Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 209/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 209/
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții PRIMĂRIA și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr. 120/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat SC SRL, având ca obiect nulitate act juridic.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03.11.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 120/29.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantele CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C, reprezentate prin primar împotriva pârâtei, pentru constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 260 încheiat la data de 9 iulie 2003 între reclamanta Primăria municipiului C, județul C-S și pârâta C și a dispus evacuarea pârâtei din spațiul comercial în suprafață de 10 mp. situat administrativ în clădirea Casei de Cultură " " din Municipiul C,-, județul C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 2896/2005, Judecătoria Caransebeșa declinat competența de soluționare a litigiului introdus de Primăria și Consiliul Local al municipiului C împotriva pârâtei C, în temeiul dispozițiilor art.2 pct.1 lit. a Cod procedură civilă, apreciindu-se că litigiul este un litigiu comercial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta "" C, susținând că din punct de vedere material competența aparține Judecătoriei Caransebeș, fiind vorba de constatarea nulității unui contract de închiriere pe care pârâta nu-l asimilează cu un litigiu comercial.
Prin decizia civilă nr.1116/2005 Tribunalul C-S a respins ca nefondat recursul pârâtei, astfel că, Tribunalul C-S a fost legal investit cu soluționarea cererii formulate de reclamanții Consiliul Local și Primăria Municipiului C pentru constatarea nulității absolute a contractului nr.2060/23003 încheiat între Primăria municipiului C și pentru închirierea spațiului în suprafață de 10 mp. unde pârâta urma să desfășoare activități comerciale.
După înaintarea dosarului la Tribunalul C-S și înregistrarea acestuia la nr.306/2006 s-a pus din nou în discuție la termenul de judecată din 16.03.2006 competența materială în funcție de natura contractului încheiat între părți și dacă acesta este sau nu evaluabil în bani. Față de această excepție, tribunalul a stabilit că părțile contractante, din contractul de închiriere au stabilit un preț al contractului, că acțiunea este evaluabilă în bani și că închirierea imobilului respectiv nu este o faptă de comerț și prin urmare natura litigiului nu este comercială.
Prin decizia civilă nr.685/16.03.2006 Tribunalul C-S a apreciat că nu este competent din punct de vedere material să soluționeze cauza, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Caransebeș și a dispus înaintarea dosarului Curții de APEL TIMIȘOARA pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Prin sentința civilă nr. 108 din data de 05 iunie 2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Civilă, în dosarul nr.2940/C/2006, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Consiliul Local al Municipiului Reșița și Primăria Municipiului Reșița, în contradictoriu cu pârâta C, în favoarea Tribunalului C-
Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel, în calitatea sa de regulator de competență, a apreciat că în această speță operează autoritatea de lucru judecat și că în mod irevocabil prin decizia civilă nr.1016/2005 a Tribunalului C-S s-a stabilit competența materială în soluționarea acestui litigiu în favoarea Tribunalului C-S și, prin urmare s-a dispus trimiterea acestei instanțe spre competentă soluționare.
Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 10 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - secția civilă în dosarul nr.2940/C/2006, s-a dispus, din oficiu, îndreptarea erorii materiale din cuprinsul minutei și dispozitivului sentinței civile nr.108 din data de 5 iunie 2006 în sensul că se stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Consiliul Local al Municipiului C și Primăria Municipiului C, în contradictoriu cu C, în favoarea Tribunalului C-
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Tribunalului C-S sub nr- din data de 13 iulie 2007.
Față de aceste aspecte, Tribunalul C-S a reținut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr.1366/C/2005 din data de 25 martie 2005, reclamantele Consiliul Local al Municipiului C și Primăria Municipiului C, au chemat în judecată pe pârâta C, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului juridic intitulat contract cu nr.260 încheiat la 9 iulie 2003, între părți și să se dispună evacuarea pârâtei societate comercială din spațiul comercial ocupat.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că în luna iulie 2003 s-a încheiat între părțile litigante un contract de închiriere cu durată de 10 ani, că acest contract este lovit de nulitate absolută, întrucât s-a încălcat art.38 din Legea nr.215/2001, privind atribuțiile Consiliului Local, care hotărăște că vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei sau orașului se fac prin licitație publică. Se mai menționează, că spațiul în litigiu a fost închiriat fără licitație publică și fără aprobarea reclamantului Consiliul Local al Municipiului C, județul C-
Nu se contestă împrejurarea că imobilul în care se află spațiul comercial în litigiu, este proprietatea tabulară a reclamantului Municipiul C, imobil ce este înscris în nr. 622 C, nr.cod.330/2, Intravilan cu casa nr. de conscriere 827, suprafață de 944 mp.
S-a constatat însă că spațiul comercial în litigiu, în suprafață de 10 mp, situat administrativ în municipiul C,-, județul C-S, în clădirea Casei de Cultură, " ", a făcut obiectul închirierii încă din 1990 inițial cu numitul ca persoană fizică, ca apoi începând cu anul 1997 cu pârâta C, al cărui administrator și asociat unic este numitul, persoană fizică care a deținut locațiunea acestui spațiu comercial anterior.
În apărarea sa pârâta societate comercială, s-a prevalat de drepturile ce i se cuvin administratorului social al său, în persoana numitului, în calitatea sa de "luptător pentru victoria Române din 1989" calitate ce i-a fost conferită în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul a mai reținut că în conformitate cu prevederile art.10 alin.4 din Legea nr.42/1990, republicată la data de 23 august 1996, modificată și completată prin nr.OUG17/1999, în vigoare la data încheierii contractului de închiriere nr.260 din 9 iulie 2003 (având în vedere că această lege a fost aprobată prin Legea nr.341/2004, la data de 23 iulie 2004), persoanele prevăzute la art.2 alin.2, beneficiază de drepturile prevăzute la art.10 alin. 1, lit. a-f, i-m și o-t, precum și cele prevăzute la lit. s, respectiv și la dreptul de "prioritate la acordarea unui mic spațiu, cu chirie, pentru activități comerciale, de producție sau prestări de servicii, fără licitație".
S-a constatat că în ceea ce privește mărimea spațiului comercial în litigiu, respectiv de numai 10 mp. și existența plății chiriei, cum de altfel destinația acestui spațiu în litigiu, respectiv aceea pentru activitate comercială, criterii care se încadrau în prevederile art.10 alin.1 lit. ș din Legea nr.42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data încheierii contractului de închiriere a cărui nulitate absolută s-a solicitat să se constate de către reclamante prin hotărârea ce se va pronunța în cauză.
Cum însă asociatul unic și administrator social al pârâtei Crespectiv numitul, are calitatea de "luptător pentru victoria Române din 1989", s-a constatat că în ceea ce privește bunul comercial în litigiu, la data încheierii contractului de închiriere nr.260 din 9 iulie 2003, îi erau aplicabile prevederile art.10 alin.1, lit. ș din Legea nr.42/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în vigoare la acea dată, și, în consecință, s-a reținut că acordarea acelui spațiu unic, de numai 10 mp. cu plata de chirie, se putea realiza și fără licitație, având în vedere că prin acest act normativ se deroga de la prevederile art.123 alin.2 din Legea nr.215/2001, în ceea ce privește categoriile de persoane prevăzute la art.2 din Legea nr.42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul a constatat că încheierea contractului de închiriere nr.260 din data de 9 iulie 2003, între reclamanta Primăria Municipiului C și pârâta C prin asociat unic și administrator social, pentru spațiul comercial în suprafață de 10 mp. situat administrativ în Municipiul C,- (clădire sediul administrativ al Casei de Cultură " "), nu s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, la data perfectării acestui contract. Astfel, a respins, ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamante împotriva pârâtei societate comercială, pentru constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr.260 din data de 9 iulie 2003, precum și evacuarea necondiționată a pârâtei societate comercială în calitate de locatar din spațiul comercial, ce face obiectul închirierii potrivit contractului de închiriere a cărui nulitate absolută s-a solicitat a se constata.
Prima instanță a mai reținut cu privire la cheltuielile de judecată, că deși de către pârâta societate comercială s-a solicitat a se dispune obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, acestea nu au fost precizate și nici dovedite și, în consecință, aceste cheltuieli de judecată nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții PRIMĂRIA și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului a fost criticată hotărârea apelată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea nulității absolute a actului juridic intitulat "Contract", cu nr. 260 încheiat la data de 09.07.2003, între Primăria Municipiului C și SC SRL în calitate de chiriaș, ce are ca obiect închirierea spațiului comercial în suprafață de 10 mp situat administrativ în clădirea casei de Cultură " " din- C, precum și evacuarea societății din spațiul ocupat. Arată că acest contract de închiriere este lovit de nulitate absolută, întrucât la încheierea lui au fost nesocotite dispozițiile imperative și prohibitive ale legilor in vigoare, invocând că potrivit art. 38 din Legea 215/2001, Consiliul Local este singurul organ abilitat să hotărască în ceea ce privește "darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietatea publică a comunei sau orașului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local în condițiile legii". Mai mult, în baza aceluiași text de lege, Consiliul Local hotărăște vânzarea, concesionarea, închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, sau orașului, după caz, în condițiile legii, astfel că activitatea Consiliului Local se desfășoară prin emiterea de hotărâri.
Apelanții susțin faptul că la baza încheierii contractului închiriere a cărui nulitate o solicită, nu a stat nici o hotărâre a Consiliului Local C, deoarece Consiliul Local nu a avut cunoștință despre închirierea unui bun ce aparține domeniului public al municipiului, fiind astfel încălcate prevederile art. 5 din Legea 215/2001, conform cărora: "Consiliile locale. hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat de interes local. să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate sau închiriate. Acestea hotărăsc cu priivire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local. în condițiile legii". Astfel, solicită să se rețină faptul că spațiul comercial ce face obiectul contractului de închiriere este situat la parterul Casei de Cultură " " din C (bun ce aparține municipiului C și reprezintă patrimoniu cultural).
Curtea de Apel, în calitatea sa de regulator de competentă, a apreciat că Tribunalul C-S este competent să judece prezentul litigiu în primă instanță și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare acestei instanțe, iar prin sentința atacată a respins în tot acțiunea reclamanților.
Conform considerentelor acestei sentințe, încheierea contractului de închiriere nu s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale în vigoare, la data perfectării acestui contract, deoarece "spațiul comercial în litigiu, în suprafață de 10 mp, situat administrativ în clădirea Casei de Cultură " " a făcut obiectul închirierii încă din 1990 (inițial cu numitul ca persoană fizică, pentru ca apoi, începând cu 1997 cu pârâta SC SRL").
Apelanții afirmă că nu pot fi de acord cu considerentele instanței, în ceea ce privește prelungirea contractului inițial, că în speța de față nu operează dispozițiile art. 1437 Cod Civil, deoarece contractul încheiat în anul 1990 fost încheiat pe termen determinat - 1 an -, iar art. 1436 cod civil revede că "locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine odată cu trecerea termenului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare".
Se mai susține că instanța de fond a reținut numai apărările pârâtei societăți comerciale și le-a ignorat pe ale reclamanților. Astfel, s-a reținut că "în apărarea sa pârâta societate comercială se prevalează de drepturile ce i se cuvin administratorului social al său, în persoana numitului, în calitatea sa de luptător pentru victoria Române din 1989, calitate ce i-a fost conferită în conformitate cu prevederile Legii 42/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare" și că aceste persoane beneficiază printre altele și de dreptul la "prioritate.la acordarea unui mic spațiu cu chirie pentru activități comerciale de producție sau prestări serviciu,i fără licitație". Solicită să se observe că legea face referire la persoanele fizice care au dobândit calitatea de luptător pentru victoria Romane din 1989, nicidecum la societăți comerciale, iar instanța de fond s-a prevalat de aceste dispoziții legale, neaplicabile în prezenta cauză, deoarece în acest litigiu, calitatea pârât o are o persoană juridică SC SRL - societate comercială, nicidecum persoana fizică.
Mai mult, se arată că din întreg conținutul legii, nu rezultă faptul că persoanele care au calitatea luptători ai pot beneficia de orice spațiu, nici de faptul că proprietarul spațiilor închiriate (Municipiul C) este obligat să închirieze un anumit spațiu. Dimpotrivă, spațiile ce pot face obiectul închirierii în temeiul legii speciale se beneficiarilor în funcție de disponibilități și nu după preferințele beneficiarului / chiriaș. S-a mai susținut că nu a fost dovedită calitatea de "luptător al Române din 1989", că nici nu putea să-și dovedească această calitate, deoarece domnul - administrator al SC SRL nu îndeplinea condițiile legale pentru aod obândi, lucru ce rezultă din Anexa 1 la Procesul Verbal încheiat în data de 05.06.2008, la sediul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, domnul fiind înscris la Anexa 2 Procesului Verbal - Dosare incomplete - la nr. crt. 3, nr. dosar 1474.
S-a mai precizat faptul că spațiul închiriat se află în zona centrală a Municipiului C, respectiv la parterul Casei de Cultură " ", iar chiria fixată reprezintă suma derizorie de 3 euro/ mp. sumă prevăzută în contractul de închiriere, deși unitatea de timp pentru care se achită această chirie și data la care se va face plata, nu sunt stipulate.
Arată că a promovat acțiuni în instanță, solicitând constatarea nulității absolute a contractelor de închiriere și evacuarea pârâților, toate acțiunile reclamanților fiind admise, însă Tribunalul C-S nu a ținut cont și nici nu a amintit de ele, ci a arătat doar că "la dosar au fost administrate probe cu înscrisuri", fără a enumera ce fel de înscrisuri.
Mai arată că pentru reglementarea situației, Primăria Cap ornit acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută și pedepsită de art. 248, alin. 1 Cod Penal, iar prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș din dosar 56/P/2006, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior. S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în anului 2003, inculpatul și învinuitul (primarul de la acea vreme), au încheiat 7 contracte de închiriere a unor suprafețe din incinta Casei de Cultură " din C, cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare: contractul cu nr. 61/9 iulie 2003 - încheiat cu SC 101 Audio Video SRL; contractul nr. 260/9 iulie 2003 - cu SC SRL; contractul nr. 4/18 iulie 2003 - cu SC SRL; contractul nr. 3/18 iulie 2003 - cu SC SRL; contractul cu nr. 5/21 iulie 2003 - cu SC Computers SRL; contractul cu nr. 6/21 iulie 2003 - cu SC SRL; contractul nr. 7/7 noiembrie 2003 - cu Asociația Luptătorilor din 1989
În cuprinsul sentinței penale nr. 317/2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar -, cu privire la latura civilă, s-a reținut: "Chiria de 3 euro/mp a fost stabilită în baza Anexei nr. 1 la HCL nr. 38/21 februarie 2002, deși în anul 2003 când s-au încheiat cele 7 contracte de închiriere, era în vigoare HCL nr. 9 din 28 ianuarie 2003 în care la Anexa 2 se prevedea o chirie de 25,274 lei/mp/lună, deci cu aproximativ 14% mai mare fată de chiria stabilita în contract (la data încheierii contractelor 1 euro =37,21.5 lei)".
Se menționează în continuarea sentinței penale că "în faza de urmărire penală s-a efectuat un raport de expertiză contabilă de către expert, care în concluzii. a reținut că valoarea chiriilor putea fi calculată în anul 2003 la nivelul 8,5 auro/mp/lună, ceea ce conduce la o diferența de chirie de 39,956 euro, adică 151.556,99 lei.
Prin decizia penală nr. 5/05.02.2008, pronunțată în dosar - Tribunalul C-S a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Caransebeș și Consiliul Local C prin Primar și "obligă inculpatul să plătească părților civile suma de 151.556,99 lei cu titlu de prejudiciu" generat Municipiului C prin încheierea contractelor ce au ca obiect închirierea spațiilor de la parterul Casei de Cultură " " (această decizie find menținută și de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia penală nr. 435/R/21.04.2008).
Deoarece instanțele penale, soluționând latura civilă, au apreciat că s-a produs an prejudiciu Municipiului C, reclamanții apelanți consideră că și instanța de apel va ține cont de considerentele hotărârii penale. Susține că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată de tribunalul în ședința publică din data de 29 ianuarie 2008, dar i-a fost comunicată abia în data de 10.06.2008, motiv pentru care considerăm că au fost încălcate dispozițiile art. 261, pct. 3 Cod Procedură Civilă, conform cărora: "Hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului. Comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunțarea hotărârii".
Pârâta intimată a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, motivat de faptul că în speță, contractul de închiriere nr. 260/9.07.2003 a fost încheiat de în calitate de asociat unic și administrator social al cu reprezentanții reclamantei apelante, pentru spațiul comercial în suprafață de 10 mp, situat în clădirea Casei de Cultură din C, că acest contract îndeplinește toate cerințele legale, iar cererea reclamantelor de constatarea nulității absolute a actului intitulat contract de închiriere este neîntemeiată.
Se mai arată că în calitate sa de luptător pentru victoria Române din 1989, conferita administratorului social în baza Legii 42/1990, republicata cu modificările și completările ulterioare prin OUG 17/1999, aprobată prin Legea 341/2004, acesta a beneficiat, printre altele și de dreptul de prioritate Ia acordarea unui mic spațiu, cu chirie, pentru activități comerciale, de producție sau de prestări servicii, fără licitație. Calitatea specială de luptător pentru victoria Române conferită în baza actelor normative mai sus amintite derogă de la prevederile art. 123 alin 2 din Legea 215/2001, în ce privește categoriile de persoane prevăzute de art. 2 din Legea 42/1990 republicată, situație în care nu se poate pune în discuție legalitatea atribuirii spațiului comercial, sau a contractului de închiriere încheiat pe acest spațiu comercial.
Examinând apelul declarat de reclamanți prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acesta este neîntemeiat, ambii reclamanți neavând calitate procesuală activă în cauză.
Astfel, potrivit art. 20 al. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Conform art. 21 al. (1) "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
În același sens sunt și prevederile art. 21 al. (2) din aceeași lege, potrivit cu care " în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Curtea constată că nu există ca și persoană juridică distinctă Primăria mun. C, astfel încât aceasta să justifice calitate procesuală activă în cauză, primăria nefiind subiect de drept în condițiile Legii nr. 215/2001.
În acest sens, potrivit art. 61 al. (3) din Legea nr. 215/2001 pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative, primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. Aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual".
În ceea ce privește Consiliul Local C, Curtea va constata, de asemenea, că acesta nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză, având în vedere prevederile art. 1 din Legea nr. 215/2001, acesta fiind, conform legii, numai o autoritate deliberativă, care adoptă hotărâri ce urmează a fi puse în executare de către primar, ca autoritate executivă.
Astfel, conform art. 62 al. (1) din Legea nr. 215/2001 "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție"; în aceste condiții, acțiunea din dosarul de față, vizând constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nr. 26/2003 trebuia să fie formulată de către unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul C, prin primar, în calitate de reclamantă și nu de către Primăria C sau Consiliul Local al Mun. C, așa cum s-a formulat în cauză.
În aceste condiții, în mod corect, chiar dacă cu o altă motivare, a fost respinsă acțiunea reclamanților, motiv pentru care, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge apelul declarat de reclamanți.
Fiind în culpă procesuală, reclamanții vor fi obligați la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC SRL C, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții PRIMĂRIA și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C, nr. 1, jud. C-S, împotriva sentinței civile nr. 120/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat SC SRL, cu sediul în C,-. 1. D. 1, jud. C-.
Obligă reclamanții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâta SC SRL
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 06.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./19.11.2008
Dact./20.11.2008/5 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
