Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 202
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta - SRL C împotriva sentinței nr.23 /28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA C, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la 07 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea pronunțată la acea dată, parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.23/28 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Comercială, a respins ca neîntemeiată acțiunea precizată de reclamanta - SRL C, în contradictoriu cu pârâta - SA C și a obligat reclamanta la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că prin hotărârea AGA din 29.03.2001 s-a desemnat consiliul de administrație al - SA din acesta făcând parte numiții -, și. iar, ulterior, prin hotărârea AGA din 22.03.2003 a fost desemnată comisia de cenzori în următoarea componență G,.
La ambele adunări, reclamanta, în calitate de asociat al - SA, a participat și și-a exprimat, prin reprezentanții săi, votul său.
Cu privire la cele hotărâte în cadrul acestor adunări generale s-au făcut mențiuni în Registrul Comerțului în baza cererilor depuse de către reprezentanții legali ai pârâtei, respectiv cererile de mențiuni nr. 452 și 453 din 07.01.2005.
De altfel, această menționare târzie în Registrul Comerțului a celor dispuse prin hotărârea AGA din 29.03.2001 este invocată de către reclamantă ca motiv al anulării Hotărârii AGA a pârâtei din 22.03.2003 și a convocării acestei adunări, a Hotărârii Consiliului de Administrație al pârâtei din 03.04.2004, Hotărârii Consiliului de Administrație al pârâtei din 20.04.2004, Hotărârii Consiliului de Administrație al pârâtei din 05.06.2004, și a celorlalte acte fiscale întocmite de către organele de reprezentare și de control ale societății.
S-a mai avut în vedere că, potrivit Legii nr.31/1990 și Legii nr. 26/1990, neîndeplinirea formalităților de publicitate cu privire la hotărârile organelor statutare ale unei societăți comerciale se sancționează cu inopozabilitatea celor decise față de persoane terțe raporturilor statutare, iar cu privire la asociații sau acționarii acesteia, actele încheiate cu îndeplinirea condițiilor legale și statutare, dar cu privire la care nu s-au făcut mențiuni în Registrul Comerțului, produc efecte și sunt valabile.
Instanța de fond a constatat că, de vreme ce a participat la adunarea generală din 29.03.2001 și chiar și-a exprimat votul cu privire la numirea organului de conducere al societății pârâte, reclamanta nu mai poate invoca nevalabilitatea mandatului membrilor consiliului de administrație ca temei al anulării unor acte ulterioare ale acestui organ de reprezentare și conducere al societății, hotărârea AGA adoptată cu acea ocazie fiind valabilă și producându-și pe deplin efectele în privința sa.
De altfel, aceeași concluzie a fost reținută și în cuprinsul deciziei nr. 174/2008 a Curții de Apel Craiova, decizie în considerentele căreia se fac aserțiuni cu privire la valabilitatea mandatului și atât al consiliului de administrație, cât și al comisiei de cenzori pentru perioada 2001-2005, respectiv 2003-2006.
Instanța de fond a mai reținut că menționarea hotărârilor AGA ale pârâtei din 29.03.2001 și 22.03.2003 în Registrul Comerțului abia în anul 2005 nu constituie o cauză de nulitate a actelor indicate de către reclamantă prin precizarea cererii sale și nici măcar de inopozabilitate față de reclamantă, în calitatea sa de asociat al pârâtei, a celor dispuse prin acestea, astfel încât, aceste acte nu sunt afectate de nicio cauză de invaliditate, reclamanta neinvocând vreo altă cauză de nulitate legată de convocarea sau de desfășurarea propriu-zisă a acestor adunări generale.
Referitor la motivul invocat de către reclamantă, instanța a avut vedere și faptul că hotărârea AGA din 22.03.2003 este un act principal față de care celelalte acte indicate de către reclamantă ca fiind lovite de nulitate au caracterul unor acte subsecvente, astfel că, drept consecință și constatând caracterul neîntemeiat al singurei cauze de nulitate invocate de către reclamantă, în raport de dispozițiile art. 132 Legea nr. 31/1990, instanța de fond a respins acțiunea astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta - SRL C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282-298 proc. civ.
Prin motivele de apel, apelanta reclamantă a invocat faptul că instanța de fond a respins cererea introductivă precizată, fără a observa că înscrisurile a căror anulare s-a solicitat, sunt lovite de nulitate absolută, deoarece emană de la persoane fără vreo calitate oficială în cadrul societății pârâte, lipsind așadar una dintre condițiile esențiale de valabilitate ale unui înscris și anume consimțământul.
S-a mai criticat faptul că instanța de fond nu a motivat de ce în cauză nu există motiv de nulitate absolută și că din cuprinsul motivării rezultă că reclamanta - SRL C nu are calitate procesuală pentru a solicita nulitatea unor înscrisuri, atribut și calitate exclusivă a terților, raportat la nedepunerea în termen a unor hotărâri de alegere a organelor de conducere statutare la Registrul Comerțului, excepție care însă nu a fost pusă niciodată în discuția părților, conform principiului contradictorialității.
Apelanta reclamantă a mai invocat că instanța de fond a apreciat greșit natura motivelor de nulitate invocate, în condițiile în care înscrisurile respective sunt lovite de nulitate absolută pe considerentul că provin de la niște persoane fără vreo calitate oficială în cadrul societății pârâte, lipsind astfel consimțământul la încheierea unui act, contrar dispozițiilor art. 948 proc. civ. S-a mai arătat că în practicaua sentinței nu există nicăieri motivarea din partea instanței privitor la înlăturarea motivului de nulitate invocat și se analizează exclusiv, opozabilitatea față de terți a hotărârilor nedepuse la ORC.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 13 martie 2009, intimata pârâtă - SA Cas olicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Pe fondul cauzei consideră că motivele de apel invocate de către reclamantă au caracter general, difuz și lipsit de concretețe, iar cu probatoriile administrate în cauză s-a făcut dovadă că acțiunea nu este întemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel si a hotărârii apelate,Curtea reține următoarele:
Potrivit art.132 (1) din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței - art.132 (2) din aceeași lege.
În (3) al art.132 din Legea nr. 31/1990 se prevede că atunci când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
Revenind la speță se constată că instanța de fond a jucat cauza pe fond și nicidecum pe cale de excepție,cum greșit se pretinde.
Astfel, atâta timp cât corect s-a reținut și nu se contestă că, reclamanta a participat la adunarea generală din 29.03.2001 și chiar și-a exprimat votul cu privire la numirea organului de conducere al societății pârâte, aceasta nu mai putea invoca nevalabilitatea mandatului membrilor consiliului de administrație ca temei al anulării unor acte ulterioare ale acestui organ de reprezentare și conducere al societății, hotărârea AGA adoptată cu acea ocazie fiind valabilă și producându-și pe deplin efectele în privința sa.
Așa fiind s-a dat eficiență dispozițiilor art.132 (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, reținându-se că acțiunea este neîntemeiată pe fond.
Dealtfel, nu este fondată nici critica referitoare afirmația potrivit căreia instanța de fond nu ar fi motivat de ce în cauză nu există motiv de nulitate absolută.
Se are în vedere faptul că în considerentele hotărârii atacate se reține motivat argumentul juridic potrivit căruia în cauză nu există motiv de nulitate absolută atât atunci când se face trimitere la menționarea hotărârilor AGA ale pârâtei din 29.03.2001 și 22.03.2003 în Registrul Comerțului abia în anul 2005 dar și atunci când constată că reclamanta nu a invocat vreo cauză de nulitate legată de convocarea sau de desfășurarea propriu-zisă a acestor adunări generale.
În susținerea aceluiași argument s-a făcut trimitere și la cuprinsul deciziei nr. 174/2008, pronunțată în dos. nr- al Curții de Apel Craiova, în considerentele căreia se fac aserțiuni cu privire la valabilitatea mandatului și atât al consiliului de administrație, cât și al comisiei de cenzori pentru perioada 2001-2005, respectiv 2003-2006.
Reținându-se că în perioada sus menționată pârâta a avut organe de conducere statutare, tribunalul a înlăturat corect afirmația reclamantei că deciziile acesteia provin de la niște persoane fără vreo calitate oficială în cadrul societății pârâte, și că ar lipsi astfel consimțământul acestora la încheierea actelor.
Atâta timp cât s-a reținut valabilitatea hotărârilor AGA nici celelalte acte indicate de către reclamantă nu sunt lovite de nulitate încât operează principiulaccesorium sequitur principale, așa cum dealtfel s-a reținut în considerentele sentinței.
În consecință, prima instanță a interpretat corect probele și aplicat legea, încât în temeiul art.296 proc.civ. apelul se va respinge ca nefondat.
În temeiul art.274 proc.civ. intimata reclamantă, fiind în culpă procesuală va fi obligată către apelanta pârâtă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - SRL C cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței nr.23 din 28 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA C cu sediul în C,-, județul
Obligă apelanta reclamantă - SRL C către intimata pârâtă - SA C la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - CM/4/ex.
Jud fond -
Tehnored - LP/13.11.2009
14 Octombrie 2009
Președinte:Carmen MladenJudecători:Carmen Mladen, Doina Lupea
