Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.152
Ședința Publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de apel, formulată de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ" SA, împotriva sentinței comerciale nr.9472 din 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - INTERNAȚIONAL SRL și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.03.2009, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.03.2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 9472/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost respins ca neîntemeiat primul capăt de cerere din acțiunea astfel cum a fost precizată, acțiune formulată de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ RMÂNĂ în contradictoriu cu pârâții INTERNAȚIONAL RL. și având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. A fost respins cel de-al doilea capăt de cerere ca prematur. A fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea formulată de pârâta Internațional privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată la data de 26.03.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B - Secția civilă, reclamanta Compania Națională " Română" a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Internațional și, să se constate, în condițiile art. 948 pct. 4 coroborat cu art. 966.civ. nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr. 3501/07.11.2006 încheiat de pârâta C: Internațional, în calitate de vânzător, și pârâtul, în calitate de cumpărător, având ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-,.3,. B,.8,. 36, sector 4, și, în subsidiar, să se dispună obligarea pârâtei Internațional la plata către reclamantă a sumei reprezentând valoarea de circulație a apartamentului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, cu titlu de daune interese pentru nerespectarea contractului cadru nr. 75/10/07.04.1997 încheiat între părți, precum și la obligarea pârâților la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată. Cererea a fost motivată în sensul că între Română și Internațional a fost perfectat contractul cadru nr. 75/10/07.04.1997, având ca obiect transmiterea de către societatea pârâtă a dreptului de proprietate asupra unui număr de 72 de apartamente situate în B,--5, sector 4, precum și a cotei indivize din dreptul de proprietate asupra terenului aferent către participanții câștigători la jocurile de noroc organizate de către Română, care, conform regulamentului de joc, beneficiau de aceste apartamente ca premii. S-a arătat că, prin acest contract, pârâta Internațional se obliga să transfere dreptul de proprietate către participanții câștigători, iar reclamanta se obliga să achite contravaloarea apartamentelor în numele participanților câștigători. Deși a executat întocmai obligația asumată, achitând integral sau în avans contravaloarea apartamentelor, pârâta a încălcat dispozițiile contractului prin aceea că, în loc să transfere dreptul de proprietate asupra apartamentelor către participanții câștigători, a vândut apartamentul situat în B, B-dul -. Șincai nr. 9,. 3,.B,.8..36, sector 4, către pârâtul care nu este câștigător la jocurile organizate de companie. Reclamanta a susținut că, fiind vorba despre un contract în folosul unei terțe persoane, drepturile stipulate se direct în persoana terțului beneficiar, respectiv dreptul de proprietate se constituie direct în patrimoniul participanților câștigători. Reclamanta a precizat că acest contract este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită în condițiile art. 948 pct. 4 coroborat cu art. 966.civ. întrucât reclamanta, cu rea-credință, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu pârâtul, cunoscând că nu este proprietara imobilului înstrăinat, fiind în ipoteza vânzării lucrului altuia, contractul a cărui desființare se cere fiind încheiat de vânzător în frauda drepturilor proprietarului. În subsidiar, reclamanta a arătat că solicită obligarea societății pârâte la plata sumei reprezentând valoarea de circulație a apartamentului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare menționat, cu titlu de daune interese pentru nerespectarea contractului cadru nr. 75/10/07.04.1997 încheiat între părți.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește cererea având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între acestea și Internațional, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâta Internațional a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei obiectului cererii și excepția netimbrării pentru capătul subsidiar de cerere. Pe fondul cauzei, a arătat că avea la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, calitatea de proprietar, fiind și de bună credință, notificând reclamantei intenția de a vinde mai multe dintre apartamentele care au făcut obiectul contractului.
Cu privire la capătul subsidiar, reclamanta a precizat acțiunea în sensul că, în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, înțelege să solicite obligarea societății pârâte la plata sumei de 57.400 lei cu titlu de daune interese.
La termenul de judecată din data de 21.06.2007, societatea pârâtă a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, arătând că, în urma încheierii contractului dintre reclamantă și pârâtă, vânzarea-cumpărarea apartamentelor este o operațiune de interpunere în circulație a acestor bunuri, ceea ce reprezintă fapte de comerț.
