Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 135/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2427/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 135
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
Grefier: - -
*****************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - - împotriva sentinței comerciale nr.10788/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, - - și - CASA SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 3 și prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă - CASA SRL prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 18, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelanta reclamantă prin apărător, avocat, depune la dosar dovada însușirii apelului de societatea apelantă reclamantă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta reclamantă prin apărător, avocat, solicită admiterea apelului. Astfel, instanța de fond în mod greșit a admis excepția peremptorie invocată de intimata pârâtă, respectiv lipsa calității procesuale active. În motivarea acesteia excepții, instanța de fond a precizat faptul că reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, deoarece societatea al cărui acționar este a folosit banii obținuți din vânzarea activului pentru desfășurarea activității comerciale și obținerea rezultatelor financiare corespunzătoare. Hotărârea instanței de fond este nelegală. Reclamanta a solicitat probe care au fost încuviințate și administrate și din care decurge interesul acesteia în cauză. Instanța de fond a reținut că reclamanta nu ar justifica un interes legitim în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate s-a solicitat a fi constatată, iar interesul legitim este cel ce conferă legitimare procesuală activă în orice acțiune în constatare nulității absolute. Reclamanta a arătat că societatea este liderul consorțiului Pro și ca efect al încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, prin care s-a realizat privatizarea participațiilor deținute de stat la - -, a devenit acționar majoritar cu 96,67% din capitalul social al acestei societăți comerciale. Astfel, reclamanta are interesul legitim de a cere constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare de active încheiate de societatea al cărei acționar majoritar este, cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și de a solicita repunerea părților contractante în situația anterioară.
Mai arată că nu au fost respectate normele imperative ale legii privatizării, respectiv OUG nr.88/1997, Legea nr.99/1990, HG nr.450/1999 și HG nr.570/2002, toate normele juridice fiind de ordine publică. Reclamanta a invocat cauzele de nulitate absolută și a justificat interesul procesual de a cere constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Tribunalul Bucureștia apreciat că apelanta a dobândit acțiuni care reprezintă expresia valorică și că, dacă post privatizare, s-ar cere și obține să se constate nulitatea absolută a acțiunilor patrimoniale încheiate anterior, s-ar îmbogăți fără just temei. Judecătorul de fond a evitat soluționarea cauzei pe fond și ar fi trebuit să se aplece asupra interesului procesual.
O altă critică adusă hotărârii instanței de fond este faptul că nu este motivată deloc sub aspectul lipsei calității procesuale active. Reclamanta este acționar majoritar al societății și valoarea de piață a titlurilor este dată de valoarea activului net. Are interes ca actele juridice încheiate cu nerespectarea legii să se reîntoarcă în patrimoniul societății. Reclamanta are posibilitatea potrivit dispozițiilor art.974 Cod Civil, pe calea acțiunii oblice, să promoveze orice acțiune în justiție, în calitatea sa de creditor corporativ al - - și să exercite toate drepturile și acțiunile debitorului sau pentru valorificarea unui drept care aparține acestuia. Reclamanta are un drept subiectiv corporativ de creanță.
Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă desființarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata pârâtă - CASA SRL prin apărător solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Astfel, arată că respectivul contract de vânzare-cumpărare a fost încheiat înaintea privatizării. La momentul privatizării a fost prezentat un pachet cu toate activele și reclamanta avea cunoștință de activele cumpărate. Dacă s-ar obține nulitatea contractului prin reîntoarcerea activului la - - nu ar afecta societatea reclamantă. În ce privește susținerea reclamantei cu privire la acțiunea oblică, pentru promovarea acestei acțiuni ar trebui să există creanță certă, lichidă și exigibilă și să fie creditor. S-a făcut vorbire despre creditor corporativ. - - este inactiv pentru că nu poate să își invoce propria culpă. Față de aceste aspecte, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată, depunând la dosar concluzii scrise.
Apelanta reclamantă prin apărător, avocat, în replică, arată că în bilanț capitalul social figurează în partea de pasiv, astfel acționarii au un drept personal de creanță împotriva societății. În ce privește existența creanței, reclamanta are calitatea de creditor chirografar, toate condițiile sunt îndeplinite, inclusiv cerința de a avea legitimare procesuală activă. Este irelevant că activele nu erau evidențiate la acel moment. Nu cota interesează dacă se reîntoarce, ci momentul dreptului.
Instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată la nr- la 10 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, reclamanta - - cu sediul în T i-a chemat în judecată pe pârâții, - - și - CASA SRL, toți cu domiciliul, respectiv sediile sociale în B și a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de active nr. 72/2002, autentificat sub nr. 3905 la 18 iunie 2002 de BNP din B, contract încheiat între - - și, precum și nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și - CASA SRL, ca act subsecvent primului contract. A solicitat repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta și-a justificat interesul procesul și calitatea procesuală activă arătând că este liderul consorțiului PRO, format din societățile comerciale care au încheiat, în calitate de cumpărător cu APAPS contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni prin care s-a realizat privatizarea participațiilor statului la - -. A arătat că, în baza acestui contract, a devenit acționarul majoritar al - -, deținând în prezent o cotă de 96,66 % din capitalul social al acestei societăți și că emolumentul drepturilor corporative ale sale ce decurge din calitatea de acționar este într-o legătură indisolubilă cu activul patrimonial net al - -, astfel că toate consecințele patrimoniale prejudiciabile pentru această societate, decurgând din actele de înstrăinare de active încheiate de această societate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul înstrăinării, interesează acționarul majoritar deoarece se reflectă în și influențează activul net corespunzător acțiunilor deținute. Din acest punct de vedere, a susținut că justifică un interes procesual legitim și juridic, născut actual personal și direct de a cere și obține constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare de active societare încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale.
În ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat între - - și, a arătat că acesta privește activul intitulat "teren groapă" cu o suprafață de 26.334 mp și că acesta este lovit de nulitate absolută, întrucât a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor articolului 24 pct.4.1. și ale articolului 224 alin. 3 din HG nr. 450/1999 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 88/1997. A susținut că,potrivit articolului 4.7 din aceste norme metodologice, publicarea ofertei de vânzare se face în cotidianele de largă informare și se afișează la sediul societății și la locul unde este situat activul iar în cazul în care prețul de ofertă este mai mare de 500 milioane lei, publicarea ofertei de vânzare se efectuează în mod obligatoriu prin mijloace electronice. Raportat la datele din procesul-verbal nr. 1263 din 23 mai 2002, a susținut că oferta de vânzare a contravenit dispozițiilor legale invocate, în sensul că nu a fost făcută și prin afișare la sediul societății vânzătoare, la locul situării activului și nici prin mijloace electronice.
Un alt motiv de nulitate vizează lipsa dovezii mandatului în formă autentică dat de către ing., procura fiind un act juridic unilateral, care trebuie întocmit în firmă autentică atunci când actul juridic pentru care este emis trebuie încheiat în formă autentică, întrucât formează un tot indivizibil cu actul respectiv, potrivit regulii simetriei formelor. A susținut că în cauză, față de datele din încheierea de autentificare a contractului sus invocat, nu există informații privitoare la calitatea pe care a avut-o pentru - și nici privitoare la actul în baza căruia această persoană a reprezentat societatea.
Având în vedere regula potrivit căreia nulitatea nu produce efecte numai pentru viitor, ci și pentru trecut, a susținut că actul subsecvent se anulează ca urmare a actului inițial.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 24, pct.4.1 din HG nr. 850/1999, pe dispozițiile articolului 14 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, normele menținute în dispozițiile articolului 2 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, aplicabile la data încheierii contractului, pe dispozițiile articolului 948 pct. 2 cod civil și pe dispozițiile articolului 58 din legea nr.36/1995.
La 23 ianuarie 2008, pârâții - CASA SRL și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, invocând în principal excepția conexării în raport de dosarul nr- aflat pe rolul aceleiași instanțe, cu termen de judecată la 25 ianuarie 2008, susținând că acest din urmă dosar are aceleași părți, obiect și cauză cu dosarul de față.
Au invocat și excepția lipsei calității procesuale active, motivată în esență că la data la care reclamanta a devenit acționar majoritar al - - a preluat acele active ce se aflau în proprietatea societății la acea dată, neputând solicita anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior, întrucât avea cunoștință de activele și imobilele ce se aflau în patrimoniul societății privatizate la momentul cumpărării acțiunilor. În aceeași ordine de idei, pârâții au arătat și că reclamanta a cumpărat acțiuni în baza unui anunț de privatizare în care erau detaliate expres activele deținute în proprietate de - -.
Au formulat apărări și pe fondul cauzei, susținând în esență că reclamanta invocă în acțiunea sa texte de lege abrogate, că vânzarea și licitația s-au desfășurat cu respectarea întocmai a dispozițiilor HG nr. 577/2002 și eventualele neregularități semnalate ar fi putut face obiectul unei acțiuni în nulitate relativă, prescrisă în raport de licitația desfășurată în anul 2002.
