Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 1615/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1403/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1615
Ședința publică de la 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
******************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.1549 A/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și SC SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 19 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Prin decizia civilă nr. 1549A din 27 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1146 din 5 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-, în contradictoriu cu și cu SC SRL. A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și în consecință a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei SC SRL și în consecință a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut în esență că pârâtul nu justifică legitimarea procesuală pasivă în litigiul dedus judecății, întrucât prin cererea precizatoare formulată de către reclamantul în urma rejudecării cauzei s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr.1298 din 14 mai 1999 de Biroul Notarului Public escu. S-a reținut că prin acest contract de donație s-a donat de către donatorul către donatara SC SRL dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7.200. situat în B, tarlaua 338/6, parcela 1, sectorul 3, așadar dreptul de proprietate asupra imobilului a intrat în patrimoniul societății comerciale.
Instanța de apel a reținut și că trebuie făcută distincția între patrimoniul persoanei juridice și patrimoniul persoanei fizice care are calitatea de asociat al persoanei juridice, bunurile dobândite de societate reprezentând bunuri proprii ale acestuia.
De asemenea, s-a reținut că asociatul pârât a contractat în numele și pe seama societății comerciale, astfel că nu s-au creat raporturi juridice între acesta și reclamant.
În ce o privește pe pârâta SC SRL, a reținut încheierea judecătorului delegat prin care, în temeiul articolului 31 alineat 5 din Legea nr.359/2004, s-a dispus radierea din oficiu a acestei societăți, care astfel nu mai are capacitate juridică de folosință.
Față de aceste considerente, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, a apreciat că se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și a excepției lipsei capacității de folosință, cu consecința respingerii cererii formulate împotriva celor doi pârâți.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs motivat, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 3 martie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În motivarea recursului, s-a evocat situația de fapt în contextul căreia recurentul reclamant a pretins că s-a încheiat contractul de donație a cărui nulitate o invocă, inventariindu-se și ciclurile procesuale parcurse până la promovarea acestui recurs.
Au fost invocate dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, criticându-se decizia de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra caracterului civil sau comercial al acțiunii, opinând în sensul caracterului comercial și al incidenței regulilor dreptului comercial.
În ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâtului, a invocat decizia nr.788 din 28 februarie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, din care reiese că actul de cesiune a părților sociale, chiar cu titlu gratuit, nu trebuie să îmbrace pentru validitate forma autentică, de vreme ce legea specială nu pretinde îndeplinirea acestor formalități.
aceluiași motiv de recurs a susținut și că greșit a statuat instanța de apel asupra lipsei calității procesuale pasive, deoarece, potrivit regulilor de la mandat, efectele contractului încheiat prin reprezentare se produc în persoana reprezentantului, la data încheierii contractului de donație pârâtul persoană fizică declarând că are calitatea de asociat unic la societatea pârâtă.
A susținut și că terenul ce formează obiectul contractului de donație nu apare reflectat în contabilitatea societății pârâte și nici în patrimoniul acesteia, deci acest activ nu există în patrimoniul pârâtei.
Privitor la lipsa capacității de folosință a SC SRL, a susținut că, deși această societate a fost dizolvată de drept, nici până în prezent nu există acte și consemnări cu privire la lichidarea societății, deși asociatul era obligat să formuleze cerere pentru desemnarea unui lichidator.
Pe cale de consecință, recurentul a susținut că, până când societatea nu este lichidată, aceasta încă mai are personalitate juridică, putând sta în judecată, așadar are capacitate de folosință.
A treia critică este întemeiată pe dispozițiile articolului 304 punctul 5 Cod procedură civilă, recurentul susținând că, deși litigiul este comercial, el a fost soluționat de o instanță civilă.
Au fost formulate susțineri și pe fondul cauzei, recurentul susținând că instanța de apel nu a mai analizat fondul pricinii, soluția dată de prima instanță sub acest aspect fiind temeinică și legală.
Au fost invocate dispozițiile articolelor 233 și 252 din Legea nr.31/1990, precum și dispozițiile articolelor 105 și 304 punctele 5 și 9 Cod procedură civilă.
La 9 aprilie 2009, intimatul a formulat întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de recurs, solicitând respingerea acestuia.
Prin încheierea de la 21 mai 2009, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a înaintat cauza spre soluționare Secției Comerciale a Curții de APEL BUCUREȘTI, reținând în esență că toate susținerile și apărările privitoare la cadrul procesual și la obiectul pricinii se impun a fi analizate din perspectiva dreptului comercial.
Recursul a fost înregistrat sub nr- la 16 iunie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
La termenul din 12 2009, Curtea a pus în discuție din oficiu, în conformitate cu dispozițiile articolului 306 alineat 2 Cod procedură civilă, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de dispozițiile articolului 304 punctul 1 Cod procedură civilă, în raport de obiectul și valoarea pricinii, cu referire la calea de atac soluționată prin decizia recurată.
Având în vedere acest motiv de ordine publică, Curtea apreciază că este prioritară soluționarea lui, câtă vreme tinde a clarifica natura căii de atac incidentă în legătură cu sentința civilă nr. 1146 din 5 februarie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată și reține următoarele:
Reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții și SC prin cererea înregistrată sub nr-, la 4 februarie 2005, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3
Prin cererea respectivă s-a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a contractului de donație autentificat sub nr. 1298 din 14 mai 1999 de escu.
Cererea introductivă de instanță a fost precizată la 25 octombrie 2007 în fața instanței de fond de rejudecare, dar sub aspectul indicării motivelor de nulitate.
Nu s-a înregistrat nici o altă modificare a obiectului cererii de chemare în judecată.
Din analiza contractului de donație a cărui nulitate absolută se invocă, aflat la fila 9 dosarului - al Judecătoriei Sectorului 3 B, Curtea reține că formează obiect al donației terenul arabil extravilan în suprafață de 7.200. situat în tarlaua nr. 338/6, parcela 1, Municipiul B, sectorul 3, donația fiind evaluată la suma de 54 milioane de lei vechi.
Valoarea contractului nu a fost contestată de nici una dintre părți în nici unul din ciclurile procesuale parcurse, deși părțile aveau această posibilitate potrivit dispozițiilor articolului 2 alineat 3 din Legea nr. 146/1997. Ca atare, Curtea constată că reclamantul a învestit instanțele cu o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, acțiune evaluabilă în bani potrivit deciziei nr. XXXII/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii.
Obiectul acestei cereri evaluabile în bani este de 5.400 de lei noi, motiv pentru care calea de atac îndreptată împotriva sentinței prin care Judecătoria a statuat ( în mod legal din punctul de vedere al competenței ) asupra acestei cereri este recursul, potrivit dispozițiilor articolului 2821Cod procedură civilă.
Se constată, însă, că Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a soluționat pricina ca apel, cu înfrângerea dispozițiilor legale precitate, deși era obligat să o califice corespunzător, în conformitate cu dispozițiile articolului 84 Cod procedură civilă.
Procedând astfel, instanța de apel a soluționat pricina ca apel, deși trebuia să o soluționeze ca recurs și s-a constituit într-un complet nelegal, compus din doi judecători, fiind incidente astfel dispozițiile articolului 304 punctul 1 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, Curtea va admite recursul prin prisma motivului de ordine publică invocat și pus în discuția părților în condițiile articolului 306 alineat 2, cu raportare la articolul 129 alineat 4 Cod procedură civilă, făcând aplicarea dispozițiilor articolului 312 alineatele 1 - 3 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile articolului 312 alineat 5 Cod procedură civilă, reținând nulitatea hotărârii pronunțate de o instanță nelegal constituită în condițiile articolului 105 alineat 2 Cod procedură civilă, Curtea va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare ca recurs.
În ce privește instanța căreia i se va trimite cauza spre soluționare ca recurs, antamând în acest fel și critica privitoare la natura juridică a litigiului dedus judecății, Curtea apreciază că instanța sesizată va fi instanța civilă.
În acest sens, Curtea apreciază, față de obiectul cererii de chemare în judecată, dar și față de natura contractului a cărui nulitate absolută se invocă, că litigiul dintre părți are o natură civilă. că, potrivit dispozițiilor articolului 56 Cod comercial, este antrenată jurisdicția comercială și în cazul litigiilor izvorând din convenții încheiate între un comerciant (în speță SC SRL) și un necomerciant. Condiția pe care aceste dispoziții legale o impun pentru extinderea jurisdicției comerciale vizează, însă, natura comercială a faptului de comerț pe care îl săvârșește comerciantul prin încheierea convenției respective.
Curtea apreciază că această condiție nu este îndeplinită în speță. Se invocă nulitatea absolută a unui contract de donație fără sarcini, contract în care donator este necomerciantul, singurul care se obligă la o prestație.
S-a statuat în mod ferm asupra caracterului unilateral al contractului de donație, ceea ce face ca în speță să nu poată fi vorba despre un fapt de comerț în ceea ce-l privește pe donatarul comerciant, întrucât acceptarea donației, cu atât mai puțin cea referitoare la imobile, nu este prevăzută ca fapt de comerț de dispozițiile articolului 3 Cod comercial. Mai mult, față de împrejurarea că denunțatul contract de donație este unul fără sarcini, Curtea reține că acesta dă naștere la obligații doar în sarcina donatorului necomerciant. De aceea, și din acest punct de vedere se poate reține că donatarul comerciant nu este ținut la nici o prestație care să se încadreze în sfera faptelor de comerț prevăzute de articolul 3 din Codul comercial, fiind dincolo de orice îndoială că pentru comerciantul din cauza de față donația nu poate reprezenta un fapt de comerț, astfel că incidența legii comerciale, cu consecințe sub aspectul competenței funcționale a instanței de recurs, este exclusă.
Pe cale de consecință, nu sunt întrunite cerințele de aplicare a jurisdicției comerciale în condițiile articolului 56 Cod comercial, recursul urmând a fi rejudecat pentru aceste considerente tot de Tribunalul București - Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr.1549 A/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți și SC SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre soluționare ca recurs la Tribunalul București -Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi,19 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./17.12.2009
Tribunalul București - Secția a IV a Civilă
Președinte:
Judecător
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Carmen Mihaela Negulescu, Gabriela
