Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 165
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
Grefier: - Stoenac
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - DE SA împotriva sentinței nr. 2407/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele - MEDIA SA C prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ și - OLTENIA SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant - DE SA prin avocat., intimata - OLTENIA SA prin consilier juridic D-tru. și intimata pârâtă - MEDIA SA prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ reprezentată de consilier juridic
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimata pârâtă - OLTENIA SA a depus prin serviciul arhivă răspuns la interogatoriul formulat de apelanta - DE SA, avocat solicitând judecarea apelului.
Curtea, constatând că părțile nu mai au acte de depus și probe de administrat, acordă cuvântul părților asupra apelului.
Av.. pentru apelantul reclamant - DE SA solicită admiterea apelului și schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii. Învederează că imobilele C5 - garaj metalic și C6 - spații tehnologice precum și terenul aferent lor, au fost intabulate ca proprietate a - SRL a cărei succesoare este - DE SA, în baza contractului nr.1931/2000, cu mențiunea că la data încheierii contractului de schimb nr.6742/3.09.2004 între - SA și - OLTENIA SA, reclamanta - DE SA era proprietara acestor imobile. Precizările intimatei privind respingerea acțiunii în sensul că nu s-a făcut dovada faptului că părțile au încheiat un contract de schimb în cunoștință de cauză sunt incorecte, intimatele pârâte cunoscând la data semnării contractului de schimb situația juridică reala a imobilelor - și anume că acestea erau proprietatea - DE SA. Înscrierea imobilelor în Cartea Funciară constituie o dovadă că pârâtele au acționat în cunoștință de cauză pentru fraudarea reclamantei. Solicită cheltuieli de judecată.
Consilier jur. D-tru, pentru intimata - OLTENIA SA, solicită respingerea apelului ca nefondat. Învederează că, având în vedere actele existente la dosar, la data încheierii contractului de schimb proprietarul imobilelor C5 și C6, înscris în CF 11953/2004, era - SA care a devenit proprietara acestor bunuri prin efectul legii, respectiv în baza dispozițiilor art.20 din Legea 15/1990, astfel că nu se poate reține reaua credință a pârâtelor, deoarece din extrasul de CF rezultă indubitabil că proprietar este - SA. Totodată, învederează că obiectul contractului de schimb nu îl constituie doar imobilul C6, care nu reprezintă o parte importantă din bunurile care au făcut obiectul acestui contract. Mai mult, imobilul C5 nu a făcut obiectul vânzării așa cum rezultă clar din contractul de vânzare cumpărare.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă, - MEDIA SA prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ, solicită respingerea apelului. Învederează că la încheierea contractului de schimb, ambele pârâte au fost de bună credință, deținând dovezi în privința faptului că imobilele asupra cărora au înțeles să dispună sunt în proprietate deplină a lor și nicidecum în proprietatea unei alte persoane.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.2407/23.09.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta - DE SA C împotriva pârâtelor - MEDIA SA C și - OLTENIA SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 03.09.2004 între pârâții - SA C și - Oltenia SA a fost încheiat contractul de schimb având ca obiect printre altele și terenul în suprafață de 591,04 mp și construcțiile situate pe acest teren C1 - atelier mecanic cu 2 încăperi, C2 - post trafo, C4 - spații tehnologice, C5 - garaj metalic, C6 - spații tehnologice, identificate cu nr. cadastral provizoriu 8487 și înscrise de Judecătoria Craiova în cartea funciară nr. 11953, dat de - SA C în schimbul altor suprafețe de teren, câtre - Oltenia SA.
În contract s-a menționat că terenul ce a făcut obiectul contractului de schimb a fost dobândit de - SA conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr. 0037/1996 conform Legii nr. 15/1990, iar construcțiile în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 13037 din 24.08.2004, terenul situat în C,- în suprafață de 591,04 mp pe care se află construcțiile C5 garaj metalic și C6 spații tehnologice este proprietatea pârâtului - SA
S-a reținut că prin încheierea judecătorului delegat nr.7918 din 21.10.2004 fost înregistrată și autorizată cererea de înscriere mențiuni, prin care - SA și-a schimbat denumirea în - MEDIA SA.
În cauza dedusă judecății reclamantul, terț față de contractul de schimb a cărui nulitate a solicitat a se constata, nu face nicio dovadă în sensul art. 966, art. 967 și art.968 Cod Civil, respectiv că obligația fondată pe o cauză nelicită nu poate avea nici un efect, cauza fiind nelicită când este prohibită de lege, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Încheierea unui contract de schimb, având ca obiect lucrul altuia, ca și vânzarea - cumpărarea lucrului altuia, în cunoștință de cauză are o cauză ilicită și, deci este, nulă absolut, în baza art.984 Cod civil, însă conform prevederilor art. 967 Cod Civil, cauza este prezumată licită și, în consecință, incumbă celui care invocă existența unei cauze nelicite - prohibită de legi sau contra bunelor moravuri și ordinii publice - să administreze proba pentru a răsturna prezumția.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1931 din 15 mai 2000, reclamantul a făcut dovada achiziționării de la - SA a terenului în suprafață de 650,87 mp situat în C,-, ulterior intabulând dreptul de proprietate asupra imobilului, însă prin probele administrate în cauză, acesta nu a făcut dovada că pârâții au încheiat contractul de schimb în cunoștință de cauză, știind că o parte din terenul ce a făcut obiectul schimbului este proprietatea reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - DE SA C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a arătat că instanța de fond a ignorat faptul că ambele coschimbașe - - MEDIA SA, (fostă - SA) și - Oltenia SA-cunoșteau că imobilele C5 și C6 înstrăinate prin contractul de schimb, aparțineau - DE SA, cumpărat de la - SA, conform contractului nr.1931/15.05.2000.
Societatea vânzătoare a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare menționat, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr.3029/COM/2001, astfel că nu se poate considera că această societate nu cunoștea la momentul încheierii contractului de schimb, situația bunurilor.
Și - Oltenia a intervenit în nume propriu în același dosar, luând parte la toate fazele procesuale: fond, apel și recurs, astfel că și aceasta cunoștea situația juridică a unei părți a obiectului contractului de schimb, care este ilicit.
Mai mult, contractul a fost semnat din partea - SA de aceeași persoană care asigura și asistența juridică în litigiul menționat, așa încât a acționat conștient la înstrăinarea imobilelor C5 și C6 prin contractul de schimb.
Vânzarea lucrului acestuia în cunoștință de cauză, constituie o operație speculativă, având cauză ilicită, ambele părți având intenția vădită de fraudare a proprietății apelantei reclamante.
Prin urmare, este dovedită reaua credință a părților, ambele cunoscând faptul că imobilele C5 și C6 nu aparțin vânzătoarei.
Intimata - MEDIA SA prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ C, a depus întâmpinare, prin care a susținut în esență, că vânzarea, respectiv schimbarea lucrului altuia nu este o operațiune prohibită de lege sau contrară ordinii publice și bunelor moravuri, astfel că nu poate fi reținută cauza ilicită în sensul art.968 civ.
Apelul este nefondat.
Apelantul reclamant a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de schimb încheiat în formă autentică sub nr.6742/03.09.2004, motivul nulității constituindu-l cauza nelicită (art.966 și 968 civ.) constând în aceea că părțile cu bună știință au cuprins în contractul de schimb și bunuri care nu aparțineau unuia dintre coschimbași, respectiv imobilele C5 și C6-proprietatea reclamantei, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1931/15 mai 2000.
Cauza constă în obiectivul, scopul urmărit la încheierea unui act juridic, aceasta trebuie să existe, să fie reală, licită și morală, iar potrivit art.968 civ. cauza este nelicită când este prohibită de lege ori contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Instanța de fond a apreciat că o convenție de înstrăinare (vânzare sau schimb) a bunului altuia în cunoștință de cauză, are o cauză ilicită, convenția fiind nulă absolut, însă în speță nu s-a făcut dovada că părțile ar fi cunoscut acest aspect, respectiv că o parte din obiectul schimbului nu este proprietatea celui ce-l dă în schimb.
Sub acest aspect, critica apelantei este fondată, ambele părți cunoscând la momentul realizării schimbului că o parte dintre imobile fuseseră vândute către - DE SA în baza contractului 1931/15 mai 2000. Aceasta rezultând nu numai din faptul că ambele părți din contractul de schimb au fost părți și în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr.3029/COM/2001 și că aceeași persoană fizică a semnat atât contractul de schimb și a asigurat asistența juridică în litigiu, cât și din împrejurarea că în cuprinsul contractului de schimb s-a menționat expres că odată cu proprietatea imobilului descris, se transmit și drepturile litigioase din dosarul nr.3029/COM/2001, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare al reclamantei.
La aceeași dată, 03.09.2004, s-a încheiat separat, în formă autentică, un contract de cesiune a drepturilor litigioase privind dosarul nr.3029/COM/2001.
Așadar, ambii copermutanți au cunoscut la momentul încheierii convenției că o parte din imobile au fost înstrăinate către reclamantă, însă dreptul acesteia era contestat, - Oltenia SA acceptând să primească în schimb o parte din imobilele ce făceau obiectul unei judecăți.
Aceasta a intervenit în proces făcând toate apărările găsite de cuviință, însă acțiunea pornită de - SA, de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare al apelantei reclamante, s-a respins irevocabil.
Problema care se pune în cauză este aceea dacă în aceste circumstanțe, scopul părților la încheierea contractului de schimb, a fost ilicit.
Ca expresie a caracterului translativ de proprietate al contractului de schimb, lucru actual și individual determinat înstrăinat, trebuie să fie proprietatea celui ce dispune de el.
În legislație nu există o reglementare expresă cu privire la valabilitatea operațiunii juridice privind înstrăinarea bunului altuia, iar în practică există mai multe soluții, în raport de reprezentarea părților cu privire la existența sau nu a dreptului de proprietate asupra lucrului.
În ipoteza în care ambele părți contractante au cunoscut lipsa calității de proprietar al vânzătorului, înstrăinătorului, opinia majoritară a doctrinei și jurisprudenței este în sensul că actul juridic este nul absolut, considerându-se că părțile au încheiat contractul ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă, ambele fiind de rea credință.
În speță însă, copermutantul care a înstrăinat prin contractul de schimb din anul 2004 și imobilele ce anterior fuseseră vândute apelantei reclamante, se afla în litigiu cu acesta din anul 2001, contestându-i dreptul de proprietate dobândit prin cumpărare și menționând expres în cuprinsul actului că se vând și drepturile litigioase referitoare la imobilele anterior înstrăinate, situație în care nu se poate considera că părțile au fost de rea credință.
Vânzarea dreptului litigios este o manifestare a principiului libertății contractuale, operațiune juridică permisă de lege.
Potrivit art.1403 civ. un drept este litigios când este supus unei contestații judiciare. În cazul în care înainte de finalizarea procesului, titularul dreptului litigios îl înstrăinează, vânzarea are caracter aleatoriu, vânzătorul negarantând existența dreptului, ceea ce s-a întâmplat și în speță, demersul judiciar al pârâtelor, fiind fără câștig pentru acestea.
În concluzie, contractul de schimb ce are ca obiect și imobilele înstrăinate anterior apelantei reclamante, nu este lovit de nulitate, deși părțile cunoșteau acest aspect, deoarece dreptul apelantei era la acel moment contestat în justiție, iar părțile au înțeles să vândă, respectiv să cumpere și dreptul litigios, operațiune valabilă cu excepția cazurilor anume reglementate când dreptul litigios nu se poate înstrăina.
În concluzie, părțile nu au avut un scop contrar legii, bunelor moravuri ori ordinii publice, astfel că nu este nelicită cauza actului juridic, soluția de respingere a acțiunii fiind corectă, însă pentru considerentele expuse, astfel că în temeiul art. 296 pr. civ. se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - DE SA cu sediul în C,-, județul împotriva sentinței nr. 2407/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtele - MEDIA SA C prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ cu sediul în C,-,.1, județul și - OLTENIA SA C cu sediul în C,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, Stoenac |
07 Iulie 2009
Red.jud./15.07.2009
5 ex./
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Nela Ochea
