Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/ 2008
Ședința publică din 02 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța
Grefier: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta - GENERAL SRL împotriva sentinței comerciale nr. 364 din 14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții - COM SRL, - SRL, având ca obiect constatare nulitate act.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25.06.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 364 din data de 14 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 2.854/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta GENERAL, împotriva pârâtelor COM și, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat înte pârâte la data de 1.09.2006, în formă autentică.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 2.500 lei.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 2007 reclamanta - GENERAL SRL a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele - COM SRL și - SRL, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, la data de 01.09.2006, între pârâta de rd.I - COM SRL și pârâta de rd.II - SRL, cu privire la imobilul situat în G, înscris în CF 8585 G, nr. top. 1150/1/1/1/1/1/1/2, constând în teren în suprafață de 7.510 mp și construcții hală semifabricate și uscătorii, cabină portar, hală semifabricate, să se dispună anularea încheierii de intabulare nr. 32521 CF din 05.09.2006 în baza căreia s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei - SRL și rectificarea înscrierilor în CF nr. 8585 G, în sensul radierii dreptului de proprietate al - SRL, înscris sub B7 în cartea funciară cu nr. de mai sus asupra imobilului cu nr. top. 1150/1/1/1/1/1/1/2, constând în teren în suprafață de 7.510 mp și construcții hală semifabricate și uscătorii, cabină portar, hală semifabricate și reînscrierii dreptului de proprietate al pârâtei - COM SRL, cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin sentința nr. 3226/C/2006 pronunțată la data de 13 iunie 2006 în dosar nr. 1844/2005 al Tribunalului Comercial Cluj, pârâta de rd.I a fost obligată să restituie reclamantei în natură un număr de 4.306 bucăți casete cu 20 de sticle /casetă precum și 9 bucăți butoaie inox tip sau să plătească reclamantei suma de 83.314,89 lei reprezentând despăgubiri precum și suma de 6.542,5 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, sentința fiind menținută și rămânând irevocabilă.
Reclamanta a mai arătat că întrucât debitoarea nu a executat în natură obligațiile ce au fost stabilite în sarcina sa, a efectuat demersuri pentru realizarea creanței pe calea execuției silite, prilej cu care a luat cunoștință de faptul că debitoarea nu mai are bunuri care să poată fi urmărite și că ulterior pronunțării sentinței a înstrăinat imobilul menționat la pct. 1 și 2. Pârâta - SRL și-a creat propria insolvabilitate prin încheierea cu pârâta - SRL a contractului de vânzare cumpărare încheiat la 01.09.2006, iar în urma perfectării acestui contractul pârâta de rd.II și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
S-a mai arătat că acea convenție încheiată la 01.09.2006 este lovită de nulitate absolută deoarece are cauză ilicită, respectiv vânzarea unui bun din patrimoniul debitoarei, realizată în cunoștință de cauză în scopul sustragerii de la executarea acestor bunuri sunt susceptibile de a fi supuse executării silite, reprezintă o operațiune fundată pe o cauză ilicită ce trebuie sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic. A fost încheiat de societatea comercială, proprietara imobilului înstrăinat, în frauda drepturilor creditoarei. Indiferent dacă în speță a existat și complicitate la fraudă în perfectarea convenției din partea pârâtei - SRL, astfel de convenții prezumate a fi încheiate pe riscul cumpărătorului, sunt lovite de nulitate absolut. Totodată are o cauză imorală, sancțiunea care intervine în cazul cauzei imorale fiind nulitatea absolută, aplicabilă în mod justificat contractului încheiat la 01.09.2006, în condițiile în care scopul vădit al încheierii acestuia a fost acela de a sustrage bunul imobil de la urmărirea creditoarei îndreptățită la realizarea creanței sale.
Pârâta - SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând în motivare că în cauză nu sunt incidente motivele invocate de reclamantă pentru anularea contractului, respectiv cauza ilicită, imorală și fraudarea intereselor reclamantei. S-a arătat că motivul major pentru care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a fost acela că vânzătoarea - COM SRL, societate cu care inițial pârâta încheiase contract de închiriere asupra spațiului în litigiu, a fost amenințată de execuția bancară deoarece nu era în măsură să achite dobânzile la linia de credit contractată, astfel că pârâta a fost nevoită să cumpere spațiul, având în vedere că în acesta a desfășurat o activitate finanțată cu fonduri Phare, condiții în care a fost nevoită să investească în linia tehnologică de producție.
Pârâta a arătat că de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a făcut investiții considerabile la imobilul cumpărat, acesta suferind modificări, construcția fiind extinsă, construindu-se o hală de producție, o hală de depozitare, fiind extinsă platforma betonată și construindu-se birouri, astfel că starea imobilului de la data cumpărării și până în prezent este radical modificată.
S-a arătat că în cauză critica privind fraudarea intereselor reclamantei nu este întemeiată, deoarece aceasta face parte din categoria creditorilor, cu riscurile aferente acestei categorii de creditori, creanța reclamantei nu este garantată și prin urmare se poate satisface din bunurile rămase în patrimoniul - COM SRL. Textele de lege invocate referitoare la art.5, art.968 și art.975 civ. nu au aplicare în speță, întrucât convenția încheiată nu este o convenție care să deroge de la legi ce interesează ordinea publică și bunele moravuri, nefiind o convenție cu o cauză ilicită sau contrară bunelor moravuri și mai mult, nu este încheiat în dauna reclamantei.
Pârâta - COM SRL prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 3226/C/2006 pronunțată la data de 13 iunie 2006 în dosar nr. 1844/2005, Tribunalul Comercial Cluja admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - GENERAL SRL și a obligat pârâta - COM SRL să-i restituie reclamantei, în natură, un număr de 4.306 bucăți casete cu 20 sticle, precum și 9 bucăți butoaie inox sau să-i plătească reclamantei suma de 83.314,89 lei cu titlu de despăgubiri și 6.543,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (26-29).
Împotriva acestei hotărâri pârâta - COM SRL Gad eclarat apel care a fost soluționat prin respingere prin decizia civilă nr. 178/10.11.2006 pronunțată în dosarul nr- de către Curtea de APEL CLUJ (22-25).
Prin cererea de executare silită înregistrată la BEJ la data de 24.09.2007, reclamanta a încercat să pună în executare hotărârea judecătorească pronunțată în fond de Tribunalul Comercial Cluj (60), executorul judecătoresc dispunând executarea silită prin înființarea popririi asupra conturilor pârâtei de rd.I de la mai multe unități bancare.
La data de 01.09.2006, pârâtele au încheiat un contract de vânzare cumpărare în formă autentică, în temeiul căruia, pârâta de rândul 1 înstrăinat pârâtei de rândul 2 imobilul situat în G, str. -, înscris în CF nr. 8585 G, nr. top. 1150/1/1/1/1/1/1/2, prețul tranzacției fiind de 130.000 lei + TVA (15).
Anterior încheierii acestei tranzacții, respectiv la data de 21.07.2005, asupra imobilul obiect al contractului de vânzare cumpărare s-a instituit o ipotecă de rangul întâi în favoarea BRD- AGENȚIA G, pentru suma de 190.000 EUR plus dobânzile aferente (18-19).
Ceea ce este relevant în cauză, este faptul că la data înstrăinării, imobilul era gravat de o ipotecă, pârâta cumpărătoare - SRL, preluând toate sarcinile de care era grevat imobilul la data încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a atacat contractul de vânzare cumpărare astfel încheiat, apreciind că acesta este lovit de nulitate absolută întrucât are cauză ilicită și imorală.
Art. 948.civ. enumeră, printre elementele structurale ale convențiilor și elementul "cauză ilicită", iar art. 966.civ. precizează că obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect.
Deci, cauza este scopul concret în vederea căruia se încheie un act juridic, în convențiile sinalagmatice fiind așadar în prezența a două cauze, câte una pentru fiecare parte, întrucât ambele se obligă.
Printre condițiile de valabilitate ale cauzei actului juridic, art. 966.civ. prevede că aceasta trebuie să fie licită, în timp ce art. 968 civ. definește cauza nelicită ca fiind cauza prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Aplicând cele mai sus expuse la cazul concret din speță, se determină cauza convenției încheiate între pârâte, respectiv scopul concret urmărit de fiecare din cele două părți. Astfel, vânzătorul a urmărit încasarea prețului, în timp ce cumpărătorul a urmărit să dobândească proprietatea asupra imobilului.
Deci, fiecare dintre părți a urmărit dobândirea din partea celeilalte părți a contraprestației în sensul predării prețului și, respectiv a proprietății imobilului. Faptul că cele două prestații reciproce au fost executate, rezultă din contractul de vânzare cumpărare și apoi, din extrasul de carte funciară, aspecte care, de altfel nu au fost contestate în cauză.
