Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 13/2008 - A/
Ședința publică din 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 2: Roxana Rițiu
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă CM IMPORT EXPORT SRL ITALIA cu sediul procesual ales în O-. 8 județul în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în O Calea - nr. 161 județul B împotriva sentinței nr. 535/COM/06.03.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect nulitate.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelul este legal timbrat cu 6 lei taxă de timbru - chitanța nr. 170 -1-25/19.06.2007 plus 0,15 lei timbru judiciar.
Judecarea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 29 ianuarie 2008 când părțile prezente au pus concluzii asupra fondului cauzei ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată și când, având nevoie de timp în vederea deliberării și pentru a da părților posibilitatea depunerii de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 535/COM/06.03.2007 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamanta A cu sediul în O,-, împotriva pârâtei IMPORT EXPORT, cu sediul în (FG) Italia, str. - - 16 km.1. A constatat nulitatea absolută a angajamentului de plată autentificat sub nr.2066/20.05.2003 la Biroul Notarului Public. A respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată de pârâtă.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin angajamentul de plata autentificat sub nr. 2066/20.05.2003, s-a obligat sa plătească in favoarea Import Export suma de 67.819 euro, in rate lunare, suma ce rezulta din stingerea creanțelor reciproce ale părților. Totodată, părțile au fost de acord sa renunțe la somațiile de plata ce formează obiectul dosarelor nr. 7088/2002 si nr. 940/2003, ambele aflate pe rolul Tribunalului Bihor.
Astfel cum reiese din cuprinsul celor doua dosare la care s-a făcut referire in angajamentul de plata, Import Export L avea împotriva o creanță in suma de 238.344,86 euro, iar aceasta din urma avea împotriva M. Import Export o creanță in suma de 170.525,363 euro, astfel ca, făcându-se compensarea acestora pana la limita creanței mai mici, si-a luat angajamentul sa achite diferența de 67.819,50 euro.
-si acest angajament de plata, reține prima instanță, reclamanta a considerat ca datorează paratei suma de 238.344,86 euro, potrivit facturilor nr. 23/26.05.1998, nr. 24/26.05.1998, nr. 27/22.06.1998 si nr. 21/08.06.1999.
Ulterior însă, astfel cum rezulta din motivarea acțiunii reclamantei, aceasta contestă creanța pârâtei împotriva sa, in baza facturilor arătate, susținând ca acestea au fost emise pentru realizarea unui import temporar si nu sunt de natura a produce efecte, in sensul obligării reclamantei la plata acestora.
In vederea stabilirii temeiului in baza cărora au fost emise facturile fiscale in discuție, a fost administrata in cauza proba cu expertiza contabila si contraexpertiza contabila, concluziile la care au ajuns experții fiind aceleași, reține prima instanță, respectiv ca facturile au fost emise de către parata, in baza unui import temporar al bunurilor, constând in piei crude ovine, iar in acest caz nu se impuneau a fi înregistrate in contabilitatea reclamantei, câtă vreme aceasta nu devine proprietara bunurilor, ci are doar obligația de a le prelucra, conform înțelegerii părților, pentru a le restitui apoi proprietarului de drept după prelucrare.
Astfel, in detaliu, experții au reținut ca facturile nr. 24/26.05.1998 si nr. 27/22.06.1998 au fost înregistrate in contabilitatea, insa ulterior operațiunea a fost stornata (anulata) in mod justificat, întrucât pieile crude ovine, după prelucrare, au fost reexportate către furnizor, proprietarul de drept al acestora. Restituirea de către reclamanta, in favoarea paratei, a pieilor prelucrate, intrate in tara in acest scop, si întocmirea declarațiilor vamale pentru operațiuni temporare nr. 9121 si 12218/19998 si a declarației vamale de export nr. 26866/28.05.1999, confirmă ca a fost justificata stornarea obligației de plata a contravalorii pieilor, cu precizarea ca in fapt nu a avut loc nici o decontare a acestor piei către partenerul italian.
In privința facturii fiscale nr. 21/08.06.1999, prima instanță reține că aceasta nu a fost depusa in vama de către exportator si din acest motiv a fost considerata ca fiind tot un import temporar al pieilor livrate, care urmau a fi utilizate pentru realizarea unor confecții din si reexportate către furnizor.
S-a mai arătat de către experți că facturile ce se emit in cazul unui import temporar consemnează doar cantitățile de bunuri livrate in vederea prelucrării, justifica cantitățile primite de către prestator de la partenerul sau si permit verificarea respectării reglementarilor in vigoare privind circulația mărfurilor care fac obiectul importului definitiv. Apoi, notele de consum atașate documentelor de export consemnează in fapt restituirea către proprietar a materiilor prime si materialelor intrate in tara pentru prelucrare, incorporate in semifabricatele si produsele finite destinate reexportării.
Având in vedere concluziile expertizelor contabile efectuate in cauza, prima instanță reține că în speță facturile pe care reclamanta s-a obligat sa le plătească in baza angajamentului de plata atacat au fost emise in baza regimului de perfecționare activa, care, potrivit art. 111 alin. 1 din Codul vamal, consta in supunerea pe teritoriul României, la una sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare, a mărfurilor străine destinate a fi reexportate, in afara teritoriului vamal al României, sub forma de produse compensatoare. Iar in aceasta situație, astfel cum se concluzionează in rapoartele de expertiza contabila, nu se datorează plata materiilor prime si a materialelor înscrise in facturi, deoarece bunurile introduse in tara sub acest regim vamal suspensiv rămân in continuare proprietatea furnizorului, care este si beneficiarul prestației.
de aceste împrejurări, prima instanță reține că angajamentul de plata asumat de reclamanta apare intr-adevăr lipsit de cauza, deoarece prestației la care s-a obligat reclamanta îi lipsește contraprestația din partea paratei, actul juridic fiind astfel lipsit de un element esențial, fapt ce atrage nulitatea sa absoluta. Este adevărat că prin natura sa, un angajament de plata are caracter unilateral, dând naștere la obligații doar in sarcina părții care a semnat respectivul angajament de plata, insa nu trebuie omis, in speță, ca acest angajament de plata asumat de reclamanta a fost încheiat tocmai ca urmare a unor creanțe reciproce ale părților, care prin acest act juridic au fost compensate pana la concurenta celei mai mici si din acest motiv angajamentul a fost semnat de ambele părți. Iar din aceasta cauza nu poate fi primita apărarea paratei, exprimata prin concluziile scrise depuse la dosar, cum ca nu se poate vorbi despre lipsa cauzei determinata de lipsa contraprestației celeilalte părți, întrucât nu am fi in prezenta unui contract sinalagmatic. Chiar daca parata nu își asuma in concret nici o obligație de reclamanta prin angajamentul de plata, ea recunoaște implicit ca are la rândul ei o datorie de reclamanta in cuantum de 170.525,363 euro, cat si o creanță împotriva acesteia, de 238.344,86 euro.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 966.civ. prima instanță a admis acțiunea reclamantei si a constatat nulitatea absoluta a angajamentului de plata autentificat sub nr. 2066/20.05.2003.
In ceea ce privește excepția lipsei de interes invocata de parată, aceasta a fost respinsa ca nefondata. S-a reținut de prima instanță in acest sens că prin actul de cesiune încheiat la data de 10.06.2004 intre parata Import Export si, prima a cesionat celei de-a doua suma de 67.819,00 euro, ce reprezintă creanța datorata de către, in temeiul angajamentului de plata nr. 2066/20.05.2003. Prin încheierea acestui act de cesiune nu se poate spune insa ca acțiunea reclamantei îndreptata împotriva paratei Import Export a devenit lipsita de interes, întrucât obiectul acțiunii îl constituie constatarea nulității absolute a angajamentului de plata, si nu o acțiune in pretenții, situație in care in mod corect reclamanta si-a îndreptat acțiunea împotriva părții cu care a încheiat angajamentul de plata. Tocmai pentru acest motiv prima instanță a si respins prin încheierea de ședința din data de 26.03.2005 excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a declarat apel pârâta CM IMPORT EXPORT SRL solicitând modificarea ei, în principal în sensul respingerii ca lipsită de interes a acțiunii iar în subsidiar respingerea ei ca nefondată.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 282 - 298 Cod de Procedură Civilă.
Apelanta invocă excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, susținând că prin actul de cesiune de creanță încheiat la data de 10.06.2004 între CM IMPORT EXPORT SRL și - SRL, creanța pe care-o avea apelanta față de reclamantă a fost cedată, de această cesiune fiind notificat debitorul cedat - -. Cum la momentul promovării acțiunii între reclamantă și apelantă nu mai exista un raport juridic obligațional, apelanta nemaiavând calitatea de creditor al -, apreciază că nu există nicio rațiune în promovarea acțiunii.
Pe fondul cauzei apelanta susține că acțiunea este neîntemeiată.
Reclamanta arată că actului juridic atacat îi lipsește cauza, având în vedere că scopul angajamentului de plată a fost stingerea obligațiilor reciproce invocând prevederile art. 966 Cod Civil, ori contrar afirmațiilor acesteia, scopul încheierii angajamentului de plată a fost cel al stabilirii întinderii creanței apelantei față de aceasta.
Lipsa cauzei se poate datora lipsei contraprestației în contractele sinalagmatice or angajamentul de plată nu este un act sinalagmatic deoarece singurele obligații sunt instituite în sarcina reclamantei, neexistând nicio obligație corelativă în sarcina apelantei, astfel că nu se poate vorbi de o lipsă a cauzei actului juridic ci de o poziție oscilantă a reclamantei care ulterior s-a răzgândit nerecunoscând datoria.
Susține apelanta că reclamanta își invocă practic propria sa culpă.
În continuarea motivelor de apel se solicită completarea probațiunii cu administrarea probei testimoniale, arătându-se că această probă a fost solicitată și în fața instanței de fond care însă a respins- Totodată se arată că o expertiză contabilă extrajudiciară va fi efectuată de către apelantă și se solicită încuviințarea depunerii ei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - - solicită respingerea ca nefondat a apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, precum și cheltuieli de judecată.
Afirmă intimata ca în urma vastului probator administrat, s-a demonstrat că facturile emise de pârâtă și acceptate inițial, nu sunt datorate la plată, fiind emise pentru aducerea mărfii în regim de import temporar.
În atare situație, nu este legal a fi menținut angajamentul de plată ce constituie titlul executoriu și care poate fi pus în executare obligând-o să plătească bani nedatorați.
Cu privire la excepția lipsei de interes, arată că este legal a chema în judecată pentru anularea unor acte partea cu care s-a încheiat respectivul act, interesul fiind tocmai înlăturarea valabilității actului respectiv.
În continuare se relatează starea de fapt ce a dus la prezentul litigiu, arătând că părțile având acțiuni pe rolul instanțelor pentru pretenții reciproce, în vederea stingerii acelor litigii au încheiat angajamentul de plată ce face obiectul prezentei cauze. Ulterior însă, facturile a căror plată s-a recunoscut prin angajamentul de plată s-au constatat a fi pentru produse ce au intrat în țară în baza unui import temporar și nu sunt de natură a produce efecte în sensul obligării intimatei la plata lor.
Astfel, s-a livrat o cantitate de piei crude de ovine doar în scopul prelucrării acestei materii prime de către intimată urmând ca materia primită să fie reexportată apelantei. Susține apelanta că astfel de relații contractuale au fost frecvente între cele două părți.
În consecință, angajamentul de plată este lovit de nulitate absolută deoarece îi lipsește cauza și aceasta nu este reală, astfel că potrivit dispozițiilor art. 966 cod civil obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă nu poate avea efect.
