Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 224/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 1953/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.224
Ședința din Camera de Consiliu din data de 22.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții-pârâți, și apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței comerciale nr.5974/02.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apelanților reclamanți să depună note scrise, a amânat pronunțarea succesiv la data de 15.04.2008, respectiv 22.04.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 5.07.2006 reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.14 din data de 11.08.2003.
Pe cale de consecință, reclamanții au solicitat să se constate și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3670 din 14.10.2003 de BNP I având ca obiect terenul în suprafață de 1963,98 mp situat în comuna, Șos. - lot.8, Județul I, nr.cadastral provizoriu 783/12, fiind înscris în Cartea funciară nr.2256 cu încheierea nr.9894/26.08.2003 la Biroul de Carte Funciară al Judecătoriei Buftea.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții și au invocat următoarele excepții: excepția de netimbrare (cel de-al doilea capăt de cerere fiind evaluabil în bani, acțiunea reclamanților trebuia timbrată la valoarea contractului), excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului (întrucât acesta nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare), excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și (întrucât din terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, teren în suprafață de 1963,98 mp, a fost înstrăinată prin vânzare o suprafață de peste 1000 mp).
De asemenea, pârâții au mai invocat excepția tardivității introducerii acțiunii în anulare a Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor (față de prevederile art.131 alin.2 din Legea nr.31/1990 - republicată, în forma în vigoare la momentul adoptării hotărârii), excepția lipsei de interes a reclamanților (întrucât acestora nu le-a fost creat nici un prejudiciu, în schimbul terenurilor în patrimoniul societății intrând prețul plătit pentru acestea) și excepția de inadmisibilitate a promovării acțiunii de către reclamantul (întrucât acesta este semnatarul hotărârii din data de 14.08.2003).
Pe fondul cauzei, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La solicitarea instanței, reclamanții au depus la dosar precizări prin care au arătat că cel de-al doilea capăt de cerere-constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3670/14.10.2003, este un capăt de cerere accesoriu celui prin care solicită constatarea nulității absolute a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor.
La termenul din 12.12.2006 reclamanții au învederat că este vorba despre o eroare materială în ce privește capătul I al cererii în sensul că hotărârea atacată este din 14.08.2003 și nu nr.14 din 11.08.2003 iar al doilea capăt de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare este un capăt de cerere accesoriu.
Cu privire la această precizare a reclamanților, atât la termenul din 12.12.2006 cât și prin Nota de ședință depusă la dosar la data de 15.12.2006, pârâții și au invocat inadmsibilitatea acesteia, motivată pe dispozițiile art.132 alin.1 Cod pr.civ. și pe faptul că termenul din 12.12.2006 nu reprezintă prima zi de înfățișare.
Excepția inadmisibilității cererii precizatoare a fost respinsă de tribunal cu motivarea cuprinsă în încheierea de la termenul din 23.01.2007.
Excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâții și au fost respinse de tribunal conform celor consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 06.03.2007.
Prin sentința comercială nr.5974/02.05.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI- Comercială a admis în parte cererea formulată de reclamanți, a constatat nulitatea absolută a hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr.14 din 11.08.2003 și a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3670/14.10.2003 la BNP
A obligat reclamanții la plata sumei de 2300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că Hotărârea AGA nr.14 din 11.08.2003, a fost dată cu încălcarea unora din normele imperative prevăzute în art.110 alin.2, art.113 alin.1, art.115 alin.1, art.117 din Legea nr.31/1990 privind convocarea, desfășurarea AGA și procedura adoptării hotărârilor.
Tribunalul a mai reținut că pârâta a confirmat prin interogatoriu că Adunarea Generală nu a fost convocată printr-un convocator și nici nu s-au îndeplinit formele de publicitate cu privire la aceasta și la ordinea de zi.
Ca atare a reținut că se impune constatarea nulității absolute a Hotărârii AGA.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că nu se poate declara nulitatea absolută a contractului numai ca efect unic determinant al declarării nulității absolute a hotărârii AGA.
Tribunalul a mai reținut prevederile art.143 din Legea nr.31/1990 în forma de la data încheierii contractului (16.12.2003), prevederile art.19 lit.d din statutul SC SA și faptul că valoarea terenului de 1963,98. (419.222.000 ROL) este mai mică decât J din valoarea activelor societății.
În consecință, în opinia tribunalului, acționarul majoritar care îndeplinea și funcția de administrator nu avea nevoie de hotărârea AGA pentru a încheia acest contract în condițiile legii și ale statutului, iar cumpărătoarea a fost de bună-credință, prezumție și principiu fundamental al dreptului civil, reclamanții nedovedind existența relei credințe a terțului cumpărător.
Concluzionând, tribunalul a reținut că nu s-a probat existența unor fapte sau acte, prin care s-au încălcat dispozițiile art.948 cod civil cu privire la condițiile de validitate ale contractului de vânzare-cumpărare sau relative la condițiile speciale din Legea nr.31/1990.
Împotriva acestei sentințe atât pârâții și cât și reclamanții și au formulat apel, apelurile fiind în termen și legal timbrate.
Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 28.09.2007 apelanții pârâți au solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în principal admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii iar, în subsidiar, respingerea cererii reclamanților privind constatarea nulității absolute a hotărârii AGA ca fiind neîntemeiată.
În esență, apelanții pârâți au criticat soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea următoarelor excepții: excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâtului (referitor la această excepție arătând că instanța de fond nu a precizat nici motivul pentru care a respins-o), excepția lipsei de interes a promovării acțiunii de către reclamanți cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare și excepția de inadmisibilitate a promovării acțiunii de către reclamantul.
În susținerea criticilor pe soluția de respingere a excepțiilor invocate, apelanții pârâți au reluat motivele invocate în fața instanței de fond.
Pe fondul cauzei, apelanții pârâți au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele motive:
-În mod greșit instanța de fond a respins cererea de a încuviința administrarea în cauză a probei cu interogatoriu reclamanților și al intimatei-pârâte SC SA, această probă fiind necesară pentru a lămuri aspecte esențiale în cauză.
-În cauză nu a fost administrat interogatoriul societății pârâte, nici de către reclamanți și nici de către pârâți, astfel că, nu există nici o confirmare a SC SA cu privire la pretinsa nelegala convocare a AGA din 11.08.2003.
-La pronunțarea hotărârii instanța a avut în vedere un probatoriu inexistent.
-Vânzarea s-a efectuat în baza unei hotărâri AGA diferită față de cea prezentată în instanță de către reclamanți și anume Procesul-verbal nr.14 din 11.08.2003.
-Este netemeinică și nelegală soluția instanței de fond de a admite cererea precizatoare a acțiunii introductive formulată la data de 12.12.2006, prin care reclamanții au solicitat anularea hotărârii AGA din 14.08.2003 și nu a procesului-verbal nr.14 din 11.08.2003.
-Interogatoriul reclamanților și al pârâtei SC SA era singura probă pe care o putea administra în scopul de a dovedi reaua-credință a acestora și complicitatea la fraudă. În condițiile în care nu le-a fost încuviințată această probă nu au avut posibilitatea să demonstreze reaua-credință a acționarilor reclamanți.
-Reținând hotărârea depusă în cauză de către reclamanți, instanța în mod nelegal a reținut în hotărâre că bunurile nu erau individualizate pentru a se verifica respectarea art.150 din Legea nr.31/1990, care ar permite unui administrator să înstrăineze bunuri cu o valoare de peste 10% din valoarea activelor nete, numai după aprobarea adunării generale legal constituite.
-Considerentele avute în vedere de instanță atunci când s-a pronunțat pe cel de-al doilea capăt de cerere (considerente întemeiate pe art.19 lit.d din statutul societății și art.143 din Legea nr.31/1990), nu au fost păstrate și atunci când s-a pronunțat pe capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a hotărârii din 11.08.2003 cu privire la legala convocare a adunării generale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod pr.civ.
În susținerea apelului au fost anexate înscrisuri în copie.
La data de 9.10.2007 apelanții reclamanți au depus la dosar motivele de apel prin care au invocat în esență următoarele:
-În mod cu totul eronat, instanța de fond, deși a constatat nulitatea absolută a hotărârii AGA, a menținut ca valabil încheiat contractul de vânzare-cumpărare perfectat tocmai în baza acestei hotărâri.
Astfel, odată constatată nulitatea absolută a hotărârii AGA, rezultă practic că pârâta SC SA nu și-a exprimat niciodată consimțământul în sensul vânzării acestor terenuri iar persoanele care le-au semnat nu au avut calitatea de reprezentanți ai societății vânzătoare.
-Potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jure accipientis, anularea actului principal atrage anularea actului subsecvent.
Or, în speță s-a dispus anularea hotărârii AGA prin care s-a aprobat înstrăinarea unui imobil, hotărâre ce exprimă voința societății comerciale de a contracta, consecința fiind lipsa consimțământului titularului dreptului de proprietate la încheierea contractului.
-În speță nu își găsește aplicabilitatea nici una dintre excepțiile principiului resoluto jure dantis resolvitur jure accipientis, excepții avute în vedere de către instanța de fond, astfel încât teoria terțului subdobânditor de bună credință nu poate fi reținută.
În concluzie, apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și admiterea în tot a cererii formulate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.289 și următoarele Cod pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată apelanții pârâți au solicitat respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți.
În cauză, Curtea a încuviințat pentru apelanții-pârâți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul apelanților reclamanți și intimatei-pârâte SC SA, iar pentru apelanții-reclamanți încuviințatproba cu înscrisuri, respingând proba cu interogatoriul apelanților pârâți.
La dosarul cauzei intimata-pârâtă SC SA a depus răspuns la interogatoriul formulat de apelanții-pârâți.
Deși legal citați cu mențiunea "personal la interogatoriu", apelanții reclamanți nu s-au prezentat în instanță și de asemenea, nu au depus la dosar înscrisurile încuviințate în susținerea apelului formulat.
La dosarul cauzei părțile au depus concluzii scrise.
Examinând în ansamblu apelurile formulate de apelanți, în raport de criticile invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile art.297 alin.1 Cod pr.civ. sentința atacată urmând a fi desființată pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, prin încheierea de ședință de la termenul din 06.03.2007, instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâții și, fără a motiva soluția de respingere a următoarelor excepții: excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acțiunii, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, excepția inadmisibilității promovării acțiunii de către.
Cum, prin motivele de apel, apelanții pârâți au înțeles să critice sentința instanței de fond și din perspectiva soluției de respingere a excepțiilor invocate prin întâmpinare, Curtea, apreciază că în lipsa motivării soluției de respingere a excepțiilor, este în imposibilitate să efectueze controlul soluției prin prisma acestor critici.
Mai mult, Curtea constată că, deși la termenul din 12.12.2006 reclamanții au învederat că este vorba despre o eroare materială în ce privește capătul 1 de cerere în sensul că hotărârea atacată este cea din 14.08.2003 și nu hotărârea AGA nr.14 din 11.08.2003, precizare în raport de care pârâții au invocat excepția inadmisibilității, instanța de fond a analizat și s-a pronunțat cu privire la cererea inițială, constatând nulitatea absolută a hotărârii AGA nr.14/11.08.2003.
Este adevărat că prin concluziile orale puse cu ocazia dezbaterilor pe fond (încheierea din 17.04.2007) reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și constatarea nulității absolute a hotărârii AGA nr.14/11.08.2003, dar prin concluziile scrise depuse tot la acest termen, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii AGA din 14.08.2003 (filele 155-162).
Poziția procesuală confuză a reclamanților este bizară și pentru faptul că probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul luat pârâților, vizează hotărârea AGA din 14.08.2003, reclamanții continuând în această confuzie chiar și prin motivele de apel.
În aceste condiții, în virtutea rolului activ conferit de dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civ. instanța de fond trebuia să ceară lămuriri pentru clarificarea poziției procesuale a reclamanților.
Neprocedând în acest fel, Curtea apreciază că, în mod greșit instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului cererii cu care a fost investită prin precizarea de la termenul din 12.12.2006.
În considerarea celor arătate, constatând că sentința atacată este nelegală și netemeinică, în baza art.297 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va admite ambele apeluri, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ambele apeluri formulate de apelanții pârâți și ambii domiciliați în localitatea,-, Jud.I și de apelanții reclamanți și ambii cu domiciliul ales în B,-, -.2a,.35, sector 3 ( la Societatea Civilă de Avocați & ) împotriva sentinței comerciale nr.5974/2.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă cu sediul în B,-, sector 5.
Desființează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 12.05.2008
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte -
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
