Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 19
Ședința publică de la 24 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Camelia
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta - "-" SA în contradictoriu cu intimații și - SRL, având ca obiect constatare nulitate act, apel formulat împotriva sentinței civile nr. 3454 pronunțată de Tribunalul Iași
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care care învederează instanței că apelanta a depus concluzii scrise prin serviciul Registratură și că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre și când pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr.3453/com din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și de contencios Administrativ s-au respins excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii, lipsa de interes a reclamantului și lipsa calității procesuale active invocate de pârâta - SA.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul -, domiciliat în I, bd. - cel nr.15, -. A,.6,.25, cu sediul procedural ales la Societatea Civilă de Avocați " & Asociații" din I, bd. -, --Y6, în contradictoriu cu pârâtele - SRL cu sediul în I, bd. - - nr.49 și - SA cu sediul în I, bd. - - nr.49.
S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate de Biroul Notarial Public sub numărul 3632/20.12.2001 și 905/1.04.2002 încheiate între - SRL în calitate de cumpărător și - SA în calitate de vânzător.
S-a luat act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea pârâtei - SA privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepțiile invocate de pârâta sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare.
Astfel, drepturile reclamantului pot fi ocrotite pe calea acțiunii civile în justiție împotriva celor 2 societăți pârâte, acțiune supusă dispozițiilor art.2 din Decret-Lege 167/1958 care dau posibilitatea persoanei interesate de a invoca oricând nulitatea unui act juridic. Rezultă că acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, este admisibilă.
În promovarea acțiunii de față reclamantul a justificat și interesul legitim și calitatea sa procesuală activă având în vedere că este acționar al, calitate în care a introdus și acțiunea în anularea Hotărârii AGA nr.5/25.08.2000, hotărâre ce a stat la baza încheierii contractelor a căror nulitate absolută a invocat-o în prezenta cauză, urmărind de fapt reintrarea în patrimoniul a bunurilor imobile înstrăinate prin cele 2 contracte.
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.155 alin.1 din Legea 31/1990 deoarece acțiunea reclamantului nu se circumscrie procedurii reglementate de aceste prevederi legale.
Pe fondul cauzei instanța constată că prin Hotărârea AGA a - nr.5 din 25.08.2000 s-a decis ipotecarea imobilului din I, bd. - nr.49, proprietatea acesteia, pentru contractarea unui credit de către și înstrăinarea și ipotecarea bunurilor imobiliare aparținând
Cele hotărâte au fost concretizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.3632/20.12.2001 prin care vinde imobilul din I, - - nr.49 (actual -) cu număr cadastral provizoriu 4186 amplasat în cvartalul 37 format din terenul cu suprafața totală de 3097,55. din care - suprafața de 1124,23. în parcela cu număr topografic 1 (1251) cu categoria de folosință "drum acces", suprafața de 606,15. în parcela cu număr topografic 2 (1250) cu categoria de folosință "construcție", suprafața de 472,78. în parcela cu număr topografic (1249) cu categoria de folosință "construcție", suprafața de 451,13. în parcela cu număr topografic 10 (1270/2) cu categoria de folosință "spațiu ", suprafața de 363,77. în parcela cu număr topografic 11 (1253) cu categoria de folosință "spațiu ", suprafața de 50,34. în parcela cu număr topografic 12 (1253/1) cu categoria de folosință "drum acces" și suprafața de 29,15. în parcela cu număr topografic 13 (1249/1) cu categoria de folosință "drum acces" și următoarele corpuri de clădire: Hala cu număr corp clădire C1/O în suprafață construită la sol de 606,15. și suprafața utilă de 541,03. parterul cu număr corp clădire C2/O în suprafață construită la sol de 472,78. și suprafața utilă de 411,95. etajul I cu număr corp clădire C2/1 în suprafață utilă de 311,60. etajul II cu număr corp clădire C2/2 în suprafață utilă de 319,94. și etajul III cu număr corp clădire C2/3 în suprafață utilă de 319,08. împreună cu dotările aferente, instalație aer condiționat și echipament frigorific, ascensor materiale, centrală telefonică și centrală termică, evidențiate în lista mijloacelor fixe ale societății, înscris în Cartea Funciară nr.9475 a municipiului I și respectiv prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.905/01.04.2002 între aceleași părți (pârâte) și în aceeași calitate, având ca obiect imobilul din I,- având număr cadastral provizoriu 4186 amplasat în cvartalul 37 în suprafață construită de 171,84. și o suprafață utilă de 164,93.
