Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 17
Ședința publică din 26 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, apelul declarat de reclamanta T împotriva sentinței civile nr. 841/ din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Îmbunătățiri Funciare având ca obiect nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța invocă din oficiu excepția insuficientei timbrări a cererii de apel și, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare cu privire la aceasta.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 841/ din 12 august 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T în contradictoriu cu pârâta Îmbunătățiri Funciare având ca obiect nulitate act juridic.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la tribunal reclamanta a solicitat să se constate, în principal, nulitatea absolută parțială a actului intitulat "minută" încheiat între părți la data de 26 iunie 1991 cu privire la dreptul de folosință al pârâtei pe perioadă nedeterminată, fără plata chiriei, a spațiilor prevăzute la lit. a)-c), iar în subsidiar că a intervenit caducitatea acestuia și, pe cale de consecință, să se dispună evacuarea Îmbunătățiri Funciare B din spațiul situat în loc. T, str. - nr. 8, jud. T, în motivare arătând că la 27 iunie 1991 între reprezentanții și s-a semnat un protocol de predare-primire ca urmare a reorganizării primei persoane juridice, în temeiul nr.HG 292/1991, a Legii nr. 15/1990 și a Legii nr. 31/1990, în două societăți comerciale, imobilul menționat fiind trecut în patrimoniul reclamantei, cealaltă societate nou înființată - T - dobândind asupra unor spații un drept de folosință gratuită pe perioadă nelimitată, ulterior patrimoniul fiind preluat de pârâtă. În prezent, reclamanta nu mai este de acord cu darea în folosință a patrimoniului societății cu titlu gratuit, lucru ce contravine principiilor economiei de piață, iar încercările de a încheia un contract de închiriere cu pârâta au eșuat. Aceasta consideră că actul contestat este lovit de nulitate absolută, încălcând dispozițiile art. 480-481 și cele ale art. 1411-1415 din Codul civil, el instituind, în fapt, o inalienabilitate convențională a dreptului de proprietate, "peste limitele impuse de normele imperative ale legislației civile și cele ale teoriei și practicii în domeniu", încălcându-se atât prevederi imperative, cât și bunele moravuri. În subsidiar, reclamanta a solicitat să se constate că a intervenit caducitatea, în consecința schimbării acționariatului societății.
În urma probelor administrate tribunalul a reținut că sintagma "nulitate absolută" desemnează nulitatea care sancționează nerespectarea, la încheierea actului juridic, a unei norme legale prin care se ocrotește un interes general. Reclamanta, parte a convenției încheiate cu antecesoarea pârâtei, a invocat nulitatea absolută pentru fraudă la lege, locațiunea convenită fiind perpetuă. Se observă însă că, potrivit acordului contractual de la 26 iunie 1991, dreptul de folosință s-a precizat a fi "pe perioadă nedeterminată", nicidecum o astfel de prevedere neputând fi echivalată unei clauze ce obligă locatorul să asigure folosința veșnică, clauză ce ar atrage, într-adevăr, nulitatea acordului în măsura în care s-ar aprecia ca fiind determinantă la încheierea actului. În ceea ce privește "caducitatea", termenul desemnează o ipoteză de ineficacitate a unui act juridic datorară survenirii unui eveniment mai presus de voința părților și în absența oricărei culpe a acestora, care se consumă ulterior încheierii valabile a acelui act juridic și care are drept consecință împiedicarea obiectivă a producerii efectelor sale. Or, manifestarea de voință a părții în consecința schimbării acționariatului nu poate întemeia sancțiunea caducității.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat apel reclamanta T, solicitând desființarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost ea formulată, fără cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că în acțiunea introductivă a invocat nulitatea absolută parțială a actului juridic intitulat "minută" cu privire la dreptul de folosință al pârâtei pe perioadă nedeterminată, fără plata chiriei, a spațiilor prevăzute la lit. a)-c), deoarece prin aceasta i se încalcă dreptul de a dispune în mod exclusiv și absolut de obiectul dreptului său de proprietate și de a se bucura de toate atributele acestuia, respectiv posesia, folosința și dispoziția. De asemenea, a invocat și încălcarea inalienabilității convenționale temporare întrucât părțile, prin voința lor, pot institui clauze de inalienabilitate a dreptului de proprietate, însă cu respectarea a două limite: a) luarea acestei măsuri să fie pe o perioadă limitată; b) să se respecte normele legale imperative și bunele moravuri, în speță ambele limite fiind depășite. Nu în ultimul rând, a solicitat constatarea unei alte cauze de nulitate expres prevăzute de lege, și anume încălcarea dispozițiilor art. 1411-1415 din Codul civil, care instituie caracterul esențialmente temporar al locațiunii, interzicând încheierea contractelor de locațiune ereditare (emfitueze), prin care se închiriază un bun pe termen foarte, astfel încât, în realitate, locatarul se bucură de toate prerogativele dreptului de proprietate. În ceea ce privește caducitatea actului juridic, apelanta a arătat că și această cauză de ineficacitate poate fi reținută în cauză deoarece schimbarea situației juridice a societății reclamante din societate cu capital de stat în una privată s-a realizat prin măsurile luate în baza actelor normative în vigoare și la care a făcut referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată, deci, mai presus de voința părții și fără nicio culpă din partea acesteia, astfel că actul juridic contestat a devenit ineficace datorită unei împrejurări ulterioare încheierii sale valabile.
Intimata, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare.
Întrucât pentru termenul de judecată de astăzi, deși reclamantei Tis -a pus în vedere, sub sancțiunea anulării, să completeze timbrajul aferent cererii de apel la valoarea pe care tot ea a indicat-o, în primă instanță, prin raportul de evaluare depus la dosar - 260.818,22 lei, aceasta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, nefăcând dovada achitării diferenței de 3.353,59 lei taxă judiciară de timbru și 4,85 lei timbru judiciar, Curtea, din oficiu, a invocat excepția de netimbrare cu privire la care reține următoarele:
Potrivit art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997, modificată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit fiind sancționată cu anularea cererii. Prevederi similare sunt cuprinse și în art. 9 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare.
În conformitate cu dispozițiile legale - art. 2 lit. g), raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, modificată, și art. 3 alin. 2 din nr.OG 32/1995, modificată - apelul societății reclamante trebuia timbrat cu suma de 3.359,59 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar, partea depunând la dosar doar o chitanță de 6 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei.
Apelanta nu s-a conformat obligației legale ce-i revenea, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxelor judiciare datorate, astfel că, raportat la textele de lege mai sus citate, Curtea va dispune anularea apelului ca insuficient timbrat, conform dispozitivului, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta T, cu sediul ales în loc. T,-,. 15, jud. T, la Cabinet de Avocat, împotriva sentinței civile nr. 841/ din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Îmbunătățiri Funciare, cu sediul în loc. B, Șos. - 35-37, sector 4.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 ianuarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 01.02.2010
Tehnored. - 02.02.2010 /4 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Se comunică 2 ex.: -
- Îmbunătățiri Funciare
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Anca Buta
