Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 160/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 160/2009
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
GREFIER: - -
S-au luat în examinare în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanții, și apelul declarat de pârâta SC SA PRIN LICHIDATOR PRO, împotriva sentinței civile nr. 651 din 17 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar -, având ca obiect constatare nulitate act.
S-au înregistrat la dosar în data de 03.11.2009, concluzii scrise din partea apelanților, și chitanțele justificative ale cheltuielilor de judecată solicitate.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27.10.2009, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 651 din 17 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, și, cu domiciliul ales în B M,-/23, în contradictoriu cu pârâta SC cu sediul în B M,-, prin lichidator PRO B
S-a anulat art.1 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor din data de 24.04.2008 a și art.2 din Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor societății, din 14.07.2008
S-a dispus efectuarea mențiunii hotărârii în Registrul Comerțului și în Monitorul Oficial al României.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, reclamanții au investit instanța cu o acțiune în nulitate a două hotărâri, pentru cauze de nelegalitate, prevăzute de art.117 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 republicată și art.117 alin.7 din aceeași lege.
Nerespectarea acestor prevederi legale nu este sancționată expres cu nulitate absolută, dar caracterul lor de norme imperative, care ocrotesc un interes social obștesc, iar nu unul personal, impune această sancțiune.
Astfel, devine operant art.132 alin.(3) din Legea nr.31/1990 - republicată conform căruia, când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil.
În speță, convocatorul pentru din 24.04.2008 publicat în Monitorul Oficial partea a III-a nr.1649/24.03.2008 și cel pentru din 14.07.2008 publicat în Monitorul Oficial partea a III-a nr.3263/12.06.2008, respectă prevederile art.117 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 - republicată, luând în calcul împrejurarea că pot exista adeseori decalaje între data depunerii spre publicare și publicarea efectivă.
Cele două convocatoare respectă și prevederile art.177 alin(7) din Legea nr.31/1990, acestea cuprinzând explicit problematica ce urma a fi dezbătută în cadrul celor două adunări generale.
În ceea ce privește celelalte motive de nulitate absolută a hotărârilor atacate, tribunalul a reținut următoarele:
a fost dizolvată prin sentința civilă nr.3466/16.10.2006 a Tribunalului Maramureș, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la data de 1.03.2007.
Prin Încheierea dnr.3799 din 21.05.2007 a judecătorului delegat la M, a fost numit în calitate de lichidator PRO B
Art.252 din Legea nr.31/1990 - republicată, deși evocă libertatea asociaților tuturor formelor de societate comercială de a conveni prin actele constitutive stabilirea unor reguli după care se va desfășura lichidarea patrimoniului social în caz de dizolvare, impune respectarea unor norme imperative, de ordine publică, care țin de esența și finalitatea lichidării.
Lichidarea unei societăți comerciale se rezumă doar la operațiunile care au ca scop, încasarea creanțelor societății, transformarea datoriilor societății și împotriva activului net între asociați.
Art.2 din Hotărârea adoptată la data de 14.07.2008 încalcă normele imperative ale dispozițiilor art.356 din Legea 31/1990 - republicată,
sub aspectul preluării bunurilor de către acționarii majoritari, în contul acțiunilor și ale art.255 pct.c din aceeași lege, sub aspectul modalității de lichidare.
Potrivit acestor texte de lege menționate, nu pot fi plătiți asociații înaintea creditorilor societății. În cazul pârâtei creditorii nu au fost plătiți.
Totodată, modalitatea de lichidare prevăzută de art.255 pct.c din lege, impune vânzarea prin licitație publică a imobilelor societății or, în cazul pârâtei, s-a hotărât ca bunurile evaluate să fie preluate direct de către acționarii majoritari, în contul acțiunilor acestora.
În aceeași măsură și hotărârea adoptată la data de 24.04.2008, din perspectiva dispozițiilor art.1 "este nelegală, - în contextul în care activitatea societății este subordonată doar exigențelor lichidării, nefiind permise operațiuni juridice de natură a modifica actul constitutiv al societății, prin schimbarea structurii acționariatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâta SC SA prin lichidator PRO și reclamanții,.
Pârâta apelantă SC prin lichidator PRO solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța asupra excepției tardivității formulării cererii de către reclamanți și asupra cheltuielilor de judecată; în subsidiar, solicită admiterea apelului cu consecința schimbării în totalitate a hotărârii atacate cu respingerea acțiunii reclamanților, cu obligarea la cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei onorariu de avocat.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta arată că în ceea ce privește motivul de casare învederează instanței de apel că prin întâmpinarea formulată de aceasta a invocat în temeiul art. 132 alin 2 din Legea nr. 31/1990 tardivitatea formulării cererii de anulare a celor două hotărâri pentru faptul că, motivele invocate de reclamanții intimați sunt de nulitate relativă, întrucât vizează exclusiv interese personale ale reclamanților ca deținători de acțiuni la o societate aflată în lichidare și nu un interes general.
Pe fond, instanța a făcut o aprecierea greșită a dispozițiilor art. 255 lit c din Legea nr. 31/1990, reținând în primul rând că lichidatorul ar fi efectuat plăți către acționari înainte de plata creditorilor, afirmație care este total eronată și nesusținută din nici o probă iar hotărârea Adunării Generale din 24 aprilie 2008 sa cea din 14 iulie 2008 nu conțin nici una o astfel de aprobare sau dispoziție.
Reclamanții apelanți, solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță astfel cum a fost formulată, constatând nulitatea absolută a hotărârilor din prisma tuturor motivelor arătate în considerentele acțiunii, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanții consideră hotărârea instanței de fond eliptică, motivarea acesteia privind nerespectarea termenelor de publicare în Monitorul Oficial a anunțului neregăsindu-se în vreun text legal sau în conținutul vreunei opinii doctrinare, sens în care explicația instanței de fond privind eventuale decalaje între data depunerii spre publicare și efectiva publicare atingând însăși caracterul de normă imperativă ce ocrotește un interes general al normei juridice adusă în discuție.
În privința conținutului convocatorului, apreciază că maniera în care a fost formulat nu asigură informarea deplină, corectă și coerentă în sensul legii a celor interesați în cauză.
Se impunea menționarea expresă și explicită a tuturor chestiunilor ce fac obiectul dezbaterii adunării, interesul ocrotit de norma juridică în cauză fiind unul general și nu unul personal, ocrotindu-se în final societățile comerciale-și implicit asociații și de ce nu și creditorii-de fraude, abuzuri și practici neloiale.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Cu prioritate se impune a fi analizată excepția lipsei calității procesuale a apelantului, ridicată cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
În ceea ce privește calitatea procesuală a apelantului, Curtea reține că acesta a avut calitatea de acționar la momentul la care a fost promovată acțiunea cât și la momentul la care acesta a declarat apel în cauză iar impedimentul ivit ulterior declarării apelului constând în executarea silită a unor acțiuni pe care le-a deținut la societatea în lichidare nu este de natură a înlătura realitatea existenței calității sale procesuale la fond, calitate care odată dobândită îi conferă acestuia dreptul de a-și susține apelul declarat, calitatea și interesul său fiind evidente cel puțin în ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantului.
Prin apelul declarat de către pârâta SC SA prin lichidator judiciar se solicită în principal, casarea hotărârii instanței de fond pe considerentul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității acțiunii.
În raport de considerentele reținute de prima instanță la pagina 3 din hotărâre, Curtea reține că în fapt aceasta a analizat excepția invocată pe care a apreciat-o ca neîntemeiată reținându-se că în speță se pune problema încălcării unor texte legale imperative ce ocrotesc un interes general așa încât dreptul la acțiune este imprescriptibil iar excepția tardivității formulării cererii este nefondată.
În privința fondului problemei, soluționat de prima instanță prin admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamanți, instanța de apel constată că în mod corect s-a apreciat că se impune admiterea acțiunii în raport de cele statuate în cadrul hotărârii AGA din 14 iulie 2008 ce contravin prevederilor art. 235 din Legea nr. 31/1990 care prevăd posibilitatea stabilirii de către asociați a modului de lichidare a societății însă, textul nu face referire la societățile pe acțiuni tocmai în ideea protejării intereselor tuturor acționarilor.
Mai mult decât atât, hotărârea AGA din 14 iulie 2008 este lovită de nulitate absolută și prin nerespectarea modalității de lichidare a activului societății prevăzută de către legea societăților comerciale, respectiv prin vânzarea la licitație a bunurilor aparținând societății. Procedura lichidării așa cum ea este prevăzută de legea societăților comerciale indică obligativitatea vânzării prin licitație publică de către lichidator a averii pentru că de esența lichidării reglementată de această lege este însăși apărarea intereselor asociaților, activitatea societății fiind subordonată exigențelor lichidării.
În cadrul procedurii de lichidare a unei societăți pe acțiuni, legiuitorul a prevăzut ca activitatea societății pe durata lichidării să fie restrânsă la actele necesare sau în strânsă legătură cu actul de lichidare, fiind incompatibilă pe cale de consecință cu o procedură de cesiune de acțiuni neputându-se hotărî de către o parte a acționarilor (beneficiarii cesiunii) ca modalitate de lichidare, preluarea de către ei a bunurilor la o valoare de din valoarea la care fuseseră cesionate acțiunile societății cu 4 luni în urmă
În concluzie, această modalitate de cesiune a acțiunilor a avut loc prin împărțirea în mod discreționar a averii societății de către o parte a asociaților, fără a exista unanimitate, ceea ce nu este permis.
În concluzie, în raport de prevederile art. 235 din Legea nr. 31/1990 posibilitatea stabilirii de către asociați a modului de lichidare a societății se poate face numai în cazul societăților în nume colectiv, în comandită simplă și cu răspundere limitată în timp ce acest lucru nu este permis la societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni unde se impune vânzarea la licitație publică a bunurilor în cadrul lichidării pentru că, de esența lichidării reglementată de Legea nr. 31/1990 este apărarea intereselor asociaților.
Hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul preluării bunurilor în contul acțiunilor. Aceasta deoarece art. 256 din legea societăților comerciale prevede că nu pot fi plătiți asociații înaintea creditorilor societății așa încât asociații nu pot invoca compensarea sumelor datorate societății cu sumele rezultate din lichidare atâta timp cât nu au fost plătiți creditorii societății.
În cazul de față, creditorii SC SA nu a fost plătit așa încât prevederile art. 256 din Legea nr. 31/1990 devin incidente în speță.
Pentru considerentele sus arătate apelul declarat de pârâta SC SA B-M prin lichidator judiciar PRO B-M urmează a fi respins ca neîntemeiat potrivit art. 296 Cod procedură civilă.
Hotărârea primei instanțe a fost însă atacată și de către reclamanții, apelul acestora vizând schimbarea în parte a hotărârii în sensul admiterii în integralitate a acțiunii introductive așa cum ea a fost formulată în sensul constatării nulității absolute a hotărârilor din prisma tuturor motivelor arătate în considerentele acțiunii, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
După cum s-a arătat mai sus, prima instanță a admis doar în parte acțiunea reclamanților anulând art. 1 din hotărârea din data de 24 aprilie 2008 SC SA și art. 2 din Hotărârea din 14 iulie 2008 doar prin raportare la încălcarea art. 256 și respectiv art. 255 din Legea nr. 31/1990.
Cu toate acestea, Curtea reține că în speță reclamanții au invocat și alte motive de nulitate a celor două hotărâri a adunării generale extraordinare a acționarilor societății și în raport de încălcarea prevederilor art. 177 din Legea nr. 31/1990, în sensul nerespectării termenelor imperativ prevăzute de legiuitor cu privire la data la care trebuie să se realizeze publicarea anunțului privind ținerea și data la care urmează a avea loc efectiv, a limitelor și exigențelor conținutului convocatorului prin prisma respectării dreptului la corecta și integrala informare a celor interesați.
Din conținutul hotărârii primei instanțe rezultă că aceasta a arătat succint că cele două convocatoare respectă prevederile art. 177 alin 7 din Legea nr. 31/1990 fără însă a detalia și a argumenta cele susținute în sprijinul părerii împărtășite de către prima instanță.
Pentru a da un răspuns motivelor de nulitate absolută invocate și cu ocazia apelului formulat, Curtea reține că în fapt procedura reglementată de art. 117 din Legea nr. 31/1990 privind convocarea este una reglementată de texte legale imperative, iar termenele de 30 de zile stabilite de legiuitor se calculează pe zile libere conform Codului d e procedură civilă- în cazul primei convocatorul este publicat în Of. din 24 martie 2003 iar are loc la data de 24 aprilie 2008 cu încălcarea termenului prevăzut de textul mai sus citat deoarece aceasta putea fi ținută cel mai devreme pe data de 26 aprilie 2004. Pentru cea de-a doua anunțul se realizează la data de 12 iunie în timp ce are loc la 14 iulie 2008 din nou fără respectarea celor 30 de zile stabilite de legiuitor, aceasta putând avea loc cel mai devreme pe data de 15 iulie.
În privința conținutului convocatorului se reține că maniera în care acesta a fost formulat nu asigură informarea deplină, corectă și coerentă a celor interesați în cauză, impunându-se menționarea expresă și explicită a tuturor chestiunilor ce fac obiectul dezbaterilor adunării, interesul ocrotit de norma juridică în cauză fiind unul general și nu personal, ocrotindu-se în final drepturile asociaților de eventuale fraude și abuzuri.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că în speță în raport de prevederile art. 296 Cod procedură civilă se impune admiterea apelului declarat de reclamanți iar hotărârea primei instanțe va fi schimbată, în sensul admiterii în integralitate a acțiunii și constatarea nulității absolute a hotărârilor din 24 aprilie 2008 respectiv 14 iulie 2008 SC SA.
Pârâta apelantă SC SA aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească apelanților reclamanți suma de 4200 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantului domiciliat în B-M-/123 județul
Admite apelul declarat de reclamanții, toți cu domiciliul ales în B-M-/123 județul M împotriva sentinței civile nr.651 din 17 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o schimbă în sensul că admite cererea reclamantelor și constată nulitatea absolută a hotărârilor din 24.04.2008 respectiv 14.07.2008.
Respinge apelul declarat de pârâta SC SA prin lichidator PRO cu sediul în B-M-/3 județul M împotriva aceleiași hotărâri.
Obligă pârâta apelantă SC să plătească apelanților reclamanți suma de 4200 RON cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 3.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - --- - - -
Red./
8 ex./26.11.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Andrei Axente Irinel
