Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.23/COM.
Ședința publică din 19 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, judecarea apelului comercial declarat de reclamanta - SRL - cu sediul în O S,-, județul H și cu sediul procesual ales - B, sector 6, Calea, nr.141,.3,.14 în contradictoriu cu intimații-pârâți AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - cu sediul în B, sector 1,-, - S - - cu sediul în Ol S,-, județul H și ZY - cu domiciliul în Ol S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.2540/COM/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect constatare nulitate act.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții B, - - și -zy, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtelor și - - la reluarea procedurii de vânzare, prin licitație cu strigare, a acțiunilor - - Ol S, județul H, procedură care a fost suspendată în data de 1 august 2003, începând cu această dată și în consecință:
- constatarea nulității absolute a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între pârâtele 1-2 în calitate de vânzătoare și pârâtul -zy în calitate de cumpărător, cu repunerea părților în situația anterioară;
- rectificarea cf. 1662 prin radierea intabulării pârâtului -zy în CF. nr.1662, nr.top 49/1/2/1.
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată:
Prin anunțul publicitar apărut în numărul din 24 iunie 2003 al cotidianului "Adevărul ", Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor - Agenția Domeniilor Statului a făcut cunoscută scoaterea la vânzare prin licitație cu strigare a unui număr de 253.186. acțiuni aparținând - Ol S -, respectiv 100% din acțiunile pe care pârâta B le deținea la această entitate comercială.
Reclamanta s-a înscris și a participat la licitația organizată în acest scop.
Pârâtul -zy ( care nu fusese înscris la licitația publică) a formulat cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat să se dispună suspendarea licitației până la finalizarea dosarului nr.1678/2003 aflat pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, arătând că obiectul acțiunii constă în recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului de 5034 mp și a construcțiilor înscrise pe top.49/1/2/1.
Tribunalul Județean H, prin Ordonanța Președințială nr.1230/2003 din 28 iulie 2003, admis cererea pârâtului -zy și a dispus suspendarea procedurilor de licitație a pachetului de acțiuni deținut de la - Ol S -, până la finalizarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.1678/2003 aflat atunci pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc.
În ședința de licitație din data de 1 august 2003 s-a dispus, în temeiul Ordonanței Președințiale nr.1230/28.07.2003, suspendarea procedurii de vânzare a acțiunilor - - O S, județul H, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr.1678/2003 al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, județul
Prin decizia civilă nr.4956/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a soluționat irevocabil dosarul nr.1678/2003 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc în sensul respingerii cererii, nemaisubzistând astfel motivul pentru care au fost suspendate procedurile de vânzare prin licitație a acțiunilor la - -.
Prin notificarea adresată, reclamanta a solicitat reluarea procedurii de vânzare și anunțarea ofertanților.
De asemenea, a solicitat comunicarea soluției în termenul legal de 30 de zile prevăzut de art.2 alin.1 lit.g din Legea nr.554/2004.
Pârâta B reprezentată de director, domnul, nu a răspuns la notificare.
În aceste condiții, în calitate de licitator înscris pe tabelul de licitație, respectiv de creditor al obligației B și a - - O S de a relua licitația, reclamanta a promovat prezenta acțiune prin care solicită, în temeiul art.1075 și următoarele cod civil raportat la prevederile dosarului de privatizare, obligarea acestor entități să reia procedura de licitație publică a cotei de 100% din acțiunile - - O
Între timp însă, în mod viclean, cei trei pârâți, de conivență și cu rea credință, au urmărit să golească de conținut parțial cota de 100% din acțiunile - - O S, prin vânzarea directă către pârâtul -zy a terenului cu construcții în suprafață de aproximativ 5034 mp. situat în intravilanul Olui S și înscris în cf. 1662, top 49/1/2/1.
Nelegalitatea constă în faptul că terenul de 5034 mp și construcțiile situate pe acesta făcuseră obiectul judecății în dosarul nr.1678/2003, dosar în care pârâtului i s-a respins acțiunea în prestație tabulară.
Reclamanta solicită în consecință constatarea nulității absolute a acestei operațiuni ilicite pentru frauda la lege.
Se susține că în mod nelegal, cu încălcarea drepturilor dobândite de licitanții înscriși la licitație, s-au vândut direct bunuri incluse în activele unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, în condițiile în care acțiunile acestei societăți erau scoase la licitație publică.
Aceste operațiuni ilicite s-au săvârșit pentru a-l favoriza pe numitul -zy în dauna participanților la licitație care stăteau liniștiți știind că aceasta este suspendată.
În drept, acțiunea se întemeiază pe prevederile art.966 și 969 Cod civil, raportate la prevederile art.1 lit.A, B și C și art.33 din nr.OG88/1997 referitoare la principiile care guvernează privatizarea societăților comerciale în România.
În urma constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâți, se solicită repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, în sensul de a se rectifica, prin radiere, intabularea din cf. 1662 top. 49/1/2/1.
Temeiul juridic al rectificării îl constituie prevederile art.36 pct.1 din Legea nr.7/1996.
În apărare, pârâții, - - și -zy au formulat, în conformitate cu art.115-118 Cod proc. Civilă, întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție pârâții au invocat:
- prescrierea dreptului la acțiune al reclamantei (tardivității formulării acțiunii);
- lipsa calității procesual active și lipsa de interes legitim în promovarea acțiunii;
- necompetența funcțională a secției civile a Tribunalului în soluționarea cauzei.
În susținerea excepției prescrierii/tardivității pârâții arată următoarele:
Conform art.39 din Legea nr.137/2002 cu modificările și completările ulterioare, termenul pentru introducerea unei acțiuni prin care se valorifică un drept conferit de legile din domeniul privatizării este de o lună la data de care reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul atacat.
Dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr.4956/2005 prin care s-a respins recursul promovat de -zy împotriva deciziei civile nr.29/A/27.01.2004 a Curții de Apel Tg.
Ca și ofertant în cadrul procesului de privatizare, interesat în reluarea acestuia, reclamanta trebuia să cunoască decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Introducerea unei cereri de chemare în judecată în vederea valorificării unui drept conferit de Legea nr.137/2002, s-a realizat cu depășirea termenului legal de o lună, astfel încât sancțiunea care trebuie pronunțată în acest caz este prescripția cererii.
Totodată, termenul de valabilitate a ofertei publice a de vânzare a pachetului de acțiuni a fost depășit.
Potrivit art.17 din nr.HG577/2002 privind aprobarea normelor metodologice a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare, și a Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, oferta publică de vânzare este valabilă cel puțin 30 de zile și cel mult 180 de zile de la data publicării ei.
Cererea reclamantei ( de reluare a procedurii de licitație) nu se poate soluționa întrucât oferta de privatizare a expirat în data de 20.01.2004, iar dispozițiile instanței privesc doar suspendarea formelor de vânzare a acțiunilor, nu și termenul de valabilitate a ofertei.
De altfel, prin nr.38/16.04.2004, s-a restituit reclamantei, la cererea acesteia, garanția de participare constituită pentru participarea la licitație, ceea ce constituie un obstacol în plus în ceea ce privește reluarea procesului de privatizare, ținând cont de importanța acestui înscris între documentele de participare depuse de ofertanți.
Relativ la excepția lipsei calității procesual active și lipsei interesului legitim în promovarea acțiunii, pârâții susțin că reclamanta în momentul de față nu îndeplinește condițiile de participare la licitația a cărei reluare se solicită.
În conformitate cu prevederile capitolului 5 din secțiunea B al dosarului de prezentare "Licitația publică cu strigare se desfășoară cu participarea unui număr de ofertanți care au cumpărat dosarul de prezentare și au achitat taxe de participare și garanția de participare, iar în conformitate cu dispozițiile capitolului 7 "Participarea la licitația publică cu strigare este condiționată de depunerea unei garanții de 632,965.000 lei, respectiv 10% din valoarea nominală a pachetului scos la vânzare. Reclamanta a ridicat garanția de participare depusă prin ordinul de plată nr.31 din data de 22.07.2003, situație în care a renunțat la participarea la licitație.
În aceste condiții, reclamanta renunțătoare nu își poate justifica nici un interes legitim în baza căruia să solicite obligarea pârâtelor la reluarea procedurii de licitație, orice demers făcut în acest sens putând fi considerat un grav amestec în problemele Agenției Domeniilor Statului cât și a - OS-.
Ca atare, reclamanta de față nu poate avea calitatea procesuală activă.
Cu privire la fondul cauzei se arată:
Licitația organizată pentru privatizarea societății pârâte s- suspendat la ședința de licitație din data de 1.08.2003. Ulterior suspendării, toți participanții la licitație au depus cerere la Agenția Domeniilor Statului solicitând restituirea garanțiilor de participare depuse, cererile introduse în acest sens fiind onorate.
În aceste condiții, chiar dacă s-ar relua procedura de licitație, niciunul dintre participanții la licitația din anul 2003 nu ar îndeplini condițiile prevăzute în dosarul de prezentare, astfel încât comisia de licitație ar fi nevoită să constate acest lucru și să procedeze la anunțarea unei noi licitații. În aceste condiții era normal ca pârâta Agenția Domeniilor Statului să nu onoreze solicitarea reclamantei în vederea reluării procedurii de licitație, deoarece toți participanții fiind retrași, aceasta oricum trebuia să fie închisă. Pe de altă parte, trebuie reținut că și reclamanta a ales calea renunțării la licitație neavând nici o calitate să solicite reluarea acesteia.
De asemenea, de la suspendarea licitației și până în prezent au trecut peste 3 ani, situația de fapt din acea perioadă nefiind identică cu situația societății pârâte din momentul actual. La această schimbare au concurat mai multe chestiuni, fiind înstrăinate suprafețe de teren nu numai pârâtului, cât și către - - SRL, respectiv - Farm SRL, dar și societății reclamante, conform sentinței civile nr.1305 pronunțată la data de 10.09.2003 de Judecătoria Odorheiu Secuiesc. În urma inundațiilor din luna august anul trecut, o însemnată parte a bunurilor societății pârâte s-au degradat.
Cu referire la contractele de vânzare-cumpărare încheiate de societatea pârâtă cu pârâtul -zy, se arată că este vorba despre un contract față de care reclamanta are calitatea de terț, sens în care nu și-a justificat nici un interes, nefiind precizat în ce anume constă frauda la lege pentru care s-ar impune constatarea nulității absolute.
Încheierea acestor contracte a fost aprobată de Consiliul de Administrație al Agenției Domeniilor Statului, prețul fiind stabilit de către un evaluator autorizat și fiind achitat de către pârât.
Reclamanta nu a dezvoltat un argument justificat pentru constatarea nulității absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare care au fost încheiate în mod legal.
Pârâta susține că este singura îndreptățită să hotărască politicile de privatizare ale societăților comerciale aflate în portofoliul său, prin restructurarea acestora sau vânzarea pachetelor de acțiuni.
se realizează prin vânzarea activelor din patrimoniu, conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor nr.464/2001.
Potrivit art.26 din Legea nr.268/2001, societățile comerciale care au în derulare contracte de locație gestiune, de închiriere pentru activele societății, altele decât terenurile cu destinație agricolă, pot vinde prin negociere directă sau pot încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu locatarii sau chiriașii, dacă aceștia au efectuat investiții în activele utilizate și nu au obligații restante față de societate.
Agenția Domeniilor Statului a emis reprezentantului său în Adunarea Generală a Acționarilor la - O S - două mandate în vederea vânzării unor active către numitul -zy, respectiv magazia în suprafață de 176 mp și șopronul în suprafață de 56 mp, precum și terenul aferent acestora situat în intravilanul localitatea O S,- și cuprins în cf nr.1662, nr. top 49/1/2/1 număr cadastral 855.
Vânzarea imobilelor respective s-a efectuat în deplină legalitate, după expirarea termenului de valabilitate a ofertei publice de privatizare a - OS-, în cursul acestui an, în conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.268/2001 și art.109 alin.3 din nr.HG577/2002.
Reclamanta a răspuns apărărilor pârâtelor și excepțiilor invocate, făcând precizări cu privire la obiectul și temeiul juridic al acțiunii (fila 175 dosar Tribunal H).
Astfel, în ceea ce privește excepția tardivității acțiunii în raport de prevederile art.39 din nr.HG626/2001, precum și aceea a lipsei calității procesuale, reclamanta a susținut că acțiunea este una de drept comun (obligație de a face și respectiv o acțiune pauliană), și nu una întemeiată pe prevederile Legii nr.268/2001.
