Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 480/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.188
Ședința publică de la 08.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.15328/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă MUNICIPIUL B prin PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă prin consilier juridic care depune la dosar delegație, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanta-reclamantă nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 RON, respectiv chitanța nr.-/1 din 08.04.2008 emisă de și timbru judiciar în valoare de 1,50 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a cererii de apel în cuantumul dispus de instanță prin rezoluție, conform dovezilor consemnate la dosar de către apelanta-reclamantă prin consilier juridic.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, întrucât clauza este în contradicție cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data încheierii contractului de asociere, respectiv Decretul Lege nr.61/1990, art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 și art.10 alin.3 din Legea nr.85/1992, apreciind că s-a realizat o eludare a dispozițiilor legii fondului funciar prin inserarea acestei clauze. Solicită cheltuieli de judecată.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 6.07.2006 reclamanta - 91 SRL (fostă - ), a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a clauzei menționată la litera b) a capitolului IX din contractul de asociere nr.1897/28.02.1992.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Prin sentința civilă nr.7154/10.11.2006 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția lipsei de interes, excepție invocată din oficiu și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamantă ca lipsită de interes.
Împotriva acestei sentințe reclamanta - 91 SRL a formulat apel, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Prin decizia comercială nr.2A/12.02.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis apelul, a anulat sentința atacată și a reținut cauza în vederea soluționării pe fond a acesteia.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a avut în vedere natura contractului încheiat între părți (contract comercial), calitatea părților contractante, precum și dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ. constatând că instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei prin încălcarea normelor de competență materială.
În fond, cauza a fost înregistrată la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială sub nr-.
Prin sentința comercială nr.15328/19.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale invocate, respectiv dispozițiile Decretului - Lege nr.61/1990, ale Legii nr.18/1991 și ale Legii nr.85/1992, reținând în esență că la data de 28.02.1992 între reclamanta - 91 SRL (fostă - L) ȘI Regia Autonomă de Investiții și Administrație Locativă "Imobiliara" RA s-a încheiat contractul de asociere nr.1897 având ca obiect terminarea execuției lucrărilor de construcții, punerea în funcțiune și exploatarea distinctă de către părțile contractante a blocului din ansamblul (art.1), durata asocierii fiind stabilită pentru perioada existenței construcției (art.4).
Tribunalul a mai reținut că prin clauza IX lit.b (pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute) reclamanta s-a obligat să achite anual și taxa de concesionare a terenului și să suporte și cota de aport a "Imobiliarei" RA în valoare de 576.067 lei în contul - deschis la BCR -.
A mai reținut că Legea nr.85/1992 a intrat în vigoare la 22.07.1992, data publicării în Monitorul Oficial, ulterior încheierii contractului de asociere în participațiune, situație în care nu se poate susține că s-a realizat o fraudare a legii, întrucât momentul în raport cu care se apreciază conformitatea cu legea a actului juridic este momentul încheierii lui. Or, la data încheierii contractului de asociere în participațiune nu erau în vigoare prevederile art.10 din Legea nr.85/1992 care fac trimitere la dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991.
În legătură cu dispozițiile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, tribunalul a reținut că acestea impun existența unor cereri a proprietarilor actuali ai locuințelor cu privire la trecerea în proprietatea acestora a terenurilor proprietate de stat.
De asemenea, a reținut că în cauză, reclamanta nu a făcut nici o probă cu privire la regimul juridic al terenului și nici nu a probat că actualii proprietari ai apartamentelor din blocul din ansamblul sunt și proprietarii terenului aferent construcției.
Împotriva acestei sentințe - SRL (fostă - 91 SRL, fostă - SRL) a formulat apel, în termen și legal timbrat, considerând-o netemeinică și nelegală, invocând următoarele motive:
1.Clauza de la lit.b din capitolul IX al contractului de asociere nr.1897 vine în contradicție cu dispozițiile imperative ale legilor în vigoare la data încheierii contractului de asociere, respectiv Decretul - Lege nr.61/1990, art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, art.10 alin.3 din Legea nr.85/1991. Textele de lege invocate precizează că terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcției trec, la cererea proprietarilor, în proprietatea acestora.
În susținerea acestui motiv, după redarea art.10 din Legea nr.85/1992 și a art.2 din actul adițional nr.3 la contractul de asociere, apelanta a invocat că prin clauza contractuală atacată au fost încălcate dispoziții legale imperative și prohibitive.
2.La data încheierii contractului era în vigoare art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 conform căruia "terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosința veșnică sau în folosință pe toată durata existenței construcției în vederea construirii de locuințe proprietate personală, sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau după caz, proporțional cu cota deținută din construcție".
Ca atare, apelanta a arătat că, conform Legii fondului funciar, rezultă că proprietarii locuințelor au un drept de folosință pe terenul aferent construcției, proporțional cu cota deținută din construcție.
Apelanta a mai arătat că prin includerea în contract a clauzei atacate, s-a realizat o eludare a dispozițiilor Legii fondului funciar, mai precis a art.35 alin.2, în sensul că titularii dreptului de proprietate asupra locuințelor nu își pot manifesta opțiunea cu privire la cumpărarea unei cote părți din terenul aferent construcției, prin depunerea unei cereri în acest sens.
Concluzionând, apelanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul constatării nulității absolute a clauzei menționată la lit.b a capitalului IX din contractul de asociere nr.1897/1992.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod pr.civ, Legea nr.18/1991, Decretul Lege nr.61/1990, Legea nr.85/1992.
Examinând apelul în raport de motivele invocate și în raport de actele și lucrările cauzei și având în vedere dispozițiile legale invocate de apelantă, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Nulitatea absolută este acea sancțiune civilă constând în desființarea cu efect retroactiv (de la data încheierii) a unui act juridic, sancțiune care intervine atunci când s-a încălcat o dispoziție legală imperativă edictată în vederea ocrotirii unor interese generale.
Nulitatea provine din cauze anterioare sau concomitente încheierii actului.
În cauză, apelanta invocă nulitatea absolută a clauzei de la lit.b a capitolului IX din contractul de asociere nr.1897/28.02.1992, motivând că la încheierea acestuia au fost încălcate dispoziții imperative ale legilor în vigoare și anume: Decretul - Lege nr.61/1990, art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991, art.10 alin.3 din Legea nr.85/1992, realizându-se astfel fraudarea legii, cauză de nulitate absolută.
Verificând dispozițiile legale invocate de apelantă și despre care se susține că au fost încălcate prin clauza pentru care se solicită constatarea nulității absolute, Curtea reține că art.10 din Legea nr.85/1992 care face trimitere la art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991 și implicit la dispozițiile din Decretul Lege nr.61/1990, nu era în vigoare la data încheierii contractului de asociere.
Astfel, Legea nr.85/1992 a intrat în vigoare la data de 29.07.1992, aceasta fiind data publicării în Monitorul Oficial al României, nr.180 deci după încheierea contractului de asociere nr.1897/28.02.1992.
Ca atare, în mod corect, instanța de fond a constatat că dispozițiile legale invocate de apelanta-reclamantă nefiind în vigoare la momentul încheierii contractului nu se poate reține că s-a realizat fraudarea legii.
Mai mult, nici în fața instanței de fond și nici în apel, apelanta reclamantă nu a probat regimul juridic al terenului și nici faptul că actualii proprietari ai apartamentelor din Blocul din ansamblul sunt și proprietarii terenului aferent construcției în condițiile art.35 alin.2 din Legea nr.18/1991.
În considerarea celor arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, situație în care, în baza art.296 pr.civ. apelul formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta SRL cu sediul în Comuna 1, Șos.B - G Km 18, nr.264, Imobil Club - camera 6, Județul I, împotriva sentinței comerciale nr.15328/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția VI-a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă Municipiul B, cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 05.04.2008
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
