Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/2008
Ședința publică din data de 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare, după recalificarea căii de atac din recurs în apel, apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței comerciale nr. 614 din 19.03.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, privind și pe intimata DE CREDIT, având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apelanta și pentru intimată, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 9 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că în data de 15.08.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei, prin care a solicitat în principal respingerea recursului ca tardiv și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.
În data de 08.09.2008 s-a înregistrat la dosarul cauzei din partea recurentei un înscris intitulat Precizări.
Reprezentantul intimatei a susținut excepția tardivității promovării apelului, arătând că, apelanta a primit hotărârea la data de 19.05.2008, iar apelul a fost înregistrat la data de 05.06.2008, data de 04.06.2008, fiind termenul legal pentru promovarea apelului, cu cheltuieli de judecată în apel conform chitanței depuse la dosar.
Apelanta a susținut că, a știut că, prima zi și ultima zi nu se pune, astfel că, apreciază că, a promovat calea de atac în termen și a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri și declarații, solicitând ca instanța să țină cont de ele la soluționarea cauzei.
Curtea, reține cauza în pronunțarea asupra excepției invocate.
CURTEA:
Asupra prezentului apel constată:
Prin sentința comercială nr. 614 din 19.03.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea comercială formulată și precizată de reclamanta, împotriva pârâtei DE CREDIT "N", reclamanta fiind obligată la plata, în favoarea pârâtei, a sumei de 1.071 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, pe baza actele si lucrările dosarului, a reținut următoarele:
In data de 4.11.2005, pârâta de credit C-N a acordat numitului un credit de nevoi personale în sumă de 15.000 lei.
Restituirea acestuia a fost garantată, potrivit art. 6 din contractul nr. 135/4.11.2005, cu garanții mobiliare (veniturile nete ale debitorului, gajul general asupra bunurilor acestuia, garanții mobiliare asupra mobilierului din locuință), contracte de cauțiune încheiate de către, si bilete la ordin avalizate de giranți.
Intrucât debitorul principal nu si-a respectat obligațiile contractuale de plată a ratelor la scadență, creditoarea a procedat la rezilierea contractului si trecerea la restanță a întregului sold creditor.
S-a procedat, de asemenea, la investirea cu formulă executorie a biletelor la ordin emise cu titlu de garanții si la începerea executării silite împotriva debitorilor obligați în solidar.
In acest sens, în dosarele nr. 124/2.03.2007 ale BEJ &, creditoarea DE CREDIT CNa solicitat executarea silită biletelor la ordin emise la data de 12.09.2005 si 4.11.2005, inclusiv împotriva girantei (reclamantă în prezenta cauză).
Intrucât sumele recuperate, urmare a popririi veniturilor celor urmăriți silit erau mici si nu asigurau o recuperare rapidă a datoriei, de credit a început si executarea silită imobliară, scoțând la vânzare imobilul - apartament proprietatea reclamantei.
In cauza, aceasta din urmă, invocând dreptul comun si nu dispozitiile legii speciale - Legea nr. 58/1934, a solicitat anularea celor două bilete la ordin pentru vicii de consimțământ: eroare si dol precum si pentru vicii de formă, în acest sens arătându-se faptul că cele două titluri executorii au fost emise în alb si sunt semnate în fals.
Analizând motivele de nevalabilitate invocate de către reclamantă, tribunalul a reținut faptul că aceasta se prevalează, în principal, de necunoașterea legii, arătând ca nu a știut ce semnează, nu a citit ce a semnat, nu a înțeles ce înseamnă un bilet la ordin, dacă ar fi știut la ce poate fi obligată nu ar fi semnat nimic.
Față de aceaste sustineri, tribunalul nu a putut decât să facă trimitere la doua dintre principiile fundamentale ale dreptului civil, respectiv:, nemo censitur ignorare lege, si, nemo auditur propriam suam turpitudinem allegans".
Conform principiului nemo censitur ignorare legem (nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii), legile se presupun cunoscute de la data aducerii lor la cunostință conform principiului publicității.
Este vorba, în acest caz, de o prezumtie iuris de jure, potrivit căreia, actul normativ este cunoscut de către orice persoană din momentul publicării sale.
Că această prezumtie absolută nu corespunde si realității este posibil si probabil însă judecătorul nu poate să înlăture această dogmă si să valideze o conduită culpabilă a părții, justificată pe astfel de motive.
legii se impune a fi recunoscută cu titlu general, pentru a asigura ordinea de drept, în ciuda unor drame individuale cu care, la nivel personal se poate empatiza, dar care nu pot fi juridic validate.
Pe de alta parte, faptul ca reclamanta nu a citit ce a semnat, ca nu a înteles obligatiile pe care si le-a asumat, se circumscrie celui de-al doilea principiu anterior arătat respectiv, "nimeni nu poate invoca în apărare propria culpa".
In răspunsurile la interogatoriu, reclamanta a arătat ca a semnat o serie de acte (contract de cautiune, angajament de plată ) dar nu a știut ce semnificatie juridică au acestea.
Lipsa de cunoștințe juridice a reclamantei este evidenta în conditiile în care, la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat a arătat că: "în acceptiunea mea, am girat pentru creditele celor doi, aceasta însemnând că, dacă aceștia nu îsi plătesc o, o plătesc eu".
Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre eroare sau dol, acestea fiind vicii de consimțământ, în vreme ce reclamanta invocă faptul ca s-a aflat într-o situatie de necunoaștere a legii.
Consimțământul, ca element esential pentru încheierea unui act juridic, trebuie să îndeplinească patru conditii pentru a fi valabil: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exteriorizat, să fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice si să nu fie viciat. Eroarea este viciul de consimțământ care constă în falsa reprezentare a realitatii la încheierea unui act juridic civil. Pentru a fi viciu de consimțământ, eroarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele conditii: a) elementul asupra căruia există reprezentarea falsă a realității să fi fost hotarâtor în încheierea actului, adică dacă realitatea ar fi fost cunoscută, actul nu s-ar fi încheiat; b) în situatia actelor bilaterale, partea care nu este în eroare trebuie să fi stiut că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare a realității a fost un element hotărâtor pentru încheierea actului. Eroarea de drept constă în falsa reprezentare în ceea ce priveste existenta, inexistenta sau continutul unei norme de drept. Eroarea de drept nu poate si nici nu trebuie admisă a fi viciu de consimțământ, deoarece nimeni nu poate invoca necunoasterea legii.
Implicându-se în raporturi juridice obligationale, de natura comercială, reclamanta si-a asumat în mod expres conduita impusă de normele care guvernează această materie, astfel încât nu se poate prevala de necunoasterea acestora.
Eroarea obstacol este forma cea mai gravă a erorii care împiedică formarea actului, sanctionată fiind cu nulitatea absolută. In acest caz, falsa reprezentare a realității se poartă fie asupra naturii actului care se încheie fie asupra identității obiectului.
Nu se regăsesc în speță însă argumente care să ducă la concluzia că reclamanta a avut convingerea că semnează alte înscrisuri decât cele arătate, pledoaria sa vizând necunoașterea consecintelor semnării actelor.
In ceea ce priveste motivele de anulare referitoare la dol, se retine faptul că acesta este un viciu de consimțământ care presupune folosirea unor mijloace viclene pentru a determina o persoană să încheie un act.
Aceasta ar fi presupus că reclamanta să dovedească că, fie personalul bancar, fie alte persoane implicate în obtinerea creditului de către fam., să apeleze la manopere dolosive pentru aod etermina să semneze biletele la ordin contestate.
Potrivit art. 1169. civil, cel care face o afirmatie în fața judecății trebuie să o dovedească.
Faptul ca i s-au dat asigurări că nu există riscuri urmare a semnării celor două înscrisuri pe de-o parte nu a fost probat, iar pe de altă parte, nu poate fi avut în vedere ca motiv de viciere a consimțământului.
Orice persoană cu minime cunostinte juridice si suficient de diligentă, trebuia să aibă reprezentarea faptului că un contract de credit este aleatoriu, că există riscuri, inclusiv de neplată din partea titularului, motiv pentru care se si recuge la garantii suplimentare, că acest contract dă nastere obligatiei de restituire a sumelor, cu toate accesoriile si spezele.
Renuntarea la beneficiul de discutiune este consacrat în art. 42. Comercial, astfel încât, revenind la obligatia de cunoastere legii, reclamanta nu se poate prevala de propria ignoranță în materie.
Atat reclamanta cât si martora, audiată în cauză, au arătat că nu li s-a interzis să citească actele pe care le-au semnat.
Analizând continutul contractului de cautiune semnat de reclamantă, se poate lesne observa că sunt mentionate în mod expres următoarele: -, mă angajez să plătesc în solidar si să garantez cu întreaga mea avere mobiliară si imobiliară în cazul în care acesta nu isi achită datoria plus cheltuielile de urmărire și dobânzile restante.
-, în caz de neplată la scadență sunt de acord. să pornească actiunea de urmărire asupra bunurilor mele mobile si imobile,
-,. renunt la beneficiul de diviziune si discutiune.
In privinta motivelor de nevalabilitate constând în faptul că biletele la ordin erau necompletate, potrivit art. 106 rap. la art. 12 din Legea nr. 58/1934, aceste titluri de credit pot fi emise în alb, singura mentiune obligatorie fiind cea a semnăturii emitentului.
Este asadar pe deplin posibil si legal ca înscrisurile contestate de către reclamantă să fi avut rubrici necompletate ( albe ), singura conditie de valabilitate, sub acest aspect, vizând existenta semnăturii împrumutatului.
Reclamanta nu a făcut însă dovada faptului că această semnatură lipsea, mai mult, martora a arătat în mod expres faptul că înscrisurile prezentate de bancă spre semnare erau completate.
In ceea ce priveste existenta unor posibile semnaturi în fals aplicate pe cele două bilete la ordin, o astfel de împrejurare nu prezintă relevanță în cauză deoarece reclamanta a recunoscut în mod expres faptul că ea a semnat cele doua titluri.
Chiar dacă s-ar retine o astfel de faptă cu privire la ceilalti avalisti (persoanele care au făcut de altfel si plângere penală) nevalabitatea ar avea consecinte doar în privinta lor, ca un efect al principiului salvgardării efectelor actului juridic.
De altfel, în materia nulităților, regula este nulitatea partială, cu consecința mentinerii clauzelor nealterate, tocmai pentru a asigura premisele securitatii circuitului civil.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că actiunea precizată a reclamantei este neîtemeiată și a respins-
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274. tribunalul a bligat-o pe reclamantă la plata, în favoarea pârâtei, a sumei de 1.071 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - recalificat apel - reclamanta, solicitând admiterea lui, schimbarea în totul a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii sale privind constatarea nulității absolute a biletelor la ordin semnate de ea în calitate de girant sau anularea acestora fie pentru vicii de consimțământ fie pentru vicii de formă.
Dezvoltându-și motivele de apel, reclamanta a reluat, în esență, susținerile sale inițiale în sensul că pârâta a procedat cu rea-credință la încheierea contractului și nu i-a explicat ce consecințe pot decurge din calitatea ei de girant, nu i se poate imputa necunoașterea legii, deoarece unii termeni din contract necesită pentru înțelegerii cunoștințe aprofundate în drept, iar de credit ar trebui să se îndrepte pentru recuperarea creanței contra titularilor de credit, care în prezent sunt în C și lucrează, putând să-și plătească datoria.
Apelul declarat în cauză este tardiv.
Potrivit dispozițiile art. 284 alin. 1.pr.civ. "Termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."
Totodată, prev. art. 101 din același cod arată că "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul".
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sentința pronunțată în cauză a fost comunicată reclamantei la data de 19 mai 2008 (dovada de la 82, dosar fond), pe când apelul a fost înregistrat la Tribunalul Comercial Cluj abia la data de 5 iunie 2008 ( 2) deși termenul calculat pe cele 15 zile libere a expirat la data de 4 iunie 2008.
De altfel, chiar reclamanta a arătat în concluziile orale că asupra acestui fapt s-a consultat cu un jurist care a sfătuit-o în privința termenului de introducere a căii de atac. Trebuie precizat că termenul este același și pentru calea de atac a recursului ca și pentru cea a apelului.
La rândul său, intimata a invocat și ea tardivitatea formulării căii de atac în întâmpinarea depusă la dosar și susținută de reprezentantul său.
Așadar, față de dispozițiile legale mai sus expuse, prezentul apel urmează a fi respins ca tardiv, cu consecința păstrării în întregime a sentinței atacate.
Văzând cererea intimatei în privința cheltuielilor de judecată din apel, dispozițiile art. 274.pr.civ. împuternicirea avocațială ( 11), copia chitanței și a facturii de plată a onorariului, apelanta urmează a fi obligată la plata sumei de 800 lei cu acest titlu, ea fiind partea căzută în pretenții în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv apelul declarat de reclamanta,. în C-N,-,. 55, jud. C, împotriva sentinței comerciale nr. 614 din 19 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei DE CREDIT "N", cu sediul în C-N,-, jud. C, suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red.Gh.
Dact./4 ex./18.09.2008.
Jud. fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