Ca atare, reținând că ambele părți au urmărit dobândirea unei prestații care au și fost executate, convenția părților este valabilă, cauza fiind prezumată până la proba contrară, conform art. 967.civ. Textul citat prezumă atât existența, cât și valabilitatea cauzei, sarcina probei în cauza dedusă judecății în cadrul căreia actul juridic a fost atacat pentru cauză ilicită, revenindu-i reclamantei.
Sub acest aspect, reclamanta a afirmat că pârâta de rândul 1 încheiat convenția doar pentru a frauda interesele sale, în calitate de creditoare.
O asemenea teză nu este susținută de probele administrate în cauză. Astfel, atâta timp cât părțile convenției și-au executat prestațiile, contraprestația cumpărătorului fiind pe măsura celei a vânzătorului, reținând că pârâta cumpărătoare a plătit prețul și a preluat garanția ipotecară instituită anterior asupra imobilului dobândit.
În fine, simplul motiv că cele două societăți comerciale, pârâtele în cauză, au un asociat comun, nu poate conduce de plano la concluzia că actul juridic translativ de proprietate este fondat pe o cauză ilicită sau că a fost încheiat în fraudarea intereselor reclamantei, atâta timp cât prestațiile s-au executat și au fost reciproce.
În acest sens, dacă reclamanta ar fi dat dovadă de diligență și-ar fi putut executa creanța prin poprire asupra contului în care a fost vărsat prețul.
Așadar, nici din acest punct de vedere susținerile reclamantei care vizează cauza actului juridic încheiat de pârâte, nu pot fi primite. Nu este mai puțin adevărat nici faptul că, o executare silită asupra imobilului - obiect al contractului de vânzare cumpărare, dat fiind faptul că acesta este grevat de o ipotecă de rangul întâi, cu toate consecințele legale pe care o astfel de garanție le presupune, ar fi rămas fără rezultate pentru reclamantă.
În acest din urmă context, legat de ipoteca cu care era grevat imobilul încă din anul 2005, știut fiind în ce condiții un astfel de imobil poate fi executat silit de un creditor chirografar, în opinia instanței, este irelevant faptul că actul juridic translativ de proprietate a intervenit după pronunțarea sentinței comerciale nr. 3226/C/2006 a Tribunalului Comercial Cluj, dar înainte de pronunțarea apelului declarat împotriva acestei hotărâri judecătorești.
Nu în ultimul rând, este de subliniat că împrejurarea că pârâta debitoare nu are în patrimoniu în acest moment alte bunuri care ar putea fi executate nu este de natură să atragă nulitatea convenției atacate, atâta timp cât argumentele expuse nu susțin tezele reclamantei.
Ca atare, considerentele reținute conduc la concluzia că actul juridic încheiat de pârâte nu încalcă dispozițiile legale referitoare la cauza convențiilor, astfel încât, în temeiul art. 966-968.civ. întreaga cerere de chemare în judecată a fost respinsă, petitul al doilea al acesteia, fiind unul subsidiar față de petitul principal prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul legal, reclamanta GENERAL G, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate de apelantă și obligarea, în solidar, a intimatelor COM G și G, la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond și în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că instanța de fond în mod greșit analizat valabilitatea cauzei pe care este fondată convenția de vânzare-cumpărare încheiată în formă autentică între intimate la data de 01.09.2006, rezumându-se la aprecierea valabilității actului juridic civil numai în raport de cauza imediată a acestuia.
Reclamanta a învederat faptul că în numeroase situații este posibil ca raportat la cauza imediată,causa proximaa încheierii unei convenții, actul juridic să se situeze în limitele legalității, fiind suficient pentru aceasta, astfel cum a observat și prima instanță, că prestațiile oricăreia dintre părțile participante la acordul de voință să-și regăsească un corespondent licit și moral în contraprestația celeilalte părți.
S-a apreciat că acest aspect nu dispensa actul juridic de analiza celorlalte elemente ce țin de valabilitatea sa, un asemenea caz este întâlnit chiar în prezenta cauză, deoarece nulitatea absolută a contractului în discuție decurge din caracterul ilicit și imoral al cauzei mediate, în accepțiunea de scop al încheierii convenției, privită sub aspectul finalității sale.
În aceste condiții, reclamanta a considat că fraudarea intereselor creditorilor prin diminuarea nelegitimă a patrimoniului debitorilor acestora trebuie apreciată la nivelul cauzei mediate a actului juridic, și nu la acela al cauzei proxime, fiind firesc și de așteptat că debitorii participanți la fraudă să perfecteze o convenție care în raporturile dintre aceștia să creeze o aparență de legalitate, cu scopul de a fi opusă terțelor persoane.
