Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 130/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1983/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 130
Ședința publică de la 25 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
GREFIER - -
******************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă - SA împotriva sentinței comerciale nr.10053/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SA și - SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 04 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2010, 18 februarie 2010 și 25 februarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
La data de 4.02.2008, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, sub nr-, reclamanta - COM SA a chemat în judecată pârâtele - SA și - SA solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.93/2003 autentificat sub nr. 2832/11.04.2003 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. 117/2003 autentificat sub nr.5838/26.11.2003 și să dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii acestor contracte.
La termenul de judecată din data de 12.03.2008, reclamanta a precizat capătul de cerere având ca obiect repunerea părților în situația anterioară, arătând că înțelege să solicite reintrarea în patrimoniul - SA a activelor teren adiacent -, cu suprafața de 870 mp și teren adiacent - SA, cu suprafață de 349,46 mp situat în B,- sector 3 și restituirea sumelor încasate de către - SA (suma de 4.441,56 Euro și suma de 2.216 Euro).
La termenul de judecată din data de 04.06.2008, Tribunalul din oficiu a dispus efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea valorii de circulație a imobilelor ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare în vederea stabilirii taxei de timbru datorate de reclamantă, conform art.5 alin.2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La termenul de judecată din data de 25.03.2009 reclamanta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 4.667,02 și timbru judiciar în valoare de 4,7 lei, taxa de timbru calculată în raport de valoarea de circulație a bunurilor în litigiu stabilită prin raportul de expertiză depus la dosar.
La termenul de judecată din data de 24.06.2009, pârâta - SA, prin apărător, a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată.
Prin sentința comercială nr. 10053/24.06.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția de insuficientă timbrare și a anulat cererea formulată de reclamantă ca insuficient timbrată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere faptul că, deși a fost citată cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 466.702 lei și timbrul judiciar în cuantum de 4,7 lei, pentru termenul de judecată din 22.04.2009, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligatie.
Împotriva încheierilor premergătoare și a sentinței comerciale anterior menționată la data de 30.07.2009, în termen legal, reclamanta a declarat apel, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivare apelanta a susținut nelegalitatea sentinței apelate decurgând din încălcarea dreptului la apărare, a contradictorialirății dezbaterilor și a principiului egalității armelor procesuale, articolului 6 paragraf 1 din Încălcarea unor forme procesuale extrinseci.
În argumentare, apelanta a arătat, în esență, că deși la termenul de judecată din 24.06.2009 a formulat o cerere de amânare a judecății cauzei pentru imposibilitate de prezentare, instanța de fond nu numai că a omis să se pronunțe pe această cerere, dar a și soluționat excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată pentru insuficientă timbrare, ceea ce constituie o vătămare procesuală ce decurge din încălcarea dispozițiilor articolului 21 alineat 3 din Constituție și ale articolului 6 paragraf 1 din CEDO, potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil.
A mai susținut apelanta că dreptul la apărare i-a fost știrbit și prin nerespectarea flagrantă a principiului contradictorialității, întrucât au lipsit dezbaterile asupra excepției privind nulitatea cererii pentru insuficientă timbrare.
Un al doilea motiv susținut de apelantă a fost în sensul nelegalității sentinței, deoarece în mod greșit instanța de fond a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată, fără ca reclamanta să fie citată pentru termenul când s-a judecat pricina cu obligația de a timbra cererea de chemare în judecată și fără a se preciza sancțiunea procedurală.
A arătat apelanta faptul că, după depunerea raportului de expertiză prin care a fost evaluat imobilul, instanța a acordat un nou termen de judecată pentru data de 22.04.2009, pentru a se lua cunoștință de concluziile acestuia, iar la termenul anterior menționat, în baza dispozițiilor articolului 242 alineat 1 punctul 2 Cod procedură civilă instanța a suspendat judecarea cauzei.
La cererea apelantei reclamantei, de repunere pe rol a cauzei, prima instanță a fixat termen de judecată la data de 24.06.2009, pentru când a dispus citarea acesteia, cu obligația de a depune taxă de timbru în cuantum de 725,69 lei, obligație pe care și-a îndeplinit-o, deși consemnările din practicaua încheierii de ședință sunt greșite.
A arătat apelanta că pentru termenul din 24.06.2009 instanța a dispus citarea părților, fără ca odată cu aceasta să comunice obligația ce-i revenea de a achita diferența de taxă de timbru, stabilită pe baza concluziilor ultimului raport de expertiză.
Apelanta a susținut și că nelegalitatea hotărârii apelate decurge și din încălcarea dispozițiilor prevăzute de articolul 20 alineat 4din Legea nr.146/1997, deoarece există obligația de soluționare a litigiului în limitele cererii legal timbrate, ori primul capăt de cerere a fost legal timbrat, iar în privința celui de-al doilea, a fost plătită taxa de timbru de 1451 lei, după prețuirea făcută de reclamant asupra valorii obiectului pricinii.
Un ultim motiv de apel l-a constituit critica potrivit căreia, hotărârea primei instanțe este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea articolului 1 din Protocolul nr.1 la Convenție și articolului 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât anularea ca netimbrată a cererii reprezintă o ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al părții.
În cauză nu s-au depus întâmpinări din partea intimatelor - pârâte.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale ce au incidentă în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Apelanta susține neîntemeiat că i-a fost încălcat dreptul la apărare, întrucât pentru termenul de judecată din 24.06.2009, aceasta a fost legal citată, dovada existând la fila 143 din dosarul de fond, însă reprezentanții săi au lipsit atunci când s-a dispus strigarea cauzei, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate, iar cererea de amânare a judecății cauzei a fost depusă la dosarul pricinii după închiderea dezbaterilor, potrivit rezoluției de primire pe care o poartă (fila 151 din dosarul de fond).
Prin urmare, judecătorul fondului nu putea să se pronunțe cu privire la o cerere cu care nu a fost învestit, până când a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția insuficientei timbrări.
Mai mult decât atât, chiar și în situația în care apărătorii alesi ai reclamantei (împuternicire avocațială - fila 10) s-ar fi aflat în imposibilitate obiectivă de prezentare la termenul de judecată din 24.06.2009, în baza dispozițiilor articolului 156 Cod procedură civilă, instanța avea latitudinea de a amâna judecata, doar dacă era învestită pentru prima oară cu o astfel de solicitare.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantei privind nerespectarea principiului contradictorialității cu privire la excepția de nulitate a cererii pentru insuficientă timbrare, deoarece exigența fundamentală a contradictorialității impune cerința ca nici o măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților, ori acest lucru a fost respectat de judecătorul fondului, așa cum rezultă din practicaua sentinței apelate.
Nefondate sunt și susținerile apelantei privind nelegalitatea hotărârii ce decurge din anularea ca insuficient timbrată a cererii de chemare în judecată, întrucât apelantei - reclamante, i s-a adus la cunoștință, după depunerea raportului de evaluare a imobilului, respectiv pentru termenul de judecată din data de 22.04.2009, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 122 dosar fond, ce sumă datorează cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamanta - apelantă poartă mențiunea obligației plății taxei de timbru de 4662,02 lei și a timbrului judiciar de 4,7 lei, în cazul în care nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză.
Curtea constată că astfel instanța de fond și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile articolului 20 alineatele 1 și 2 din Legea nr. 146/1997, neexistând vreo dispoziție legală potrivit căreia până la termenul de judecată în fond a cauzei, partea căreia îi incumbă obligația de plată a taxei de timbru, să fie citată cu mențiunea obligației anterior menționată.
Sunt nefondate și susținerile apelantei privind mențiunile greșite din practicaua hotărârii privind dovada plății taxei de timbru datorată pentru repunerea pe rol a cauzei întrucât nu numai reclamanta a învestit instanța cu cerere de repunere pe rol a cauzei, după suspendarea dispusă prin încheierea din data de 22.04.2009, ci și intimata - pârâtă - SA (fila 134 dosar fond), care a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru de 726 lei, cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, prin înscrisul aflat la fila 148.
Curtea a constatat că nu au fost încălcate nici dispozițiile articolului 20 alineat 4 din Legea nr.146/1997, cum susține apelanta, deoarece acțiunea sau cererea trebuia soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal, numai dacă în momentul înregistrării sale a fost taxată corespunzător obiectului său inițial, dar a fost modificată ulterior.
În cauza dedusă judecății, reclamanta apelantă a depus odată cu înregistrarea cererii dovada plății taxei judiciare de timbru de 14.512 lei pentru capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară, însă fără a arăta care este prețuirea asupra valorii obiectului pricinii, complinind această lipsă a cererii de chemare în judecată, potrivit dispozițiilor articolului 112 punctul 3 Cod procedura civila, abia la 23.04.2008, la solicitarea instanței, termen la care i s-a pus în vedere să achite o taxă de timbru, în raport de precizarea pe care a formulat-
De altfel, la data de 4.06.2006 reclamanta a arătat instanței că taxa de timbru pe care o datorează, în raport de precizarea valorii obiectului pricinii, este de 1672 lei, pe care însă nu a completat-o, deși a solicitat amânarea cauzei pentru a face această dovadă.
Nefondată este și critica privind pretinsa ingerință nejustificată în dreptul de proprietate al apelantei - reclamante prin anularea cererii ca insuficient timbrată, deoarece suma pretinsă acesteia cu titlu de taxă de timbru nu este excesivă, împovărătoare astfel încât să o determine să renunțe la acțiune, ceea ce ar fi privat-o de dreptul de a-și prezenta cazul în justiție.
Pe de altă parte, nu se poate spune că există o ingerință în dreptul de proprietate al apelantei - reclamante, deoarece anularea ca insuficient timbrată a cererii introductive de instanță, nu suprimă practic orice șansă a acesteia de a obține ceea ce a solicitat.
Pentru toate aceste motive, constatând că sentința instanței de fond nu este afectată de nelegalitate și netemeinicie, în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, va fi menținută, respingând apelul reclamantei ca nefondat.
Va fi respinsă și cererea intimatei pârâte - SA de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât factura nr. 26/17.11.2009 emisă de Cabinetul de Avocatură " " nu face dovada plății onorariului de avocat de 500 lei fiind doar actul justificativ al serviciilor prestate, nu și instrumentul care atestă plata onorariului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - SA, cu sediul în T,-, Județ T, împotriva sentinței comerciale nr.10053/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SA, cu sediul în B,- sector 3 și - SA, cu sediul în B,- sector 3.
Respinge cererea intimatei - SA privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Carmen Mihaela Negulescu
