Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 127
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâta SC Line SRL, cu sediul în B,-, jud. B și pârâtul Municipiul B - prin primar, împotriva sentinței nr. 577 din data de12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta -. B, cu sediul în B,-, jud. B și intervenienta SC Do SRL, cu sediul în B,-, jud. B.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, pentru a permite părților să depună concluzii scrise detaliate, iar apelantei-pârâte să depună dovada completării cuantumului taxei judiciare de timbru, a amânat pronunțarea la 20 octombrie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 5319/- pe rolul Tribunalului Buzău reclamanta -. Bas olicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin primar și SC Line SRL B, pronunțarea unei sentințe prin care să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 18557 din 19.11.2003, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 12030 din 12.12.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin încheierea contractului de concesiune a fost încălcată dispoziția art. 10 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, precum și dispoziția art. 13 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, modificată și completată. Inițial concesionarea suprafeței de 214 paf ost realizată prin licitație publică, iar ulterior, concesionarea suprafeței de 187 p s-a făcut prin încredințare directă, contrar legii.
Reclamanta a apreciat că intenția reală a pârâtei SC Line SRL a vizat exclusiv edificarea spațiilor comerciale amplasate pe trotuar și nu amenajarea pasajului subteran, iar față de situația că de la data de 19.11.2003 când a fost concesionată suprafața de 214 p nu a fost realizată nicio lucrare privind reabilitarea pasajului pietonal, reclamanta apreciază că au fost încălcate și dispozițiile art. 36
alin. 1 din legea nr. 50/1991, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. 2 din lege, contractul de concesiune încheiat își pierde valabilitatea.
Reclamanta a considerat că este prejudiciată în mod direct prin concesionarea spațiului de pe trotuar în vederea realizării unei construcții în scopuri comerciale, prin aceea că este afectat simbolul Catedralei -. din punct de vedere arhitectural și spiritual și prin încheierea actelor juridice invocate a fost comisă o fraudă la lege, acestea bazându-se pe o cauză ilicită, încălcându-se astfel o normă legală imperativă ce reglementează regimul concesiunilor.
Prin cererea depusă la 15.10.2007, reclamanta -. din Bai nvocat excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ, solicitând trimiterea prezentei cauze spre soluționare unui complet de litigii comerciale din cadrul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ al Tribunalului Buzău.
Tribunalul Buzău prin sentința nr. 2365/15.10.2007 a admis excepția de necompetență materială și a scos cauza de pe rol în vederea repartizării aleatorii la un complet de fond comercial.
S-a reținut că la data sesizării Tribunalului Buzău dispozițiile Legii 219/1998 privind regimul concesiunilor, fuseseră abrogate prin dispozițiile nr.OUG 34/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică. De asemenea, s-a reținut că prin dispoziția art. 5 alin. 2 din Legea nr. 213/17.11.1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia s-a prevăzut că dreptul de proprietate privată al statului sau al unităților administrativ - teritoriale asupra bunurilor din domeniul privat este supus regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel. Cauza a fost înregistrată sub nr-.
Societatea DO SRL a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat admiterea cererii și constatarea nulității contractului de concesiune nr. 18557/2003. În esență, intervenienta a arătat că din condițiile, împrejurările și succesiunea actelor de concesiune încheiate de pârâte reiese în mod evident că scopul concesionării suprafeței de 214 p aferenți pasajului subteran, nu a fost de fapt reamenajarea acestuia, ci pretextul în baza căruia societatea Line SRL a avut posibilitatea ulterioară de a dobândi prin încredințare directă suprafața de 187 mp, ce excede pasajului subteran.
Pârâta SC Line SRL a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată și să se constate că are calitatea de constructor de bună credință. A precizat că după perfectarea contractului de concesionare a procedat la întocmirea documentației tehnice, cu o firmă de specialitate, pentru edificarea lucrărilor de construcție, ceea ce dovedește buna credință.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale. De asemenea, a invocat excepția de nelegalitate a 161/2005, prin care s-a dispus trecerea din proprietatea publică în proprietatea privată a Municipiului Bas uprafeței de 214 S-a susținut că această hotărâre a fost emisă cu încălcarea art. 10 din legea 219/1999 privind regimul concesiunilor, a art. 13 alin. 1 și art. 15 din Legea 50/1991 precum și a dispozițiilor Ordinului nr. 1943/2000.
