Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 210/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosarul nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 210
Ședința DIN CAMERA DE CONSILIU de la 07 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă
Grefier Raluca
Pe rol, rezultatul dezbaterilor asupra apelului declarat de apelanta reclamantă - SRL C împotriva sentinței nr.174 din 12 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SRL și, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 02.07.2008, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie - când instanța a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 07.07.2008 pentru ca intimata pârâtă - SRL să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 4 iulie 2007, reclamanta - SRL Cac hemat în judecată pe pârâtele - SRL și ELISA, solicitând instanței ca pe baza hotărârii ce o va pronunța în cauză, să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 830/2007 al BNP privind imobilul situat în C, str. - - bloc 97,. E,.15, plus cheltuieli de judecată.
Ca temei de drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 948,966,1249,1303,1306 cod civil raportate la art.112, 274 pr.civ.
S-a depus întâmpinare de către pârâta - SRL, care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, arătând că în luna ianuarie 2007 încercat să contracteze un credit la Banca Comercială pentru a duce la îndeplinire contractul de execuție lucrări încheiat cu reclamanta, creditul nefiind aprobat, întrucât pârâta a înregistrat un grad mare de îndatorare și a încercat să obțină un alt credit pe persoană fizică cu girarea imobilului în litigiu.
Cum apartamentul nu se află în proprietatea unei persoane fizice, ci juridice, pârâta a fost refuzată atât la banca Credit Europene Bank, cât și de Bank motiv pentru care s-a hotărât trecerea apartamentului din proprietatea persoanei juridice în proprietatea ELISA, însă nu pentru prejudicierea reclamantei cu care se află în relații contractuale la data respectivă.
S-a mai arătat că la data de 13 martie 2007,. - administrator al - SRL, a depus în contul acesteia suma de 129.000 lei, ce-a fost folosită de pârâtă pentru achitarea debitelor, iar la data de 16 martie 2007, pârâtele au încheiat contractul de vânzare-cumpărare în valoare de 100.000 lei pentru imobilul în litigiu, iar pârâta - SRL a depus în contul acesteia suma de 129.000 lei, ce-a fost folosită de pârâtă pentru achitarea debitelor, iar la data de 16 martie 2007, pârâtul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în valoare de 100.000 lei pentru imobilul în litigiu, iar pârâta - a întocmit nota contabilă nr.5/16 martie 2007, din care rezultă achitarea sumei de 100.000 lei din creditul d-nului la data de 31 mai 2007, emițându-se și factura fiscală nr. -, corespunzătoare contractului de vânzare-cumpărare.
Tribunalul Dolj - Secția Comercială, prin sentința nr. 174/12 februarie 2008 respins acțiunea, ca neîntemeiată.
S-a reținut de către instanța de fond că, la momentul vânzării, între reclamantă și pârâta - SRL existau pe rolul instanțelor judecătorești mai multe litigii având ca obiect pretenții și instituire sechestru asigurator.
Ca urmare a existenței unor debite către diverși creditori și a necesității contractării unui credit bancar, în cadrul AGA de la - SRL s-a luat hotărârea de a se înstrăina apartamentul în litigiu.
Operațiunea de vânzare - cumpărare s-a regăsit în actele contabile ale societății pârâte, achitarea prețului realizându-se potrivit înscrisurilor depuse la dosar, prin compensare.
Instanța a considerat că, pentru a putea stabili asupra existenței unei cauze ilicite ivite la încheierea unui contract trebuie dovedit fie faptul încălcării unor dispoziții legale la încheierea actului în cauză, însoțită de complicitate la fraudă a contractanților, fie o încălcare a bunelor moravuri și ordinii publice.
Voința reală a părților a fost aceea de a înstrăina lucrul vândut, existând atât intenția vânzătoarei de a înstrăina bunul și de a primi prețul stabilit, cât și aceea a cumpărătoarei de a dobândi proprietatea asupra acestui bun.
Deasemenea, instanța de fond a considerat că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei referitoare la existența unei cauze ilicite ca temei al constatării nulității absolute a actului contestat.
Nici cel de-al doilea motiv invocat, cel privind prețul derizoriu și fictiv, a fost apreciat ca nefondat, în condițiile în care vânzarea s-a făcut în baza unui raport de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de piață recomandată a bunului vândut.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta - SRL C, care a învederat că, deși la momentul intervenirii vânzării, intre reclamantă și pârâta - SRL existau pe rolul instanței judecătorești mai multe litigii având ca obiect somație de plată și sechestru asigurator și că existau debite datorate diverșilor creditori de către pârâtă, totuși instanța de fond nu a reținut fraudarea creditorilor, în speță a reclamantei, prin înstrăinarea singurului bun din patrimoniul pârâtei liber de sarcini.
În opinia apelantei, instanța este în eroare când apreciază că prețul vânzării a fost achitat prin compensare în condițiile în care, compensarea este o operațiune contabilă interzisă în cazul vânzării de bunuri prin acte autentice, ce s-a efectuat prin interpunerea unui terț între vânzător și cumpărător.
