Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.156
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul G împotriva sentinței comerciale nr. 689 din data de 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - M IMPORT EXPORT SRL, - IMPORT EXPORT SRL PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR CABINET INDIVIDUAL DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ, - IMPORT EXPORT SRL având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal, făcut în cauză, la a doua strigare se prezintă av. în reprezentarea intereselor intimatei - M IMPORT EXPORT SRL, cu delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul promovat este timbrat cu suma de 6 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de 11.09.2008, intimata - M IMPORT EXPORT SRL a înregistrat întâmpinare prin care învederează instanței respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea pe fond a apelului.
Apărătorul intimatei, - M IMPORT EXPORT SRL solicită respingerea apelului declarat de către reclamant ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate. În susținere relevă că, procesele verbale sunt încheiate la intervale lungi de timp iar în cuprinsul acestora sunt folosiți termeni simpli, alternativi. Se mai arată că, cu toate că apelantul reclamant invocă lipsa pregătirii juridice, acesta încheie contracte comerciale și reprezintă societatea în relația cu băncile, fiind comerciant activ încă din anul 1993. Mai mult de atât arată că, în ipoteza în care instanța ar admite că orice act încheiat de un comerciant fără pregătire juridică este lovit de nulitate, atunci și contractele pe care reclamantul le-a încheiat cu băncile ar fi nule. Neasistarea de către un avocat a apelantului a fost o opțiune personală a acestuia, care se putea realiza și fără existența unui contract de asistență juridică. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.689 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților M IMPORT EXPORT SRL și IMPORT EXPORT SRL prin administrator judiciar CABINET DE PRACTICIAN ÎN INSOLVENȚĂ U, reclamantul fiind obligat să plătească pârâtei suma de 5057 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută pentru lipsa consimțământului eroare - obstacol a convenției de fidejusiune sau de obligație imperfectă cuprinsă în procesele-verbale de conciliere directă încheiate în baza dispozițiilor art.7201pr.civ. între părți.
S-a reținut că la data de 27.02.2007 a fost încheiat procesul verbal de conciliere debitelor pe care IMPORT EXPORT SRL le avea către M IMPORT EXPORT SRL, reclamantul fiind prezent în calitate de asociat unic și administrator al IMPORT EXPORT SRL, iar din cuprinsul înscrisului rezultă că s-a recunoscut o datorie în sumă de 522.297,62 lei pe faptul că biletele la ordin cuprinse în anexa 2 au fost emise de către IMPORT EXPORT SRL în scopul onorării contractului nr.35 din 14.07.2006 în anexa 2 și 3. Datoriile societății au fost însușite personal de către reclamant având în vedere că este asociat unic și administrator al societății și reclamantul, garantând în nume personal datoria IMPORT EXPORT SRL.
Ulterior, la data de 14 martie 2007 părțile au încheiat un alt proces verbal de conciliere în cuprinsul căruia s-a făcut mențiunea că este în legătură cu procesul verbal din 27 februarie 2007 și mențiunea că reclamantul garantează personal achitarea sumelor de bani pe care le datorează M IMPORT EXPORT SRL.
Instanța a reținut că mențiunile din cuprinsul celor două procese verbale, în sensul că reclamantul garantează personal în nume propriu, respectiv își însușește personal datoriile pe care societatea le are, sunt formulate într-o manieră simplă și neechivocă acestea fiind coroborate cu probele testimoniale administrate în cauză.
Pe de altă parte instanța a reținut că natura juridică a celor două procese verbale contestate nu prezintă relevanță în speță, deoarece nu au fost invocate vicii specifice de valabilitate și neîndeplinirea unei condiții generale iar pentru a fi în prezența unei erori asupra naturii actului juridic încheiat între părți, trebuie să existe o concordanță involuntară între voința reală comună a părților și voința exprimată prin actul juridic, în speță fiind evident că voința internă a reclamantului s-a exteriorizat prin exprimarea consimțământului la încheierea unui înscris să producă efecte juridice în sensul garantării personale a obligațiilor bănești ale societății la care este administrator și asociat unic.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii și a constatării nulității absolute a convențiilor pentru lipsa consimțământului - eroare obstacol.
Apelantul a arătat că instanța de fond a făcut o apreciere eronată a probelor testimoniale administrate în dosar și mai ales a susținerilor sale înlăturând în totalitate dispoziția martorului propus și luând în considerație în exclusivitate dispoziția martorului propus de instanță.
Cu privire la acțiunea introductivă reclamantul-apelant arată că eroarea-obstacol asupra actului ce se încheie -error in negatia - este prezentă atunci când o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte are credință greșită, că încheie un act juridic.
Apelantul arată că la data încheierii celor două procese verbale de conciliere din 27 februarie, respectiv 14 martie 2007 avut convingerea fermă că încheie două procese verbale în cadrul concilierii directe reglementată de art.7201pr.civ. așa după cum este menționat și în cuprinsul actelor, în calitate de reprezentant legal și în numele societății IMPORT EXPORT SRL și nicidecum că încheie o convenție de fidejusiune sau de delegație imperfectă prin care se obligă să garanteze personal datoriile societății IMPORT EXPORT SRL față de M IMPORT EXPORT SRL, aspecte care în opinia reclamantului apelant rezultă din declarația martorului, precum și din conținutul celui de-al 3-lea proces verbal de conciliere.
Apelantul precizează că deși rezultă că nu și-a exprimat consimțământul la încheierea vreunei convenții de fidejusiune sau de delegație și nu a avut reprezentarea asupra naturii actului juridic cuprins în cele două procese de conciliere directă, totuși instanța i-a respins acțiunea, interpretând greșit actul dedus judecății.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază următoarele:
În esență apelantul a criticat faptul că prima instanță a făcut o greșită apreciere a probelor testimoniale administrate în cauză și în consecință a interpretat greșit termenii care subliniază garantarea personală a obligațiilor bănești stipulate în procesele verbale de conciliere încheiate la data de 27 februarie 2007, respectiv la data de 14 martie 2007.
Lipsa totală a consimțământului, cum este eroarea obstacol, constituie o cauză ce atrage nulitatea absolută a actului juridic, deoarece o parte crede că încheie un anumit act juridic, iar cealaltă parte are credința greșită că încheie un alt act juridic.
Eroarea este falsa reprezentare a realității la încheierea actului juridic, iar eroarea-obstacol (numită și distructivă de voință) este cea mai gravă formă a erorii, împiedicând formarea actului juridic, în speță fiind invocată eroarea asupra naturii actului încheiat între cele două părți (error in negatie) apelantul susținând că a încheiat o simplă conciliere cu pârâtul, în sensul art.7201proc.civ. intenția sa nefiind sub nici o formă de a garanta în cuprinsul celor două procese verbale de conciliere datoria de 522.297,62 RON pe care societatea al cărui asociat unic era -.. SRL o avea față de pârâta intimată, în ciuda termenilor neechivoci folosiți la încheierea convențiilor din 27 februarie și 14 martie 2007.
Referindu-se la convenții, art.962 cod civil stabilește că "obiectul convenției este acela la care părțile sau numai una dintre ele se obligă", prin urmare ceea ce urmează a se analiza este conduita părților stabilită prin acel act juridic, respectiv acțiunile sau inacțiunile la care părțile sunt îndreptățite sau sunt ținute.
Or, în speță așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, nici o probă nu este de natură să confirme susținerea reclamantului în sensul falsei reprezentări a naturii actului juridic. Lipsa de pregătire juridică a reclamantului nu poate fi reținută ca argument pertinent, necunoașterea legii ori omisiunea reclamantului de a fi asistat de un avocat, nu sunt de natură a-l exonera de consecințele juridice pe care și le-a asumat garantând personal și în nume propriu datoria pe care societatea al cărei unic asociat era -. EXPORT SRL le avea către - M. SRL, cu atât mai mult cu cât este greu de acceptat că reclamantul apelant care are calitatea de comerciant încă din anii 1993, este total străin de termenii juridici uzitați la încheierea diferitelor acte juridice.
Afirmația apelantului că procesul-verbal din data de 6 iunie 2007 reprezintă o dovadă corectă asupra falsei reprezentări pe care a avut-o referitor la cele două procese-verbale anterior încheiate nu este susținută de nici o probă administrată în cauză.
Se invocă ca unic argument în acest sens depoziția martorului, însă depoziția acestui martor a fost corect analizată de către prima instanță în contextul coroborării cu însuși susținerile reclamantului apelant care a arătat că avocatul angajat pentru un alt litigiu l-a consiliat la data de 6 iunie 2007 asupra obligațiilor asumate prin cele două proces-verbale.
În fine s-a mai invocat în motivarea apelului faptul că mandatul avocatului la încheierea celor două procese verbale contestate este discutabil, aspect nerelevant întrucât mandatul acordat de intimată avocatului nu a fost niciodată contestat de aceasta din urmă.
Pentru toate aceste considerente raportat la prevederile art.296 proc.civ. Curtea urmează a respinge apelul declarat de reclamantul G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul G domiciliat în C-N-.34 jud. C, împotriva sentinței comerciale nr. 689 din data de 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.RF
Dact.SM/6ex.
25.09.2008
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Sergiu Leon Rus