Prin încheierea din 26.02.2008 Tribunalul Buzăua admis cererea reclamantei și a sesizat secția de Contencios Administrativ din cadrul Tribunalului Buzău în vederea soluționării excepției de nelegalitate a 161/2005 sub aspectul concesionării prin încredințare directă pârâtei SC Line SRL a unui teren în suprafață de 187 mp din domeniul privat al Municipiului
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta-reclamantă SC Line SRL susținând că încheierea este nelegală, întrucât instanța investită cu fondul era obligată să se pronunțe pe excepția de nelegalitate, nu să-și decline competența pentru a fi rezolvată de instanța de contencios administrativ.
Prin decizia nr. 579 din 24.04.2008, Curtea de Apel Ploieștia respins ca nefondat recursul formulat de pârâta SC Line SRL B împotriva încheierii din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău având în vedere că potrivit art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, dispoziție legală aplicată corect de instanța de fond atunci când a sesizat Secția de Contencios a Tribunalului Buzău, pentru soluționarea excepției de nelegalitate.
După soluționarea acestui recurs, cauza a fost repusă pe rol, iar instanța a dispus atașarea dosarului nr- în care a fost pronunțată sentința nr. 1238 din 21.10.2008, definitivă și irevocabilă, prin care s-a admis excepția de nelegalitate, constatându-se ca fiind nelegale dispozițiile art. 3 din Hotărârea Consiliului local al municipiului B nr. 161 din 25.08.2005.
Prin sentința nr. 577 din data de 12 mai 2009 Tribunalul Buzăua admis acțiunea principală formulată de reclamanta -. B în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, prin primar, SC Line SRL și cererea de intervenție formulată de intervenienta în nume propriu SC Do SRL, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC Line SRL, constatându-se nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 18557/2003, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 12030/12.12.2005.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea principală și cererea de intervenție deduse judecății reclamata și intervenienta au solicitat instanței de judecată să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 18557/2003 încheiat la 19 noiembrie 2003 între Municipiul B reprezentat prin primar și SC Line SRL, astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr. 12030/12.12.2005, întrucât acest contract a fost încheiat prin frauda la lege și a avut o cauză ilicită.
Dacă anterior încheierii contractului de concesiune nr. 18557/19.11.2003 în forma sa inițială, având ca obiect concesionarea suprafeței subterane aferente pasajului pietonal din B, strada -, s-a organizat o licitație în acest sens și s-a respectat procedura prevăzută de lege în această materie, ulterior, completarea acestui contract prin actul adițional din 12.12.2005 în sensul modificării suprafeței totale concesionate la 401 p s-a făcut cu încălcarea normelor legale ce reglementează regimul concesiunilor și condițiile în care pot fi concesionate bunurile aparținând domeniului privat al unităților administrativ - teritoriale.
Această încălcare a legii a fost constatată chiar de către instanța judecătorească prin sentința nr. 1238/21.10.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, hotărâre definitivă și irevocabilă de admitere a excepției de nelegalitate a HCL B nr. 161/25.08.2005, act administrativ nelegal în baza căruia s-a operat modificarea contractului de concesiune în sensul menționării unei alte suprafețe concesionate decât cea inițială.