În legătură cu contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01.09.2006, reclamanta apreciază că este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită, deoarece vânzarea-cumpărarea imobilului aflat în patrimoniul COM L s-a realizat în condițiile în care ambele parți au urmărit sustragerea de la executare a imobilului care era susceptibil de a fi supus executării silite, fiind o operațiune fondată pe o cauză ilicită, ce trebuie sancționată cu nulitatea absolută a actului juridic animat de o astfel de cauză.
In acest sens sunt și dispozițiile cuprinse în art.5 cod civil potrivit căreia"nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare la legile care interesează ordinea publică și bunele moravur." și art. 968 Cod civil"cauza este nelicită când este prohibită de legi,când este contrariebunelor moravuri șii ordinii publice."
Având în vedere aceste dispoziții legale, reclamanta a criticat susținerile instanței de fond referitoare la faptul că în cauză nu s-a încălcat nici o dispoziție legală prin aceea că societățile comerciale care au încheiat contractul de vânzare-cumpărare au un asociat comun, reținând totodată eronat calitatea de simplu asociat a acestei persoane, în condițiile în care ambele intimate au fost reprezentate de numitul la perfectarea convenției criticate pentru nulitate absolută.
reclamanta că vânzarea-cumpărarea la care a participat societatea comercială proprietară a imobilului înstrăinat, în speță intimata COM, s-a realizat în frauda drepturilor reclamantei- creditoare, după 79 de zile de la data pronunțării hotărârii prin care a fost obligată să plătească către GENERAL L suma de 83.314,89 lei RON, cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 6.543,5 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Este de observat faptul că vânzătoarea COM a fost reprezentată prin asociatul unic, iar cumpărătoarea a fost reprezentată de același, care deținea 80% din capitalul social al, precum și de soția sa, care deținea 20% din capitalul social al cumpărătoarei.
In aceste condiții, este evident că suntem în prezența unui contract încheiat între persoane juridice afiliate, în sensul definit la art. 7 pct. 21 litera c din Codul fiscal, în vigoare la data încheierii contractului, care nu poate avea la bază o cauza valabilă, cu atât mai mult cu cât nu se păstrează nici contradictorialitatea de interese între părțile semnatare ale acestuia, atât timp cât actele de voință ale persoanelor juridice sunt date de manifestarea voinței organelor de conducere ale acestora, prin persoanele ce le reprezintă.
Contractul de vânzare-cumpărare din data de 01.09.2006 are și cauză imorală, iar în conformitate cu dispozițiile art. 968 din Codul civil, cerința cauzei de a fi morală nu este distinctă, ci, dimpotrivă, este o componentă a cerinței cauzei de a fi licită, aceasta din urma cuprinzând și oad oua componentă, care vizează concordanța cauzei cu legea.
Sancțiunea care intervine în cazul cauzei imorale este tot nulitatea absolută, aplicabilă în mod justificat contractului din data de 01.09.2006, în condițiile în care scopul vădit al încheierii acestuia a fost acela de a sustrage un bun imobil de la urmărirea creditoarei îndreptatite la realizarea creanței sale.
În continuarea motivării apelului, reclamanta a susținut că sentința apelată este neîntemeiată și pentru motivul că printre argumentele care au stat la baza soluției pronunțate s-a reținut că cererea de chemare în judecată ar trebui respinsă pentru considerentul calității de creditor chirografar a reclamantei-apelante precum și pentru motivul că aceasta nu ar fi dat dovada de diligența prin înființarea de poprire asupra conturilor în care a fost vărsat prețul încasat urmare vânzării imobilului proprietate a COM
Totodată, a arătat că instanța a sancționat, prin respingerea acțiunii, pe reclamanta-creditoare pentru motiv care evidențiază culpa pârâtei debitoare COM care nu și-a îndeplinit obligația de plată a datoriei la scadență, faptă care potrivit art. 10 alin. 1 litera a) din Legea nr. 469/2002 reprezintă contraventie.
În aceste condiții, reclamanta a apreciat că instanța de fond a aprobat, prin soluția dată, conduita culpabilă a pârâtei-debitoare reproșând reclamantei-apelante faptul că nu a depus diligențe pentru poprirea conturilor, deși la dosar erau nenumărate dovezi din care rezultă că apelanta a formulat cerere de executare silită, s-au înființat și popriri însă acestea au rămas fără rezultat, nefiind firesc ca reclamanta-creditoare să fie sancționată pentru faptul că debitoarea a încălcat obligațiile contractuale, normele legale și nu și-a onorat obligațiile stabilite prin hotărâre judecatorească.