Prin urmare, prețul bunului nu s-a plătit niciodată în materialitatea lui, deși în cuprinsul actului notarial se specifică expres că"prețul" a fost încasat și bunul a fost predat, iar neplata prețului bunului reprezintă un motiv indubitabil de nulitate absolută.
Cu privire la predarea efectivă a bunului, aceasta nu a avut loc vreodată, pârâta ELISA recunoscând la interogatoriu că nu locuiește în apartamentul respectiv, fiind de acord cu încheierea actului de vânzare-cumpărare pentru că așa a dorit tatăl ei.
Instanța de fond se contrazice în cadrul considerentelor sentinței prin aceea că, pe de o parte vorbește de compensare, iar pe de altă parte de împrumutarea bunurilor acordate pârâtei cu titlu de preț al vânzării către părinții săi.
Se înlătură motivul fraudării creditorilor în mod netemeinic, deoarece, în realitate, n-a fost vorba de nici un împrumut de bani atâta timp cât s-a produs o compensare a datoriilor cu un terț.
Există inadvertențe între data încheierii contractului de vânzare- cumpărare (16 martie 2007), față de data compensării legale, facturile aferente fiind întocmite la data de 31 mai 2007 și 17 octombrie 2007.
Mai mult, prețul care figurează în contract - respectiv 100.000 lei, nu este același cu cel stipulat în facturile fiscale -/31 mai 2007 și -/19 octombrie 2007, care însumează valoarea de 161.840 lei, ceea ce înseamnă că, părțile au făcut o tranzacție fictivă, numai în scripte, în frauda creditoarei.
S-a depus întâmpinare de către pârâta - SRL, care a solicitat respingerea apelului.
Intimata a reiterat aspectele cum că, în luna februarie 2007 a încercat să contracteze un credit bancar de la BCR C, care nu a fost aprobat și cum avea de achitat o serie de sume către diverși creditori, a încercat obținerea unui credit pe persoană fizică, pe numele administratorului, intenționând să- garanteze cu apartamentul din C, str. -, bloc 97,.. 15.
Însă o persoană fizică, pentru a obține un credit, nu poate fi girată cu un bun aparținând unei persoane juridice, răspuns primit de la CREDIT EUROPE BANK și BANK, și tocmai de aceea s-a hotărât vânzarea apartamentului, inițial la un preț de 100.000 lei, pentru care s-a întocmit contractul de vânzare-cumpărare 830/16 martie 2007 și factura -.
Potrivit intimatei, ulterior, pentru a nu fi acuzată că s-a făcut vânzarea apartamentului la un preț în avantajul persoanei fizice cumpărătoare, s-a întocmit o factură suplimentară în valoare de 42.840 lei.
Aceste sume au fost plătite integral de către - 137.000 lei șui - 24840 lei, iar actul de vânzare-cumpărare s-a făcut pe numele fiicei ELISA.
Societatea avea nevoie de încasarea acestor sume și le-a folosit integral la achitarea debitelor către diverși creditori, inclusiv - SRL, astfel că, apelanta reclamantă nu a fost dezavantajată.
Din economia probatoriilor efectuate, operațiunea de vânzare-cumpărare contestată s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie și în baza unui raport de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de piață recomandată a bunului vândut.
Astfel, condițiile privind anularea unui act pentru cauză ilicită, respectiv preț fictiv și derizoriu, nu sunt îndeplinite.
Referitor la neplata prețului vânzării ca motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, în conformitate cu art. 1295 cod civil, doar lipsa prețului ca obiect al prestației cumpărătorului constituie un motiv de nulitate absolută, nicidecum neplata acestuia.
În ceea ce privește încheierea contractului de vânzare-cumpărare între rude de gradul I în scopul fraudării creditărilor, intimata a susținut că legea civilă interzice doar vânzarea între soți.
Nereale sunt și susținerile apelantei cum că predarea bunului obiect al vânzării ar constitui o cauză ilicită, știut fiind că asupra modului de predare, ca obligație principală a vânzătorului, poate aprecia doar cumpărătorul și nicidecum terții.
S-au depus ca acte justificative: extras de cont de BCR C/13 martie 2007, chitanțele -/9 aprilie 2007, -/20 aprilie 2007, -/16 aprilie 2007, -/3 octombrie 2007, -/16 octombrie 2007, -/15 octombrie 2007, -/19 octombrie 2007, -/17 octombrie 2007, -/19 octombrie 2007, contractul 30/20 ianuarie 2007, ordinele de plată 02/13 februarie 2007, 07/13 martie 2007, -, 09/04.04.2007, 11/31.05.2005, 12/04.06. 2007, 02/15.10.2007, o1/03.10.2007, 04/12.11.2007, 06/14.12.2006, 07/14.12.2007, 01/10.01.2008, 03/27.02.2008, adresa -/DJ/2 iunie 2008, -/DJ/02.06.2008, copie de pe raportul de constatare tehnică extrajudiciară întocmit în dosarul penal -/2008, hotărârea AGA nr. 42/12 martie 2007, adresa nr. 52/25 ianuarie 2008.
Pentru termenul din data de 04.06.2008 intimata - pârâtă - SRL a depus o precizare asupra modului în care au fost utilizați banii obținuți din vânzarea apartamentului.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate în cauză, Curtea apreciază apelul ca fiind fondat.
Nulitatea este mijlocul procedural prevăzut de lege pentru a nu permite ca voința individuală să treacă peste îngrădirile impuse prin normele dreptului pozitiv și are consecință desființarea actului juridic.
În cazul nulității absolute, orice persoană interesată are dreptul să ceară constatarea ei, deoarece primează interesul general și nu cel personal, ca în cazul nulității relative, de protecție.
Cauza, ca element al contractului, înseamnă scopul sau obiectivul urmărit la încheiere unui asemenea act și care, împreună cu consimțământul, formează voința juridică.
Potrivit art. 969 Cod civil, obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate acea nici un efect.
Înțelesul noțiunii de cauză ilicită este arătat în art. 968 Cod civil, conform căruia, este ilicită cauza care nu este prohibită de lege sau contrar bunelor moravuri și ordinii publice.
Prin urmare, actul are o cauză ilicită numai dacă scopul urmărit de părți contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială.
În speță, între reclamanta - SRL și - SRL s-au stabilit raporturi contractuale materializate în contractul de executare nr.678/30.06.2006, în baza căruia reclamanta a realizat pentru pârâtă o serie de lucrări.
Pârâta nu a plătit, la 16.02.2007 reclamanta a solicitat pe calea somației de plată obligarea - SRL la plata sumei de 201.159,63 lei, solicitare concretizată prin ordonanța nr.520/15.03.2007 a Tribunalului Dolj - Secția Comercială.
Anterior, la 09.01.2007 reclamanta a mai promovat la udecătoria Craiova și o altă cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 325.129,80 lei, soluționată în final printr-o ordonanță a Tribunalului Dolj - Secția Comercială din 24.04.2007.
În plus, la data de 28.03.2007, reclamanta - SRL Cas olicitat Tribunalului Dolj - Secția Comercială instituirea unui sechestru asigurător asupra unor bunuri mobile proprietatea - SRL, printre care și imobilul situat în C, strada - -,.97,.E,.15, jud. D, cerere admisă prin Încheierea nr.10/06.04.2007.
Referitor la poziția intimatei pârâte, datorită debitelor pe care le avea către diverși creditori și a necesității contractării unui credit bancar, în cadrul AGA de la din 12.03.2007, s-a hotărât vânzarea apartamentului din C, str. - - către ELISA, fiica administratorului ( aspect necontestat), pentru suma de 100.000 lei, hotărâre concretizată prin contractul de vânzare - cumpărare nr.830/2007.
Apelanta a invocat faptul că vănzarea-cumpărarea s-a încheiat în frauda intereselor sale, în condițiile în care se află în imposibilitatea de a-și recupera sumele de bani obținute prin cele două ordonanțe, întrucât imobilul din satul este ipotecat către banca, iar apartamentul care face obiectul contractului este acum proprietatea pârâtei ELISA.
Probele administrate au evidențiat reaua credință a pârâtelor, prin aceea că, fiind rudă cu administratorul -, pârâta ELISA, știa de existența unor litigii comerciale pornite de reclamantă împotriva pârâtei societăți comerciale încă din 09.01.2006 și 16.02.2007.
Această prezumție, cum că părțile contractului cunoșteau situația financiară precară a societății pârâte rezultă și din răspunsul la interogatoriu (consemnat la pagina 62 din dosarul nr- al Tribunalului Dolj ) a pârâtei ELISA, care susținut că prețul a fost plătit de tatăl ei, împreună cu care a stabilit să cumpere apartamentul.
Concluzia este că, vânzarea a fost făcută între membrii familiei având drept obiectiv salvarea apartamentului de la executare silită și deci în fraudarea intereselor apelantei - reclamante.
Un indiciu cum că s-a dorit în fapt evitarea scoaterii la licitație a acestui bun, îl constituie și cererea - SRL din 16 octombrie 2007, adresată Tribunalului Dolj - Secția Comercială, prin care a solicitat deschiderea procedurii de lichidare judiciară în cazul acestei societăți și desemnarea unui lichidator judiciar.
Față de aceste considerente Curtea, în raport de art.296 Cod pr. Civilă, va admite apelul și va schimba sentința în sensul admiterii acțiunii, constatând nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.830/16.03.2007.
Văzând și prevederile art.274 Cod pr. civilă, Curtea va obliga pârâtele la 16 lei cheltuieli de judecată (apel și fond) către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL C cu sediul în-, jud. D,împotriva sentinței nr.174 din 12 februarie 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte - SRL cu sediul în sat, comuna,-, jud. și ELISA cu domiciliul în C,-, -1,.1,.4, jud.
Schimbă sentința, în sensul că admite acțiunea, constatând nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.830/16.03.2007 la BNP, încheiat între - SRL și.
Obligă pârâtele la 16 lei cheltuieli de judecată ( apel și fond) către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 iulie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, Raluca |
07 Iulie 2008
Jud.
Red. 5 ex./10 iulie 2008
Tehnored.
Jud. Fond
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Radu Mateucă