Astfel, actul adițional înregistrat sub nr. 12030/12.12.2005 la contractul de concesiune menționat, modifica art. 1 din Cap.II referitor la "Obiectul contractului" în sensul că acesta va avea următorul conținut: "Obiectul concesiunii îl constituie terenul proprietatea privată a municipiului B, în suprafață totală de 401 p situat în municipiul B, strada -, Zona pasajului subteran, necesar reabilitării pasajului și construirii unor spații comerciale". Acest act adițional face parte integrantă din contract, el nu doar completa suprafața concesionată anterioară cu cei 187 mp teren, ci modifica în totalitate capitolul contractual referitor la obiectul concesiunii, arătând în mod concret că suprafața concesionată est de 401
inițială a celor 214 p din pasajul pietonal subteran s-a realizat pentru a crea premisele necesare concesionării către SC Line SRL fără licitație publică a terenului suprateran care era destinat a aduce importante beneficii comerciale concesionarei. Singurul interes manifestat de concesionară a vizat realizarea documentației tehnice și obținerea autorizației de construire pentru spațiile comerciale supraterane de pe trotuar din zona gurilor de acces din pasajul pietonal, spații edificate pe suprafața de teren inclusă în contractul de concesionare în decembrie 2005 în baza HCL B nr. 161/2005 a cărui nelegalitate a fost constatată în cauză.
Instanța a mai reținut că potrivit art. 3 alin. 1 din HCL nr. 161/25.08.005 s-a aprobat concesionarea către SC Line SRL Bat erenurilor proprietate privată în suprafață de 187 p limitrofe intrărilor de acces în pasajul subteran pietonal situat pe strada - din municipiul B, iar potrivit al. 2 din același articol concesionarea terenurilor se face prin act adițional la contractul de concesiune nr. 18557 din 19.11.2003, contract care se modifică în mod corespunzător prevederilor prezentei hotărâri. Ulterior, la data de 12.12.2005 a fost încheiat actul adițional la contractul de concesiune nr. 18557/2003 potrivit căruia obiectul concesiunii îl constituie terenul proprietate privată a municipiului B, în suprafață de 401 p, situat în municipiul B, strada -, Zona pasajului subteran. Cum prin sentința nr. 1238 din 21.10.2008 a Tribunalului Buzăus -au constatat ca fiind nelegale dispozițiile art. 3 din sus-menționată care se referă la întreaga suprafață concesionată de 401 p actul adițional din 12.12.2005 modificând în totalitate contractul nr. 18557/2003, el nu doar completând suprafața concesionată anterior de 187 p, instanța a admis acțiunea principală și cererea reconvențională, constatând nulitatea absolută a contractului de concesiune nr. 18557/2003, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 12030/12.12.2005.
Cererea reconvențională prin care s-a solicitat constatarea calității de constructor de bună credință a pârâtei SC Line SRL a fost respinsă de către instanță, deoarece aceasta nu a fost preocupată de reabilitarea pasajului subteran, avându-se în vedere faptul că timp de peste 4 ani, începând cu data de 19.11.2003,
când a obținut concesionarea celor 214 p aferenți pasajului nu a demarat lucrările respective, așa cum s-a reținut prin sentința nr. 407 din 31.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, prin care a fost anulată autorizația de construire nr. 54 din 09.03.2006 emisă de pârâta Primăria Municipiului B prin Primar.
Dimpotrivă, s-a reținut prin aceeași sentință, că scopul urmărit de societatea pârâtă a vizat realizarea supraterană a unor spații comerciale într-o zonă centrală a municipiului B, cu vad comercial, pe o arteră europeană ce face legătura între Muntenia și
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel pârâtele SC Line SRL și Municipiul B - prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cuprinsul motivelor de apel formulate, pârâta SC Line SRL a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei și intervenientei în promovarea celor 2 cereri, având în vedere faptul că actul contestat, contractul de concesiune nr. 18557/2003 a fost încheiat între societatea apelantă și Municipiul B, iar reclamanta și intervenienta, în calitate de terți față de contractul încheiat, nu justifică un interes personal, actual și legitim.
Cu privire la cauza nelicită și frauda la lege reținute de instanța de fond, apelanta arată că în mod greșit au fost avute în vedere la pronunțarea sentinței deși acestea nu au fost demonstrate; tot în mod eronat au fost reținute și aspectele legate de admiterea excepției de nelegalitate a nr.161/2005, deoarece nelegalitatea CL. se răsfrânge doar asupra actului adițional, nu și asupra contractul inițial.
În opinia apelantei, pretinsa fraudă la lege nu poate fi reținută doar pentru faptul că în perioada imediat următoare perfectării contractului de concesiune aceasta nu ar fi demarat lucrările de construire a pasajului subteran, întârziere lucrărilor fiind determinată de motive obiective: soluția tehnică propusă inițial nu era de natură să rezolve problema scurgerii apelor pluviale, noua soluție de reabilitare impunând necesitatea trecerii din domeniul public în cel privat a suprafeței de 187 (aceasta reprezentând gurile de acces în subteran).
Mai arată apelanta că în calitate de titular de bună credință a unor drepturi de natură patrimonială izvorâte din actul administrativ inițial ( nr. 202/2002), toate demersurile întreprinse ulterior au girul legalității. Apelanta a obținut certificatul de urbanism, autorizația de construire și abia apoi a demarat lucrările de construire supraterană a pasajului în litigiu.
Litigiile ulterioare, prin care s-a contestat legalitatea mai multor acte administrative, au dus la anularea autorizației de construire și au provocat întârzieri în realizarea proiectului, dar acest fapt nu poate duce la concluzia că apelanta nu ar fi fost constructor de bună-credință.
În mod eronat, instanța de fond a reținut că singurul interes al societății, în calitate de concesionar, a fost realizarea spațiilor supraterane și nu reabilitarea pasajului subteran; derularea lucrărilor a fost întreruptă din motive independente de voința apelantei, a fost determinată de numeroasele litigii prin care s-a urmărit anularea tuturor actelor administrative referitoare la această concesiune și terenul concesionat, societății apelante neputându-i fi imputată pasivitatea pentru această perioadă.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul constatării nulității absolute numai a actului adițional, admiterea cererii reconvenționale și constatarea calității apelantei de constructor de bună credință.
Pârâtul Municipiul B - prin primar a criticat sentința instanței de fond sub aspectul greșitei rețineri a fraudei la lege.
terenului către societatea pârâtă dar și obținerea autorizației de construire s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie. În mod greșit reclamanta s-a considerat prejudiciată, deoarece aceasta, în calitate de vecină a terenului concesionat, ar fi putut fi interesată și îndreptățită la concesionare. Acest aspect nu are relevanță juridică, întrucât în materia concesiunii nu se poate vorbi despre un drept de preempțiune al vecinului, în schimb, este reglementat dreptul concesionarului unui teren de a beneficia de concesionarea directă a unui teren învecinat cu cel concesionat inițial, pentru extinderea construcțiilor pe terenuri alăturate, cu acordul proprietarului.
Intimata-reclamantă -. Bad epus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea celor 2 apeluri ca nefondate și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de apelante, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de apelanta-pârâtă SC Line SRL, privind lipsa de interes a reclamantei și a intervenientei în promovarea atât a acțiunii cât și a cererii de intervenție în interes propriu este nefondată, având în vedere poziționarea celor două părți față de terenul concesionat.
Atât reclamanta cât și intervenienta, în calitate de vecini ai terenului, au declarat că aveau interes în concesionarea acestei suprafețe de teren în scop propriu. Dar, prin concesionarea nelegală, fără licitație, a acestei suprafețe de teren, nu au avut posibilitatea de a-și depune oferta în acest scop.
La stabilirea interesului, mai ales al reclamantei, trebuie avut în vedere și calitatea sa de lăcaș de cult, iar prin constructia ce urma a se edifica se aducea un prejudiciu important simbolului acestui edificiu. De altfel, temeiul juridic invocat de ambele părți în cererile formulate îl reprezintă frauda la lege, respectiv încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 10 din Legea nr. 219/1999 privind regimul concesiunilor, care prevede obligativitatea concesionării numai pe bază de licitație publică.
Nici susținerile apelantei-pârâte referitoare la greșita reținere de către instanța de fond în fundamentarea soluției a cauzei nelicite și a fraudei la lege nu sunt întemeiate.
Aceasta întrucât atât cauza ilicită cât și frauda la lege au fost invocate ca motive de nulitate absolută atât în acțiune cât și în cererea de intervenție.