Cu ocazia judecării apelului, instanța a admis cererea de probațiune formulată de apelantă și s-a administrat proba testimonială, audiindu-se doi martori ale căror declarații se află la dosar.
Prin concluziile scrise depuse la dosar în termenul de pronunțare apelanta reia în întregime ideile din apelul său, analizând în completare declarațiile testimoniale administrate în cauză.
Susține astfel că din declarația martorului rezultă că importul a fost calificat ca unul temporar pentru că în caz contrar - ar fi trebuit să achite taxe vamale și TVA deci rațiunea calificării importului a fost o inginerie economică.
Se mai arată că ambii martori au declarat că la momentul semnării angajamentului de plată au avut în vedere documentele contabile și situația reală a creanțelor reciproce a celor două societăți.
Intimata - - prin concluziile sale scrise subliniază faptul că facturile din litigiu recunoscute prin angajamentul de plată a cărui nulitate s-a invocat nu au fost niciodată datorate, că natura relațiilor dintre părți era în sensul primirii materiei prime pentru prelucrare și reexportare.
În continuarea concluziilor sunt reluate ideile deja afirmate prin întâmpinarea de la dosar.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a apărărilor formulate, a actelor și a probelor administrate în ambele instanțe, Curtea de Apel reține următoarele:
Excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii invocată de apelantă nu poate fi reținută câtă vreme obiectul litigiului este angajamentul de plată autentificat sub nr. 2066 din 20.05.2003 de Biroului Notarului Public, angajament de plată semnat atât de reclamantă cât și de pârâta apelantă.
Faptul că anterior promovării acțiunii, apelanta creditoare a sumei recunoscute în angajamentul de plată și-a cedat creanța unui terț față de litigiul dedus judecății, nu are nicio relevanță sub aspectul interesului promovării unei acțiuni în anularea actului a cărei semnatară este reclamanta, debitorul cedat, deoarece aceasta urmărește înlăturarea valabilității actului atacat.
Pe fondul cauzei, instanța va reține că potrivit declarațiilor și, ambii semnatari ai angajamentului de plată ce face obiectul litigiului, aceștia la data semnării actului respectiv atunci când au recunoscut existența creanței, s-au bazat pe datele biroului de contabilitate ale intimatei, potrivit cărora sumele trecute în angajament erau reale și datorate. De asemenea martorul a arătat că era normal ca cele două societăți să aibă datorii reciproce pentru marfă prelucrată respectiv livrată.
Tot martorul a arătat și faptul că au existat situații în care - - a cumpărat piei de la apelantă dar că în speță e vorba de un import temporar. Același martor a subliniat faptul că în cazul în care pieile au fost cumpărate de la apelantă societatea trebuia să plătească taxe vamale și TVA foarte mari, ceea ce societatea nu și-ar fi putut permite. Se mai arată și aspectul potrivit căruia în cazul în care pieile erau cumpărate erau evidențiate în contabilitate ca și import definitiv.
Din declarațiile testimoniale instanța reține că la data semnării angajamentului de plată prin care s-a recunoscut contravaloarea din facturi, ulterior contestată de reclamantă, s-au avut în vedere datele biroului de contabilitate, or câtă vreme la acea dată creanța a fost recunoscută așa cum au susținut și martorii, este evident că în contabilitatea reclamantei ea era evidențiată ca o cumpărare de materie primă și nu ca un import temporar de materie primă în vederea prelucrării și reexportării.
Cum între părți nu s-a încheiat un contract care să clarifice raporturile juridice și cum și martorii și părțile au declarat că au existat și cazuri în care reclamanta a cumpărat materie primă pe care a prelucrat-o ulterior și revândut-o, concluzia ce se desprinde este că în speță ne aflăm în această situație.
Prin acțiunea introductivă întemeiată pe art. 966 Cod Civil se solicită a se constata nulitatea absolută a angajamentului de plată. Textul de lege invocat reglementează trei situații și anume: obligația fără cauză, obligația fondată pe o cauză falsă, și situația fondată pe o cauză nelicită.
În speță se invocă atât faptul că actului îi lipsește cauza cât și faptul că aceasta nu este reală, ci falsă.
Apreciem că nu se poate confunda lipsa de cauză cu cauza falsă pentru că pentru a fi falsă o cauză, trebuie ca ea să existe; urmând a se face o distincție între lipsa de cauză și falsitatea ei în raport de scopul imediat și scopul mediat. Pentru scopul mediat putem vorbi numai de eroare asupra cauzei adică cauză falsă.
Deși este invocată lipsa cauzei și instanța de fond o reține în pronunțarea soluției sale, Curtea de APEL ORADEA apreciază că din modul în care fost motivată acțiunea și din susținerile părților rezultă că nu ne aflăm în prezența unei lipse de cauză, ci, raportat la scopul mediat adică motivul determinant, în prezența unei erori asupra acestuia, respectiv cauza falsă.
Cauza nu este reală atunci când este falsă și este falsă când există eroare asupra acelui sau acelor elemente care constituie motivul determinant al consimțământului.
În speță tocmai acest aspect s-a invocat, că la data semnării angajamentului de plată a cărui nulitate absolută s-a solicitat suma recunoscută prin acest act de către reclamanta intimată nu ar fi fost datorată deci că a existat eroare asupra motivului ce a determinat consimțământul în momentul semnării actului.
Falsitatea cauzei atrage anulabilitatea actului juridic întrucât esența ei este de natura erorii, ce se sancționează cu nulitatea relativă.
Așa fiind, Curtea de Apel apreciază că față de cererea reclamantei intimate - - de a se constata nulitatea absolută a angajamentului de plată, motivată însă pe falsitatea cauzei, acțiunea este nefondată deoarece așa cum arătam falsitatea cauzei respectiv cauza se sancționează cu nulitate relativă și nu absolută.
Din întreaga motivație și susținere a reclamantei, atât prin acțiunea introductivă cât și prin întâmpinarea depusă și concluziile scrise, rezultă clar aspectul că la data semnării actului incriminat, recunoașterea creanței s-a făcut în vederea stingerii unor debite reciproce, debitul acolo recunoscut fiind născut cu mult timp înaintea încheierii actului, câtă vreme facturile emise de apelanta intimată au fost întocmite în anii 1998 - 1999, perioadă de la care reclamanta avea posibilitatea să clarifice raporturile dintre părți în cazul în care așa cum a susținut ulterior suma nu era datorată. Însă abia după ce angajamentul și-a produs efectele juridice cu privire la renunțarea semnatarelor la acțiunile din instanță ce și le-au intentat reciproc, dând dovadă de o poziție oscilantă și invocându-și propria culpă, reclamanta a contestat actul semnat.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, apelul va fi admis ca fondat și în temeiul dispozițiilor art. 296 - 298 Cod de Procedură Civilă hotărârea va fi schimbată în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamanta - -
Reținând culpa procesuală a intimatei, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de Procedură Civilă aceasta va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea apelantei în cuantumul indicat în dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de CM IMPORT EXPORT SRL cu sediul procesual ales în O-. 8 județul B în contradictoriu cu intimata - - cu sediul în O Calea - nr. 161 județul B împotriva sentinței nr. 535/COM din 06.03.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor - O pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - cu sediul în O Calea - nr. 161 împotriva pârâtei CM IMPORT EXPORT SRL cu sediul în (FG) Italia, str. - - 16 km.1.
Menține dispoziția privind excepția de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.
Obligă intimata - O la plata sumei de 1006,15 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, în favoarea apelantei CM IMPORT EXPORT SRL.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 februarie 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /29.02.2008
Judecător fond
4 ex./29.02.2008
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta pârâtă CM IMPORT EXPORT SRL ITALIA cu sediul în O-. 8 județul intimata reclamantă - - cu sediul în O Calea - nr. 161 județulAstăzi, 03.03.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Roxana Rițiu