Prin sentința civiă nr. 4621/06.09.2007, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Prin încheierea de ședință din 05.12.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a dispus înaintarea cauzei în vederea soluționării de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială raportat la caracterul comercial al litigiului.
S-a mai arătat că, la data de 11.04.2008, reclamanta a precizat capătul subsidiar al cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei Internațional la plata sumei de 120.000 Euro, respectiv 440.964 lei reprezentând valoarea de circulație.
La termenul din data de 11.04.2008, pârâta Internațional a învederat că nu mai susține excepția lipsei de obiect, constatând legal achitate taxa de timbru și timbrul judiciar.
La termenul din data de 13.06.2008 a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtul și a admis excepția prematurității celui de-al doilea capăt de cerere.
Din analiza probelor administrate în cauză, cu privire la primul capăt de cerere, instanța a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de sub nr. 3501/07.11.2006, pârâta Internațional, în calitate de vânzătoare, a transmis către pârâtul, în calitate de cumpărător, dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 36 situat în B, B-dul -. -, nr. 9,.3,. B,.8, sector 4, pentru prețul de 145,718,95 lei, echivalentul a 41.500 Euro.
S-a mai arătat că la data de 07.04.1997, între pârâta Internațional și reclamanta A Națională s-a încheiat un contract cadru sub nr. 75/10/07.04.1997, având ca obiect transmiterea către participanții câștigători a proprietății asupra apartamentelor situate în--5(tronson 1 și 2 ). Prin această convenție s-a stabilit că proprietarul va transmite, conform actelor adiționale ce se vor încheia ulterior, proprietatea asupra apartamentelor numerotate cu nr. 1-72 situate în Blocul - nr. 3-5, conform planurilor din anexa 1, care face parte integrantă din contract, precum și cota indiviză din dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferente către participanții câștigători desemnați de Națională, în calitate de "reprezentant comercial al participanților". Acesta din urmă avea obligația de a achita proprietarului în numele participanților câștigători prețul stabilit pe baza actelor adiționale care se vor încheia ulterior.
Prin acest contract, părțile au stabilit și modalitatea de transfer a proprietății, stipulându-se obligația proprietarului ( Internațional ) de a transmite proprietatea asupra apartamentelor care fac obiectul contractului-cadru participanților câștigători desemnați de către "reprezentantul comercial al participanților" la solicitarea acestuia, în termen de 15 zile de la data prezentării participantului câștigător.
Din interpretarea acestor prevederi contractuale, s-a reținut că transferul dreptului de proprietate avea loc în termen de 15 zile de la data prezentării participantului câștigător desemnat de reclamantă și la solicitarea acesteia.
Prina instanță a arătat că nu s-a făcut dovada de către reclamantă că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare criticat ar fi fost desemnat un câștigător și că acest fapt ar fi fost comunicat societății pârâte, precum și că nu există nici o probă din care să rezulte transferul dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu anterior perfectării convenției dintre cei doi pârâți.
S-a apreciat că, în materia contractului de vânzare-cumpărare, întrucât actul este translativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului supus înstrăinării, în ipoteza contrară el neputând transmite acest drept. Dar, la momentul încheierii contractului nr. 3501/07.11.2006, pârâta avea calitatea de proprietar, întrucât nu operase transferul dreptului de proprietate.
Totodată, prima instanță a considerat că din probe rezultă buna credință a cumpărătorului care nu a avut cunoștință de existența convenției-cadru nr. 75/1997. Astfel, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare rezultă că Internațional a dobândit imobilul în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1214/26.03.1997 de la, care la rândul ei l-a dobândit în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 10 nr. 0231, lucrările fiind continuate în baza autorizației de construire nr. 6/S/01.07.1997. La momentul încheierii actului a fost prezentat cumpărătorului un extras de carte funciară, dar și titlul de proprietate al vânzătorului, astfel cum rezultă din conținutul convenției și răspunsurile părților la interogatoriu.
Instanța a apreciat că, chiar dacă imobilul nu ar fi aparținut vânzătorului, cumpărătorul fiind în eroare cu privire la calitatea de proprietar, nu se poate reține teza nulității absolute, vânzarea fiind anulabilă pentru viciul de consimțământ al erorii asupra calității esențiale a vânzătorului, nulitate care poate fi invocată numai de către cumpărător și succesorii lui.(art. 954 alin. 2.pr.civ.) Numai în ipoteza în care ambele părți contractante ar fi încheiat contractul având reprezentarea faptului că lucrul vândut este în proprietatea altei persoane, sancțiunea este cea a nulității absolute pentru cauză ilicită, conform art. 948 și art. 966.civ.
De asemenea, s-a reținut că încălcarea obligației de transmitere a dreptului de proprietate asumat de societatea pârâtă nu este sancționată cu nulitatea absolută, ci conferă reclamantei dreptul de a solicita rezoluțiunea contractului cu daune interese, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1020-1021.civ.
Față de aceste considerente, instanța a respins primul capăt de cerere.
C de-al doilea capăt de cerere a fost respins de către instanță ca prematur formulat, având în vedere faptul că la termenul din data de 13.06.2008 instanța a admis, față de dispozițiile art. 7201.pr.civ. excepția prematurității.
În temeiul art. 274.pr.civ. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată. Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, nefăcându-se dovada efectuării acestora. Potrivit art. 274.pr.civ. constatând culpa procesuală a reclamantei, aceasta din urmă a fost obligată la plata către pârâtul a sumei de 6000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu de avocat, conform ordinului de plată nr. 1/16.05.2007.
Împotriva sentinței comerciale nr. 9472/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal apelanta Compania Națională Română.
Aceasta a criticat-o ca netemeinică și nelegală, invocând următoarele motive de apel redate în esență:
- contrar prevederilor contractului existent între cele două părți și care are natura juridică a unui contract în folosul unei terțe persoane, respectiv o stipulație pentru altul, beneficiari fiind câștigătorii jocurilor de noroc, intimata a refuzat să-și îndeplinească obligațiile contractuale, în condițiile în care apelanta le-a îndeplinit pe ale ei. Intimata avea obligația de a transfera dreptul de proprietate asupra apartamentelor în cauză exclusiv către participanții câștigători, drepturile acestora născându-se direct și nemijlocit în patrimoniul lor. Astfel, intimata a încheiat contract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 36 situat în B, Bd. -. -, nr. 9.3,. 3,.8, sector 4, cu intimatul, care a plătit un preț derizoriu, mult sub prețul pieței la data încheierii tranzacției - 07.11.2006.
- la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare intimata avea doar calitatea de detentor precar ținut de obligația de a constitui, potrivit contractului existent între părți, dreptul de proprietate direct în patrimoniul participanților la jocurile organizate de Compania Națională Română și desemnați câștigători de către aceasta. Pârâtul nu face parte din această categorie de persoane, ceea ce înseamnă că intimata a încălcat în mod flagrant și cu intenție frauduloasă obligațiile contractuale.
- Greșit a apreciat prima instanță că intimatul, în calitate de cumpărător al apartamentului în cauză, a fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Recunoașterea acestuia că "existau probleme cu apartamentul în sensul că avea cunoștință de un anumit litigiu", iar, pe de altă parte, faptul că apartamentul se afla în așa-zisul "bloc al ", precum și existența la intrarea blocului a inscripției referitoare la destinația blocului întăresc ideea relei credințe a intimatului în momentul achiziționării imobilului.
Față de cele susținute, apelanta a invocat cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare, potrivit art. 948 pct. 4.civ. ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestuia.
Cu privire la încheierea din data de 13.06.2008 prin care tribunalul a admis excepția prematurității capătului 2 al cererii de chemare în judecată, s-a susținut de către apelantă că greșit a fost admisă excepția, neținându-se seama de faptul că acțiunea principală vizează constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, iar plata sumei reprezentând valoarea de circulație a imobilului reprezintă o acțiune subsidiară, neexistând un text de lege care să oblige la efectuarea invitației la conciliere în acest sens.
Prin întâmpinare, pârâta Internațional a invocat excepțiile inadmisibilității și tardivității apelului declarat împotriva încheierii din data de 13.06.2008. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității prezentului apel declarat împotriva sentinței comerciale nr. 9472/19.09.2008, cu motivarea că în fața instanței de apel se invocă alte motive decât cele invocate la prima instanță. Astfel, motivele de apel referitoare la prețul derizoriu și reaua credință a cumpărătorului persoană fizică sunt motive noi care nu au fost susținute și analizate la prima instanță.
Ulterior, prin cererea formulată la data de 09.02.2009, apelanta a renunțat la judecarea apelului cu privire la capătul de cerere referitor la pretenții comerciale.
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, potrivit art. 295 alin. 1.pr.civ. se constată că nu este fondat.
În primul rând, cu privire la excepțiile inadmisibilității și tardivității apelului declarat împotriva încheierii din data de 13.06.2008, potrivit art. 282 alin. 2.pr.civ. "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății".
Din interpretarea acestui text de lege reiese că prin cererea de apel formulată împotriva hotărârii prin care a fost soluționat fondul cauzei, pot fi atacate și încheierile premergătoare și care nu au cale de atac separată.
Se deduce că, în acest caz, termenul de apel formulat împotriva încheierii premergătoare se calculează tot de la comunicarea hotărârii privind fondul cauzei.
În cauză, se constată că excepțiile inadmisibilității și a tardivității apelului declarat împotriva încheierii din data de 13.06. 2008 nu sunt întemeiate. Fiind vorba despre o încheiere premergătoare, poate fi atacată numai odată cu formularea căii de atac împotriva hotărârii de fond, iar termenul de apel în acest caz curge ca și în situația apelului declarat împotriva hotărârii de fond, în speță calea de atac fiind promovată în termen legal.
Nici excepția inadmisibilității apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 9472/19.09.2008 nu este întemeiată. Prețul derizoriu al apartamentului în cauză a fost invocat de apelantă pentru dovedirea relei credințe a intimatului, în calitate de cumpărător al acestuia, și nu ca un motiv distinct de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare în cauză. Totodată, reaua-credință a intimatului a fost susținută de apelanta-reclamantă și analizată și de către prima instanță în cadrul hotărârii atacate. Ca urmare, sunt respectate dispozițiile art. 292 alin. 1.pr.civ. în sensul că prin cererea de apel nu se invocă alte motive decât cele invocate și avute în vedere la pronunțarea cauzei în primă instanță.
Cu privire la natura juridică a contractului cadru nr. 75/10/07.04.1997, se constată că. într-adevăr, acesta reprezintă o stipulație pentru altul, încheiată între Regia Autonomă Națională, în calitate de stipulant, denumită în contract "reprezentant comercial al participanților" și Internațional, în calitate de promitent, denumită în contract "proprietar", terții beneficiari, respectiv persoanele în folosul cărora s-a stipulat, nefiind specificate la data încheierii contractului și urmând a fi identificate ulterior prin dobândirea de către acestea a calității de câștigători la jocurile de noroc organizate de Națională.
Obligația pe care și-a asumat-o intimata-pârâtă Internațional prin acest contract constă în transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentelor indicate în contract și construite de aceasta pe terenul proprietatea ei, precum și asupra terenului aferent, către participanții câștigători desemnați de către apelanta-reclamantă, conform actelor adiționale ce se vor încheia ulterior.
Apelanta-reclamantă și-a asumat obligația a de achita prețul apartamentelor potrivit actelor adiționale ce se vor încheia pentru fiecare tronson de bloc în parte.
Părțile au prevăzut în contract și clauză penală pentru nerespectarea obligațiilor contractuale asumate, adică plata de penalități de întârziere fie pentru neîntocmirea în termen a actelor și formalităților pentru transmiterea și transcrierea dreptului de proprietate asupra apartamentelor și terenului aferent pentru fiecare persoană fizică desemnată de stipulant, fie pentru întârzierea în efectuarea plăților conform termenelor stabilite prin act adițional.
Prin actele adiționale nr. 1-3 la contract s-a stabilit prețul și modalitatea de plată a acestuia pentru fiecare tronson în parte. S-a menționat că plățile sunt condiționate de ipotecarea în prealabil de către proprietar a structurii și terenului aferent tronsoanelor de bloc. Au fost emise facturi și s-a achitat prețul cu ordine de plată.
Dar nu s-a făcut dovada instituirii dreptului de ipotecă în favoarea apelantei, potrivit prevederilor contractuale, prin încheierea contractelor de ipotecă în forma prevăzută de art. 1772.civ. respectiv în formă autentică.
Nu poate fi reținută susținerea apelantei referitoare la calitatea de detentor precar a intimatei Așa cum se menționează și în contractul cadru, intimata are calitatea de proprietar al apartamentelor, deoarece sunt construite de aceasta pe terenul proprietatea ei, dreptul de proprietate cu privire la apartamente fiind înscris și în Cartea Funciară. Cu privire la apartamentul în speță, prin încheierea nr. 14733/28.07.2006, a fost întabulat în Cartea funciară dreptul de proprietate asupra lui în favoarea Internațional
Contractul cadru nr. 75/10/07.04.1997 reprezintă un contract în folosul unei terțe persoane, o stipulație pentru altul, obligația pe care și-a asumat-o intimata Internațional fiind o promisiune de vânzare a apartamentelor către terții beneficiari desemnați de apelantă. Dreptul la respectarea promisiunii de vânzare asumată de către intimata Internațional se naște direct în patrimoniul terților beneficiari, iar nu dreptul de proprietate, care presupune încheierea unui act translativ de proprietate.
Din cele arătate, reiese că în mod întemeiat a reținut prima instanță că intimata Internațional avea calitatea de proprietar al apartamentului în cauză la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu intimatul-pârât. Această vânzare nu reprezintă o vânzare a "lucrului altuia", pentru a avea relevanță juridică buna sau reaua credință a cumpărătorului apartamentului sub aspectul cererii de anulare a contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată nu se poate reține cauza ilicită a încheierii contractului nr.3501/07.11.2006, deoarece prin acesta nu s-a încălcat vreo dispoziție legală imperativă și nu s-a urmărit fraudarea legii. Prin încheierea acestui contract este posibil ca intimata-pârâtă să fie pusă în situația de a nu-și respecta obligațiile asumate prin contractul cadru încheiat cu apelanta, respectiv de a nu-și respecta promisiunea de a transmite câștigătorului desemnat de Compania Națională Română dreptul de proprietate asupra apartamentului în cauză, fiind pasibilă de antrenarea răspunderii contractuale a acesteia.
Față de aceste considerente, se apreciază că apelul nu este fondat, motiv pentru care, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins.
Având în vedere că, prin cererea formulată la data de 09.02.2009, apelanta a arătat că renunță la judecarea apelului cu privire la capătul de cerere referitor la pretenții comerciale, în temeiul art. 246.pr.civ. se va lua act de renunțarea apelantei la judecarea motivului de apel referitor la acest capăt de cerere, respectiv a motivului de apel care vizează soluționarea prin încheierea din data de 13.06.2008 a excepției prematurității cererii de despăgubiri.
În baza art. 298 coroborat cu art. 274.pr.civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatului suma de 7050,21 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile tardivității și inadmisibilității apelului declarat împotriva încheierii de ședință pronunțate la data de 13.06.2008.
Respinge excepția inadmisibilității apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr. 9472/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ" SA, împotriva sentinței comerciale nr. 9472 din 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - INTERNAȚIONAL SRL și.
Ia act de renunțarea apelantei la judecarea motivului de apel referitor la capătul subsidiar de cerere privind pretenții comerciale.
Obligă pe apelantă să plătească intimatului suma de 7050,21 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red./2 ex/29.04.2009
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Cristina Scheaua
