Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.166
Sedința publică de la 16 aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dana Arjoca
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.10720/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte A și SC SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 09.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 16.04.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B la data de 24.03.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele A și SA, solicitând a se constata nulitatea contractului de abonament nr. 33434 din 17.10.2001 încheiat între pârâte, obligarea SC SA să încheie contract de abonament cu coproprietarii/coindivizarii imobilului din-, sector 2,precum și obligarea pârâtelor în solidar la plata sumelor de 100.000.000 lei daune materiale și 100.000.000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.508 din 19.01.2006, instanța a respins excepțiile autorității de lucru judecat și lipsei de interes a reclamantului, precum și acțiunea ca neîntemeiate.
Apelul declarat de reclamant a fost admis prin decizia civilă nr.1266 A din 28.06.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, prin care s-a desființat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că s- încălcat principiul disponibilității, principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității prin aceea că instanța a acordat cuvântul părților pe excepții dar s-a pronunțat și asupra fondului cauzei.
Prin sentința civilă nr.633 din 26.01.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, apreciind că litigiul este unul comercial conform articolului 56 Cod comercial.
Prin sentința comercială nr.10720 din 27.09.2007, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că imobilul din-, sector 2, este împărțit în trei unități locative distincte, dintre care Corpul A 1 este deținut de reclamant în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.12813 din 16.08.1990 iar corpul A2 de către pârâta, conform contractului de vânzare cumpărare nr.584/1.11.1996, încheiat cu, situație evidențiată de schița imobilului depusă la dosar de pârâtă (fila 21 dosar J2).
Prin sentința civilă nr.4127/4.03.1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, rămasă irevocabilă prin neapelare, s-a dispus grănițuirea proprietăților existente la această adresă, stabilindu-se că reclamantului îi revin 200 mp teren și construcție, iar pârâtei un teren de 49,12 mp și construcția cumpărată, pentru a se pune capăt neînțelegerilor dintre părți cu privire la dreptul de proprietate (fila 29 dosar J2).
Reclamantul a contestat în instanță titlurile de proprietate ale pârâtei atât asupra terenului, cât și asupra construcției, acțiunile fiind respinse prin sentința nr.3628/02.06.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr.10991/2002 (filele 67 și următoarele), respectiv sentința civilă nr. 341/14.04.2003, pronunțată de Tribunalul București Secția a-IV-a Civilă (filele 73 și urm.), rămase irevocabile prin respingerea căilor de atac.
Imobilul a avut, până la înstrăinarea distinctă a corpurilor de clădire, o instalație comună de aprovizionare cu apă, dată de o singură conductă, o cișmea în curte și un wc.
În condițiile în care imobilul a fost împărțit în trei unități locative distincte, încetând starea de indiviziune, doi dintre cei trei proprietari și-au construit branșamente separate și au încheiat contracte distincte cu pârâta SC SA. Încheierea contractului de abonament de către pârâte sub nr.33434/14.10.2001 a determinat amplasarea unui singur branșament pe conductă, aflat în pivnița pârâtei, aceasta ulterior oprind circulația apei prin conductă către corpurile A2 și B la începutul anului 2002, prin închiderea robinetului de trecere aflat după branșament.
Reclamantul a fost notificat cu privire la demersurile pârâtei, dar acesta nu și-a manifestat intenția de a solicita încheierea unui nou contract cu pârâta furnizoare, astfel încât lăsarea robinetului deschis ar fi însemnat contorizarea consumului de apă al reclamantului la singurul apometru existent, și anume cel instalat de pârâtă, fără a se putea stabili consumul efectiv al fiecărei părți.
Împrejurările amplasării noului branșament au fost analizate și în considerentele sentinței civile nr.4455/01.07.2003 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul nr.6973/2002, având ca obiect obligarea pârâtei să deschidă și să mențină deschis robinetul aflat pe conducta pentru apă, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac. Deși în cauză nu este întrunită cerința triplei identități pentru a opera excepția autorității de lucru judecat (astfel cum s-a reținut și prin încheierea din 07.06.2007), s-a apreciat că situația de fapt și de drept reținută de instanțe în mod irevocabil, atât prin această sentință, cât și prin celelalte menționate anterior, pronunțate între aceleași părți, intră sub puterea lucrului judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească. În acest mod aspectele dezlegate de instanțe se impun părților în litigiu, neputând fi înlăturate.
Astfel, s-a apreciat de către instanță că oprirea apei de către pârâta Aac onstituit un act legitim, justificat de necesitatea înlăturării posibilității îmbogățirii reclamantului fără justă cauză pe seama pârâtei.
Încheierea contractului de abonament a fost impusă de prevederile nr.108/1997, potrivit cărora furnizarea apei se face numai printr-un branșament la rețeaua publică, echipat cu apometru, urmare a încheierii unui contract de prestări servicii cu SC SA. și execuția unui branșament separat se efectuează la solicitarea proprietarului, în funcție de condițiile tehnice, costurile fiind suportate de beneficiar.
Susținerea reclamantului potrivit căreia încheierea contractului de prestări de servicii doar cu unul dintre coproprietari ar constitui motiv de nulitate absolută a contractului, fără nici o circumstanțiere, este eronată, acest aspect putând conduce, în opinia instanței, doar la nulitatea relativă a contractului, ce ar putea fi invocată doar în interiorul termenului de prescripție de 3 ani.
Cu toate acestea, susținerea a fost înlăturată în totalitate, deoarece asupra imobilului din- nu există o stare de indiviziune, aceasta încetând din 1998. În asemenea condiții, furnizarea apei nu se putea realiza decât prin încheierea unor contracte distincte de către fiecare proprietar, cu instalarea unor branșamente și apometre diferite.
Privarea reclamantului de furnizarea apei calde putea fi evitată prin solicitarea adresată pârâtei SC SA privind executarea, contra cost, a unui branșament echipat cu un apometru pentru imobilul său. Proiectul acestei lucrări ar fi urmat să țină cont de condițiile tehnice existente, cu respectarea celorlalte branșamente existente. Pârâtei SC SA îi revine obligația furnizării apei către populație, fiind singura societate cu acest obiect, dar nu în absența unui contract încheiat cu beneficiarii în condițiile legii.
Pentru aceste considerente, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului privind nulitatea contractului de abonament nr. 33434/17.10.2001.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, s-a constatat că instanța nu poate suplini consimțământul părților la încheierea contractului de abonament, cu atât mai mult cu cât încheierea unui asemenea contract presupune deschiderea unui branșament, conform nr.108/1997. Branșarea la rețeaua de apă potabilă presupune respectarea procedurii prevăzute în hotărâre, întocmirea și executarea unui proiect al branșamentului de către prestatorul de servicii, numai contra cost.
Totodată, având în vedere că nu s-a putut reține nici o faptă ilicită în sarcina pârâtelor, s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 998, 999 civ. cererea de plată a daunelor materiale și morale nefiind întemeiată.
Față de cele prezentate anterior, s-au respins și celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Văzând și dispozițiile act. 274, reclamantul a fost obligat să achite pârâtei suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat ales achitat în ambele cicluri procesuale, având în vedere că prima sentință a fost desființată în totalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr-.
În motivarea apelului, se arată că sentința este esențial nelegală, pentru că reținându-se că părțile nu se află în indiviziune, conform unei sentințe judecătorești, se eludează 2 aspecte: în primul rând, prevederea legală cu privire la faptul că un imobil nu poate avea decât un singur branșament la conducta de apă stradală se referă la un imobil ca și clădire, nu la imobil ca și apartament din clădire, deoarece este motivat de faptul că, din punct de vedere tehnic, conducta stradală nu poate fi înțepată mai des de 8ml. Din acest punct de vedere, imobilul deținut de reclamant precum și cel deținut de către pârâta A nu alcătuiesc decât un singur corp de clădire, iar existența a 2 branșamente stradale pentru acesta nu se poate realiza decât prin efectuarea unui branșament la foarte mare distanță de imobil, ceea ce atrage costuri exorbitante, imposibil de acoperit de către reclamant, relativ la starea sa materială (este pensionar).
În al doilea rând, ieșirea din indiviziune conform sentinței judecătorești menționate anterior s-a operat cu privire la imobil, dar instalația de apă și canal din imobil a fost de la bun început proiectată pentru un imobil ca un tot unitar, deci prin destinație acesta avea părți comune tuturor încăperilor și dependințelor imobilului.
Din acest motiv, branșamentul și robinetul aferent, de care se face vorbire în cealaltă sentință invocată, nu sunt exclusiv destinate pârâtei A pe motiv că trec prin pivnița acesteia, ci au fost, prin proiectarea clădirii și a instalației de apă, destinate a alimenta cu apă întreg imobilul. Din acest punct de vedere, cât timp prin hotărârea de ieșire din indiviziune nu s-a dispus în mod expres separarea instalației de apă, încheierea unui contract exclusiv de abonament pentru alimentarea cu apă în numele acelei hotărâri de grănițuire a curții este lipsită de temei și a dus, așa cum se poate vedea, la consecințe împovărătoare pentru apelant.
Din aceste puncte de vedere, rezultă că încheierea contractului de abonament între pârâte s-a făcut atât prin fraudarea legii, deoarece regulamentul local aplicabil prevede existența unui singur branșament pentru un imobil, ori în urma sentinței apelate rezultă că vor trebui să existe 2 branșamente, cât și în mod fraudulos, prin interpretarea deplasată a sentinței civile de grănițuire, care nu îi dădea dreptul pârâtei A să folosească în mod exclusiv pentru sine instalația (conducta și robinetul) de apă din pivnița sa.
Soluția este esențial nelegală și pentru faptul că instanța nu vede nici o nulitate absolută a contractului, ci numai o nulitate relativă, pe considerentul că în disprețul legii intimata-pârâtă A, cu acordul celeilalte intimate-pârâte, a încheiat contract de abonament pe unicul branșament al clădirii, numai pentru sine. Este o certitudine că folosirea unicului branșament de către unul dintre colocatarii imobilului în mod exclusiv fără a cere acordul celorlalți, acord pe care nici nu avea cum să îl primească, nu îi putea da dreptul intimatei pârâte SA să încheie contractul câtă vreme nu exista o ieșire din indiviziune asupra instalațiilor sanitare, care să înlocuiască astfel, acordul celorlalți colocatari.
În condițiile în care s-a făcut dovada nerespectării legii de către intimata pârâtă A, este cert că această nerespectare atrage nulitatea absolută conform art. 5 și art. 968 cod civil, și nu nulitatea relativă, pentru că nu a vorba de eroare, dol sau violență în speță, în raport cu intimata.
Soluția este esențial nelegală și pentru faptul că nu poate admite al doilea capăt de cerere privind obligația de a face, pe considerentul că nu se poate complini consimțământul părților la încheierea contractului de abonament.
Este de remarcat că consimțământul A SA este reglementat de lege, respectiv OG 32/2002, art. 3 lit. g), art. 18 și art. 24 lit g), și mai mult, este vorba de un serviciu public de apă și canal, la care intimata pârâtă SC SA poate fi obligată la încheierea contractului de abonament cu apelantul-reclamant, pentru că altfel își încalcă statutul pentru care a fost creată, ea fiind o societate de interes public. Este și de remarcat că strada - - beneficiază, așa cum rezultă din dosar, de servicii de apă și canalizare.
Este de remarcat că ideea branșamentului coroborată cu acea sentință de grănițuire este găselnița A SA pentru a nu furniza serviciile de apă și canal pentru apelant, deoarece pentru derivarea unei țevi pentru alimentarea apartamentului apelantului, precum și montarea unui apometru pe aceasta, nu este nevoie de un branșament la conducta stradală, așa cum solicită a efectua SC SA, cu costuri exorbitante. În această situație, obligarea SC SA la încheierea unui contract va fi de natură a obliga această societate să accepte contorizarea unei derivații din conducta deja racordată, apelantul urmând a beneficia de apă curentă, nefiind necesar - și oricum SA nu a justificat că ar fi necesar - un branșament la conducta stradală.
Față de refuzul nejustificat al societății publice de apă și canal SC SA de a executa serviciile pentru care a fost creată, ca și față de conduita culpabilă a acesteia, care a ales să ignore, fără vreun temei, caracterul comun al conductei de alimentare cu apă a imobilului și astfel l-a privat pe reclamant de apă curentă de peste 6 ani de zile, se solicită admiterea și a capătului de cerere privind daunele morale. Conduita SC SA este culpabilă conform articolelor 998-999 cod civil, și în mod firesc trebuie să fie obligată la plata daunelor solicitate. Cu privire la cuantumul acestora, este de remarcat că este greu să se cuantifice ce înseamnă să trăiești timp de peste 6 ani într-un cartier din B, nu unul, fără a beneficia de apă curentă sau apă caldă, în condițiile în care instalațiile din casă se strică prin neuz.
În drept, se întemeiază apelul pe dispozițiile articolelor 282 - 293 Cod procedură civilă.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
La 15.01.2008, intimata A a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata SC SA a formulat întâmpinare la 16.01.2008, solicitând de asemenea respingerea apelului și menținerea sentinței atacate.
În susținere a depus înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolului 295 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
La adresa din B,-, sector 2, există trei proprietăți distincte așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.6973/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 B, depus în dosarul de fond.
proprietăților -construcții și teren s-a realizat irevocabil prin sentința civilă nr.4127/4.03.1998 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
Conform articolului 3 lit. i din Legea nr.241/2006 modificată prin OUG nr. 13/2008, branșamentul deservește un singur utilizator.
Ca excepție, s-a prevăzut că, în cazuri bine justificate și atunci când condițiile tehnice nu permit altă soluție, se poate admite alimentarea mai multor utilizatori prin același branșament.
Ori în cauză, din avizul de principiu nr.A-/3.12.2007 emis de SC SA rezultă că există condiții tehnice pentru ca reclamantul să aibă propriul branșament.
Este adevărat că branșamentul inițial a fost comun și a deservit întreg imobilul din-, sector 2, dar din raportul de expertiză menționat mai sus rezultă că pârâta Aaî nlocuit părțile instalației din subsolul corpului său de clădire cu o conductă nouă, inclusiv armături și a continuat cu o instalație ce deservește spălătorul din acest corp, fiind vorba practic de o nouă instalație.
Nici unul din motivele invocate de apelantul - reclamant nu atrage nulitatea absolută a contractului încheiat de pârâte, din nicio probă administrată nerezultând că pârâtele au fraudat legea, încheind un contract cu o cauză ilicită.
În ceea ce privește al treilea motiv de apel, contractul de abonament nu poate fi încheiat decât în urma îndeplinirii unor condiții tehnice specifice prevăzute de legislația în domeniu, condiții nedovedite de apelant la acest moment. Chiar și articolul 27 alin. 2 din Legea nr. 241/2006 modificată prin OUG nr.13/2008, invocat de apelant, se referă la acest aspect în lipsa căruia contractul nu poate fi perfectat.
Referitor la daunele invocate, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâtelor în solidar la plata daunelor materiale și morale iar prin cererea de apel se solicită numai obligarea SC SA la daune morale, modificare a acțiunii care nu este permisă în apel, conform articolului 294 alin.1 Cod procedură civilă.
Oricum, cererea nu este probată potrivit articolului 1169 Cod civil.
Față de cele arătate, conform articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat și va face aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant cu domiciliul ales în B la din-, -. A,.3, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.10720/27.09.2007 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte A domiciliată în B, sector 2,-, și cu domiciliul ales în B, sector 2,-,. 53,. A,. 41 și SC SA cu sediul în B, sector 1,-.
Obligă apelantul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata A.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/30.04.2008
Președinte:Dana ArjocaJudecători:Dana Arjoca, Decebal Taragan
