Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 136/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 136/COM
Ședința publică din data de 10 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial formulat de apelanta reclamantă - cu domiciliul în T,-, județ T, împotriva Sentinței civile nr.709/ 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă.) - cu sediul în B, de nr.15. sector 1, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă reprezentată prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr 45/2008 depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual. Învederează că apelul este motivat, timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 6 lei conform chitanței seria - nr. -/30.06.2008 și 0,15 lei timbru judiciar.
Cu privire la calea de atac promovată, apărătorul apelantei reclamante învederează instanței că din eroare a menționat calea de atac ca fiind recurs, în raport de obiectul cererii calea de atac a hotărârii primei instanțe este apelul; instanța de fond calificând corect calea de atac.
Întrebat fiind, apărătorul apelantei reclamante precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Apărătorul apelantei reclamante intimatei pârâte, având cuvântul,solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate în sensul constatării nulității absolute a clauzei penale prev. la art. 6.1 din anexa la Contractul seria - nr. -/2000 încheiat cu SC SA privind plata de penalități în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru obligațiile neexecutate la scadență.
Consideră că în mod greșit prima instanță considerând inaplicabile în speță disp. Legii nr.193/2000 a înlăturat nejustificat prezumția instituită de art.4 alin.2 din lege. Arată că în contractul încheiat între părți, contract de adeziune, este înscrisă ca art. 6,1 clauza penală nenegociabilă, preformulată, care prin natura sa este o clauză abuzivă deoarece obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale și permit comerciantului obținerea unor sume de bani de la consumator fără a prevede existența compensațiilor în sumă echivalentă pentru consumator în cazul neexecutării contractului de către comerciant.
Aplicarea unei penalități de 1% pe zi de întârziere conduce la perceperea unei sume accesorii de 365% pe an, acest procent depășind orice penalitate de întârziere percepută de instituțiile bancare de credit, iar prejudiciul comerciantului nu poate avea o asemenea întindere.
Deși în ceea ce privește clauza penală funcționează de regulă, principiul libertății de voință al părților și al forței obligatorii a contractului, specificul raporturilor juridice dintre comercianți și consumatori a determinat adoptarea unei legislații specifice, menite să protejeze interesele consumatorilor, care are prioritate față de dispozițiile codului civil.
Face referire la practica și jurisprudența europeană privind aplicarea cu prioritate a legii speciale considerând că instanța de fond trebuia să aplice cu prioritate legea specială și să constate că nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică ale art.1 alin.3 din Legea nr. 193/2000, care interzic comerciantului să introducă clauze penale abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, atrag nulitatea absolută a clauzei abuzive. Sancțiunea nulității absolute are caracter virtual prin prisma art. 5 din Codul civil.
Pentru cele expuse oral și dezvoltate pe larg în concluziile scrise pe care le depune la dosar, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat. Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.709/2008 a Tribunalului Tulceaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta ). ) privind constatarea nulității absolute a clauzei penale prevăzute la art.6.1 din anexa la contractul încheiat între părți.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat contractul seria - nr.- din data de 21.02.2000 având obiect prestări servicii, iar prin art.6 pct.1 din anexa la contract s-a prevăzut că, pentru sumele neplătite la termen, clientul va plăti penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere până la plata întregii sume.
Instanța a motivat că, potrivit art.1087 Cod civil, clauza penală nu poate fi cenzurată de instanță, mărind-o sau micșorând- A considerat că acest text de lege se referă, neîndoielnic, la clauza penală legal asumată, deoarece clauza penală, ca orice prevedere contractuală, conform art.5 cod civil nu poate deroga de la regulile care interesează ordinea publică și bunele moravuri. Așa cum rezultă din disp.art.1069 Cod civil clauza penală este o compensație a daunelor interese ce creditorul suferă prin neexecutarea obligației contractuale, iar conform art.1084 Cod civil daunele interese cuprind în genere pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit.
Prin urmare, conform art.1087 Cod civil, instanța nu poate să modifice cuantumul daunelor evaluate de către părți și nici să ceară creditorului să dovedească prejudiciul suferit, soluția decurgând din caracterul convențional al clauzei penale, instanța, în caz de executare parțială, putând totuși să micșoreze cuantumul despăgubirilor convenționale corespunzător cu ceea ce s-a plătit.
S-a mai reținut că situația invocată de către reclamantă este reglementată de Legea nr.496/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, existând și posibilitatea ca părțile să poată stipula prin contract ca totalul penalităților de întârziere în decontare să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate. Deși reclamanta susține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.193/2000, nu a făcut dovada existenței unei clauze contractuale care nu a fost negociată direct, respectiv nu a făcut dovada că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul și cea privind clauza penală este nenegociată.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta care a criticat soluția instanței de fond ca nelegală.
A susținut apelanta că acțiunea sa este întemeiată pe dispozițiile imperative prevăzute în Legea nr.193/2000 care interzic comercianților să stipuleze clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Ori, prima instanță a înlăturat în mod nejustificat prezumția instituită de art.4 alin.2 din lege atâta timp cât din contract rezultă clar că furnizorul de telefonie mobilă a pus la dispoziția consumatorului Condițiile generale în cadrul unui formular tipizat, pretipărit, fără posibilitatea negocierii clauzei penale.
A motivat apelanta că, fără a contesta caracterul disproporționat al penalităților, respectiv accesorii în valoare de 365% pe an, instanța a reținut aplicabilitatea art.1087 Cod civil. O astfel de motivare este greșită deoarece convențiile încheiate între comercianți și consumatori se bucură de un tratament juridic distinct, prevăzut de Legea nr.193/2000, iar potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție instanța este ținută să aplice cu prioritate această lege specială care transpune Directiva CE nr.93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii.
A mai arătat apelanta încălcarea dispozițiilor legale invocate atrage sancțiunea nulității absolute, acest caracter rezultând tocmai din modul în care este redactată dispoziția legală, dar și din rațiunea și scopul acesteia.
Intimata pârâtă, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat cereri în apărare.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, potrivit art.6.1 din contractul nr.16592/2000 încheiat între părți "pentru sumele neplătite la termen clientul va plăti penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere cu titlu de daune moratorii până la plata întregii sume". În baza acestei clauze, intimata pârâtă SC SA a calculat în sarcina apelantei reclamante, pentru un debit în sumă de 364,19 lei, penalități în valoare de 11.532,12 lei.
Curtea apreciază că stabilirea prin contract a unei penalități de 1% pe zi de întârziere contravine dispozițiilor imperative ale Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, care prin art.1 alin.3 interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Având în vedere că legea menționată a fost adoptată pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunității Europene nr.93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România și-a asumat obligația transpunerii și aplicării efective, în raporturile interindividuale, a legislației comunitare, numai o interpretare care să asigure eficacitatea reală a prohibiției stipulării unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianți și consumatori poate asigura atingerea scopului urmărit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor condiții generale impuse acestora.
Conform art.4 din lege, "(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens."
De asemenea, art.1 lit.i din anexă prevede că esteconsiderată clauză abuzivă clauza care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
În speță, contractul încheiat de reclamantă cu prestatorul de telefonie mobilă este un contract standard preformulat, Condițiile generale ale contractului fiind stabilite în mod unilateral de către prestator. Mai mult, acesta din urmă nu a pretins și nici nu a făcut dovada că o astfel de clauză preformulată a fost negociată direct cu reclamanta, în calitate de consumator. În condițiile în care pentru un debit în sumă de 364,19 lei au fost calculate penalități în valoare de 11.532,12 lei, penalitatea cumulată pe an fiind de 365%, se constată că penalitatea impusă creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Este adevărat că, astfel cum a reținut și prima instanță, în dreptul comun clauza penală reprezintă o compensație convențională a daunelor interese ce creditorul suferă prin neexecutarea obligației contractuale, neputându-se interveni în voința părților. Însă, în materia contractelor încheiate între comercianți și consumatori, prin excepție de la dreptul comun, legea sancționează introducerea de către comercianți a unor clauze abuzive care, neputând fi influențate de către consumator, îi creează acestuia o situație defavorabilă, extrem de oneroasă.
Clauza în discuție se încadrează perfect în definiția dată clauzei abuzive de art.1 lit.i din anexă deoarece obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de prestatorul de servicii. Raportat la valoarea debitului principal de 364,19 lei, nu se poate reține că penalitățile de întârziere în sumă de 11.532,12 lei reprezintă o compensare rezonabilă a prejudiciului suferit de creditor prin întârzierea executării, incluzând aici atât pierderea suferită cât și beneficiul de care a fost lipsit.
Față de cele reținute și având în vedere că legea interzice în mod expres și imperativ stipularea clauzelor abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Curtea consideră căsancțiunea ce intervine este aceea a nulității absolute a unor astfel de clauze.Nulitatea absolută este dată în speță de încălcarea unor norme imperative care protejează un interes general.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt întemeiate, urmează a admite apelul în baza art.296 Cod de procedură civilă și a schimba în tot hotărârea atacată în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității absolute a clauzei penale stipulate în contract.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelulformulat de apelanta reclamantă - cu domiciliul în T,-, județ T, împotriva Sentinței civile nr.709/ 27 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă.) - cu sediul în B, de nr.15. sector 1.
Schimbă sentința apelată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Constată nulitatea absolută a clauzei penale inserate la art. 6.1 din contractul de prestări servicii seria - nr. - din 21.02.2000.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 septembrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.
4 ex/19.09.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