Reclamanta concluzionează în sensul în care, hotărârea judecătorească prin care s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumelor către creditoarea- reclamantă, corelată cu neîndeplinirea obligațiilor de către debitoare și ajungerea acesteia în stare de insolvență, reprezentau premise suficiente pentru admiterea acțiunii.
A susținut reclamanta că lipsa constituirii unor garanții care să asigure realizarea creanței nu împietează cu nimic asupra îndestulării creditorilor, deși, în mod prioritar sunt satisfăcute creanțele pentru care s-au constituit mijloace de garanție, însă acest aspect nu înlatură interesul creditorilor de a-și asigura solvabilitatea debitorilor lor, prin desființarea acțelor viclene, făcute în frauda lor.
Motivele de nulitate invocate pentru contractul de vânzare-cumpărare sunt independente de calitatea de creditor chirografar, iar lipsa de diligență nu poate fi imputată apelantei, în contextul promovării acțiunii din dosarul cu nr- al Tribunalului Comercial Cluj, această forma de a iesi din pasivitate, în opinia reclamantei, este chiar mai energică și mai eficientă decât inființarea de popriri pe conturile bancare, deoarece în conturile debitoarei nu se aflau și nu se află sume care să permită stingerea datoriei debitoarei.
In ceea ce privește calitatea de creditor chirografar, reclamanta a arătat că potrivit dispozițiilor art. 1.718 Cod civil, avea dreptul să urmărească bunurile prezente și viitoare ale debitoarei, în contextul în care debitoarea era ținută de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile și imobile, prezente și viitoare.
Valoarea de înlocuire a imobilului nu a fost folosită de debitoare în sensul dispozițiilor art. 1.718 Cod civil și, prin neplata sumelor datorate de COM față de reclamanta-apelantă, s-a dovedit că prin vânzarea imobilului s-a urmărit tocmai fraudarea intereselor GENERAL L și nu stingerea obligațiilor financiare față de aceasta.
O practică întâlnită constant în crearea propriei insolvabilități a debitorilor este aceea a înstrăinării bunurilor materiale ce compun activul patrimonial, obținând în schimb o valoare de înlocuire exprimată în formă pecuniară, care poate fi ușor risipa sau mascată, pentru a nu putea fi urmarită.
O asemenea situație, arată reclamanta, se deslușește și în prezenta cauză, în contextul în care analizând informațiile furnizate de C, prin adresa nr. 5.262/1558.I/ 04.07.2007, se poate observa că, cele două societăți comerciale, care au realizat transferul bunului obiect al contractului de vânzare-cumpărare dintr-un patrimoniu în altul, sunt reprezentate prin aceleași persoane, respectiv prin asociat unic, iar prin asociați și, dintre care deținător al părților sociale majoritare.
In acest context, reclamanta susține că transpare cu claritate reaua-credință și frauda intenționată în perfectarea convenției de vânzare a imobilului înscris în nr. 8.585 G, deoarece, în esență, la nivel volițional, consimțământul persoanei juridice vânzătoare, exprimat prin organele sale de conducere, se suprapune peste cel exprimat de cumpărătoare și se confunda cu aceasta intr-o singură intenție de fraudare a intereselor terțului creditor.
Raportat la părțile contractante, asociații acestora și contextul în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din data de 01.09.2006, respectiv la o data ulterioara celei de 13 iunie 2006 la care s-a pronunțat sentința comercială nr. 3.226/C/2006 care a dat naștere pericolului iminent al executării silite, reclamanta susține că actul încheiat de cele două intimate este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită și imorală.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtele COM și au solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltându-și motivele, pârâtele arată că la încheierea contractului s-au respectat toate condițiile de fond și formă inclusiv cauza actului. Cauza actului există și a rezultat din încheierea actului precum și din toate aspectele indicate, fiecare parte contractantă executându-și obligațiile contractuale având la bază o motivație temeinică și sub nici o formă nu s-a urmărit prin încheiera acestui act lezarea intereselor reclamantei, actul încheiat neavând caracter ilicit și imoral. Dimpotrivă, susțin pârâtele, se poate constata că reclamanta nu a avut în vedere actele depuse în probațiune de intimate care dau fără nici un dubiu o cauză licită și morală a actului încheiat.
Totodată, pârâtele apreciază că se critică nefondat și nemotivat în același timp cauza mediată a actului, fără a se avea în vedere poziția apelantei, aceea de creditor chirografar, cu riscurile ce decurg din această calitate, respectiv aceea de a suporta fluctuațiile ce pot interveni asupra patrimoniului debitorului, iar în cazul de față, diminuarea patrimoniului s-a făcut justificat, fiind în interesul ambelor părți contractante, aceste afiirmații având la bază înscrisuri probante care justifică încheierea actului și sub nici o formă nu poate fi vorba de o aparență de legalitate, așa cum susține apelanta.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
Plecând de la starea de fapt care a fost corect stabilită de către prima instanță, așa cum rezultă din expunerea de mai sus și care nu a fost contestată, reclamanta a afirmat că actul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte având ca obiect imobilul înscris în nr. 8.585 G nr. top. 1.150/1/1/1/1/1/1/2 este lovit de nulitate absolută, având o cauză ilicită și imorală, scopul său fiind acela al sustragerii bunului de la executarea silită, pornită în temeiul sentinței nr. 3.226/C/2006, pronunțate la 13 iulie 2006, în dosarul nr. 1.844/2005 al Tribunalului Comercial Cluj.
Tribunalul a respins acțiunea pe motiv că scopul concret a fost de încasare a prețului, din partea vâzătorului și de dobândire a proprietății imobilului, din partea cumpărătorului. De asemenea, s-a reținut incidența art. 967 Cod civil, care prezumă existența și valabilitatea cauzei, reclamanta nereușind să dovedească o stare de fapt și de drept contrară.
Mai mult, s-a apreciat că o eventuală executare silită asupra imobilului, având în vedere că acesta este grevat de o ipotecă instituită pentru garantarea plății unui credit în valoare de 190.000 euro, ar rămâne fără nici un rezultat concret pentru reclamantă, care are calitatea de creditor chirografar.
Aceste rețineri au fost criticate de către reclamantă prin apelul formulat, relevându-se, în primul rând, că nulitatea absolută a contractului în discuție decurge din caracterul ilicit și imoral al cauzei mediate, în accepțiunea de scop al încheierii convenției, privită sub aspectul finalității sale.
În aceste condiții, reclamanta consideră că fraudarea intereselor creditorilor prin diminuarea nelegitimă a patrimoniului debitorilor acestora trebuie apreciată la nivelul cauzei mediate a actului juridic, și nu la acela al cauzei proxime, fiind firesc și de așteptat că debitorii participanți la fraudă să perfecteze o convenție care în raporturile dintre aceștia să creeze o aparență de legalitate, cu scopul de a fi opusă terțelor persoane, susținându-se că scopul vânzării a fost sustragerea bunului de la executare silită.
Relevantă este, în accepțiunea reclamantei, împrejurarea că actul s-a încheiat după 79 de zile de la data pronunțării hotărârii prin care pârâta COM a fost obligată să-i plătească suma de 83.314,89 lei RON, cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 6.543,5 RON cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.
Analizând probațiunea administrată în cauză, Curtea consideră că aceste susțineri nu pot fi reținute, întrucât cauza mediată a actului a fost, în principal, împiedicarea unei iminente execuții bancare, din partea vânzătoarei, iar din partea cumpărătoarei, posibilitatea continuării activității sale în spațiul pe care-l folosea deja cu titlu de chirie, obținând pentru aceasta și finanțare PHARE.
Astfel, se reține că din înscrisurile depuse de apelantă - contract de vânzare-cumpărare și extras nr. 8.585 localității G, reiese că asupra imobilului ce a format obiectul contractului, era înscrisă o ipotecă de 190.000 euro cu dobânzile aferente, această garanție fiind instituită la data de 21.07.2005, înainte ca apelanta să dețină titlu executoriu împotriva intimatei COM
Totodată, din probele administrate în cauză rezultă că activitatea COM s-a redus și apoi încetat, situație în care linia de credit instituită cu dobânzile aferente nu a putut fi susținută, prin achitarea obligațiilor către bancă. În imobilul ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare își desfășura activitatea așa cum rezultă din contractul de închiriere, această pârâtă fiind angrenată în derularea unor contracte finanțate cu fonduri PHARE.
Pârâtele relevă că, dat fiind contextul concret, respectiv faptul că COM nu mai putea onora obligațiile bancare, iar avea nevoie stringentă de spațiu, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, prin care, pe lângă achitarea prețului, s-a preluat și garanția imobiliară cu dobânzile aferente.
Pentru această tranzacție și-a dat acordul și banca, care a emis în acest sens adresa nr. 9.409/01.09.2006, banca fiind direct interesată în încasarea dobânzilor la linia de credit și în recuperarea liniei de credit, adresa băncii făcând parte integrantă din contract.
Din această perspectivă, nu se poate reține, ca un indiciu al încălcării prev. art. 5 și 968 Cod civil, nici faptul că prețul a fost stabilit doar la 130.000 lei, întrucât este evident că s-a ținut cont de existența acestei ipoteci, constituite pentru garantarea restituirii creditului în cuantum de 190.000 euro, cumpărătoarea asumându-și toate riscurile care decurg din existența unei astfel de garanții, precum și obligația achitării în continuare a ratelor de credit, așa cum rezultă din susținerile de la termenul din data de 25 iunie 2008, ale reprezentantului pârâtelor.
În practica comercială, este puțin probabil ca o societate să-și asume astfel de riscuri, cu atât mai mult cu cât prețul stabilit a fost și achitat efectiv ( 39 - 42), iar faptul că asociatul unic al COM deține și 55 % din capitalul social al, poate fi privit, în acest context, ca o împrejurare care a fost determinantă pentru asumarea acestui risc.
În legătură cu această ultimă chestiune, în apel s-a relevat că nulitatea actului este relevată și de împrejurarea că ambele intimate au fost reprezentate de numitul la perfectarea convenției, fiind incidente prev. art. 7 pct. 21 lit. c Cod fiscal, respectiv contractul fiind încheiat între persoane juridice afiliate.
Curtea apreciază că aceste dispoziții nu își găsesc incidență în cauză, nefiind relevante nici cele ale art. 10 alin. 1 lit. a din Legea nr. 469/2002, întrucât este vorba despre prevederi care se aplică în materii distincte față de cea care este dedusă judecății în cauză, raporturile juridice dintre cele două pârâte având o natură comercială.
În concluzie, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că existența unui asociat comun al intimatelor-pârâte nu poate duce la concluzia că actul juridic translativ de proprietate este fondat pe o cauză ilicită sau că a fost încheiat în fraudarea intereselor reclamantei, atâta timp cât prestațiile s-au executat, iar reprezentarea celor două entități la încheierea contractului s-a făcut în conformitate cu prev. art. 35 din Decretul-Lege nr. 31/1954.
De asemenea, Curtea apreciază că data perfectării contractului nu are relevanță în raport cu sentința comercială care o clasifica pe apelantă în categoria creditorilor, întrucât nu s-a făcut dovada faptului că ea ar fi fost comunicată înainte de încheierea actului, iar hotărârea a rămas definitivă abia în luna mai a anului 2007.
Un alt motiv de apel se referă la netemeinicia sentinței atacate pentru motivul că, printre argumentele care au stat la baza soluției pronunțate, s-a reținut că cererea de chemare în judecată ar trebui respinsă pentru considerentul calității de creditor chirografar a reclamantei-apelante, precum și pentru motivul că aceasta nu ar fi dat dovada de diligența prin înființarea de poprire asupra conturilor în care a fost vărsat prețul încasat urmare vânzării imobilului proprietate a COM
Curtea apreciază că cele relevate nu pot constitui motive de schimbare a sentinței, întrucât este vorba despre sublinierea unor împrejurări de fapt care rezultă din probațiunea administrată și care vin în sprijinul susținerilor pârâtelor.
Astfel, este absurd a se presupune că unicul motiv al respingerii acțiunii ar fi constat în constatarea calității de creditor chirografar a reclamantei, esența celor susținute de către prima instanță fiind aceea că scopul tranzacției a fost salvarea imobilului de la execuția bancară, iar creditorii au o poziție subordonată celor cu garanții reale, care își realizează creanța cu prioritate.
În consecință, orice încercare de executare silită a reclamantei ar fi paralizată prin existența ipotecii și obligația ca, la distribuirea prețului, să se țină cont de necesitatea rambursării creditului bancar și a dobânzilor aferente. Astfel, calitatea de creditor chirografar a reclamantei este evidentă și aceasta presupune că suportă riscurile aferente, respectiv fluctuațiile care pot interveni asupra patrimoniului debitorului.
Aceste riscuri au fost amplificate și de împrejurarea că reclamanta nu a solicitat instituirea unei măsuri asiguratorii iar, cu toate că titlul executoriu a rămas definitiv în luna mai a anului 2007, formele de executare silită au fost promovate abia la data de 24.09.2007, la peste un an de la încheierea contractului și de la plata prețului.
Nu poate fi reținută nici susținerea conform căreia intenția de fraudare a intereselor reclamantei rezultă din împrejurarea că suma obținută nu a fost folosită pentru achitarea de bunăvoie a creanței acesteia, întrucât operațiunile de plată efectuate de către COM au ținut cont de vechimea creanțelor existente, printre care și creditul bancar angajat, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune la dosarul de apel la filele 34 și următoarele.
Reclamanta concluzionează în motivele de apel că hotărârea judecătorească prin care s-a dispus obligarea debitoarei la plata sumelor către creditoarea-reclamantă, corelată cu neîndeplinirea obligațiilor de către debitoare și ajungerea acesteia în stare de insolvență, reprezentau premise suficiente pentru admiterea acțiunii.
Aceste susțineri duc mai degrabă spre motivarea temeiniciei unei acțiuni pauliene, însă prima instanță a solicitat în mod expres reprezentantului reclamantei să indice dacă cererea se întemeiază în drept pe prev. art. 5 și art. 968 Cod civil sau pe cele ale art. 975 Cod civil ( 78, dosar fond), relevându-se în mod expres că se solicită constatarea nulității absolute a contractului, întemeiată pe cauza ilicită și imorală.
În opinia instanței, cele două acțiuni au trăsături și fundamentări diferite, motiv pentru care nu este permis a se realiza o mixtură a lor.
Astfel, într-adevăr, acțiunea pauliană se întemeiază pe dreptul de gaj general al creditorilor, aceștia putând solicita revocarea actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale, care constă în faptul că, prin încheierea unor asemenea acte, debitorul își mărește sau creează o stare de insolvabilitate.
Or, prezenta cerere se întemeiază pe ideea că imobilul a fost vândut în vederea sustragerii sale de la executarea silită, ceea ce presupune o altă ipoteză de lucru. Soluția adoptată de către prima instanță nu presupune însă în mod automat faptul că nu ar putea fi îndeplinite în speță condițiile cerute de textul art. 975 Cod civil, întrucât probațiunea administrată în cauză nu s-a suprapus peste cea care ar presupune dovedirea cauzării sau măririi stării de insolvabilitate a debitorului.
creditorilor este acela de a suporta fluctuațiile patrimoniului debitorului, acesta fiind și motivul pentru care a fost edictat textul art. 975.civil, pentru a le proteja interesele, în măsura în care condițiile specifice cerute de legiuitor sunt îndeplinite.
Aceasta nu înseamnă însă că s-ar exclude teza nulității absolute pentru actele încheiate de debitorul unui creditor chirografar, însă încălcarea prev. art. 5.civil trebuie să rezulte neechivoc din probațiunea administrată, ceea ce nu este cazul în speță.
În concluzie, din probele administrate prin înscrisurile depuse la instanța de fond și apel s-a făcut dovada că existau debite mai vechi de achitat în favoarea altor creditori, apelanta neavând o poziție privilegiată. De asemenea, prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada că avea nevoie de imobilul cumpărat pentru desfășurarea activității, fiind angrenată în derularea unui program cu fonduri PHARE, spațiul fiind deja închiriat anterior intervenirii situației de a fi cumpărat. Această ultimă intimată a preluat imobilul cu o ipotecă de o valoare considerabilă, la suma respectivă adăugându-se dobânzile aferente, astfel încât, date fiind și prev. art. 967 Cod civil, Curtea apreciză că nu s-a dovedit existența unei cauze ilicite și imorale, existând considerente comerciale pertinente care au determinat, cu prioritate, încheierea actului cele două pârâte.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 294 și următoarele pr.civ. apelul declarat va fi respins, cu consecința păstrării hotărârii primei instanțe.
În baza art. 274 alin. 1 și 3.pr.civ. reclamanta va fi obligată să plătească pârâtei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel, considerându-se că, raportat la complexitatea muncii prestate de către reprezentantul intimatelor, acest cuantum este îndestulător, cu atât mai mult cu cât în fața instanței de apel nu au fost făcute susțineri care să nu fi fost analizate și de căte prima instanță, care a acordat integral onorariul avocațial solicitat de către această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta GENERAL împotriva sentinței civile nr. 364 din 14 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta-reclamantă să plătească intimatei G suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Decizia este definitorie și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
plecată în
semnează prim grefierul
Curții de APEL CLUJ
Red.
Dact./8 ex./17.07.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța
