privire la prima excepție, arată că în mod legal a fost investit Tribunalul Comercial Argeș - judecătorul sindic, cu judecarea cauzei în fond. Cu privire la cea de-a doua excepție, arată că a fost invocată lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Precizează că în cazul în care se vor primi cele două excepții de ordine publică, solicită ca potrivit art. 306 pct. 1 Cod procedură civilă, să se constate tardivitatea declarării recursului.
Analizând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata - pârâtă - PLUS -, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.
Potrivit disp.art.8 (2) din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar în speță, hotărârea atacată, respectiv sentința nr.616/F din 17.09.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, nu a fost comunicată recurentei - reclamantă, dovada de comunicare fiind restituită la dosar (302 - 303), astfel că recursul nu este tardiv formulat.
Referitor la excepțiile invocate de către apărătorul recurentei - reclamante, Curtea reține că și acestea nu pot fi primite.
Completul de judecată a fost legal constituit la instanța de fond, ca și complet de insolvență, potrivit disp.art.11(2) din Legea nr.85/2006, în atribuțiile judecătorului sindic intrând toate cererile de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței. În speță, se solicită constatarea nulității unui contract de vânzare - cumpărare încheiat în cadrul procedurii de faliment a pârâtei - - B, astfel că în mod legal cauza a fost soluționată de judecătorul sindic.
De asemenea, se reține că prin hotărârea atacată instanța nu a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, pronunțându-se clar că pârâta - - B nu are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la motivele de recurs invocate de recurenta - reclamantă, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Așa cum s-a arătat mai sus, judecătorul sindic s-a pronunțat, fără echivoc, că pârâta - - B nu mai are calitate procesuală pasivă, deoarece prin sentința nr.133 din 04.04.2007 a Tribunalului Brăila, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de aceasta, precum și radierea ei din Registrul Comerțului, astfel că pârâta nu mai are nici capacitate de folosință sau exercițiu, încetând să existe ca subiect de drept.
Reținând că acțiunea în anulare promovată de reclamantă are drept scop aducerea în patrimoniul pârâtei de mai sus a anumitor bunuri, judecătorul sindic s-a pronunțat pe fond și față de pârâta - PLUS - B, concluzionând că restabilirea situației de fapt anterioară este imposibilă, având în vedere că pârâta - - B nu mai are patrimoniu, ne mai existând ca subiect de drept.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica privind reținerea greșită a excepției autorității de lucru judecat.
Prin hotărârea atacată, s-a reținut că există autoritate de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Agenției Domeniului Statului, nu între prezenta cauză și cea soluționată în dosarul 3228/2004.
Este adevărat că în dosarul nr.3228/2004, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând evacuarea acesteia din activul ce constituie obiectul contractului de comodat nr.129/21.04.2003, pârâta formulând cererea reconvențională prin care solicita obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătățirilor efectuate la acest activ. Prin aceeași cerere, - SRL solicita obligarea ADS B să răspundă alături de reclamantă pentru prejudiciile cauzate, cererea fiind calificată de instanță ca o cerere de chemare în garanție.
Prin sentința comercială nr.24/17.02.2005, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADS B, cu motivarea că aceasta a avizat numai contractul, nefiind parte în contract, astfel că nu și-a asumat drepturi și obligații.
Față această reținere în mod irevocabil, judecătorul sindic a apreciat legal că în cauză operează puterea lucrului judecat, potrivit disp.art.1201 Cod civil, în ceea ce privește cererea de chemarea în garanție a ADS, respingând-o ca atare.
În baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să se respingă ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
Potrivit disp.art.274 Cod pr.civilă, recurenta - reclamantă va fi obligată să plătească intimatei - pârâte - PLUS - suma de 5000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantaC.cu sediul ales în B, str. - - nr. 6,.2,.1,.2,.8, sector 2, împotriva sentinței comercială nr.616/F din 17 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții - PLUS -, cu sediul în B,-, județul B,- -- prin lichidator judiciar - SRL, cu sediul în B,-, județul B și AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI,cu sediul în B,-, sector 1.
Obligă pe recurenta - reclamantă să plătească intimatei - pârâte - PLUS - suma de 5000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
10.03.2009
jud fond.
OPINIE SEPARATĂ
Opinie personală, este în sensul casării sentinței și trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Argeș, potrivit art.312 pct.5 Cod pr.civilă.
1.- În spiritul acestei susțineri, se va porni de la prevederile art.3 din Codul civil, care stipulează că "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit cu culpabil de denegare de drepturi".
În speța de față, judecătorul - sindic în minută, admite Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - "" - și pe cale de consecință, respinge acțiunea.
Admite excepția autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, respinge cererea de chemare în garanție a
Reclamanta însă, a chemat în judecată și pe pârâtele - " PLUS", - " " SRL și Agenția Domeniului Statului, iar față de acestea, judecătorul sindic a omis să se pronunțe în minută, făcându-se corectarea formală în dispozitivul, doar cu ocazia dactilografierii se va preciza că cererea de chemare în garanție, nu este identică celei de chemare în judecată.
Această omisiune, nu poate decât să atragă casarea hotărârii.
Nici în motivarea acțiunii, judecătorul sindic, nu motivează ce se întâmplă cu aceste pârâte.
Doare din ultima frază, cu suplinirea motivării, ar putea să se înțeleagă, că aducerea bunurilor în patrimoniul debitoarei, nu mai este posibilă, deoarece aceasta nu mai are patrimoniu, nici calitate procesuală pasivă și pe cale de consecință, neexistând această pârâtă, se impune ca acțiunea să fie respinsă și față de celelalte pârâte. Din această sumară motivare, (aproape inexistentă) judecătorul sindic, respinge acțiunea față de celelalte pârâte, ca fiind inadmisibilă, fapt care echivalează cu încălcarea principiului amintit "negarea de dreptate", deși nu există nici o dispoziție legală care să impună ceea ce s-a reținut, ceea ce s-a reținut, ci dimpotrivă.
2.- judecătorul sindic, nu a motivat soluția pronunțată, fapt care, de asemenea atrăgea casarea, pentru încălcarea dispozițiilor art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
3.- Nici o reglementare legală, nu prevede respingerea acțiunii, în condițiile în care a fost închisă procedura față de debitoare și a fost radiată.
Judecătorul - sindic, a soluționat cauza fără a se atașa dosarul de faliment și fără a verifica C puțin, dacă debitoarea chiar a fost radiată sau dacă sentința pronunțată sub acest aspect, îi este opozabilă reclamantei. Investită cu anularea unui contract, încheiat în urma unei licitații publice, era necesar, a se atașa dosarul de faliment, anterior administrării oricărei probe și analizării excepțiilor.
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă a debitoarei, nu a fost analizată, în raport de probele necesare. S-ar putea considera totuși, în raport de probe, că aceasta nu avea calitate procesuală, întrucât bunul, era proprietate de stat, fiind doar un simplu mandatar.
Judecătorul sindic, a calificat greșit acțiunea, cu toate că din motivare, rezultă, că este criticată poziția lichidatorului judiciar, respectiv: a organizat licitația fără a afișa, într-un alt sediu față de sediul firmei ce se licita, la desfășurarea licitației a existat o complicitate de fraudă a cumpărătorului, ignorarea investițiilor sale și a posibilității de a cumpăra activul, îmbogățirea fără just temei a cumpărătorului, prin includerea îmbunătățirilor sale în preț, încălcarea dispozițiilor nr.OUG168/2001, art.968 Cod civil, etc.
Pornindu-se de la acțiune, se constată că dispozițiile art.22 alin.4 din Legea nr.85/2006, prevăd posibilitatea judecătorului sindic, de a-l obliga pe administratorul judiciar, să acopere prejudiciul, pe care l-a creat prin fapta sa, la cererea oricărei persoane interesate și cu atât mai mult, cu cât în speța de față, s-a înstrăinat un bun proprietate de stat, unde există un interes general.
Prin art.137 din Legea nr.85/2006, lichidatorul este descărcat, numai dacă nu se face vinovat de transferuri frauduloase, iar prin art.143, lit.c, acesta răspunde penal, în cazul în care înstrăinează, o parte din active, în frauda creditorilor.
În speța de față, se constată, că nu numai reclamanta, ar putea fi creditor în raport cu multitudinea de înscrisuri, ci și, precum și, care au formulat recurs împotriva procedurii de lichidare a insolvenței.
Prin urmare, s-ar putea considera, că masa credală a falitei, nu s-a mărit prin înstrăinarea bunurilor proprietate de stat, sub preț (dacă s-au inclus investițiile), cu plata în rate și cu încălcarea dispozițiilor nr.OUG168/2001, care stipulează cu titlu de obligație, ca în cazul vânzării bunurilor, să se întocmească documentația separată pentru investiții și să fie suportate costurile acestora de către cumpărător.
Încălcarea legii de către lichidator, poate atrage o răspundere personală a acestuia, însă judecătorul - sindic, nu a analizat cauza pe fond, ci doar pe o excepție, admisă greșit.
4.- Așa cum s-a arătat, pentru judecătorul - sindic, exista text de lege, care să-i permită analiza vinovăției lichidatorului, însă pentru întreaga speță, soluția corectă era, de a se considera necompetent material și de a trimite cauza la complet comercial d e fond, pentru a se analiza toate aspectele invocate de părți.
A considera, că lichidatorul, poate în numele debitoarei să facă orice demersuri și să nu răspundă personal, doar pentru că aceasta nu mai are capacitate procesuală, echivalează cu invitația acestuia la fraudă, la vânzări abuzive de bunuri, mai ales cele proprietate de stat, prin înțelegere cu unii cumpărători.
După închiderea procedurii, judecătorul - sindic, trebuia să se desesizeze, întrucât, nu mai avea competența materială, iar prin atribuțiile sale, reglementate de art.11 din Legea nr.55/2006, nu poate soluționa, acțiuni de nulitate absolută a actelor de vânzare - cumpărare, pentru fraudă la lege.
În aceste condiții, instanța de recurs, investită în complet de trei judecători, trebuia să caseze sentința și să trimită cauza spre competentă soluționare. Tribunalul comercial și nu, judecătorul sindic, pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
5.- În mod greșit, judecătorul - sindic, a apreciat că în speță există autoritate de lucru judecat, în ceea ce o privește pe pârâta
Nu sunt întrunite dispozițiile art.1201 Cod civil, lipsesc condițiile identității obiectului și cauzei celor două spețe.
La data pronunțării Sentinței nr.24/17.02.2005, de către Tribunalul Brăila, dosar nr.3228/2004 (127), nu exista contractul de vânzare - cumpărare din cauza prezentă.
În acea cauză, reclamanta a solicitat de la debitoare contravaloarea investiției, iar în cazul în care aceasta nu putea, să o facă (în subsidiar). Cum această acțiune principală a fost suspendată, este evident, că a fost suspendată și acțiunea secundară, care este dependentă de prima.
Totuși, această instanță a reținut, că, nu a avizat contractul de concesiune dintre reclamantă și debitoare și nu a fost parte în contract.
Prin urmare, ar fi terț față de contractul de concesiune, nu este exclus, ca aceasta să fie responsabilă la încheierea contractului de vânzare -cumpărare, deoarece, este vorba de un bun proprietate de stat, pe care debitoarea îl avea doar în administrare. Acesta poate răspunde, pe de altă parte, chiar și pentru fapta sa proprie.
Dacă judecătorul sindic, aprecia că, era terț și față de contractul de vânzare - cumpărare, întrucât s-a reținut irevocabil, că a fost terț față de contractul de concesiune, acțiunea trebuia respinsă ca nefondată și nu datorită aplicării principiului puterii de lucru judecat.
Din acest punct de vedere și datorită neanalizării calității de pârâtă a, se impunea casarea cu trimitere a cauzei (nu s-a analizat fondul cauzei).
Judecător,
Red.
TC/2 ex.
12.03.2009
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim, Constantina Duțescu
