Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR.174
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 5 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
GREFIER - - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL C împotriva sentinței nr.19 din 8 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr.19/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA C, intimatele interveniente în interesul pârâtei - - SRL C, - SRL C și intimatul ONRC - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, trimis spre rejudecare prin decizia nr.3634 din 16 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-, în urma casării deciziei nr.7 din 19 ianuarie 2006 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială - dosar nr.3983/COM/2005.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, termen la care Curtea, pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29 mai 2008, când, având în vedere lipsa unui membru al completului de judecată, a dispus amânarea pronunțării la data de 5 iunie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.19 din 8 iulie 2005 pronunțată în dosar nr.19/2005 al Tribunalului Dolj - Secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SRL C împotriva pârâtei SA C pentru constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 24 iulie 2004 și a tuturor actelor încheiate în vederea convocării și desfășurării acesteia, precum și a nulității absolute a proiectului de divizare și a actului adițional publicat în Monitorul Oficial din 19 august 2004. Totodată s-au admis cererile de intervenție în interesul pârâtei formulate de intervenientele Al SRL și C SRL C, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, prin hotărârea Adunării Generale Extraordinare a acționarilor SA din 26 martie 2003, s-a decis în unanimitate transformarea societății în societate de tip închis și divizarea conform art.233 a1.3 din Legea nr.31/1990, reclamanta inclusiv aprobând această modificare a actelor constitutive ale societății și neformulând opoziție împotriva hotărârii. De asemenea, proiectul de divizare a fost avizat de judecătorul delegat și publicat în Monitorul Oficial partea a-IV-a din 7 mai 2005, adică cu 30 zile înainte de din 24 iulie 2004, iar documentele privind divizarea au fost întocmite de administratorii în funcțiune, care au fost numiți la data de 29 martie 2001, pentru o durată de 4 ani conform certificatului constatator nr.5227/26 ianuarie 2005 emis de de pe lângă Tribunalul Dolj.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr.7 din 19 ianuarie 2006 pronunțată în dosarul nr.3983/2005 al Curții de APEL CRAIOVA -Secția comercială.
Instanța de control judiciar a reținut că s-a efectuat în mod legal convocarea, atât în Monitorul Oficial nr.1346/7 mai 2005, cât și într-un ziar de largă circulație, că administratorul nu are interese contrare cu cele ale SRL la care soția sa era asociat, că a fost respectată și obligația de informare, administratorii pârâtei respectând întreaga procedură privind convocarea și că mandatul cenzorilor și administratorilor nu era suspendat în perioada 31 martie 2004 - 6 ianuarie 2005 întrucât administratorii au fost numiți la data de 29 martie 2001 pentru o perioadă de 4 ani, adică până la 29 martie 2005, iar cenzorii prin hotărârea AGA din 22 martie 2003 pe o perioadă de 3 ani.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta SRL criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.6-9 raportat la art.312 al.5 Cod procedură civilă.
Prin decizia nr.3634 din 16 noiembrie 2006, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția Comercială a admis recursul declarat de reclamanta - SRL C, a casat decizia nr.7 din 19 ianuarie 2006 a Curții de APEL CRAIOVA -Secția Comercială și a trimis cauza aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței nr.19 din 8 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr.19/COM/2005.
Pentru a pronunța această decizie, instanța supremă a reținut că instanțele de fond erau obligate să solicite ORC D un certificat constatator "in extenso" pentru a verifica toate modificările intervenite cu privire la mandatul și perioada în care au funcționat cenzorii și administratorii - SA C, în condițiile în care la dosar au fost depuse acte contradictorii emise de ONRC - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ, respectiv: certificatul constatator nr.55022/22.11.2004 care atestă că la acea dată - SA C se afla la acea dată sub incidența art.232 din Legea nr.314/2001, având mandatul administratorilor și cenzorilor expirat; certificatul nr.5227/14 ianuarie 2005 conform căruia mandatul administratorilor și cenzorilor era în vigoare la data desfășurării - SA C din 24 iunie 2004.
De asemenea, a mai reținut instanța de recurs, că se impunea încuviințarea probei cu expertiza, solicitată de reclamantă, atât pentru egalitate de tratament întrucât procedura desfășurată al ORC are caracter necontencios, cât și pentru că era utilă și pertinentă cauzei, având în vedere că raportul de evaluare a bunurilor a avut în vedere întocmirea proiectului de divizare a fost criticat deoarece a creat o situație inechitabilă prin subevaluarea și respectiv supraevaluarea unor terenuri.
