Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 152
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică,cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 178 din data de 10 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții Comuna - prin primar, cu sediul în com., nr. 650, jud. P, SC SRL, cu sediul în com., Complex - Ferma nr. 5, jud. P și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară P, cu sediul în P,- jud.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 17.493,26 + 6 lei, potrivit chitanței nr. -/8.10.2009 și nr.773/23.11.2009 și timbru judiciar de 9,5 lei, acestea fiind anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică P, reprezentată de consilier juridic cu delegația nr. 10104/8.10.2009 depusă la fila 10, intimații-pârâți Comuna - prin primar, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, cu împuternicirea avocațială nr. 198 depusă la fila 11 și SC SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, cu împuternicirea avocațială nr. 7 depusă la fila 13, lipsind intimatul-pârât Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că prin serviciul registratură intimata-pârâtă Comuna a depus întâmpinare, după care,
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică P, reprezentată de consilier juridic, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Cu cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru achitată.
Acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe dispozițiile nr.HG 1657/2007, prin care o suprafață de teren de 7,23 ha a fost trecută în domeniul public al comunei. Această suprafață de teren este însă cuprinsă în amenajamentul Direcției Silvice P și reprezintă baza titlului de proprietate publică a statului.
Nota de fundamentare care a stat la baza emiterii acestei hotărâri de guvern a menționat faptul că Primăria a solicitat Ap. să aprobe transferul cazărmii 8282 pentru amenajarea unei unități de îngrijire și ocrotire a persoanelor cu nevoi speciale precum și a unei tabere școlare.
Ulterior însă, terenul a fost trecut din domeniul public în domeniul privat al comunei și apoi vândut pe piața liberă.
Terenul în discuție cuprindea și suprafețe acoperite cu vegetație, făcea parte din domeniul public, astfel că el nu putea fi vândut, contractul de vânzare fiind și din acest motiv nul.
Nulitatea contractului de vânzare-cumpărare rezidă și din nerespectarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 46/2008, coroborate cu cele ale art. 52 din Legea nr. 26/1996.
Aceste dispoziții, cuprinse de legi organice, menționează în sarcina vânzătorului obligația de a respecta dreptul de preempțiune al statului la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia.
În mod greșit instanța de fond a reținut că doar vechiul Cod silvic prevedea dreptul de preempțiune și doar pentru terenurile din proprietatea publică a statului. Consecința nerespectării acestei obligații o constituie nulitatea absolută a convenției de vânzare, acest fapt fiind confirmat și de dispozițiile Legii nr. 46/2008.
Statul are drept de preemțiune la cumpărarea de terenuri forestiere, indiferent de forma lor de proprietate, publică sau privată; de altfel, nu trebuie ignorat faptul că un teren acoperit de pădure nu se putea afla decât în domeniul public al statului, Primăria în mod greșit dispunând trecerea terenului în litigiu în domeniul privat.
Intimata-pârâtă Comuna - prin primar, reprezentată de avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a susținut că actul de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu ar fi afectat de o cauză ilicită; s-au invocat, totodată, prevederile Legii nr. 46/2008, care nu erau în vigoare la data încheierii contractului - în anul 2007.
Atât prevederile Legii nr. 46/2008 cât și cele ale Legii nr. 26/1996 se referă la enclave din domeniul public, iar reclamanta ignoră faptul că la momentul vânzării terenul se afla în domeniul privat al Comunei.
S-a susținut, totodată, că trecerea terenului în domeniul privat s-a realizat în mod ilicit, însă instanța nu a fost investită cu acest aspect; reclamanta ar fi avut posibilitatea să atace HCL prin care s-a realizat această trecere în domeniul privat, nu au făcut-o, iar în prezent actul de vânzare-cumpărare a fost intabulat fără să se formuleze alte contestații.
Tot în mod greșit s-a susținut și că nu poate exista pădure în proprietatea privată a statului. Acțiunea reclamantei este o acțiune lipsită de interes, aceasta nemanifestându-și nici un moment intenția de cumpăra terenul în litigiu.
Intimata-pârâtă SC SRL, reprezentată de avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată. Apelanta-reclamantă a invocat nerespectarea pretinsului drept de preempțiune al statului, însă acest drept ar fi fost nerespectat dacă s-ar fi înstrăinat un fond forestier din proprietatea publică a statului. Terenul se afla în domeniul privat al comunei, iar potrivit reglementărilor în materie, începând cu data de 22.07.2005 terenurile cu vegetație forestieră s-au putut vinde liber, fără respectarea vreunui drept de preempțiune.
Art. 45 din Legea nr. 46/2008 invocat de apelantă produce efecte de la intrarea în vigoare a legii și nu poate guverna și încheierea contractului din anul 2007. Începând cu filele 61-63 dosar fond se află depusă ampla corespondență purtată cu Camera Notarilor care atestă practica în materia vânzărilor cu sau fără drept de preempțiune.
Nu sunt întemeiate nici motivele 2 și 3 de apel, deoarece nici nr.HG 1657/2007 și nici HCL prin care terenul a fost trecut în domeniul privat al comunei nu au fost contestate, ele au intrat în circuitul juridic, au produs efecte.
Contractul de vânzare-cumpărare a fost perfectat în considerarea valabilității actelor de transfer anterior menționate, a fost plătit un preț corect, un preț foarte mare de aproximativ 13 miliarde lei vechi.
Nu trebuie ignorat nici faptul că procesul-verbal al licitației publice în urma căreia s-a încheiat contractul de vânzare și nici încheierile de carte funciară ulterioare nu au fost niciodată contestate.
Având cuvântul în replică, consilier juridic, precizează că actul de vânzare-cumpărare s-a realizat sub imperiul Legii nr. 26/1996, iar dispozițiile Legii nr. 46/2008 au fost invocate doar pentru a întări și pentru a explica vechea reglementare. Se dă citire art. 45 din Legea nr. 46/2008: " (1) Administratorul pădurilor proprietate publică a statului ia măsuri de lichidare a enclavelor și de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi și/sau cumpărări de terenuri în numele statului, pe bază de acte autentice.
(2) Terenurile care fac obiectul schimbului dobândesc situația juridică și destinația terenurilor pe care le schimbă.
(3) Metodologia de achiziționare prin cumpărare, schimb sau donație de către stat, prin Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și ceilalți administratori ai terenurilor ce pot fi incluse în fondul forestier proprietate publică a statului, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.
(4) La realizarea schimbului se are în vedere echivalența valorică a terenurilor, evaluarea acestora făcându-se pe baza metodologiei prevăzute la art. 43.
(5) Statul are drept de preempțiune la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la preț și în condiții egale."
Așadar, proprietarul vânzător avea obligația să înștiințeze titularul dreptului de preempțiune, nerespectarea regimul juridic al terenurilor cu vegetație forestieră atrăgând nulitatea actelor de înstrăinare.
Chiar dacă societatea cumpărătoare a realizat o vastă corespondență pentru cumpărarea terenului, acesta era în proprietatea publică a statului; deși s-au invocat și aspecte de nelegalitate a HCL prin care terenul a fost trecut în domeniul privat al comunei, acțiunea de față vizează nelegalitatea contractului de vânzare-cumpărare, nelegalitate ce izvorăște din nerespectarea dispozițiilor legale în materie.
În completare, avocat arată că apelanta își întemeiază acțiunea pe dispoziții care prevăd interdicția de vânzare a terenurilor proprietate publică a statului, ignorând faptul că la momentul vânzării terenul era în domeniul privat al comunei. În fața instanței de fond s-a susținut că reclamanta nu a avut cunoștință despre HCL de trecere în domeniul privat al comunei și de nr.HG 1657/2007, iar acum se pretinde că ele au fost cunoscute și s-au făcut demersuri pentru împiedicarea efectelor. Aceste acte normative nu au fost atacate de nicio
persoană interesată, nici chiar de Instituția Prefectului județului P, autoritatea investită cu verificarea legalității actelor administrative, în aceeași situație regăsindu-se și procesul-verbal de licitație, care nu a fost contestat și a produs efecte juridice.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Pac hemat în judecată pe pârâtele Comuna și SC SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.3654/20.09.2007 autentificat sub nr. 3654/2007 de BNP și și anularea tuturor actelor subsecvente vânzării, respectiv încheierea P privind intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei SC SRL.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin nr.HG1657/2005 s-a transmis în domeniul public al comunei o suprafață de teren de 7,23 ha, suprafață de teren aflată în evidențele Ocolului Silvic P - Direcția Silvică In nota de fundamentare a acestei hotărâri de guvern se arată faptul că Primăria comunei a solicitat Ministerului Apărării Naționale să aprobe transferul cazărmii 828, pentru amenajarea unei unități de îngrijire și ocrotire a persoanelor cu nevoi speciale precum și a unei tabere școlare, în conformitate cu proiectele cuprinse în Programul de dezvoltare economico-socială a comunei.
Urmare intrării în vigoare a nr.HG1657/2005, Consiliul Local al comunei a hotărât, potrivit nr.22/27.04.2006, trecerea suprafeței de teren și a construcțiilor aflate pe acest teren din domeniul privat al comunei, încălcându-se normele legale prevăzute de OG 96/1998 precum și cele prevăzute de Legea 26/1996 - Codul silvic.
S-a învederat instanței că suprafețele de teren ce au făcut obiectul nr.HG 1657/2005 erau și sunt cuprinse în amenajamentul silvic al OD P, iar potrivit art.16 din Legea 26/1996 " modul de gospodărire a fondului forestier proprietate publică se reglementează prin amenajamentele silvice. Acestea constituie bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate a statului și stabilesc, în raport de obiectivele ecologice și social-economice, țelurile de gospodărire și măsurile necesare pentru realizarea lor".
Prin acțiunea inițială a Consiliului Local al comunei s-au încălcat pe de o parte norme de reglementare specială, cele cuprinse în normele silvice - Legea nr.26/1996, nr.OG 96/1998, iar pe de altă parte s-a încălcat legea fundamentală a României - Constituția, care specifică într-un mod lipsit de orice echivoc, prin dispozițiile art.136 alin.4 că "bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică".
Pârâta Comuna a acționat în continuare cu rea-credință și cu eludarea prevederilor legale a intabulat, prin Încheierea nr.11059/20.03.3007 a OCPI P, dreptul de proprietate în favoarea localității și dreptul de
administrare în favoarea Consiliului Local, a imobilului teren extravilan, cu suprafața de 9,862 ha cu destinație agricolă, depășindu-se cele arătate prin nr.HG1657/2005. Mai mult decât atât, în chiar schița anexă la Încheierea de intabulare, se specifică că suprafața de 93.351 mp. are categoria de folosință pădure, situație ce iarăși contravine chiar celor cuprinse în Contractul de vânzare-cumpărare dintre comuna și SC SRL.
A mai arătat reclamanta că solicitarea sa de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între comuna și SC SRL, se înscrie în dispozițiile art.52 din Legea nr. 26/1996. Proprietarul vânzător este obligat să înștiințeze, în scris, unitatea silvică teritorială în raza căreia se află terenul respectiv, în legătură cu intenția de înstrăinare. Unitatea silvică sesizată își va manifesta opțiunea în termen de 30 de zile, după care dreptul de preempțiune încetează. Vânzarea făcută cu încălcarea dispozițiilor de mai sus este nulă de drept,
Reclamanta a apreciat că obligația de a solicita unității silvice teritoriale în raza căreia se află imobilul teren ce se învecinează cu fondul forestier proprietate publică a statului nu a fost complinită de vânzătorul terenului, acțiune ce este sancționată de legea specială cu nulitatea absolută.
Pârâta comuna a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a solicitat chemarea în garanție a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară P - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P care a emis încheierea nr.11059/2007 în baza căreia comuna a putut înstrăina în mod legal suprafața de 9,862 ha. teren.
Pârâta SC SRL a formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că este un dobânditor de bună-credință cu titlu oneros, fiind apărată de principiul bunei credințe și stabilității circuitului civil.
A arătat pârâta că a dobândit terenul în discuție în baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare, întemeiat pe validitatea tuturor actelor translative anterioare, precum și pe cuprinsul înscrierii în Cartea Funciară care confirmă existența dreptului de proprietate în patrimoniul vânzătoarei dar și suprafața ce urma a fi înstrăinată, respectiv 98.620 Față de împrejurările mai sus prezentate rezultă cu certitudine că au fost respectate procedurile speciale, mai mult, trecerea imobilului din domeniul public în cel privat al comunei făcându-se potrivit dispozițiilor Legii 213/1998 fiind incidente disp.art.10, art.8 alin.2, art.5 alin.2 din această reglementare.
La termenul de judecată din data de 16.03.2009, pârâta comuna a renunțat la judecata cererii de chemare în garanție a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară P - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P RL, dar pentru opozabilitatea hotărârii s-a dispus de către instanță introducerea în cauză a acestei instituții, care a fost legal citată. La termenul de judecată din data de 13.05.2009, reclamanta a precizat în temeiul art.132 cod pr.civilă acțiunea inițială cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, susținând că solicită anularea încheierii nr.52192/2007 emisă de Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară P - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P, ca act subsecvent vânzării a cărei nulitate absolută o cere prin acțiunea formulată.
La același termen de judecată pârâta comuna prin primar a invocat excepțiile lipsei de interes a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale
active a acesteia, precum și excepția inadmisibilității acțiunii, apreciată atât de părți cât și de instanță ca o apărare de fond.
A susținut pârâta că reclamanta nu justifică un interes ocrotit juridicește pentru a cere constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, mai ales că prin aceasta nu este vătămată în drepturile sale. De asemenea, împrejurarea că acest interes lipsește atrage și lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Prin sentința nr. 178 din data de 10 iunie 2009 Tribunalul Prahova a respins excepțiile lipsei de interes și a calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâta Comuna, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică P în contradictoriu cu pârâții Comuna - prin primar și SC SRL, a obligat reclamanta să plătească pârâtei comuna suma de 9520 lei, cheltuieli de judecată, luându-se, totodată, act că pârâta SC SRL nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, referitor la excepțiile lipsei de interes și lipsei calității procesuale active a reclamantei, tribunalul le-a apreciat ca neîntemeiate, raportat la situația de fapt dedusă judecății prin acțiunea formulată și dispozițiile legale invocate - art.52 din Legea nr. 26/1996 coroborat cu art.45 din Legea nr. 46/2008 - prin care reclamanta a justificat un interes în exercitarea prezentei acțiuni și prin aceasta, calitate procesuală activă în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prin acțiunea reclamantei s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3654/2007 de Biroul Notarial Public și încheiat între pârâtele din prezenta cauză,pentru nerespectarea dreptului de preemțiune al statului, în domeniul forestier, invocându-se în acest sens disp.art.52 din Legea 26/1996 coroborat cu disp.art.45 din Legea 46/2008.
Prin urmare, este vorba de un drept patrimonial de natură legală, recunoscut statului în calitatea sa de titular al fondului forestier proprietate publică, parte a domeniului său public ceea ce-i conferă și caracterul de a fi incesibil, dar, în același timp și caracterul de a fi temporar (el urmând să se exercite în termen de 30 de zile). Potrivit art.52 al.1 din Legea 26/1996, statul prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are un drept de preemțiune la toate vânzările de bunăvoie sau silite la preț și în condiții egale pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică și terenurile limitrofe acestora, precum și pentru terenurile acoperite cu vegetație forestieră.
În noua reglementare a Codului Silvic, dreptul de preemțiune este statuat de art.45 alin.5 care stipulează că statul are drept de preemțiune la cumpărare de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la preț și în condiții egale. Această nouă reglementare (art.45) ar putea permite vânzătorului să aprecieze că nu are nici un fel de obligații în situația înstrăinării pădurilor circumstanțiate de acest text de lege și că procedura exercitării dreptului de preemțiune trebuie să pornească de la stat în calitate de preemtor către proprietarul pădurilor, deoarece folosește termenul de "cumpărare de păduri și nu de vânzare (cum era folosit de art.52 din Legea 26/1996).
În acest context legal, al reglementării dreptului de preemțiune al statului instanța a analizat situația de fapt dedusă judecății prin acțiunea formulată de reclamantă și a avut în vedere faptul că prin acțiunea formulată, reclamanta a criticat
actele premergătoare încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită, invocând reaua-credință a pârâtei comuna, în condițiile în care nu a fost sesizată cu privire la valabilitatea acestora.
Este incontestabil că prin nr.HG 1657/2005 s-a dispus transmiterea imobilului compus din teren în suprafață de 72.300 mp. și construcțiile situate pe acesta din domeniul public al statului și din administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al com. și în administrarea Consiliului Local. Ulterior, prin Hotărârea nr.22/2006 a Consiliului Local, imobilul este trecut în proprietatea privată a com. iar prin Hot.nr.8/2007 a Consiliului Local privind înscrierea în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat a unor suprafețe de teren, suprafața de 26.300 mp. teren, reprezentând diferența până la suprafața totală de 98.620 mp. a fost trecută în domeniul privat al localității. Mai mult, prin încheierea nr.11059/2007 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Paf ost intabulat dreptul de proprietate privată al com. asupra imobilului compus din suprafața de teren de 98.620 mp. și construcțiile pe acesta.
Toate actele menționate mai sus sunt criticate de reclamantă, care invocă reaua-credință a pârâtei com. în elaborarea acestora, însă ele sunt în vigoare și produc efecte juridice, valabilitatea acestora nefiind contestată de reclamantă prin nici una din căile procedurale prevăzute de legiuitor.
Ori, în baza acestor hotărâri, imobilul în litigiu se află în proprietatea privată a pârâtei comuna, situație în care nu mai poate fi pusă în discuție respectarea dreptului de preemțiune de către vânzător, în accepțiunea textelor de lege menționate mai sus.
De asemenea, sunt lipsite de relevanță juridică în cauză, susținerile reclamantei în sensul că pârâta com. nu putea să-și intabuleze o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în nr.HG 1657/2005, atâta vreme cât încheierea nr.11059/2007 a Biroului de Cadastru și Publicitate Imobiliară P continuă să producă efecte, știut fiind că înscrierea din Cartea Funciară se prezumă că exprimă adevărul.
În acest context legal și probator, ținând cont că imobilul în litigiu se afla la momentul vânzării în domeniul privat al comunei, precum și de actuala reglementare a Codului silvic tribunalul a apreciat că actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fără a fi nesocotit dreptul de preemțiune al statului.
Impotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Prahovaa declarat apel reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată.
Apelanta menționează că în nota de fundamentare care a stat la baza emiterii nr.HG 1657/2005 se prezintă faptul că Primăria comunei a solicitat Ministerului Apărării Naționale să aprobe transferul cazărmii 828, pentru amenajarea unei unități de îngrijire și ocrotire a persoanelor cu nevoi speciale precum și a unei tabere școlare în conformitate cu proiectele cuprinse în Programul de dezvoltare economico-socială a comunei.
Urmare a intrării în vigoare a nr.HG 1657/2005, Consiliul Local al comunei a hotărât, prin HCL nr. 22/27.04.2006, trecerea suprafeței de teren și a construcțiilor aflate pe acest teren din domeniul public în domeniul privat al comunei, încălcându-se normele legale prevăzute de nr.OG 96/1998 precum și cele prevăzute de Legea nr. 26/1996-Codul silvic.
Apelanta precizează că suprafețele de teren ce au făcut obiectul nr.HG 1657/2005 erau și sunt cuprinse în amenajamentul silvic al OS P, iar potrivit art. 16 din Legea nr. 26/1996 "modul de gospodărire a fondului forestier proprietate publică se reglementează prin amenajamente silvice. Acestea constituie bază a cadastrului forestier și a titlului de proprietate a statului și stabilesc, în raport cu obiectivele ecologice și social-economice, țelurile de gospodărire și măsurile necesare pentru realizarea lor".
Prin acțiunea inițiată de Consiliul Local al comunei s-au încălcat pe de o parte norme de reglementare specială, cele cuprinse în normele silvice - Legea nr. 26/1996, nr.OG 96/1998, iar pe de altă parte s-a încălcat Constituția României, art. 136 alin.4, potrivit căruia "bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică."
Învederează apelanta-reclamantă că pârâta comuna a acționat în continuare cu rea-credință și cu eludarea prevederilor legale, intabulându-și prin încheierea nr. 11059/20.03.2007 a P, dreptul de proprietate în favoarea localității și dreptul de administrare în favoarea Consiliului Local, a imobilului teren extravilan, cu suprafață de 9,8620 ha cu destinație agricolă, depășindu-se cele arătate prin nr.HG 1657/2005.
Mai mult decât atât, în chiar schița anexă la încheierea de intabulare, se specifică faptul că suprafața de 93.351 are categoria de folosință pădure, situație ce iarăși contravine chiar celor cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare dintre Comuna și SC SRL.
Mai arată apelanta-reclamantă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, deoarece a reținut și a dat eficiență susținerilor pârâtei Comuna, potrivit cărora, la data de 20.09.2007 terenul nu făcea parte din categoria terenurilor proprietate publică la care face referire textul de lege și din categoria terenurilor proprietate publică, precum și susținerilor în sensul că s-au administrat dovezi din care rezultă că imobilul în litigiu a fost un teren proprietate privată și nu publică, împrejurări ce nu-și au corespondent în textul de lege și temeiul juridic menționat.
Se învederează, totodată, că textul de lege, dispozițiile art. 52 din Legea nr. 26/1996-Codul silvic în vechea reglementare, în mod imperativ arată că "Statul, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, are drept de preempțiune la toate vânzările de bunăvoie sau silite, la preț și în condiții egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică și terenurile limitrofe acestuia, precum și pentru terenurile acoperite cu vegetație forestieră. Proprietarul vânzător este obligat să înștiințeze, în scris, unitatea silvică teritorială în raza căreia se află terenul respectiv, în legătură cu intenția de înstrăinare. Unitatea silvică sesizată își va manifesta opțiunea în termen de 30 de zile, după care dreptul de preempțiune încetează. Vânzarea făcută cu încălcarea dispozițiilor de mai sus este nulă de drept."
În mod greșit instanța de fond a apreciat că doar în situația în care terenul s-ar fi vândut s-ar fi aflat în domeniul public al comunei, ar fi existat obligația vânzătorului de a se adresa întâi statului, în scopul exprimării intenției de cumpărare, avându-se în vedere faptul că nu există o diferențiere legală cu referire la domeniul public sau privat al terenului, sau la categoria de folosință a acestuia.
Mai arată apelanta-reclamantă că terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare între Comuna și SC SRL, în suprafață de 7,23 ha, se află înscris în amenajamentul silvic, făcând parte din fondul forestier proprietate publică a statului. Sub acest aspect, se învederează că terenul are în continuare categoria de folosință-teren cu vegetație forestieră, pârâta SC SRL încercând de nenumărate ori să valorifice atributele dreptului de proprietate, dar încercând să afle de fiecare dată care ar fi punctul de vedere al P asupra intențiilor sale.
intereselor pârâtelor a dus în mod absolut la încălcarea legii, cu atât mai mult cu cât acestea au avut cunoștință despre demersurile P, prin care atenționa atât asupra nelegalității demersului de vânzare, cât și asupra nelegalității actelor administrative de trecere în domeniul privat a unei suprafețe ce le-a fost transferată prin hotărâre de guvern, cât și asupra faptului că pârâta Comuna nu a făcut dovada trecerii în domeniul privat a unei suprafețe pe care nu a deținut-o niciodată.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor din dosar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prima instanță a interpretat în mod legal și temeinic cauza dedusă judecății, afirmând că vânzătorul a respectat prevederile legale în ceea ce privește incidența dreptului de preempțiune. Trebuie specificat faptul că ceea ce este esențial în această situație rezidă în incidența dreptului de preempțiune numai în situația vânzării unui fond forestier aflat în proprietatea publică a statului.
Se poate observa că în cauză este vorba despre o fostă unitate militară dezafectată pe al cărei teren există și vegetație forestieră, dar și multe clădiri, teren ce a trecut din administrarea Ministerului Apărării Naționale în administrarea autorității publice locale.
În cauză este pusă în discuție perfectarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3654/20.09.2007, la BNP, după ce intimata-pârâtă, în calitate de cumpărătoare, a participat la o licitație publică în legătură cu acest imobil, teren și construcții, unde a fost declarată câștigătoare. Anterior desfășurării licitației publice, în mod legal, Consiliul Local al comunei a trecut respectivul imobil din proprietatea publică în cea privată a comunei.
Ținând seama de modificările legislative survenite în materia Codului silvic, respectiv Legea nr. 26/1996, începând cu data de 22.07.2005, terenurile cu vegetație forestieră s-au putut vinde liber, nici statul și nici alte persoane nemaibeneficiind de vreun drept de preempțiune.
Ceea ce este esențial rezidă în faptul la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat în prezenta cauză, pentru nerespectarea dreptului de preempțiune, erau în vigoare drepturile legale mai sus menționate. Este adevărat că ulterior, prin Legea nr. 46/2008, publicată în Of. nr. 238/27.03.2008, anexa VII, respectiv după încheierea contractului de
vânzare-cumpărare în cauză, a fost adoptat un nou Cod silvic care reintroduce dreptul de preempțiune al statului în baza art. 45.
Cheia de boltă a acestei construcții juridice în cauză, cu referire la situația de fapt este nr.HG 1657/14.12.2005, când s-a dispus transmiterea imobilului compus din teren în suprafață de 72.300 și construcțiile situate pe acesta din domeniul public al statului și din administrarea Ap.N, în domeniul public al comunei și în administrarea Consiliului Local.
Actul normativ guvernamental nu face referire la scopul acestui transfer de proprietate, deși apelanta susține contrariul, transferul proprietății nu s-a făcut de la Regia Națională a Pădurilor, ci de la Ministerul Apărării Naționale.
Ulterior, prin nr. 22/27.04.2006, respectivul imobil este trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a comunei, având o suprafață de teren de 72.300 și suprafața desfășurată construită de 1.649 - unitate militară dezafectată.
Prin Hot.nr. 8/31.01.2007 a Consiliului Local privind înscrierea în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul privat a unor suprafețe de teren, suprafața de 26.300 reprezentând diferența până la suprafața totală care fusese împrejmuită, respectiv 98.620, cât era suprafața reală găsită în măsurătoare, a fost trecută în domeniul privat al localității.
Se poate observa că trecerea imobilului din domeniul public în cel privat al comunei a făcută în baza dispozițiilor Legii nr. 213/1998. din adresa nr. 1658/15.02.2007, a Regiei Național a Pădurilor - Romsilva - Ocolul Silvic P, rezultă că apelanta a avut cunoștință despre situația juridică și modificările acesteia cu privire la terenul și fondul forestier în litigiu, dar nu a înțeles să întreprindă măsuri pentru revocarea sau anularea acestora, mai mult decât atât, nici nr.HG 1657/2005 nu a fost atacată dacă se aprecia că această transmitere de proprietate nu era posibilă.
Ulterior, prin hot. Nr. 23/27.04.2006 și 50/2007 ale Consiliul Local, s-a aprobat vânzarea celor 2 terenuri și a imobilelor construcții, oferta de vânzare fiind făcută publică, deci prin licitație publică.
În aceste condiții, și după parcurgerea procedurii de licitație publică, imobilul a fost adjudecat de intimata-pârâtă SC SRL, încheindu-se în acest sens contractul de vânzare-cumpărare autentificat anterior menționat.
Apreciem că prima instanță a interpretat în mod sistematic textul de lege invocat de apelanta-reclamantă, prin raportare la întreg actul normativ, în raport de data perfectării contractului de vânzare-cumpărare, considerând în mod legal că nu sunt incidente dispozițiile legale învederate de apelantă. În atare condiții, chiar noul act normativ în vigoare în prezent, Legea nr. 46/2008, respectiv Codul silvic, impune respectarea dreptului de preempțiune doar în cazul vânzării de terenuri acoperite de vegetație forestieră aflate în proprietate publică.
În speță trebuie arătat că numai o parte din terenul aferent este cu vegetație forestieră, o mare parte fiind ocupată de construcții.
Faptul că comuna ar fi vândut o suprafață de teren mai mare decât cea care i s-a transmis prin hotărârea de guvern nr. 1657/14.12.2005 nu afectează legalitatea actului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult pentru că figura în proprietatea unității administrativ-teritoriale în baza Hot. nr. 22/27.04.2006 și a Hot. nr. 8/3101.2007, a Consiliului Local întreaga suprafață reală ieșită la măsurători, respectiv 98.620, suprafață ce a fost intabulată la
Ținând seama de cele învederate, trebuie arătat că intimata-pârâtă SC SRL, în calitate de cumpărător al contractului de vânzare-cumpărare contestat în prezenta cauză, este un dobânditor de bună-credință cu titlu oneros, fiind apărat de principiul bunei-credințe cât și de principiul stabilității circuitului civil.
Prima instanță a stabilit în mod temeinic faptul că dobândirea terenului în discuție a avut la bază validarea tuturor actelor translative anterioare, parcurgerea procedurilor legal-administrative incidente în cauză, precum și înscrierea în Cartea funciară, care confirmau existența dreptului de proprietate în patrimoniul vânzătoarei a suprafeței de teren și construcțiilor de 98.620
Reținând că sentința apelată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă va respinge apelul ca nefondat.
Întrucât apelanta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică,este în culpă procesual civilă, în baza art. 274-276 Cod pr.civilă aceasta urmează a fi obligată să plătească intimatei Comuna suma de 9.520 lei cheltuieli de judecată - onorariu avocat din apel.
Văzând că apelul a fost legal timbrat,
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică,cu sediul în P,-, jud. P, împotriva sentinței nr. 178 din data de 10 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții Comuna - prin primar, cu sediul în com., nr. 650, jud. P, SC SRL, cu sediul în com., Complex - Ferma nr. 5, jud. P și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară P, cu sediul în P,- jud.
Obligă apelanta să plătească intimatei Comuna 9520 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 6ex./ 21.12.2009
Dosar fond -- Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Urlețeanu Alexandrina
