Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 1398/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1398
Ședința publică de la 16 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
********************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de recurentul - reclamant, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă ) - și cu intimata SC MANAGEMENT SRL, împotriva sentinței comerciale nr.8841 din 9.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimata prin avocat, care depune delegație la dosar, lipsind intimata SC MANAGEMENT SRL și apelantul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, se învederează curții că recurentul a depus prin registratură dovada achitării taxei de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 ron.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului, arată că părțile au agreat o clauză compromisorie care exclude competența instanței de drept comun și că nu are nici o importanță în determinarea competenței arbitrajului dacă litigiul are un caracter patrimonial sau nepatrimonial atâta timp cât există o convenție arbitrală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.8841 din 9.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, a fost admisă excepția necompeteței teritoriale a instanței și a fost înaintat dosarul privind pe reclamantul și pe pârâtele (fostă ) - și SC MANAGEMENT SRL Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.
Instanța de fond a reținut că reclamantul a chemat în judecată pârâtele și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze contractul de cesiune părți sociale încheiat cu pârâta persoană fizică, actul adițional la actul constitutiv al societății pârâte din 9.12.2004 și decizia asociatului unic al societății pârâte din 9.12.2004.
În esență, reclamantul a arătat că, la scurt timp după ce a cesionat părțile sociale, reprezentantul legal al unei societăți comerciale l-a contactat și l-a informat că pârâta îi datorează suma de 657.256.360 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești având în vedere clauza compromisorie cuprinsă în articolul 8 din contractul încheiat de părți.
Tribunalul a apreciat că excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești este fondată întrucât încheierea convenției arbitrale exclude competența instanțelor judecătorești și a constatat opoziția pârâtei la modificarea convenției compromisorii și validitatea aparentă a acesteia potrivit articolului 3433alineat 1 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, care a solicitat desființarea hotărârii recurate și respingerea excepției de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de pârâtă.
În motivarea recursului, în esență, s-a arătat că litigiul dedus judecății nu are un caracter patrimonial, iar acest fapt rezultă și din cuantumul taxei pe care a achitat-o, respectiv suma de 12 lei, corespunzătoare acțiunilor neevaluabile în bani.
Articolul 340 Cod procedură civilă limitează competența arbitrajului la litigiile patrimoniale dintre părți, iar acțiunea în constatarea nulității actului juridic comercial este o acțiune nepatrimonială.
De aceea, recurentul a apreciat că, în speță, competența de soluționare a litigiului în primă instanță aparține Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a susținut în concluziile orale respingerea recursului.
Analizând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor articolului 340 Cod procedură civilă, persoanele care au capacitate deplină de exercițiu a drepturilor pot conveni să soluționeze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, în afară de acelea care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție.
Este general admis că litigiile patrimoniale sunt litigii referitoare la raporturi patrimoniale, adică raporturi cu conținut economic, susceptibile de evaluare în bani. Principalele raporturi patrimoniale sunt raporturile de proprietate și alte drepturi reale, precum și raporturile obligaționale. Evident că sfera litigiilor patrimoniale nu poate fi restrânsă numai la acelea prin care se solicită obligarea la plata unei sume de bani, ea incluzând și litigiile al căror obiect este evaluabil în bani sau, într-o formulă generală, litigii care au ca obiect drepturi patrimoniale. Prin opoziție cu aceste litigii, cele nepatrimoniale au ca obiect drepturi personale nepatrimoniale, adică drepturi al căror conținut este strâns legat de persoana titularului lor și care nu au un conținut economic evaluabil în bani.
Chiar și în cazul drepturilor patrimoniale, art. 340 Cod de procedură civilă prevede că nu sunt arbitrabile litigiile patrimoniale care privesc drepturi asupra cărora legea nu permite a se face tranzacție.
În cauză, asupra litigiului se poate încheia o tranzacție, iar obiectul acestuia îl plasează în sfera litigiilor patrimoniale.
De altfel, prin decizia nr.32/9.06.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în secții unite, în dosarul nr. 75/2007 a pronunțat următoarea soluție:
"Dispozițiile articolului 1.1, articolului 2.1. literele a și b și articolului 2821alineat 1 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea apreciază că litigiul are un caracter patrimonial, având în vedere solicitarea reclamantului de a se anula un act juridic privind drepturi patrimoniale, evaluabili în bani.
Susținerea din recurs referitoare la cuantumul taxei de timbru achitată la fond, care, în opinia recurentului ar determina caracterul neevaluabil în bani al litigiului, este contrazisă de decizia în recurs în interesul legii evocată mai sus, ca și de împrejurarea că, efect al acesteia, legea taxelor de timbru este în prezent modificată.
Față de toate considerentele expuse mai sus, apreciind că nu subzistă nici un motiv de modificare sau de casare a hotărârii, curtea, în baza articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - reclamant, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă ) - și cu intimata SC MANAGEMENT SRL, împotriva sentinței comerciale nr.8841 din 9.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.12.2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.2
17.12.2008
Tribunalul București Secția VI Comercială
Judecător fond:
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