La 25 februarie 2008, reclamanta a depus precizări privitoare la cel de al doilea capăt de cerere, în sensul că aceasta vizează restituirea prestațiilor efectuate de către cumpărătoare, respectiv de către vânzătoare, în sensul reintrării în patrimoniul - - a activului înstrăinat și restituirea sumei încasate cu titlu de preț către pârâtul, ca și restituirea prestațiilor efectuate de cumpărătoarea din actul subsecvent.
La termenul din 29 aprilie 2008, pârâta - CASA SRL și au invocat excepția insuficientei timbrări cererii în raport de ambele capete de cerere, excepție în soluționarea căreia nu s-a mai stăruit având în vedere că reclamanta a achitat taxa de timbru în cuantumul fixat de instanță la termenul din 19 mai 2008.
Prin sentința comercială nr. 10788 din 20 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins excepția litispendenței și a respins pentru lipsa calității procesuale active cererea reclamantei, obligând-o pe aceasta să plătească pârâtei - CASA SRL 7.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a calificat drept excepție de litispendență excepția de conexitate invocată de pârâți prin întâmpinare și a respins-o în raport de împrejurarea că la 7 martie 2008 în dosarul nr-, în raport de care se invocase excepția,s-a luat act de renunțarea la judecată.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale active, prima instanță a reținut că aceasta este în speță intim legată de interesul care ar putea justifica constatarea nulității și că nu poate fi analizată decât prin prisma acestei condiții.
Tribunalul a reținut, față de probele administrate, că vânzarea terenului a avut loc anterior cumpărării de către reclamanta a acțiunilor - -, că prețul plătit a corespuns situației patrimoniale a societății de la data cumpărării, respectiv activelor din care terenul deja vândut nu făcea parte, așadar reclamantei nu i s-a produs nici o pagubă, chiar dacă actul atacat ar fi nul absolut. Mai mult, prima instanță a reținut că dacă s-ar admite cererea de chemare în judecată, reclamanta ar dobândit un câștig rezultat din diferența de valoare a terenului dintre momentul actual și momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare,fiind notorie creșterea semnificativă a prețurilor terenurilor între anii 2002 și 2008. Totodată, A reținut că acest câștig ar fi realizat prin vătămarea dobânditorului de bună credință - în condițiile în care nici măcar nu s-a invocat reaua - credință a acestuia -, precum și prin vătămarea dobânditorilor succesivi, care ar primi un preț inferior valorii reale actuale a terenului.
S-a reținut și că reclamantei nu i s-a produs un prejudiciu nici pentru că a beneficiat de valoarea terenului, întrucât societatea privatizată a folosit banii obținut din vânzare pentru desfășurarea activității comerciale și pentru obținerea rezultatelor financiare corespunzătoare. În aceeași ordine de idei, prima instanță a apreciat că, acceptând ideea reclamantei privitoare la existența interesului legat de faptul că exploatarea terenului ar produce un beneficiu mai mare decât cel obținut prin folosirea banilor încasați cu titlu de preț, s-ar ajunge la concluzia că reclamanta dorește să obțină în schimbul prețului plătit pentru acțiuni mai mult decât s-a convenit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, fiind evidentă lipsa de legitimitate a unui astfel de interes.
Reținând că reclamanta nu poate justifica un interes legitim în constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare atacate, prima instanță a reținut pe cale de consecință și lipsa legitimării sale procesuale active și a apreciat că este inutilă în atare condiții analiza temeiniciei cererii de chemare în judecată.
A făcut aplicarea dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel nemotivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 22 decembrie 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
Motivele de apel au fost depuse la 22 ianuarie 2009, cu respectarea prevăzut de dispozițiile articolului 287 alin. 2 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, apelanta a făcut o expunere sintetizată a motivelor avute în vedere de prima instanță la admiterea excepției lipsei calității procesuale active și a criticat această sentință. Au fost reiterate argumentele de fapt și de drept expuse în cererea introductivă de instanță și s-a susținut că rațiunea pentru care a fost promovată această cerere, demonstrată cu probele administrate, este că interesul apelantei reclamante în cauza de față constă în aceea că valoarea titlurilor de participare trebuie să fie mai mare decât activul net.
Apelanta reclamantă a arătat și că,prin achiziționarea pachetului majoritar de acțiuni a devenit creditoarea - -, în atare situație decurgând din lege dreptul său condițional ca, în caz de lichidare, să poată colecționa cota parte din activul net.
O altă critică este structurată în raport de prevederile articolului 974 Cod civil, care consacră dreptul la acțiunea oblică, respectiv dreptul creditorului de a exercita toate drepturile și acțiunile debitorului său pentru valorificarea unui drept care aparține acestuia din urmă.
În fine, apelanta reclamanta a susținut că justifică un interes procesual legitim și juridic, născut, actual, personal și direct de a cere și obține constatarea nulității absolute a actelor de înstrăinare de active încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale, precum și de a solicita repunerea părților contractante în situația anterioară.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-au depus întâmpinări.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și-l va respinge pentru următoarele considerente:
Se remarcă faptul că apelanta reclamantă critică sentința primei instanțe în primul rând prin prisma "imperativului" ca valoarea titlurilor de participare să fie mai mare decât activul net. Acest "imperativ" de natură a justifica prin el însuși - în opinia apelantei reclamante - interesul în promovarea cererii de față nu își găsește, însă, sprijin în nici o dispoziție legală, reprezintă dezideratul propriu al reclamantei, ceea ce întărește o dată în plus argumentul adus și de prima instanță relativ la lipsa de legitimitate a interesului,care nu este ocrotit de nici o normă legală.
Oricum, de acest aspect apelanta reclamantă avea a se preocupa la momentul cumpărării acțiunilor, când putea și trebuia să aibă reprezentarea situației activului net al societății privatizate, astfel cum rezultă aceasta din documentația pusă la dispoziție în procedura de privatizare. Or, la acel moment apelanta reclamantă este prezumată a fi acceptat fără constrângere - în lipsă de dovadă contrară -să devină acționar la societatea comercialăîn al cărei patrimoniu se regăsea contravaloarea unor bunuri înstrăinate anterior, iar faptul că beneficiul rezultat din exploatarea sumelor de bani s-a dovedit a fi inferior celui ce ar fi putut fi obținut din exploatarea bunului propriu-zis reprezintă un risc asumat conștient de viitorul acționar.
Împrejurarea că apelanta reclamantă, ca viitor acționar, a cumpărat acțiunile cu o reservatio mentalis, în că va putea readuce în patrimoniul societății privatizate bunuri imobile înstrăinate anterior, nu este de natură a conferi legitimitate interesului său de a întreprinde acțiuni în justiție în acest scop, întrucât nici chiar în materie comercială, unde funcționează deplin principiul animus comercium est lucrum, interesul speculativ al unui comerciant nu găsește protecție de plano și necondiționată atunci când vine în concurs cu buna- credință a unui alt comerciant, întrucât protejarea acestui interes este de natură a periclita securitatea circuitului civil.
Critica relativă la nesocotirea "dreptului condițional" al apelantei reclamante, ca acționar, deci creditor al - -, de a putea colecționa cota sa parte din activul net al societății în caz de lichidare este nefondată și a fost înlăturată. Câteva precizări se impun. Astfel, este dincolo de orice îndoială că acționarul unei societăți comerciale are -cel puțin pentru partea de capital social subscris și vărsat - calitatea de creditor al societății comerciale, fiind îndrituit să-și recupereze drepturile în caz de excludere, retragere, dizolvare și lichidare. Lăsând la o parte faptul că, la momentul promovării prezentei cereri de chemare în judecată, întinderea creanței apelantei-reclamante nu este determinată, trebuie subliniat că - -, ca potențială societate debitoare, nu se află în situație de dizolvare sau de lichidare și că apelanta-reclamantă nu se află în iminență de excludere sau de retragere din această societate, astfel încât dreptul său apare ca eventual și interesul în prezervarea patrimoniului social nu întrunește condițiile de a fi născut și actual.
De asemenea, se impunea precizarea faptului că, în lipsa oricăror alte dovezi și plecând doar de la calitatea de acționar a apelantei -reclamante, aceasta are un statut de creditor chirografar a - -, care se bucură de dreptul de gaj general asupra întregului patrimoniul al debitoarei, drept conferit de articolele 1718-1719 Cod civil. Or, potrivit dispozițiilor articolului 1718 Cod civil,pentru satisfacerea dreptului de gaj general al creditorilor, debitorul răspunde cu toate bunurile sale mobile și imobile, prezente și viitoare, ceea ce exclude posibilitatea de a urmări bunurile ieșite anterior din patrimoniu. Aceste dispoziții legale îl obligă cu atât mai mult pe potențialul creditor să își dovedească interesul promovării unei acțiuni în urma căreia să readucă în patrimoniul debitoarei un bun, cu cât nu s-a făcut dovada că valoarea de înlocuire a acelui bun (respectiv prețul rezultat din vânzarea contestată), inclusă în patrimoniu după vânzare, este necorespunzătoare, bachiar nici nu s-a pretins acest lucru.
De altfel, chiar dincolo de aceste considerente, se remarcă faptul că apelanta -reclamantă nu a dovedit și nici măcar nu a pretins că s-ar afla în iminență de a-și valorifica împotriva - - creanța și că patrimoniul societății debitoare nu ar fi îndestulător, dimpotrivă, scopul declarat al acțiunii de față este sporirea emolumentului aferent acțiunilor deținute, emolument apreciat implicit de apelanta-reclamantă ca nesatisfăcător, ceea ce, indiscutabil, aruncă interesul său în sfera subiectivității exclusive, fără recunoaștere și protecție legală.
Critica structurată în jurul dispozițiilor articolului 974 Cod procedură civilă este nefondată. Așa cum s-a reținut și în precedent, apelanta-reclamantă se află în situația de creditor chirografar potențial, calitate conferită strict de faptul că este acționar al - -, cu o creanță nelichidă și care nu se află în ipoteza realizării efective a acestei creanțe.
Pe de o parte trebuie subliniat faptul că invocarea direct în calea de atac a apelului a dispozițiilor articolului 974 Cod civil și a acțiunilor oblice sau subrogatorii reprezintă o modificare a cauzei cererii de chemare în judecată și atrage incidența dispozițiilor articolului 294 alin. 1 Cod procedură civilă. Aceasta întrucât apelanta-reclamantă a sesizat instanța de fond cu o acțiune în constatare a nulității absolute a unui contract, formulată de un terț, caz în care instanța avea a cenzura legitimarea procesuală activă în raport de dovada interesului în promovarea acțiunii, astfel cum s-a și realizat de către prima instanță.
Pe de altă parte, având în vedere caracterul devolutiv al apelului și luând în considerare și dispozițiile articolului 292 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând că invocarea dispozițiilor articolului 974 Cod civil a constituit obiectul unei dezbateri contradictorii, în cadrul căruia părților litigante li s-au comunicat motivele de apel, oferindu-li-se posibilitatea de a le combate în fapt și în drept, Curtea încă apreciază critica drept nefondată.
Calitatea de creditor chirografar pe care și- arogă apelanta-reclamantă față de intimata- pârâtă - - îi conferă primei societăți acces la acțiunea oblică sau subrogatorie prevăzută de articolul 974 Cod civil, însă, în lipsă de prevedere legală contrară, această calitate nu o exonerează pe apelanta-reclamantă de obligația legală de a-și justifica și dovediinteresul propriuîn exercitarea acestui tip de acțiune. Sub acest aspect, doctrina și jurisprudența recunosc că există un interes serios și legitim atunci când debitorul inactiv este insolvabil (ceea ce nu s- pretins și nici dovedit) și când creditorul încearcă să conserve patrimoniul debitorului în exercitarea dreptului său de gaj general.
Pe de altă parte, pentru a uza de calea acțiunii oblice sau subrogatorii,apelanta-reclamantă trebuia să dovedească, în susținerea legitimării sale procesuale active,că potențiala sa debitoare - - avea în patrimoniu la data sesizării instanței de fond dreptul la acțiunea în constatare a nulității absolute a contractelor în litigiu.Or, raportat la primul motiv de nulitate, care vizează nerespectarea dispozițiilor legale imperative relative la oferta de vânzare, Curtea apreciază că nu - -, ca vânzător, avea la dispoziție acțiunea în nulitate, ci potențialii cumpărători vătămați prin nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la publicitatea vânzării.
De asemenea, apelanta-reclamantă avea obligația de a dovedi că potențiala sa debitoare - - avea în patrimoniu dreptul la acțiune în nulitate întemeiată pe nerespectarea condițiilor ad solemnitatemale procurii propriului reprezentantîn raport de dispozițiile principiului general de drept nemo auditur propriam turpidudinem allegans, pe care parte din doctrină și jurisprudență le consideră drept veritabil fine de neprimire a acțiunii în justiție.
Toate aceste considerente, care se alătură celor prezentate în hotărârea atacată, au format convingerea Curții că situația de fapt a fost corect stabilită, iar dispozițiile legale incidente au fost corect aplicate de către instanța de fond, că în mod corect s-a statuat asupra neîndeplinirii condițiilor de legitimitate și de actualitate a interesului în promovarea acțiunii, deci asupra lipsei de legitimare procesuală activă în cauză, de aceea, în temeiul articolului 295 și 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Va lua act că intimata pârâtă - CASA SRL își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată în apel pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - - cu sediul în T,-, Județ T împotriva sentinței comerciale nr.10788/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în B, sector 1,-, - - cu sediul în B, sector 3,- și - CASA SRL cu sediul în B, sector 3,-.
Ia act că intimata - CASA SRL își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
6 ex.
6.04.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
