Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 156/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 156
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE -IE 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta - - împotriva sentinței nr. 1/13 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și, având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă - - prin av., lipsind intimații-pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul apelantei reclamante depune copii xerox de pe extrasul de carte funciară nr.24, încheierea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj și de pe două contracte de vânzare-cumpărare.
Curtea, în raport de actele existente la dosarul cauzei și cele depuse la acest termen de judecată de apărătorul apelantei reclamante, constată că - - are capacitate de exercițiu și, totodată, a făcut dovada calității sale procesuale active.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului conform motivelor scrise, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și constatării nulitatății absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții și având în vedere că la licitația publică organizată la data de 29.03.1996 a fost vândută doar linia tehnologică reprezentând fabrica de cutii ambutisate, nu și construcția, utilaje care nu au fost folosite niciodată, fiind cumpărate numai pentru a fi revândute la un preț mai mare. A mai arătat că ulterior clădirea a fost închiriată și apoi ipotecată B pentru obținerea unor credite.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 1/13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul ca neîntemeiată și s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâților, și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că nu există tripla identitate prevăzută de art. 1201 cod civil între acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. 1544/2005 și soluționată prin sentința nr.155/2005 și acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze.
Pe fond, s-a reținut că - PRO SRL a achiziționat activul "fabrica de cutii ambutisate" prin licitație, la data de 29.03.1996, de la - -. La 8 decembrie 1997 - PRO SRL a vândut fabrica pârâtei printr-un contract autentic în care s-a descris clădirea și s-a menționat că terenul este proprietate de stat. Imobilul descris în acest mod a fost vândut în continuare, de pârâții ȘI, pârâtului, prin contract autentic, la data de 16 martie 1999.
Au mai existat între părți litigii în care s-a constatat că prin contractul a cărui nulitate se cere în prezenta cauză s-a transmis imobilul " fabrica de cutii ambutisate", nu utilajele, așa cum rezultă și din procesul verbal de licitație nr. 661 din 29 martie 1996 transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 17240/1996. Și contractul autentificat sub numărul 480/16 martie 1999 fost transcris în registrul Judecătoriei Craiova, sub nr. 2238/15 martie 1999.
Totodată, tribunalul a reținut că nulitatea vânzării lucrului altuia nu se poate cere decât dacă se dovedește reaua credință a cocontractanților și intenția lor de fraudă, numai că la data încheierii contractului nr. 480/1999 părțile au avut reprezentarea exactă a obiectului convenției și acesta era în patrimoniul lot. B credință rezultă și din faptul că părțile au solicitat certificate de liberă sarcină, astfel încât au avut certitudinea că dreptul asupra bunului este transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Craiova.
Dimpotrivă, din conținutul contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1766/2003 și 1433/1999 nu reiese că această fabrică ar fi făcut obiectul convenției. Mai mult, din memoriul tehnic întocmit pentru rectificarea cărții funciare nr. 38/06.06.2003 aprobat de OJCGC D, privind imobilele înscrise pe numele fostei - -, s-a menționat că imobilele intabulate sub nr., și au ieșit din patrimoniul acestuia, fiind vândute către - PRO SRL.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - -, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că a dovedit proprietatea sa asupra imobilului din litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 118/17 ianuarie 2002.
Apelanta arătat că imobilul a făcut obiectul unor transferuri succesive astfel: activul, împreună cu terenul aferent a aparținut fostei - - cu sediul în- înființată prin HG 1353/27 decembrie 1990 CUI -, înregistrată la ORC sub nr-, în prezent radiată din registrul comerțului la data de 28 februarie 2000 ca urmare a închiderii procedurii de faliment în dosarul nr. 62/F/1998 al Tribunalului Dolj. În procedura de faliment, lichidatorul judiciar a vândut acest activ către - -, prin contractul nr.1433/28.01.1999. După achiziționare, - - participat în calitate de acționar al - SRL cu aport în natură. La rândul său, - SRL a furnizat cu - - care, în calitate de societate absorbantă, a devenit proprietarul activului pe care l-a înstrăinat recurentei în anul 2002, conform contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat. În calitate de proprietar, recurenta a înscris acest imobil în Cartea Funciară nr. 61 sub nr., și, așa cum rezultă din extrasul OCPI 2482/03.10.2005.
Vânzarea imobilului denumit generic fabrica de cutii ambutisate s-a făcut în mod fraudulos către, deoarece această fabrică nu a aparținut niciodată pretinșilor proprietari și nu s-a aflat în patrimoniul - SRL și nici al soților.
Astfel, la data de 29 martie 1996, - SRL a achiziționat prin licitație publică doar linia tehnologică reprezentând fabrica de cutii ambutisate de la fostul - -, agent economic radiat din registrul comerțului la data de 28 februarie 2000, linia tehnologică făcând obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.766/17 aprilie 1996.
La baza acestui contract a stat procesul verbal de licitație, proces-verbal necontestat, din care rezultă că a fost licitată linia tehnologică, nu și clădirile care adăposteau utilajele.
Ulterior, - SRL care avea ca asociați pe soții a vândut clădirile unuia dintre soți. Această vânzare s-a făcut prin împuternicit. Pentru a crea aparența unei vânzări legale, soții au vândut din nou, prin împuternicit, către, prin contractul nr. 40/1999. În acel moment imobilul nu era înscris în cartea funciară. În 1999 întregul activ a fost ipotecat în favoarea. Ca urmare, soții au vândut un bun care nu le- aparținut pe riscul și cu complicitatea cumpărătorului, astfel încât intervine nulitatea contractului.
În realitate, bunul nu a ieșit niciodată din patrimoniul - -, iar intimații nu au fost niciodată proprietari. De altfel, pârâții nu au contestat susținerile reclamantului, astfel că trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
Curtea, văzând susținerile referitoare la radierea - - din registrul comerțului, a verificat din oficiu capacitatea procesuală a apelantei și a reținut că persoana juridică ce a promovat în cauză acțiunea și respectiv apelul este înmatriculată la data de 5 decembrie 2000 în Registrul Comerțului sub nr. J-, așa cum reiese din certificatul constatator eliberat de ONRC de pe lângă Tribunalul Dolj cu nr. 10174/12 martie 2008.
Această societate comercială este în stare de funcțiune și, deși are aceeași denumire, reprezintă o persoană juridică distinctă față de - - înregistrată în registrul comerțului cu nr. J- ce a fost radiată la data de 28 februarie 2000, ca urmare a închiderii procedurii de faliment în dosarul nr. 62/F/1998 al Tribunalului Dolj.
Totodată, Curtea a constatat că apelanta a făcut dovada calității sale procesuale, ca succesor cu titlu particular al fostei - - în ceea ce privește dreptul pretins cu privire la fabrica de cutii ambutisate de la.
Astfel, apelanta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că prin contractul autentificat sub nr. 1433 din 28 iulie 1999, - - - aflată în faliment - prin lichidatorul judiciar - a vândut către - - imobilul denumit "abatorul " compus din teren în suprafață de 114.319,628. și toate construcțiile, împreună cu instalațiile și dotările existente pe acesta (fila 33 apel).
- - a fost absorbită de - - iar aceasta din urmă a înstrăinat întreg imobilul nou înființatei - - prin contractul nr. 118/17ianuarie 2002.
Ca urmare, Curtea examinează pe fond actele și lucrările cauzei și găsește criticile formulate de apelantă neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Vânzarea lucrului altuia constituie motiv de nulitate absolută a unui contract, așa cum corect a reținut prima instanță, doar în situația în care ambele părți contractante sunt de rea credință, adică știu că bunul ce face obiectul convenției nu aparține vânzătorului. În această ipoteză, cauza actului juridic este ilicită, iar contractul este lovit de nulitate absolută, în baza art. 968.civ.
În ipoteza în care doar vânzătoarea fost de rea credință, dar cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul aparține vânzătoarei, tranzacția este anulabilă pentru eroare (viciu de consimțământ ) asupra calității esențiale a vânzătorului, de proprietar asupra lucrului.
În speță, nu s-a dovedit cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare nr. 480/15 martie 1999, respectiv reaua credință a părților contractante, și nici faptul că bunul nu se afla în patrimoniul vânzătoarei.
Dimpotrivă, Curtea constată că tribunalul a reținut în mod just că - SRL a dobândit la o licitație publică organizată de fosta - - întreg activul reprezentând fabrica de cutii ambutisate, așa cum rezultă din procesul - verbal de licitație nr. 661/29 martie 1996 și din contractul de vânzare - cumpărare depuse la filele nr. 9-11 din dosarul de fond și că această operațiune a fost transcrisă sub nr. 17250/8 noiembrie 1996 la Grefa Judecătoriei Craiova.
Noțiunea de activ se analizează la momentul vânzării, fără a se distinge după modul în care cumpărătorul folosește în viitor clădirea, împreună cu utilajele sau separat de acestea, ori dacă revinde unele dintre utilaje.
Activ înseamnă bunuri sau ansambluri de bunuri din patrimoniul unei societăți comerciale care pot fi separate și organizate să funcționeze independent, distinct de restul activității societății, cum ar fi unități și subunități de producție, de comerț sau de prestări servicii, secții, ateliere, ferme, spații comerciale, spații de cazare sau de alimentație publică, spații pentru birouri sau alte bunuri de același gen. Ca urmare, activ înseamnă atât clădirea cît și utilajele necesare funcționării distincte de restul activității societății.
De altfel, în art.9 din contractul analizat în speță, părțile au prevăzut obligația cumpărătoarei - SRL de a respecta destinația activului vândut timp de un an, obligație ce nu putea viza decât întreg ansamblul compus din clădire și mijloace fixe, și nicidecum doar utilajele.
Și în considerentele deciziei nr. 262/20 septembrie 2005, pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 2193/COM/2005, în care au fost părți atât apelanta, cât și intimații din prezenta cauză (fila nr. 57 din dosarul de fond), s-a reținut că, deoarece contractul de vânzare - cumpărare încheiat între fosta - și - SRL a fost înregistrat ca tranzacție imobiliară în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Craiova sub nr. 17250/8 noiembrie 1996, obiectul tranzacției l-a constituit întreg activul, inclusiv imobilul, nu doar utilajele.
Faptul că bunul a fost supus unor vânzări ulterioare către pârâții și, personal sau prin împuterniciți, nu dă naștere prezumției că operațiile juridice subsecvente au fost ilegale ori frauduloase.
Apărarea apelantei referitoare la prezumția recunoașterii celor pretinse ca urmare a neprezentării intimaților pârâți la interogatoriu, prevăzută de art. 225 Cod procedură civilă, este de asemenea nefondată, în condițiile în care apelanta reclamantă nu a arătat în ce ar consta lipsa bunei credințe a intimatului-pârât la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 480 din 15 martie 1999, iar prin concluziile depuse în apel, la fila nr. 19 din dosar, acesta a formulat apărări și a solicitat respingerea apelului și respectiv a acțiunii ca nefondate susținând, totodată, că nu s-a putut prezenta la prima instanță din motive de sănătate.
Față de considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - -, cu sediul în comuna, județul D, împotriva sentinței nr. 1/13 ianuarie 2009, pronunțate de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți, domiciliat în C, Fața, nr.10, județul D, și, domiciliați în C,-, județul D și în C, cart., nr.8,.140,.2,.13, județul
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. jud. / 8 ex./17.07.2009
jud.fond.
29 iunie 2009
tehnored.
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu
