Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 217/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.217
Ședința publică din data de 05.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr.10421/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că apelanta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 26.05.2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA, în prezent SC SA, solicitând să se constate nulitatea absolută a Contractului de prestări servicii cu Seria - nr.-/13.12.2002, pentru lipsa de consimțământului la incheierea contractului.
Prin sentința civilă nr.7165/22.09.2005, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalul București - Secția Comercială.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, sub nr-.
Prin sentința comercială nr.10421/20.11.2006 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut ca la dosarul cauzei nu a fost depus in original contractul in litigiu, reclamanta susținând ca neîncheind un asemenea contract, nu poate să înfățișeze originalul, iar pârâta, deși citată în repetate rânduri în acest sens, fiind chiar sancționată cu amenda contravențională în condițiile art. 108 ind. 1 pct. 2.C, nu a înțeles la rândul sau să-l depună.
Din considerente mai sus expuse, în cauza nu s-a putut administra proba cu expertiza grafoscopică.
Reclamanta a înțeles să-și dovedească susținerile numai cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri din care însă nu poate fi dedusă situația de fapt, pe care aceasta a relatat- în cererea sa, astfel cum a fost ulterior precizată, iar prin verificarea de scripte efectuată, instanța nu s- considerat lămurită, între semnătura data de aceasta în fata instanței și cea care apare pe copia contractului în discuție, existând în opinia instanței puternice elemente de asemănare.
Prin urmare, instanța a apreciat ca nu sunt dovedite susținerile reclamantei, în contextul materialului probator administrat în cauză, nu poate fi reținută lipsa consimțământului acesteia la încheierea contractului avut în vedere.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond, admiterea acțiunii.
Apelanta a invocat următoarele critici:
- Între adresa reclamantei din cartea de identitate și adresa apartamentului pe care l-a înstrăinat nu există nici o legătură. Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2027/25.05.2000 prin care reclamanta înstrăina apartamentul situat în T,-,.18,.D,.6 a reprezentant anexă la contractul de prestări de servicii de telefonie mobilă, în timp ce adresa reclamantei din cartea de identitate este in T,-, -.24, astfel că, contractul de vânzare-cumpărare prezentat ca anexă la contractul de prestări servicii nu reprezenta titlu locativ pentru reclamantă.
- Instanța nu a reținut culpa intimatei, care fiind citată cu mențiunea de a depune originalul contractului a cărui nulitate se solicită, a refuzat să se conformeze acestei obligații.
- În aceste condiții a înțeles să defaime înscrisul ca fals, fără să poată indica autorul falsului, instanța având obligația să cerceteze falsul potrivit art.184 pr.civ.
- Instanța a încălcat prev. art.174 ultima teza pr.civ. art.182 alin.2 pr.civ. întrucât nedepunerea originalului înscrisului reprezintă o prezumție absolută care conduce la constatarea nulității contractului.
-Din procedura verificarii de scripte, rezultă că nu există vreo asemănare între semnăturile de comparație și cea de pe copia contractului de prestări servicii telefonie.
-Se invocă și faptul că există o singură semnătură pe contractul de prestări servicii, dar nu există nici o semnătură pe verso-ul paginii ce cuprinde tipizatul contractului și nici pe pagina a doua a contractului referitor la Condițiile Generale ale Contractului pentru serviciile.
- Nu corespund datele privitoare la titlul locativ, vechimea în muncă, funcția în care este angajată și nici adresa de la domiciliul real al reclamantei.
Apelanta a solicitat proba cu acte și interogatoriu.
Au fost depuse la dosar adeverință eliberată de SC UD4 06, din care rezultă că reclamanta este încadrată în funcția de referent, având o vechime în muncă de 37,7 luni.
A fost admisă proba cu interogatoriul intimatei SC SA (fila 41, dosar apel).
La termenul de judecată din data de 18.12.2007, apelanta-reclamantă, personal, a declarat că se înscrie în fals împotriva înscrisului - contractul de prestări servicii prestate de SC SA, Seria - nr.-/13.12.2002, indicând și autorul falsului, numita.
În raport de prevederile art.183 pr.civ. instanța a dispus suspendarea judecății pricinii și înaintarea înscrisului contestat Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea.
Prin Rezoluția din 29.10.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulceaa confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de, întrucât răspunderea penală s-a prescris.
Cauza a fost repusă pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI, Secția a VI-a Comercială prin rezoluția de primire din data de 7.11.2008, dispunându-se reluarea judecății.
Instanța a pus în vedere intimatei să prezinte în original contractul de prestări servicii.
Prin adresa nr.11116/17.12.2007, intimata a arătat că, în urma verificărilor efectuate în arhivă, s-a constatat lipsa contractului original pe numele, ceea ce atestă că documentul original nu a fost transmis de de către dealer, comunicând copiile documentelor care au stat la baza încheierii contractului cu seria - nr.-, respectiv copia cărții de identitate, copia contractului de vânzare-cumpărare ce reprezenta titlul locativ al reclamantei, copia contractului pentru servicii în litigiu.
Prin încheierea de ședință de la data de 09.12.2008, instanța a dispus efectuarea unei adrese către dealer-ul, unde s-a încheiat contractul, pentru a depune originalul contractului de prestări servicii.
Prin adresa nr.10/07.01.2009, SC Romania SA arată că nu poate pune la dispoziția instanței originalul contractului, întrucât calitatea sa de intermediar la încheierea contractului nu presupune păstrarea originalului, ci eventual în copie, însă având în vedere momentul încheierii contractului, anul 2002, nu poate prezenta nici măcar copia contractului.
De altfel, prin adresa nr.02/05.02.2002 SC Romania SA arată că în luna octombrie 2006 fost reziliat contractul de distribuitor încheiat la 11.06.2004 cu SC SA, pe care l-a depus în copie.
Prin adresa nr.304/02.04.2002, SC SA a comunicat că întrucât contractul de prestări servicii a fost activat la data de 14.12.2002 și inactivat la data de 19.06.2003 nu poate comunica contractul, întrucât păstrarea în arhiva SC SA a documentelor originale este de 3 ani de la dezactivare.
Asupra apelului:
Din actele si lucrarile dosarului, Curtea retine ca apelanta-reclamantă a invocat nulitatea contractului de prestări servicii telefonie pentru lipsa consimțământului la încheierea actului juridic contestat.
Prin consimțământ se înțelege acea condiție esențială, de fond și generată a actului juridic civil, care constă în hotărârea de a încheia un act juridic civil, manifestată în exterior.
Pentru a fi valabil, consimțitamantul trebuie să întrunească următoarele condiții: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat, să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Prima și ultima cerință a consimțământului sunt analizate din perspectiva cauzelor de nulitate relativă, iar celelalte două cerințe: să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice și să fie exteriorizat sunt sanctionate, în lipsa acestora, cu nulitatea absolută a actului juridic.
Din perspectiva ultimelor două cerințe, și a criticilor apelantei, se va cerceta valabilitatea contractului de prestări servicii de telefonie, întrucât reclamanta invocă nulitatea absolută a contractului datorat lipsei consimțământului.
Din analiza contractului de prestări servicii și a anexelor prezentate cu ocazia încheierii acestuia, rezultă că într-adevăr mențiunile cu privire la vechimea în muncă și anexa ce reprezenta dovada titlului locativ nu corespund realității, întrucât din adeverința eliberată de SC UD 406 rezultă că reclamanta are o vechime de 37,7 luni, în funcția de referent, iar în contract apare înscrisă mențiunea cu privire la o vechime de 25 de ani în contabilitate.
Contractul de vânzare-cumpărare depus în copie ca dovadă a titlului locativ, anexă la contractul de prestări servicii, nu corespunde cu adresa înscrisă în cartea de identitate a reclamantei, depusă ca anexă la contract.
Însă toate aceste inadvertențe nu fac dovada lipsei consimțământului, întrucât acesta se raportează la existența/inexistența manifestării de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice, respectiv, în speță, de a crea un raport juridic concret, prestarea de servicii de telefonie mobilă.
Or, în cauză, consimțământul a fost exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, fiind exteriorizat în sensul că a fost încheiat în scris de părțile contractante, fiind semnat de apelanta-reclamantă.
De altfel, din contractul de prestări servicii încheiat în formă tipizată, nu rezultă că titularul contractului trebuie să depună ca act legal de spațiu pe teritoriul României, contractul în baza căruia acesta figurează înscris ca domiciliu în cartea de identitate.
La rubricile obligatorii din contract sunt trecute mențiunile referitoare la verificarea identității titularului și fotocopiile anexelor necesare încheierii contractului: copia cărții de identitate și actul legal de spațiu pe teritoriul României.
Toate aceste condiții au fost îndeplinite în speță, fiind depuse copia cărții de identitate și efectuata verificarea titularului, aspecte reale și necontestate de reclamantă.
Faptul că contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2027/25.05.2000, ce reprezintă actul legal de spațiu pe teritoriul României, prezentat agentului ce a incheiat contractul de prestari servicii, nu face dovada calității de proprietate a reclamantei nu este o proba in sustinerea lipsei consimțământului la încheierea contractului, fiind, eventual, o neglijență a agentului distribuitorului care a încheiat contractul, care nu a verificat conținutul contractului de vânzare-cumpărare depus ca anexă la contract.
Intenția de a produce efecte juridice și manifestarea de voință cu privire la încheierea actului juridic nu au putut fi înlăturate de apelantă, ca și cauze de nulitate absolută a contractului.
Astfel din verificarea de scripte administrata in baza art. 177-178 Cod proc civ. cu ocazia judecării fondului rezultă că există asemănări între semnătura aflată pe contractul de prestări servicii și semnaturile aflate pe inscrisurile cele prezentate, spre verificare, de apelantă.
Întrucât din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulceaa rezultat că falsul înscrisului nu poate fi cercetat întrucât răspunderea penală s-a prescris, falsul a fost cercetat de către instanța civilă, respectiv Curtea, în baza art.184 pr.civ. prin orice mijloace de probă.
Din probatoriul administrat, înscrisuri, interogatoriul intimatei, apelanta nu a dovedit falsul semnăturii aplicate pe contract.
Astfel, in contract, la rubrica "Client" sunt trecute numele titularului contractului și semnătura, iar susținerile cu privire la faptul că pe verso-ul contractului și în Condiții Generale la Contract nu mai apare semnătura acestuia, vor fi înlăturate, întrucât pe înscrisurile specificate nu există rubrica clientului, ci doar pe prima pagină a contractului, rubrică, ce în speță, a fost completată.
În ceea ce privește nedepunerea înscrisului, în original, de către intimată, Curtea reține din adresele depuse de aceasta, că datorită vechimii încheierii contractului și a faptului că acest contract a fost dezactivat în anul 2003, potrivit regulamentului propriu, are obligația de a-l păstra în arhivă numai 3 ani, termen ce în prezent a expirat (adresa nr.304/2009, fila 201, dosar fond).
Potrivit art.174 pr.civ, "Dacă partea refuză să răspundă la interogatoriul ce s-a propus în dovedirea deținerii sau existenței înscrisului, dacă reiese din dovezile administrate că l-a ascuns sau l-a distrus sau dacă, după ce s-a dovedit deținerea înscrisului, nu-l înfățișează la cererea instanței, aceasta va putea socoti ca dovedite pretențiile părții care a cerut înfățișarea, cu privire la cuprinsul acelui înscris." Prezumția instituită de art. 174 Cod proc civ este una simplă și nu absolută cum pretinde apelanta, putând fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
Astfel, din prevederile art.174 pr.civ. rezultă că sancțiunea pe care o prevede textul nu intervine automat, ci judecătorul are facultatea să aprecieze în raport de întregul probatoriu administrat dacă se impune concluzia că neprezentarea înscrisului echivalează cu o dovadă a pretențiilor părții adverse.
Or, în speță, intimata nu a refuzat să răspundă la interogatoriu și din adresa nr.304/02.2009, rezultă că, urmare a dezactivării contractului de prestări servicii la data de 19.06.2003, nu mai are obligația de a păstra originalul, întrucât au trecut 3 ani de la dezactivare.
Prin urmare, față de atitudinea intimatei exprimată prin numeroasa corespondență aflată la dosar, nu sunt aplicabile nici prevederile art. 182 alin.2 Cod proc civ, invocate de apelantă, întrucât nu se regăsește ipoteza prevăzută de acest articol, intimata nerefuzând să răspundă solicitărilor instanței cu privire la existența contractului, menționând cauza imposibilității de a prezenta instanței, in original, inscrisul.
În concluzie, din ansamblul probator administrat în cauză, nu rezultă că semnătura de pe contract inserată la rubrica "Client" este falsă, ca o condiție, cauză a inexistenței consimțământului la încheierea contractului.
În consecinta, față de aspectele reținute, Curtea va înlătura criticile apelantei și constatând apelul nefondat, îl va respinge conform art.296 pr.civ. raportat la prevederile art.953 Cod civil, art.969 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă, cu domiciliul în T,-, -.A,.24, Județul T, împotriva sentinței comerciale nr.10421/20.11.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă cu sediul în de nr.15, sector 1 și cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați " și " în C--84, Județul C.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Veronica Dănăilă
