Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 201/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.201/2008
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta DE CONSTRUCȚII, împotriva sentinței civile nr. 1110/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, având ca obiect constatare nulitate act.
Se constată că dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 octombrie 2008, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1110 din data de 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei de Construcții B împotriva pârâtului G privind contractarea nulității absolute a clauzei din contractul de cesiune părți sociale autentificat sub nr. 12733/12.12.2007 de Biroul Notarilor Publici Asociați.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, între pârâtul G în calitate de cedent și de Construcții B în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 12733/12.12.2007 la Biroul Notarilor Publici Asociați.
Prin acest contract cesionarul pârât a cedat 100% din părțile sale sociale reprezentând 2,47% din capitalul social din cadrul Grup către cesionara reclamantă de Construcții
Totodată prin acest contract cedentul pârât a declarat că se retrage din societate și o dată cu semnarea contractului calitatea lui de asociat încetează, ne mai având nici un fel de pretenții față de cesionar sau față de societate. Prețul întregii cesiuni s-a stabilit la 1 euro, preț pe care cedentul l-a primit integral de la cesionar la data semnării contractului 12.12.2007.
Prin același contract cesionara reclamantă de Construcții B pe lângă preluarea părților sociale și a tuturor drepturilor și obligațiilor ce decurg din această cesiune, s-a obligat să cesioneze înapoi cedentului, la aceeași valoare, toate părțile sociale în momentul în care se vor declara și vor fi certificate în contabilitatea cesionarului, ca fiind stinse toate creanțele cesionarului în raport cu Grup
S-a stabilit de asemenea prin acest contract sub condiția pactului comisoriu de gradul IV, obligația cesionarului de-al păstra în funcție pe administratorul actual a Grup și anume a lui.
Pactul comisoriu este o clauză sau convenție accesorie unui contract, prin care părțile prevăd rezoluțiuna acestuia în caz de neexecutare a obligației uneia dintre ele.
Pentru a fi nul absolut o clauză contractuală respectiv un pact comisoriu acesta trebuie să fie:
- lipsit de un element esențial de fond, care îi condiționează formarea (consimțământ, obiect, cauză );
- voința de al încheia emană fie de la o persoană fizică lipsită de capacitatea de folosință sau oprită să-l consimtă printr-o interdicție legală, fie de la o persoană juridică, acționând în afara capacității sale de folosință;
- a fost încheiat fără respectarea unei capacității prealabile obligatorii;
- încalcă cerințe de formă cerutead validitatem;
-contravine unor dispoziții legale imperative.
Ceea ce a invocat reclamantul ca motiv de nulitate sunt:
1) pactul comisoriu are eficiență doar în măsura neexecutării obligațiilor contractuale.
Referitor la cest motiv, instanța a reținut că așa cum este prevăzut acest pact comisoriu în contractul de litigiu nu este condiționată acțiunea sau inacțiunea ei în funcție de neexecutarea obligațiilor, ea fiind o simplă clauză nesupusă vreunei condiții.
2) este contrar legii întrucât instituie în favoarea cedentului drepturi pe care nu le mai poate avea odată cu cesiunea părților sociale, impunând asociatului obligații contrare Legii nr. 31/1990.
Referitor la cest motiv instanța a reținut că Legea nr. 31/1990 nu interzice posibilitate ca administrator al unei societăți să fie altă persoană decât asociații societății.
Obligațiile decurgând din acest contract de cesiune au fost executate de bună voie, ceea ce nu s-a vrut a fi executate fiind obligația asumată prin contract de către cesionar, de a-l păstra în funcție timp de 2 ani pe vechiul administrator al societății. Prin această acțiune reclamantul a urmărit să înlăture din contract o clauză cu care a fost de acord la semnarea contractului.
Întrucât conform art. 969 Cod civil, convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante, iar nici una din clauzele de nulitate mai sus amintite nu au fost întrunite în cauză, acțiunea reclamantului a apărut ca nefondată urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta de Construcții, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii, așa cum a fost formulată la fond, iar în subsidiar anularea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente precum și judecarea cauzei în lipsă.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că, hotărârea instanței de fond este nelegală dar i pe excepții.
Deși litigiul este comercial, Tribunalul Sălaja soluționat cauza în complet aferent secției civile, ceea ce, n opinia sa, este motiv de nulitate a hotărârii, prin lipsa competenței materiale prevăzută în art. 2 alin. 1 lit. a teza finală.
Mai departe apelanta arată că și pe fond hotărârea este nelegală, motivarea cuprinsă a fila 3, nefiind aplicabilă speței.
"Clauza" (penală?) cuprinsă n contract este nulă absolut, pentru că:
1. Pactul comisoriu are eficiența doar în cazul neexecutării obligațiilor contractuale cesionarea părților sociale și plata prețului) ( fiind o sancțiune aplicabilă în cazul neexecutării, culpabile, a obligațiilor asumate prin contract și analiza acestuia s-a impus numai prin raportarea la obligațiile asumate prin contract.
2. . clauzei, cuprinzând pactul comisoriu în contractul de cesiune, este contrara legii ntrucât instituie în favoarea cedenților drepturi pe care nu le mai poate avea odată cu cesiunea părților sociale, impunând asociatului obligații contrare Legii nr. 31/1990 (drepturi corporative?). În acest sens, prin clauză, se creează, pe durata îndelungată, drepturi n favoarea unor terți, față de raporturi comerciale, încălcându-se libera formare a voinței asociatului și impietând asupra patrimoniului societății, așa cum s-a și întâmplat. Deci, eficiența obligației asumate trebuia analizată distinct de realizarea acordului de voință specific contractului.
Obligațiile părților din contractul de cesiune a părților sociale au fost îndeplinite la data realizării acordului de voință și a semnării lui, indiferent de speculații.
Din acest punct de vedere, nu se poate constata vreuna din părți nu i-a îndeplinit obligațiile contractuale, contractul fiind valid. Pactul comisoriu poate viza doar rezoluțiunea în cazul neândeplinirii acestor obligații ( contractuale ) și nu a altor obligații ulterioare și fără legătură cu contractul de cesiune.
Prin urmare, pactul comisoriu n favoarea unei/unor terțe persoane cuprinse n contractul de cesiune a părților sociale, fără a avea vreo legătură cu drepturile și obligațiile derivând din cesiunea propriu zisă, este nul absolut. Deosebit de cele de mai sus și în contradicție cu cele reținute de instanța fondului, s-a observat că după realizarea acordului de voință specific cesiunii, reclamantul acționar a procedat la realizarea obligațiilor specifice, inclusiv acelea privind verificarea integrității patrimoniului, realizând activitățile cerute de lege. În derularea acestora, s-a constatat ilegalități comise de administratorul societății ( ) și de către, fostul asociat al societății ( ), care mpreună cu administratul și alte persoane, rude sau interesați au desfășurat o activitate convergentă, de devalizare a societății, sub protecția și prin invocarea acestei clauze care, afirmative, le-ar i permite, dincolo de lege, să exercite activități ilicite n legătură cu societatea.
În condițiile în care terții raportului uridic, mandatar și respectiv fost asociat al societății a comis fapte ilicite grave, în detrimentul fondului de comerț, a desfășurat activități legale de tragere la răspundere, condiții în care acționari au emis și desfășurat, hotărâri și acțiuni impuse de lege.
A accepta raționamentul instanței de fond, înseamnă mpiedicarea exercitării activității legale a proprietarului în contradictoriu cu dovediții frauduloși, prepuși, foști asociați sau angajați. n sensul celor de mai sus, stau dovada cele 46 de plangeri penale și 21 de acțiuni civile, prin care fostul asociat împreună cu revocată administratoare au fraudat societatea, au blocat desfășurarea normală a activității, cerând chiar insolvența, pe prevalarea de clauza de mai sus.
Este adevărat că prețul a fost de 1 euro, dar este de observat că, creanțele față de societate și față de foștii asociați, certe, lichide și exigibile la data semnării înscrisului erau de 1,5 milioane euro.
Prin concluzii scrise pârâtul-intimat G, a solicitat respingerea apelului declarat de de Construcții, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. Cât privește primul motiv de apel axat pe necompetența materială a primei instanței, Curtea reține că Tribunalul Sălaj este organizat din punct de vedere al administrării justiției în două secții: civilă și penală. Secției civile îi revin spre soluționare atât cauzele civile cât și cauzele de conflicte de drepturi, asigurări sociale, litigiile de contencios administrativ și litigiile comerciale respectându-se pe cât posibil specializarea judecătorilor.
Din această perspectivă, Curtea reține că soluționarea cauzei s-a făcut cu respectarea normelor legale ce instituie competența materială a instanțelor judecătorești cât și compunerea completurilor de judecată.
Așa fiind, acest motiv de apel se vădește a fi neîntemeiat încât conform art. 296.pr.civ. va fi înlăturat ca atare.
2. În ceea ce privește motivele de apel ce vizează solicitarea de a se schimba sentința apelată, Curtea reține următoarele:
Așa cum a reținut și prima instanță în starea de fapt conturată din probele dosarului rezultă că între părți s-a încheiat contractul de cesiune de părți sociale autentificat sub nr. 12733 din 12 decembrie 2007 de către notarul public -G din cadrul Biroului Notarilor Publici Asociați din Prin intermediul acestui contract intimatul a cesionat apelantei toate părțile sociale deținute la SC SRL S, jud. S, prețul convenit pentru cesiune fiind la valoarea de 1 EUR.
De asemenea, în convenție părțile au stipulat următoarea clauză:Sub condiția unui pact comisoriu de grad IV, cesionarul se obligă să-l păstreze în funcție pe actualul administrator al SC SRL pe o perioadă de 2 ani.
Această clauză a făcut obiectul acțiunii în anulare soluționată de prima instanță.
Așa cum rezultă din clauza stipulată în contract transmisiunea dreptului de proprietate asupra părților sociale de la cedent la cesionar s-a făcut condiționat de păstrarea în funcția de administrator statutar a SC SRL a cedentului intimat.
Această clauză contractuală are natura juridică a unei condiții rezolutorii stabilită de părți, iar nerespectarea acesteia impunea rezoluționarea contractului în temeiul aplicării unei clauze de rezoluțiune grefată pe un pact de gradul IV.
Așa fiind, în ipoteza în care această clauză nu era respectată se subînțelege că părțile au dorit de comun acord desființarea contractului de cesiune ca efect al activării pactului rezolutoriu de gradul IV cu tot cortegiul de consecințe.
Clauza rezolutorie în contractele sinalagmatice este subînțeleasă (art. 1020.civ.) iar în cazul stipulării unui pact rezolutoriu de gradul IV rezoluțiunea operează de drept, fără să fie necesară intervenția instanței judecătorești pentru a pronunța rezoluțiunea.
Clauza condițională și clauza rezolutorie din convenția de cesiune nu sunt stipulații prohibite de normele imperative în materie.
Potrivit principiului libertății convențiilor consacrat de dispozițiile art. 5 din Codul civil, aplicabil și în materie comercială conform art. 1 alin. 2 din Codul comercial, persoanele sunt libere să încheie orice tip de convenție cu condiția ca acestea să nu încalce ordinea publică și bunele moravuri.
Așa fiind, Curtea constată că transmisiunea părților sociale se definitiva și se consolida doar dacă timp de doi ani se păstra cedentul în funcția de administrator la societatea comercială ale cărei părți sociale au făcut obiectul cesiunii. Dacă o atare condiție nu era îndeplinită contractul urma a fi rezolvit de drept prin intervenția pactului comisoriu de gradul IV.
Legea societăților comerciale nr. 31/1990 nu interzice ca cesiunea de părți sociale la o societate comercială cu răspundere limitată să fie condiționată de păstrarea în funcția de administrator pe o perioadă de timp determinată a exasociatului/administrator statutar al societății.
Pe de altă parte, nici legea comercială și nici dreptul comun aplicabil raporturilor juridice de drept privat nu interzice stipularea un ui pact comisoriu de grad IV ce are ca efect desființarea contractului în ipoteza în care obligațiile asumate de debitor nu sunt îndeplinite în mod culpabil.
Așa fiind, Curtea apreciază că voința părților nu a fost alterată de stipulația analizată, că limitarea cesionarului care a dobândit toate părțile sociale de a desemna un administrator al societății nu este prohibită de lege, deoarece manifestarea de voință de a păstra vechiul administrator a fost convenită cu cedentul ca o condiție a transmisiunii părților sociale.
În atare condiții, Curtea reține că motivele de apel ce se circumscriu nelegalității sentinței pe considerentul că aceasta nu ar fi reținut nulitatea absolută a clauzei contractule sunt nefondate.
Drept urmare, în temeiul art. 296.pr.civ. Curtea urmează a respinge ca nefundat apelul reclamantei cu consecința păstrării în întregime a sentinței primei instanțe.
Deoarece apelanta a căzut în pretenții va fi obligată, în temeiul art. 274.pr.civ. să plătească intimatului suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial ( 28).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de DE CONSTRUCȚII împotriva sentinței civile nr. 1110 din 16 mai 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului G suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact. //5 EX./30.10.2008
JUD. FOND..
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Liviu Ungur