Temeiul de drept invocat în acțiune îl reprezintă art. 966 și 968 Cod civil, în raport cu care obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect.
Frauda la lege a fost demonstrată în cauză, atâta timp cât nr. 161/25.08.2005, în temeiul căreia suprafața de 214 teren a fost trecută din domeniul public în cel privat și concesionat fără licitație, s-a constatat a fi nelegală prin sentința nr. 1238/21 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Chiar dacă nr. 161/25.08.2005 privește numai suprafața de 187, nelegalitatea se răsfrânge asupra întregului contract de concesiune, deoarece acesta a fost modificat în esența lui, respectiv a obiectului concesiunii, prin actul adițional nr. 12030/12.12.2005 încheiat în baza hotărârii consiliului local care s-a constatat a fi nelegală.
Inițial, contractul de concesiune privea numai suprafața de 214, iar prin actul adițional încheiat la data de 12 decembrie 2005, ca urmare a emiterii nr. 161 /2005, s-a modificat în totalitate obiectul contractului în sensul că suprafața de teren concesionată a fost modificată la 401 mp.
In această situație nelegalitatea hotărârii consiliului local stabilită irevocabil prin sentința sus-enunțată duce la nulitatea absolută a întregului contract de concesiune.
Nici critica pârâtei referitoare la greșita soluționare a cererii sale reconvenționale nu este întemeiată.
Instanța de fond a reținut corect că nu se poate reține calitatea sa de constructor de bună-credință din moment ce autorizația de construire emisă în favoarea sa, nr. 54/2006, a fost anulată prin sentința nr. 407/31 martie 2008, prin care s-a reținut că nu a fost niciodată preocupată de reabilitarea pasajului subteran, deoarece nu a solicitat timp de 4 ani autorizație de construire pentru suprafața de 214 teren concesionat prin licitație publică. Scopul urmărit, astfel cum corect s-a reținut și în sentință, a fost acela de a realiza spații comerciale supraterane, dar pe terenul concesionat nelegal, fără licitație.
In această situație, când deja s-a stabilit reaua-credință a pârâtei și scopul urmărit în ceea ce privește concesionarea inițială a terenului de 214, instanța de fond nu putea stabili temeinicia și legalitatea cererii reconvenționale.
Față de toate considerentele expuse, Curtea, în raport cu dispozițiile art. 296 Cod pr. civilă va respinge apelul declarat de pârâtă ca nefondat.
Nici apelul declarat de pârâtul Municipiul B - prin primar nu este întemeiat.
Pârâtul invocă faptul că, în cauză, instanța de fond a reținut greșit frauda la lege, ceea ce a dus la constatarea nulității absolute a contractului de concesiune, atâta timp cât în materia concesiunii nu există un drept de preempțiune.
Dar instanța de fond, prin hotărârea apelată nu a reținut frauda la lege prin nerespectarea dreptului de preempțiune. In cauză, frauda la lege constă, așa cum s-a mai arătat, în încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 10 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu ocazia încheierii contractului în cauză, așa cum a fost modificat prin actul adițional ulterior, dispozițiile actului normativ amintit impunând concesionarea unui bun, a unei activități sau a unui serviciu public pe baza unei licitații publice sau prin negociere directă.
Atribuirea suprafeței de teren de 187 pârâtei, fără licitație, prin încheierea actului adițional nr. 12030/2005, care a modificat obiectul contractului de
concesiune, constituie o încălcare a dispozițiilor legale imperative și, totodată, o cauză de nulitate a contractului în cauză.
Ca atare, Curtea, constatând neîntemeiat și acest apel, urmeaza a îl respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
D E CI D
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâta SC Line SRL, cu sediul în B,-, jud. B și pârâtul Municipiul B - prin primar, împotriva sentinței nr. 577 din data de12 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamanta -. B, cu sediul în B,-, jud. B și intervenienta SC Do SRL, cu sediul în B,-, jud. B.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 6 ex./ 6.11.2009
Dosar fond - - Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina
