Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1837/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 164
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*********************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantele pârâte - SRL și - SRL împotriva sentinței comerciale nr.126/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, intimata pârâtă - SA și intimata INDUSTRIAL ȘI COMPANIA (.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 martie 2009, 19 martie 2009 și 26 martie 2009 când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 126/29.05.2008, Tribunalul Giurgiua admis acțiunea formulată de AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI în contradictoriu cu pârâții - SA prin lichidator judiciar - SRL și - SRL.
A admis cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei formulată de - INDUSTRIAL ȘI COMPANIA SA.
A constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare încheiat la 12.11.2003 între - SA prin lichidator judiciar și - SRL autentificat sub nr. 7/18.02.2004.
A constatat nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr. 35/2.02.2004 încheiat între - SRL și - SRL.
A respins cererea reclamantei pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că terenul ocupat de lucrările de îmbunătățiri funciare a aparținut și aparține în proprietatea statului român, situație necontestată de pârâți și că regimul juridic al sistemului de irigații îngropat și al construcțiilor hidrotehnice-canale, drenuri, cămine este cel corespunzător terenului ocupat, potrivit cu reglementările legale.
Nu s-a reținut apărarea exprimată în sensul că lucrările nu au fost descrise în protocolul de predare către AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, câtă vreme actul a fost încheiat întocmai în aplicarea prevederilor legale reglementând proprietatea, folosința și exploatarea terenurilor proprietatea statului ocupate de lucrări de amenajări de îmbunătățiri funciare.
Nu s-a reținut susținerea că bunurile în litigiu au fost dobândite în proprietate ca efect al reorganizării prin aplicarea Legii 15/1990 având regimul mijloacelor fixe, pe de o parte nedepunându-se un titlu de proprietate iar, pe de altă parte chiar Legea 15/1990 și reglementările intervenite au stabilit în mod expres regimul juridic al terenurilor ocupate de amenajări de îmbunătățiri funciare, executate corespunzător destinației terenului și fiind bunuri imobile ce dobândesc regimul juridic al terenului, aceasta fiind și rațiunea reglementării proprietății, folosinței și exploatării lor.
În consecință a constatat tribunalul că actul de vânzare-cumpărare încheiat de falita - SA prin lichidator judiciar la data de 12.11.2003, autentificat în procedura falimentului sub nr.7/2/JS/18.02.2004 prin care s-a vândut către - SRL G sistemul de irigații îngropat și construcțiile hidrotehnice existente pe terenul proprietatea statului, a încălcat regimul juridic al proprietății publice a statului fiind potrivit cu prev.art.11 din Legea 213/1998, lovit de nulitate absolută.
Cauza de nulitate s-a reținut și în privința actului subsecvent, contractul de vânzare încheiat la 2 februarie 2004 între - SRL G și - () SRL G, neavând incidență buna-credință invocată de subdobânditor, îndeosebi reieșind din înscrisuri că, în cadrul procedurii falimentului concesionarul terenului ocupat de lucrări a obiectat la raportul lichidatorului susținând nevaliditatea actului de vânzare, reclamanta ADS a achiesat la rându-i la obiecțiuni susținând apartenența bunurilor lor proprietatea publică a statului, cu deplină cunoaștere a situației litigioase rezultând și din faptul că administratorul societății comerciale - SRL Gaf ost aceeași persoană cu administratorul societății comerciale subdobânditoare, cauza de nulitate absolută astfel cum este legal reglementată neputând fi înlăturată în raport de caracterul inalienabil al bunurilor, potrivit cu prevederile art.11 din Legea 213/1998 și art.5 și 963 din Codul civil.
Pentru considerentele de mai sus, în baza disp.art.5, 963 civ. art.11 din Legea 213/1998, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantă, astfel cum a fost completată și cererea de intervenție justificată de calitatea de concesionar. A constatat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare și, având în vedere că a intervenit închiderea procedurii falimentului, neexistând disponibilități de plată, iar în privința pârâtelor dobânditori neputându-se reține culpa procesuală, a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat - SRL și - SRL, criticile vizând nelegalitatea sentinței atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurentele au arătat că hotărârea este neîntemeiată întrucât vânzarea bunurilor către - SRL a fost aprobată de judecătorul - sindic prin sentința comercială nr. 177/2004, sentință care a fost notificată tuturor creditorilor, asociaților, și pentru efectuarea mențiunilor, situație în care se puteau face obiecțiuni conform articolului 121(2) din legea nr.64/1995.
AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI nu a formulat obiecțiuni deși ar fi putut interveni în proces ca intervenient în interes propriu.
În aceste condiții, cererea apare ca inadmisibilă întrucât trebuia formulată în cadrul procedurii falimentului pe calea recursului la încheierea de ședință prin care s-a aprobat vânzarea.
În sprijinul susținerilor se invocă și practica în materia vânzării sistemelor de irigații pe considerentul că acestea sunt proprietatea societăților comerciale prin efectul Legii nr. 15/1990.
Recurentele precizează și că nu se poate imputa - SRL că bunurile pe care le-a cumpărat nu aveau acte de proprietate de vreme ce toate bunurile falitei - SA au fost inventariate și apoi vândute în baza actelor contabile sau pe baza de protocol, aspect reținut și în sentința comercială nr. 339 din 9.07.2004 pronunțată de Tribunalul Giurgiu.
Prin Protocolul încheiat cu reclamanta la 25.04.2000 - SA a predat terenurilor concesionate fără ca în protocol să fie vreo mențiune privind sistemul de irigații îngropat și construcțiile hidrotehnice existente, deoarece acestea erau mijloace fixe proprietatea - SA dobândite prin efectul Legii nr. 15/1990.
Instanța de fond a admis cererea de intervenție în interes propriu și în interesul reclamantei, fără a ține seama de precizarea acestei cereri de la data de 18.11.2004 ca fiind în interes propriu și nu în interesul reclamantei și nici de cererea de la 19.05.2005 prin care s-a renunțat la judecată.
Intimata a formulat întâmpinare în combaterea recursului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În esență, intimata s-a apărat sub aspectul inadmisibilității acțiunii susținută de recurente prin invocarea Deciziei nr. 360 din 16.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a a Comercială care a apreciat că are calea acțiunii dreptului comun, în caz contrar încălcându-se accesul liber la justiție prevăzut de articolul 21 din Constituția României.
apreciază hotărârea atacată cu prezentul recurs ca fiind legală și temeinică, întrucât instanța a reținut corect că regimul juridic al sistemului de irigații îngropat și al construcțiilor hidrotehnice este acela de proprietate publică a statului, de vreme ce terenul agricol este proprietate publică a statului, potrivit principiului "accesorium sequitur principale".
Intimata precizează că legiuitorul a clarificat regimul juridic al sistemelor de irigații, în sensul că acestea aparține domeniului public al statului prin Legea nr.138 din 27.04.2004 care reglementează în prezent regimul juridic al îmbunătățirilor funciare în Anexa 2 punctul 1 din lege.
Prin urmare, intimata apreciază că în mod corect tribunalul a constatat că actul de vânzare - cumpărare încheiat de falită prin lichidatorul judiciar la 12.11.2003 și autentificat în procedura falimentului sub nr. 7/2/JS/18.02.2004 prin care s-a vândut sistemul de irigații și construcțiile hidrotehnice către - S RL, a încălcat regimul proprietății publice fiind lovit de nulitate potrivit articolului 11 din Legea nr.213/1998.
Solicită intimata a se reține și că încheierea contractului de vânzare - cumpărare a avut la bază un proces verbal din 23.11.2002 semnat de lichidatorul judiciar cu - SRL prin care nelegal i s-a acordat acestei societăți "dreptul de preemțiune" la vânzare și în care se menționează că - SRL va gestiona aceste bunuri "până la reglementarea legală a regimului juridic a acestora".
Regimul juridic al amenajării de irigații era reglementat la data contractului de vânzare - cumpărare de OG nr. 23/2000 (aprobat prin Legea nr.440/2001) care stabilea că o parte din sistemul de irigații rămâne proprietate publică a statului, iar cealaltă parte proprietate privată a statului.
În mod legal instanța de fond a reținut și nulitatea actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare - cumpărare încheiat între - SRL și - SRL (- SRL), neavând incidență buna credință invocată de subdobânditor, întrucât acesta cunoștea situația litigioasă, neputând fi înlăturată cauza de nulitate absolută în raport cu caracterul inalienabil al bunurilor potrivit articolului 11 din Legea nr.213/1998, articolului 4 și articolului 963 Cod civil.
În ședința publică de la 27.11.2008, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apelul, potrivit articolului 2821Cod procedură civilă coroborat cu articolul 7203Cod procedură civilă.
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate:
Prin cererea de chemare în judecată formulată de la 13.09.2004 s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare a sistemului de irigații îngropat și construcțiile hidrotehnice existente pe terenul cu destinație agricolă proprietate publică, contract de vânzare - cumpărare încheiat între - SA prin lichidator judiciar și - SRLautentificat de judecătorul sindic prin încheierea nr. 7 din 18.02.2004 în cadrul procedurii falimentului.
Temeiurile de drept invocate de reclamantă în sprijinul acțiunii au fost articolul 948 punctul 4 cod civil (lipsa cauzei licite) motivat de încălcarea flagrantă a unor dispoziții legale în vigoare, respectiv punctul 5 anexa 1 din Legea nr.213/1998, articolului 2 și articolului 11 alineatele 1 și 2 și articolului 12(2) din aceeași lege, articolului 5 din Legea nr.18/1991, articolului 4 din Legea nr.268/20001 și articolului 135 din Constituția României, acte normative ce reglementează regimul juridic al terenurilor aflate în domeniul public.
Se reține din actele cauzei că - SA (IAS ) a preluat prin protocol întreaga rețea de conducte îngropate pentru irigații și canalele secundare încă din anul 1983 în temeiul Decretului nr.68/1983 (fila 281 dosar nr- și filele 327-268).
Această situație este confirmată de Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare - - (fila 127 dosar nr. 284/com/2004).
Prin HG nr.266/1991 IAS s-a transformat în - SA, iar în temeiul articolului 20 din Legea nr.15/1990 bunurile aflate în administrarea și patrimoniul IAS și exploatarea acestora, prin efectul legii, au devenit proprietatea - SA.
Prin încheierea de la 25.05.2001 Tribunalul Giurgiua dispus trecerea în faliment a - SA (fila 188 dosar -).
Prin adresa depusă la 25.04.2002 în dosarul de faliment, a solicitat suspendarea procedurii falimentului precizând că esteacționar majoritarla această societate (fila 199).
Prin încheierea de autentificare nr. 7/18.02.2004 judecătorul - sindic a autentificat contractul de vânzare - cumpărare încheiat la 12.11.2003 între - SA prin lichidator judiciar și - S RL (filele 273 și 286).
Prin sentința comercială nr. 177 din 16.04.2004 judecătorul - sindic a dispus închiderea procedurii falimentului - SA dizolvarea și radierea societății (fila 240).
La data de 14.05.2004 s-au formulat obiecțiuni la închiderea procedurii și s-a solicitat de - SRL constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare încheiat între - SA și - SRL autentificat de judecătorul sindic cu nr. 7/18.02.2004, pe considerentul că lichidatorul judiciar a vândut bunuri proprietatea statului și pentru că nu s-au respectat prevederile legale care reglementează vânzarea (fila 241).
a solicitat comunicarea obiecțiunilor și actelorîn vederea formulării întâmpinăriiprecizând că nu a primit decât citația (filele 269 - 270).
Prin sentința comercială nr. 332 din 9.07.2004 s-a admis excepția de inadmisibilitate și s-au respins obiecțiunile, reținându-se de judecătorul - sindic cănu a intervenit în susținerea propriului interesîn această cauză și că toate bunurile societății debitoare au fost inventariate și ulterior vândute în baza actelor contabile sau pe bază de protocol (vezi filele 327-368 dosar -) neputându-se imputa nimănui că bunurile nu aveau acte de proprietate individuale, acesteafiind mijloace fixe proprietate a - SA, motiv pentru care nici în contractul de concesionare cu - SRL nu au fost cuprinse (filele 100-102 dosar 284/com/2004).
Prin decizia nr. 958 R din 26.11.2004 recursul formulat împotriva sentinței comerciale nr. 334 din 9.07.2004 a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială (fila 99 dosar nr. 284/com/2004).
În acest context, Curtea reține că vânzarea confirmată/autentificată printr-un act jurisdicțional este supusă unui singur control de legalitate - recursul îndreptat împotriva încheierii de autentificare a judecătorului sindic de la 18.02.2004, respectiv a sentinței comerciale nr.177 din 16.04.2004 de închidere a procedurii falimentului - SA și a sentinței comerciale nr.332/9.07.2004 pe care nu le-a atacat, deși au fost supuse publicității.
Hotărârea judecătorului sindic generează nu doar efecte directe cu privire la situația juridică a părților, ci și efecte indirecte.
Cum cererea de chemare în judecată formulată de are ca obiect principal același raport juridic soluționat anterior, hotărârea pronunțată este protejată prin efectul negativ al lucrului judecat care împiedică o nouă hotărâre ce ar atenta la imutabilitatea eficacității situației juridice stabilită de instanță. Chiar dacă raportul juridic dedus juudecății în cauza de față s-ar aprecia ca fiind diferit decât cel asupra căruia a statuat judecătorul sindic, tot nu se poate reține că nu ar fi legat de cauza supusă judecății sindicului, de vreme ce existența/eficacitatea sa este condiționată de existența soluțiilor date de judecătorul sindic.
Așadar, este fără îndoială că din momentul în care a intrat în puterea lucrului judecat hotărârea judecătorului sindic, verificarea jurisdicțională înfăptuită de instanță este protejată de efectul negativ al lucrului judecat.
Raportat la regula "voies de nullite nont lieu contre jugements", se reține că în sistemul de drept românesc, nu se poate ataca hotărârea judecătorească pe calea acțiunii în nulitate decât într-o singură situație: acțiunea în nulitate îndreptată împotriva hotărârii prin care se consfințește învoiala părților, întrucât tranzacția, chiar dacă este consemnată într-o hotărâre judecătorească produce efecte în temeiul voinței părților.
Dacă totuși am admite că reclamanta are la îndemână acțiunea în constatarea nulității pentru vânzarea lucrului altuia, se reține că în acest caz nu este îndeplinită cerința coninvenței la fraudă a cocontractanților, atâta vreme cât contractul de vânzare - cumpărare încheiat între - SA și - SRL a fost autentificat de judecătorul sindic și hotărârea se bucură de prezumția de dreptate și adevăr.
De altfel, reținându-se că a invocat (implicit) accesiunea imobiliară, trebuie avut în vedere și că articolul 492 Cod civil instituie o prezumție relativă, care în cauza de față, a fost răsturnată de pârâta - SRL prin invocarea articolului 20 din Legea nr.15/1990,lipsa unei dispoziții legale exprese în vigoare la data vânzăriicare să-i limiteze dreptul de dispoziție asupra acestor mijloace fixe înregistrate în propriul patrimoniu, lipsa precizărilor din protocolul de predare primire cu privire la sistemele de irigații și nu în ultimul rând practica vânzării de către societăți a sistemului de irigații fără ca să facă obiecțiuni.
Raportat la susținerea reclamantei întemeiată pe articolul 948 punctul 4 Cod civil, Curtea reține că momentul în raport de care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea, este acela al încheierii actului juridic (18.02.2004), iar prima lege care a reglementat regimul juridic al îmbunătățirilor funciare este Legea nr.138/27.04.2004 (ulterioară vânzării). Or, nulitatea absolută este cea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic civil, a unei norme juridice care ocrotește un interes general, obștesc, iar nulitatea expresă desemnează acea nulitate care este prevăzută,ca atare,într-o dispoziție legală.
Față de cerința prevăzută de articolul 966 Cod civil și de conținutul cauzei nelicite prevăzute de articolul 968 Cod civil corelat cu articolul 5 Cod civil (texte invocate de reclamantă în susținerea cererii), Curtea reținecă pentru actele juridice civile numite(cum este cazul contractului de vânzare - cumpărare)numai scopul mediat poate să fie ilicit, iar scopul mediat în cazul contractului de vânzare - cumpărare, constă în destinația concretă ce urmează a se da lucrului cumpărat (în cauză aceeași destinație ca cea avută anterior vânzării), respectiv sumei ce reprezintă prețul (din suma obținută vânzătorul prin lichidator a acoperit o parte din pasivul societății, adică a plătit o datorie).
În fine, Curtea reține că prin fraudarea legii (invocată de intimata reclamantă ) se înțelege acea operațiune care constă în folosirea anumitor dispoziții legale, dar nu în scopul pentru care acestea au fost edictate, ci în vederea eludării altor dispoziții legale, imperative, aspect nedovedit de reclamantă.
Invocarea tuturor dispozițiilor legale în materia proprietății publice a statului și regimul juridic al terenurilor nu a fost de natură a face dovada fraudării legii prin vânzarea bunurilor în cauză, de vreme ce nu s-a făcut dovada că acestea erau bunuri proprietate publică la data vânzării.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază nefondată cererea reclamantei și în consecință, va admite apelul și în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va schimba în tot hotărârea atacată în sensul respingerii cererii
În ce privește pe pârâta - SA, Curtea reține că prin sentința comercială nr. 177/16.04.2004 rămasă irevocabilă, judecătorul - sindic a dispus dizolvarea și radierea societății debitoare, măsura radierii fiind înscrisă în Registrul comerțului la 30.04.2008 (fila 56 dosar apel).
În aceste condiții, Curtea în temeiul articolului 41 Cod procedură civilă va admite excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei - SA și în consecință va respinge cererea reclamantei împotriva acestei pârâte, ca fiind formulată împotriva unei persoane rămasă fără capacitate de folosință.
În ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de - INDUSTRIAL și COMPANIA SA (vezi precizare cerere intervenție fila 75 și fila 121 - dosar nr. 284/com/2004) Curtea reține că intervenienta a renunțat la judecata cererii, drept pentru care în temeiul articolului 246 Cod procedură civilă se va lua act de poziția părții.
În temeiul articolului 274(1) Cod procedură civilă, urmează ca intimata reclamantă să fie obligată la plata către reclamanta - SRL a cheltuielilor de judecată în sumă de 12.170 lei reprezentând onorariu de avocat de 1.000 lei în fond (fila 385) și cheltuieli de judecată în apel în sumă de 11.165 lei potrivit dovezilor de la dosar (filele 13 și fila 51).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de - SRL, cu sediul în com., nr. 1090, Județ jud. G și - SRL, cu sediul în G, str. -,. 4.. A,. 3,. 13, Județ G, împotriva sentinței comerciale nr.126/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,- sector 1, intimata pârâtă - SA, cu sediul în G, str. T,. 8,. A,. 8, Județ și intimata INDUSTRIAL ȘI COMPANIA (, cu sediul în B,- sector 1.
Schimbă în tot hotărârea atacată.
Admite excepția lipsei capacității de folosință a - SA și în consecință respinge cererea ADS împotriva acestei pârâte ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de capacitate de folosință.
Respinge cererea ADS împotriva - SRL și SRL ca nefondată.
Ia act că - și Compania SA au renunțat la judecata intervenienței.
Obligă pe la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 12.170 lei reprezentând onorariu avocat de 1.000 lei în fond și 11.165 lei cheltuieli de judecată în apel, către - SRL.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul Giurgiu
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