În ambele contracte încheiate între cele 2 societăți pârâte se menționează expres că vânzarea se face în baza Hotărârii AGA nr.5/25.08.2000.
Prin sentința civilă 756/E/17.09.2004 a Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă prin decizia 17/COM/12.12.2005 a Curții de APEL IAȘI, a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr.5/2000, reținându-se că aceasta a fost dată cu nesocotirea flagrantă a dispozițiilor de ordine publică cuprinse în art.117 alin.5 și 7 din Legea 31/1990 referitoare la respectarea normelor privind convocarea adunării generale.
Urmare a acestei situații, neexistând aprobarea valabil exprimată în condițiile legii speciale a adunării generale extraordinare a acționarilor pârâtei în vederea încheierii actelor de înstrăinare a imobilelor proprietatea sa, rezultă că pentru încheierea contractelor de vânzare-cumpărare nr.3632/2001 și 901/2002 autentificate la BNP nu a existat consimțământul persoanei juridice.
Având în vedere că în principiu consimțământul reprezintă o condiție de fond, esențială și obligatorie a actului juridic civil, lipsa acestuia se sancționează cu nulitatea actului, nulitate a cărei constatare pe calea acțiunii civile este imprescriptibilă.
Acest aspect se corelează și cu principiul de drept conform căruia quod nullum est, nullum producit efectum.
Pentru considerentele expuse, constatând că cele 2 contracte menționate de reclamant sunt lovite de nulitate absolută, instanța urmează a admite acțiunea de față.
Va fi respinsă cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel " ", prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
Susține apelanta că motivarea care a stat la baza pronunțării hotărârii este, în cel mai bun caz, lapidară, dacă nu chiar inexistentă.
Cu privire la excepția inadmisibilității promovării prezentei acțiuni, apelanta arată că art.21 din Decretul 167/1958 prevede în mod expres "dispozițiile Decretului de față nu se aplică dreptului la acțiune privitor la dreptul de proprietate, uzufruct, abitație, servitute și superficie". De aici rezultă că regimul acestor drepturi - din punctul de vedere al prescripției extinctive reglementată de Decretul 167/1958 - cât și cel al altor drepturi reale urmează a fi stabilit în cadrul dispozițiilor legale în vigoare, îndeosebi ale Codului civil. Art.21 exceptează de la aplicarea dispozițiilor sale numai drepturile reale principale.
Astfel, în sfera drepturilor reale, trebuie, în primul rând, să se țină seama de prevederile art.21. Este foarte adevărat că practica și doctrina au dat o interpretare restrictivă acestui articol de lege, în sensul că el nu privește acțiunea în revendicare imobiliară. Cum acțiunea promovată de către reclamant este o acțiune în constatarea nulității absolute a unui contract de vânzare-cumpărare și deci privitoare la dreptul de proprietate și nu o acțiune în revendicare imobiliară, nu îi sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958. În aceste condiții, urmează a admite excepția și pe cale de consecință a respinge acțiunea.
Apelanta mai susține că reclamantul nu are nici un interes. Singura calitate pe care o poate justifica este cea de acționar la societate, acționar care s-a simțit lezat și care susține că i s-a adus un prejudiciu prin înstrăinarea activului, situație cu "efecte imediate și semnificative asupra valorii acțiunilor".
În primul rând, dispozițiile Legii 31/1990 republicată impun anumite condiții pentru acționarii care doresc să promoveze o acțiune în daune, condiții care nu sunt îndeplinite în cauză. Mai mult decât atât, ar trebui analizată situația pe care o determină prezenta acțiune. Este într-adevăr în interesul societății și a acționarilor?. Nu este. Presupunând că va fi admisă, "hotărârea pronunțată cu privire la cererile în constatare nu sunt titluri executorii, neputând fi puse în executare reclamantul solicită constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic concret" ( Codul d e procedură civilă comentat și adnotat, pag.325).
În aceste condiții, urmează ca una dintre pârâte să solicite instanței de judecată să pronunțe o hotărâre prin care cele două părți să fie repuse în situația anterioară încheierii celor două contracte. În această situație, în patrimoniul societății va reintra imobilul, iar aceasta va fi obligată la restituirea prețului primit. Este foarte posibil să se solicite suma reactualizată.
Situația economică în care se află în prezent societatea face imposibilă restituirea chiar și a 1% din suma primită cu titlu de preț. În aceste condiții, singura soluție ar fi executarea silită.
Cum imobilul care va trece în proprietatea apelantei este singurul bun pe care îl va deține - " " SA, se va proceda la executarea silită. În această situație societatea nu va avea decât de pierdut, motivat de faptul că vor fi împovărați de cheltuielile de judecată și de executare care se vor ridica la sume considerabile având în vedere valorile la care se raportează.
Cea care va pierde va fi societatea " " SA și implicit acționarii. În aceste condiții solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii.
Se mai invocă și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
Având în vedere ultimele modificări aduse Legii 31/1990, se pune problema dacă un acționar care are 0,5% din acțiuni (66 de acțiuni din aproximativ 12.000) are calitatea de a introduce o astfel de cerere.
Așa cum rezultă din legea mai sus menționată, drepturile acționarilor sunt enumerate limitativ. În condițiile în care, conform art.117-1 "au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi unul sau mai mulți acționari reprezentând individual sau împreună cel puțin 5% din capitalul social", conform art.155-1 "acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a introduce o acțiune în despăgubiri " sau acționarii reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 10% din capitalul social au dreptul de a cere instanței efectuarea unei expertize, ne aflăm în situația de a pune la îndoială calitatea procesuală activă a reclamantului.
Aceeași lege vorbește de "persoanele care exercită dreptul prevăzut la al.1 art.155-1. Din dispozițiile mai sus invocate, rezultă cu certitudine că nu orice acționar minoritar poate investi instanța de judecată cu o acțiune. În condițiile în care legea restrânge și condiționează inclusiv dreptul de a introduce noi puncte pe ordinea de zi la o adunare generală, unui acționar care are 0,5% din acțiuni nu i se permite să introducă cereri în instanță având ca obiect "constatare nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare". Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că acțiunea aparține numai adunării generale care va decide cu majoritate de voturi. Această interpretare este conformă realității economiei de piață, fiind transpunerea în practică a regimului proprietății private.
Cu privire la fondul cererii, apelanta susține că cererea în primul rând nu se bazează pe un text de lege.
În al doilea rând, reclamantul a omis cu bună știință anumite detalii din succesiunea în timp a evenimentelor, iar acțiunea are un caracter clar șicanator.
Este foarte adevărat faptul că există hotărârile judecătorești de care se face vorbire. Dar solicită apelanta a se avea în vedere momentul încheierii contractului.
În aceste condiții apelanta nu a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în baza hotărârii AGA, ci și în baza unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă. Motivele acțiunii formulată de sunt aceleași cu cele invocate de către reclamantul din prezenta cauză. În urma analizării probelor administrate, instanța de judecată a respins cererea. În aceste condiții, având o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare. Având în vedere împrejurarea că la baza încheierii actului a stat decizia instanței care are puterea prevăzută de lege, nu se poate pune problema constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare. Hotărârea Tribunalului Iași nu a fost atacată și are puterea conferită de lege.
Cu toate că instanța de fond a solicitat atașarea dosarului Tribunalului Iași, dosar în care se regăsește această hotărâre judecătorească, nu a făcut nici un moment vorbire și este înlăturată, fără nici o motivație. Consideră instanța că societatea vânzătoare nu avea pentru încheierea actelor de vânzare-cumpărare consimțământ.
Instanța a fost pusă în situația de a pronunța o hotărâre care să se bazeze pe două sentințe judecătorești definitive și irevocabile. Cu alte cuvinte a trebuit să aleagă între două hotărâri, ambele opozabile doar unui pârât. Acest lucru este imposibil având în vedere faptul că nu are o astfel de autoritate.
Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel nu anulează efectele hotărârii Tribunalului Iași și nici nu o modifică. Indiferent care va fi hotărârea pe care se va baza sentința Tribunalului Iași în acest dosar, ar însemna să încalce dispozițiile unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, fapt inadmisibil. Nu pot fi nesocotite dispozițiile instanței de judecată nici chiar de o altă instanță.
Analizând motivele de apel formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că apelul comercial d e față este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Cu privire la criticile aduse hotărârii primei instanțe referitoare la respingerea inadmisibilității promovării acțiunii de față, se reține că sunt nefondate. Astfel, motivele de fapt și de drept invocate în susținerea acestei excepții nu sunt de natură a avea drept consecință respingerea prezentei acțiuni ca inadmisibilă. Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, inadmisibilitatea vizează imposibilitatea pentru reclamant de a-și valorifica drepturile sau interesele pretins a fi încălcate pe calea acțiunii în justiție. Totodată, în ceea ce privește exercitarea dreptului la acțiune, incidente în speță sunt dispozițiile art.2 ale Decretului nr.167/1958 R, privitor la prescripția extinctivă, care prevede că: "Nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de excepție".
Sunt nefondate și criticile referitoare la respingerea de către instanța de fond a excepțiilor lipsei interesului în promovarea prezentei acțiuni și a lipsei calității procesuale active.
Astfel, reclamantul-intimat - este acționar al și, în această calitate, a obținut sentința civilă nr.756/E/17.09.2004 a Tribunalului Iași, rămasă irevocabilă prin decizia nr.17/com din 12.12.2005, prin care s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA nr.5/25.08.2000, hotărâre care a stat la baza încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, respectiv nr.3632/20.12.2001 și nr.905/1.04.2002, la Biroul Notarial Public.
Așa fiind, prin prezenta acțiune, reclamantul, urmărind readucerea în patrimoniul societății al cărei acționar este a activelor înstrăinate prin cele două contracte a căror nulitate solicită a fi constatată, își justifică atât interesul promovării prezentei acțiuni, cât și calitatea procesuală activă în cauză. Totodată, se reține că nici o dispoziție legală nu condiționează promovarea unei astfel de acțiuni ca cea de față de deținerea unui anumit procent de acțiuni ale societății.
Nu sunt incidente în speță dispozițiile art.155 din Legea nr.31/1990, acestea reglementând acțiunea în răspundere contra fondatorilor, administratorilor, directorilor, membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, a cenzorilor sau auditorilor financiari, așa încât toate criticile care vizează aplicabilitatea în speță a acestor dispoziții legale sunt nefondate.
Nu are relevanță în speță hotărârea judecătorească pronunțată în contradictor cu domnul, în considerarea principiului relativității efectelor puterii de lucru judecat, această hotărâre fiind inopozabilă reclamantului-intimat -.
Totodată, se reține că în mod corect prima instanță a constatat lipsa consimțământului la încheierea celor două contracte a căror nulitate s-a cerut a fi constatată prin acțiunea de față, câtă vreme hotărârea AGA nr.5 din 25.08.2000, prin care s-a decis înstrăinarea și ipotecarea bunurilor imobiliare a fost anulată.
În consecință, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul comercial d e față și va păstra sentința Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de " " - I, împotriva sentinței civile nr.3453/COM din 9.11.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
25.IV.2008.-
2 ex.-
Președinte:Gheorghiu CameliaJudecători:Gheorghiu Camelia, Iulia Miler