Apelul a fost reînregistrat pe rolul Curții de APEL CRAIOVA -Secția Comercială sub numărul de dosar -.
Având în vedere îndrumările din decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și raportându-se la dispozițiile art.315 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea de APEL CRAIOVA, în rejudecarea apelului, a dispus emiterea unei adrese către ORC de pe lângă Tribunalul Dolj spre a comunica modificările intervenite între anii 2001-2005 în ceea ce privește mandatele cenzorilor și administratorilor - SA C și efectuarea în cauză a unei expertize tehnice complexe, întocmite de către un expert în specialitatea evaluare bunuri mobile și imobile și un expert în specialitatea contabilitate.
Raportul de expertiză a fost depus la data de 7 decembrie 2007, iar referitor la concluziile acestuia, au fost formulate obiecțiuni atât intimata intervenientă Al SRL C, cât și apelanta reclamantă - SRL C, răspunsul expertului fiind depus la data de 5 martie 2008.
Apelanta reclamantă - SRL C a formulat cerere de recuzare a expertului, respinsă de instanță, potrivit încheierii din data de 10 aprilie 2008, precum și cerere de probatorii, cu o nouă expertiză tehnică și contabilă, precum și testimonială, respinsă de instanță conform încheierii din data de 8 mai 2008, precum și cu înscrisuri, aceasta din urmă fiind încuviințată.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Dolj, prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și în limita dispozițiilor deciziei de casare, conform art.315 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea din data de 24 iulie 2004, a fost aprobată divizarea - SA C, care va continua să existe, conform proiectului de divizare, prin desprinderea unor părți din patrimoniu, către două societăți comerciale deja existente, respectiv SRL și Al SRL
Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată la data de 8 februarie 2006, Curtea constată că apelanta reclamantă a invocat mai multe cauze de ineficacitate a hotărârii din 24 iulie 2004, a actului adițional nr.1306/26.07.2004, a actului constitutiv, a proiectului de divizare și a raportului de evaluare, și anume:
- nu a existat consimțământul acționarului - SA C în ceea ce privește convocarea, desfășurarea și publicarea hotărârii, precum și a celorlalte acte, întrucât mandatul administratorilor și al cenzorilor societății expirase;
- acționarul și administratorul a votat în favoarea adoptării hotărârii, în condițiile în care acesta avea interese contrare cu SRL, al cărei acționar unic era soția sa, astfel încât - SA fost prejudiciată (art.149 pct.1 și 2 și art.150 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale);
- transformarea abuzivă a - SA C din societate de tip deschis în societate de tip închis și apoi divizarea, în condițiile în care B nu a emis atestatul de confirmare a caracterului societății;
- nu a existat acordul tuturor acționarilor care nu au fost informați, adunarea fiind ținută în secret;
- divizarea s-a făcut în favoarea unei părți, a acționarului și în detrimentul celorlalți, realizându-se o transmitere ilegală a patrimoniului către celelalte două societăți;
- nu s-a avut în vedere raportul de expertiză contabilă și evaluare al bunurilor;
- acționarul unic al SRL, era și salariat al - SA C, iar acest cumul de funcție era interzis prin contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, acestea sunt limitele învestirii, iar instanța, conform dispozițiilor art.129 alin.6 Cod procedură civilă, se va pronunța numai cu privire la acestea, astfel încât motivul de nulitate absolută, privind încălcarea dispozițiilor art.135 alin.1 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, care de altfel nici nu este incident în cauză, reglementând anumite interdicții privind fondatorii, administratorii, directorii și sancțiunea aplicabilă, fiind invocat pentru prima dată în apel, nu va fi analizat, întrucât încalcă dispozițiile art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește legea aplicabilă, Curtea constată că la data adoptării hotărârii din 24 iulie 2004 era în vigoare Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial din 29 ianuarie 1998, modificată prin Legea nr.99/1999, Legea nr.127/2000, OUG nr.76/2001 și Legea nr.161 din 21 aprilie 2003, unde instituția divizării este reglementată prin dispozițiile art.233-245, capitolul 2.
Așadar, toate criticile invocate de apelanta reclamantă - SRL C vor fi analizat prin prisma acestor dispoziții legale, în vigoare la data adoptării hotărârii în discuție.
Astfel, Curtea constată că este eronată invocarea încălcării dispozițiilor art.149 alin.1 și 2 și cele ale art.150 din Legea nr.31/1990 republicată și modificată, în vigoare la acea dată, ce reglementează instituțiile reclamație acționarilor adresată cenzorilor și a acțiunii în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor, auditorilor financiari, directorilor, în realitate motivele învederate de apelanta reclamantă - SRL C se circumscriu obligației de fidelitate, reglementate de dispozițiile art.145 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Referitor la încălcarea acestei obligații de către administratorul, Curtea constată că sunt nefondate criticile invocate de apelanta reclamantă - SRL C, atât în ceea ce privește sfera actelor administratorului social, ce cad sub incidența acestei dispoziții legale, cât și a sancțiunii aplicabile. Astfel, între operațiunile interzise administratorului, legea le prevede strict numai pe cele cu caracter convențional propriu-zis. Acest regim juridic nu se aplică atunci când nu există convenție propriu-zisă, când actele încheiate sunt fără caracter convențional, înscriindu-se în această sferă și decizia de aprobare a proiectului de divizare. Chiar și în cazul actelor convenționale, legea prevede două excepții, aceea reglementată de dispozițiile art.126 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale și atunci când există autorizarea prealabilă a acestora de adunarea generală.
În ceea ce privește sancțiunea aplicabilă, pentru nerespectarea obligației de fidelitate, înscrisă în art.145, textul de lege prevede că nu este nulitatea absolută a actului, în speță hotărârea, ci răspunderea personală (patrimonială și sau penală) a administratorului.
De asemenea, Curtea constată că sunt nefondate și criticile apelantei reclamante - SRL C privind faptul că la data convocării din 24 iulie 2004, mandatul administratorului și cel al cenzorilor expirase, întrucât astfel cum reiese cu certitudine din certificatul înaintat de ORC D (fila 76 dosar nr-), cu ocazia rejudecării apelului, administratorii aveau un mandat valabil pe 4 ani, fiind aleși prin hotărârea AGA din 29 martie 2001, la care a participat și a votat favorabil și apelanta reclamantă, expirând abia la 29 martie 2005, iar cenzorii au fost realeși prin hotărârea AGA din 22 martie 2003, pe o perioadă de încă trei ani, astfel cum reiese din înscrisurile depuse în apel (filele 24-66 dosar nr- ). Prin urmare, Curtea constată că la data adoptării hotărârii din 24 iulie 2004, apelanta reclamantă - SRL C dispunea de organe de conducere legal constituite, iar consimțământul acesteia cu privire la actul de divizare a societății a fost valabil exprimat.
În ceea ce privește critica formulată de apelanta reclamantă - SRL C, referitor la faptul că divizarea s-a făcut în favoarea SRL, al cărei acționar unic era și salariată a societății divizate-- SA, iar contractul colectiv de muncă interzicea cumulul de funcții, Curtea constată că nici aceasta nu este fondată. Acest fapt, de altfel necontestat de nici una din părți, nu constituie motiv de nulitate a hotărârii din 24 iulie 2004. Astfel, Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, în vigoare la data adoptării, reglementează în art.142 cumulul restrictiv al calității de administrator la mai mult de 3 consilii de administrație concomitent, nu însă și cumulul calității de salariat cu cel de administrator, textul de lege fiind de strictă interpretare. Faptul că acționarul unic și administratorul SRL, este salariat al societății divizate - - SA C nu constituie temei legal pentru anularea hotărârii, nefiind încălcată nici o normă legală prevăzută de Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale. Sancțiunea aplicabilă pentru încălcarea unor dispoziții din contractul colectiv de muncă, își are temeiul juridic, în mod exclusiv, în raportul de muncă.
În ceea ce privește procedura de divizare în ansamblul ei, Curtea constată că operațiunile realizate au respectat dispozițiile legale prevăzute de Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Astfel, în AGA din data de 26 martie 2003, acționarii reprezentând 86,37% din capitalul social al - SA, între care a fost prezent și reprezentantul desemnat al apelantei reclamante - SRL C, au hotărât cu unanimitate de voturi modificarea actului constitutiv și transformarea societății din societate de tip deschis, în societate de tip închis, precum și divizarea de principiu a - SA C, mandatând în acest scop consiliul de administrație să elaboreze proiectul de divizare, astfel cum reiese din procesul-verbal al adunării din data de 26 martie 2003 (fila 24-30 dosar nr-). Legalitatea acestei hotărâri a făcut obiectul controlului judiciar, acțiunea în anulare fiind respinsă în mod definitiv și irevocabil prin decizia nr.283, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16 februarie 2004 (pagina 51 dosar nr--volumul II al Curții de APEL CRAIOVA ).
Prin urmare, în condițiile în care apelanta reclamantă - SRL C și-a dat acordul în ședința AGA din 26 martie 2003, s-a constatat legalitatea transformării - SA C din societate de tip deschis în societate de tip închis, prin hotărârea judecătorească invocată, modificarea fiind înregistrată la data de 7 aprilie 2003 în Registrul Comerțului, potrivit rezoluției nr.887 din 2 aprilie 2003 ( pagina 52,53, dosar 3983/COM/2005), iar măsura nu a fost contestată, și ulterior, în cadrul ședinței comisiei, întrunite la data de 12 iulie 2005, a fost aprobat atestatul nr.117 din 28 aprilie 2005, retragerea de la tranzacționare pe piața și radierea din evidențele, a - SA C, astfel cum rezultă din adresa nr.18647 din 12 iulie 2005 (pagina78 dosar nr--volumul II al Curții de APEL CRAIOVA ), Curtea consideră că sunt nefondate criticile formulate în acest sens de apelanta reclamantă - SRL De altfel, formalitatea emiterii atestatului de către B, nu afectează legalitatea transformării - SA C, consființită prin hotărârea AGA din 26 martie 2003 și cu care apelanta reclamantă a fost de acord.
În ceea ce privește susținerile apelantei reclamante - SRL C privind faptul că instanța de fond nu a analizat necesitatea și oportunitatea divizării, Curtea constată că sunt nefondate, întrucât aceste aspecte trebuie analizate la momentul aprobării în principiu a divizării, realizate prin AGA din 26 martie 2003. Or, în condițiile în care apelanta reclamantă - SRL C a fost de acord cu divizarea - SA C, implicit a apreciat necesitatea și oportunitatea acestei măsuri, astfel încât etapa a fost depășită.
Ulterior, proiectul de divizare al - SA Caf ost avizat prin rezoluția ORC de pe lângă Tribunalul Dolj nr.3211 din 26 aprilie 2004 (fila 35 dosar nr.19/COM/2005 al Tribunalului Dolj ) și publicat în Monitorul Oficial nr.1346 din 7 mai 2004, în partea a IV-a (fila 36 din dosarul nr.19/COM/2005 al Tribunalului Dolj ). Împotriva proiectului de divizare nu au fost formulate opoziții.
Consiliul de administrație al - SA Cac onvocat la data de 23 iulie 2007, ora 17, la sediul societății pentru toți acționarii înregistrați în registrul acționarilor la sfârșitul zilei de 15 iunie 2004, cu următoarea ordine de zi: analizarea proiectului de divizare al - SA C, publicat în Monitorul Oficial și aprobarea executării divizării. Convocarea a fost publicată integral în Monitorul Oficial, partea a IV-a, nr.1731 din 10 iunie 2004 și în "Cuvântul " (filele 39-41, dosar nr.19/COM/2005 al Tribunalului Dolj ). Tot în cuprinsul convocării, s-a specificat expres că documentele prevăzute de art.239 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale se află la dispoziția acționarilor la sediul social, iar în cazul în care la prima convocare nu se întrunesc condițiile de validitate, adunarea generală se va ține în data de 24 iulie 2004, în același loc și la aceeași oră. Prin urmare, Curtea constată că, atât convocarea cât și desfășurarea din 24 iulie 2004 (verificarea prezenței, întocmirea și redactarea procesului-verbal, reprezentarea celor prezenți, luarea hotărârii) s-au făcut cu respectarea prevederilor Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale (art.110,111, 112, 113, 115, 117, 118, 128). În acest context, nu se poate reține, astfel cum se susține de către apelanta reclamantă - SRL C, că a fost secretă și că a fost luată fără acordul tuturor acționarilor, criticile fiind nefondate.
De asemenea, tot nefondate sunt și susținerile privind obligația de informare, întrucât apelanta reclamantă - SRL C putea consulta întreaga documentație a proiectului de divizare la sediul societății, pe întreaga perioadă de la publicarea în Monitorul Oficial a convocării (10.06.2004) și până la data la care a avut loc -24.07.2004.
Referitor la criticile apelantei reclamante - SRL C privind faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra proiectului de divizare, a actului adițional, a raportului de evaluare, Curtea constată că sunt nefondate în condițiile în care prima instanță, reținând că procesul de divizare, pe care l-a prezentat în detaliu, s-a desfășurat în conformitate cu prevederile legale (art.233 și următoarele din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale), în mod logic și implicit a considerat că nu este afectat de vreo cauză de ineficacitate. De altfel, în privința acestor înscrisuri, apelanta reclamantă - SRL C nici nu a precizat sau motivat care sunt normele legale încălcate, de natură a face aplicabilă această sancțiune. În ceea ce privește proiectul de divizare, Curtea constată că acesta a respectat dispozițiile legale, fiind menționate elementele de identificare ale societăților participante, elementele și condițiile în care se realizează divizarea (divizare parțială), stabilirea și evaluarea activului și pasivului - SA C și modul de transmitere a părții din patrimoniul acesteia (drepturi și obligații) către SRL și Al SRL C, proporția între aceste părți și procentul de acțiuni deținut de fiecare societate desprinsă din capitalul social al - SA. De asemenea, potrivit concluziilor raportului de expertiză, întocmit în cauză de expert, și, Curtea constată că operațiunile de înregistrare în contabilitate a rezultatelor evaluării, bilanțul de divizare, modul în care s-a făcut evaluarea bunurilor imobile și mobile transmise, modul cum s-a transmis și reflectat în contabilitatea societăților participante rezultate în urma divizării, elementele de activ și pasiv, proporția corespunzătoare, procentul de acțiuni deținute de fiecare acționar din capitalul social al - SA C, toate acestea au fost corecte. În privința evaluării bunurilor mobile și imobile ce au făcut obiectul transmiterii către cele două societăți desprinse, Curtea constată că evaluarea a fost corectă astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză în care se precizează că diferențele de valori între expertize sunt de 0,-% din valoarea activelor transferate, procent care este într-adevăr nesemnificativ și nu poate conduce la concluzia că bunurile au fost subevaluate, astfel încât criticile formulate în acest sens de apelanta reclamantă - SRL C apar ca fiind nefondate.
În acest context și pentru considerentele arătate, Curtea constată că este nefondată și critica privind faptul că în realitate nu s-a realizat o divizare, ci un transfer preferențial al patrimoniului către SRL și Al SRL C, din probele administrate, respectiv expertiza efectuată în cauză, rezultând în mod clar în concluzii că - SA C nu a fost în nici un mod prejudiciată ca urmare a operațiunii de divizare.
În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele reținute în susținerea soluției de respingere a acțiunii, iar instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de nulitate invocate, ceea ce echivalează cu o "minus petita" și nici asupra cererilor privind administrarea de probe, Curtea constată că sunt nefondate. Astfel, instanța de fond reținând că toate operațiunile impuse de procesul de divizare a societății, pe care le-a menționat în detaliu, s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale, a concluzionat că, în raport de această stare de fapt, hotărârea din 24 iulie 2004 este valabilă și, implicit, documentele întocmite în cadrul acestei divizări și care au fost aprobate prin această adunare, nefiind afectate de vreo cauză de nulitate. În privința motivelor de nulitate, trebuie făcută deosebirea între motive și argumentele arătate în sprijinirea acestor motive. Argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt întotdeauna subsumate motivului pe care îl sprijină, așa cum este cazul și în litigiul de față, instanța fiind în drept să grupeze argumentele folosite de parte, în speță apelanta reclamantă - SRL C, în dezvoltarea unui motiv de nulitate, pentru a răspunde printr-un considerent comun, fiind suficient ca instanța să arate considerentele pentru care a găsit un motiv neîntemeiat, chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele invocate de aceasta. Prin urmare, Curtea constată că hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond și respectă astfel dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă. De asemenea, în condițiile în care prima instanță a respins în totalitate cererea apelantei reclamante - SRL C se poate vorbi de o "minus petita" întrucât aceasta are în vedere situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate în termen, indiferent dacă ele au caracter principal, accesoriu sau incidental. În ceea ce privește respingerea cererilor de probatorii, această măsură luată de către instanța de fond a fost motivată prin încheierea de ședință ce face corp comun cu hotărârea atacată.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că apelul este nefondat și în temeiul art.296 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL C,-, D împotriva sentinței nr.19 din 8 iulie 2005, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr.19/COM/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA C,-, D, intimatele interveniente în interesul pârâtei - - SRL C,-, D, - SRL C,-, D și intimatul ONRC - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DOLJ,-, D, trimis spre rejudecare prin decizia nr.3634 din 16 noiembrie 2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-, în urma casării deciziei nr.7 din 19 ianuarie 2006 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială - dosar nr.3983/COM/2005.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.NO
Jud.fond
Tehnored.GC/ 7 ex./04.07.2008
05 Iunie 2008
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Nela Ochea