Pentru acest considerent, prevederile art.69 din această lege sunt inaplicabile în speță. Nu există nici o legătură între decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.4956/2005 și termenul de 180 de zile de la data primului anunț publicitar. Decizia nr.4956/2005 respinge un recurs al pârâtului și nicidecum nu obligă să emită un nou anunț publicitar.
Pe de altă parte, decizia nr.4956/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îi este opozabilă.
Acțiunea este formulată de un comerciant vătămat în drepturile sale prin conduita frauduloasă a pârâtei 1 care, uzând de poziția dominantă pe care o are, a vândut pe "bani de nimic" pârâtului 3, cea mai importantă proprietate istorică a secuimii din O S și alte proprietăți.
Acțiunea este una comercială înregistrată în termenul legal de 3 ani de la data când s-a născut obligația (și nu dreptul) pârâtei 1 de a relua procedura de licitație.
Interesul actual și calitatea procesual activă derivă din faptul că bunurile vândute în mod fraudulos, în legătură cu care a solicitat a se constata nulitatea, urmau a-i reveni ( în ipoteza în care nu s-ar fi înstrăinat prin fraudarea legii și a intereselor celorlalți creditori ai obligației pârâtelor 1 și 2 de a continua licitația).
Pe fond, pârâții încearcă să inducă în eroare instanța atunci când susțin că este singura îndreptățită să hotărască politicile de privatizare ale societăților comerciale aflate în portofoliul său, conform Ordinului Ministrului Agriculturii nr.464/2001, raportat la prevederile art.26 din Legea nr.268/2001.
Art.26 din Legea nr.268/2001 pe care îl citează este inaplicabil în speță, având în vedere tocmai prevederile art.10 din Ordinul nr.464/2001.
Pârâtul 3 nu avea la data vânzării către el a magaziilor și a terenului aferent " curiei ", investiții efectuate reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active pentru a i se putea aplica prevederile art.26 din Legea nr.268/2001.
În lipsa unor probe legale și certe în acest sens, susține reclamanta că nu corespunde adevărului nici faptul că vânzarea terenului și a magaziilor s-ar fi făcut în baza unui mandat special, emis în mod legal după expirarea ofertei de privatizare a pârâtei 2, în conformitate cu prevederile art.26 din Legea nr.268/2001 și art.109 alin.3 din nr.HG577/2002.
Reclamanta susține frauda la lege săvârșită de cei trei pârâți, de conivență, prin:
- nerespectarea principiilor transparenței procesului de privatizare;
- subevaluarea valorii activelor cumpărate de o persoană care pierduse în mod irevocabil, în justiție, dreptul de a dobândi aceste imobile.
Cauza nulității absolute a tuturor contractelor de vânzare-cumpărare dintre pârâții de rând 1-2 ca vânzători și pârâtul de rând 3 ca și cumpărător, o constituie fraudarea imperativă a prevederilor legale care impun investiții legal făcute asupra unor imobile cumpărate, în cuantum de cel puțin 15% din valoarea activelor, cât și autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-a respins acțiunea formulată de pârâtul de rând 3 în contra pârâtelor de rând 1-2 prin care se solicită obligarea acestora de a-i vinde terenurile și construcțiile înscrise în cf. 1662, top 49/1/2/1.
Relativ la restituirea garanției de participare și renunțarea la calitatea de licitanți, reclamanta arată că ridicarea acestor sume s-a făcut de către toți licitanții, la inițiativa pârâtelor de rând 1-2.
Prin încheierea nr.1318/22.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Constanța.
Cu ocazia soluționării acțiunii înregistrate sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta, la solicitarea instanței, a făcut precizări cu privire la obiectul acțiunii și temeiul juridic.
Reclamanta a subliniat că a formulat o acțiune în care primul capăt de cerere (obligația de a face) și cel de-al 2-lea (constatarea nulității absolute) sunt indisolubil legate între ele.
Acțiunea este una pauliană, formulată de creditorul obligației - - de a include printre active și aceste imobile în litigiu și de a le vinde prin licitație publică, termenul general de prescripție aplicabil fiind cel general de 3 ani conform Decretului nr.167/1958.
În speță a fost administrată proba cu înscrisuri,interogatoriu.
Prin încheierea din 30.10.2007 instanța a dispus unirea excepțiilor cu fondul cauzei, apreciind că pentru sancționarea lor este necesară administrarea de probatorii.
La termenul de judecată din 11.03.2008 reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a pct.9 din Hotărârea Consiliului de Administrație al nr.18/27.09.2005 și a pct.5 din Hotărârea Consiliului de Administrație al nr.25/2005, solicitând sesizarea Curții de Apel București în conformitate cu art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, în vederea verificării legalității.
Prin încheierea pronunțată la 15.04.2008 instanța s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competentă să analizeze legalitatea înscrisurilor atacate.
Prin sentința civilă nr. 2540/16.09.2008 prima instanță a respins ca nefondate excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale active și lipsa interesului în promovarea acțiunii. Totodată a respins acțiunea ca nefondată.
Excepțiile invocate de pârâți privind lipsa calității procesual active, lipsa interesului reclamantei în promovarea acțiunii și tardivitatea (calificată de instanță ca prescrierea dreptului la acțiune), au fost respinse ca nefondate pentru următoarele considerente:
Calitatea procesual activă presupune existența identității între persoana reclamantei și cea care se pretinde titulara dreptului ce formează conținutul raportului juridic dedus judecății.
Prin calitate procesuală se mai înțelege și interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției pentru încălcarea unui drept propriu.
Totodată, interesul, ca și condiție a acțiunii civile reprezintă folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare procedura judiciară.
În acest context, având în vedere că scopul urmărit de - SRL este sancționarea judecătorească a unui contract despre care pretinde că a fost încheiat cu nerespectarea formelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă și cu prejudicierea intereselor sale de creditor, instanța a constatat că are calitate procesual activă și interes legitim în promovarea acțiunii.
Relativ la excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată în raport de disp. art.30 din Legea nr.137/2002, instanța a constatat că acest text nu este aplicabil în speță.
În considerarea obiectului și temeiului juridic al acțiunii indicat de reclamantă conform art.112 și 129 alin.6 Cod proc. civilă, acțiunea în justiție a fost promovată cu respectarea termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr.167/1958.
Cu privire la fondul cauzei au fost invocate următoarele argumente:
Potrivit art.975 Cod civil "creditorii pot asemenea, în numele lor personal să atace actele viclene făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor".
Textul de lege citat reglementează acțiunea revocatorie ca mijloc juridic prin care creditorul poate cere revocarea (desființarea) pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale.
Pentru a se face aplicarea disp. art.975 Cod civil se cer întrunite cumulativ mai multecondițirespectiv: actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, debitorul să fi avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor care, la rândul său, trebuie să se legitimeze cu o creanță certă, lichidă și exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat.
Mai este necesară totodată, complicitatea la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat.
Textul folosește noțiunile de creditor, debitor, creanță certă, lichidă și exigibilă.
În speță, reclamanta afirmă că prin înscrierea la licitația organizată de în vederea vânzării pachetului de acțiuni deținut la - -, a dobândit calitate de creditor al obligației de reluare a acestei proceduri de privatizare după încetarea de drept a măsurii suspendării dispuse pe cale de hotărâre judecătorească.
Susținerile reclamantei nu au suport juridic și nu corespund definiției date noțiunii decreditor:"titular a unui drept de creanță care este îndreptățit, ca atare, să pretindă debitorului său îndeplinirea prestației la care acesta s-a obligat, a îndatoririi de a da, a face sau a nu face ceva".
În condițiile în care, așa cum rezultă din disp. Legii nr.268/2001, privatizarea societăților din agricultură se face de către, în numele statului, aceasta fiind instituția autorizată să hotărască asupra strategiei de urmat, nu se poate susține cu succes că sau - -, aflată pe lista societăților supuse privatizării, au calitatea de debitori și astfel, actele încheiate de aceștia să poată fi supuse analizei din perspectiva art.975 Cod civil.
În același context, reclamanta nu este titulara unei creanțe certe,lichide și exigibile în sensul dat de art.379 al.3 și 4 Cod proc. civilă conform căruia:
Creanța certăeste aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
Creanța este lichidăatunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Creanța este exigibilăatunci când a ajuns la scadență.
Dispozițiile art.975 Cod civil prevăd că fundamentul acțiunii pauliene este prejudiciul pentru creditor, rezultat din actul încheiat, a cărui nulitate se solicită precum și din actuala stare de insolvabilitate a debitorului. Or, prejudiciul există ori de câte ori actul atacat de creditor a făcut să se nască sau să se mărească insolvabilitatea debitorului.
În cauză, această condiție esențială pentru exercitarea acțiunii pauliene nu este îndeplinită de vreme ce în patrimoniul - - mai există bunuri, actul atacat neavând consecință asupra solvabilității pârâtei.
Reclamanta și-a justificat interesul în promovarea acțiunii prin intenția sa expresă de a cumpăra acțiunile - - oferite spre vânzare prin licitație publică.
Acțiunile constituie o fracțiune a capitalului social care conferă posesorului calitatea de acționar.
Chiar dacă încorporează anumite valori patrimoniale iar actul atacat ar avea consecințe asupra valorii acțiunilor, fără efecte asupra solvabilității, reclamanta nu se poate prevala cu succes de disp. art.975 Cod civil pentru a obține sancționarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1611/08.06.2006 la BNP -z.
Așa cum rezultă din întreaga documentație depusă la dosarul cauzei (filele 219-241), contractul atacat a fost încheiat în condițiile art.26 din Legea nr.268/2001, fără să se identifice motive de sancționare pentru nerespectarea prevederilor legale edictate pentru încheierea sa valabilă.
Soluția a fost atacată cu apel d e către - SRL.
Apelanta aduce următoarele critici soluției pronunțate:
1. încalcă principiul liberului acces la justiție și cel al procesului echitabil, întrucât instanța nu a analizat fondul acțiunii și probele administrate în cauză;
2. hotărârea este nemotivată, nefiind analizate în fond capetele de cerere;
3. contractul de vânzare cumpărare a cărui nulitate se solicită a fi constatată este lipsit de cauză sau are o cauză falsă și ilicită. În sprijinul acestei afirmații apelanta arată că vânzarea activului a avut loc în perioada în care procedura licitației era suspendată;
4. contractul fraudează dispozițiile art. 23 din legea nr. 268/2001.Potrivit acestui articol vânzarea directă activelor aflate în proprietate poate avea loc numai dacă în urma ofertării nu au fost înregistrate cereri de cumpărare acțiuni. În speță însă au existat cinci asemenea oferte;
5. prin încheierea contractului de vânzare cumpărare s-a urmărit un scop ilicit și anume înlăturarea efectelor hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate chiar la cererea pârâtului -zy în legătură cu aceste active. Toate aceste hotărâri au statuat că pârâtul nu avea dreptul să cumpere prin vânzare directă imobilul;
6. este greșită soluția de respingere a cererii de reluare a procedurii de licitație, fiind de la sine înțeles că, odată cu dispariția cauzei care a determinat suspendarea, aceasta trebuie reluată.
Intimații S - și -zy au depus întâmpinare în cuprinsul căreia susțin următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, apelanta reclamantă a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1611/08.06.2006 la biroul notarului public -z și reluarea procedurii licitației. S-a susținut că este vorba de o acțiune pauliană, astfel că au fost analizate condițiile pentru promovarea unei astfel de acțiuni, în final constatându-se că acestea nu sunt îndeplinite.
Contractul atacat a fost încheiat legal, cu respectarea legislației în vigoare, prin vânzare directă. Licitația nu mai era de actualitate, oferta de vânzare depășind perioada de valabilitate. Totodată, s-a schimbat și structura patrimoniului societății intimate, valoarea acțiunilor nu mai este aceeași ca în anul 2003.
Intimații mai arată că în cauză nu a fost pronunțată nici o hotărâre judecătorească irevocabilă care să interzică pârâtului -zy să achiziționeze suprafața de teren de 5034 mp.
Intimații invocă și următoarele excepții: excepția lipsei calității procesuale active, lipsa interesului și tardivitatea introducerii acțiunii. Întrucât aceste excepții au fost invocate și cu prilejul soluționării fondului cauzei, fiind respinse de către prima instanță, intimații puteau critica această soluție pe calea apelului. Întrebați fiind, aceștia declară că nu înțeleg să formuleze apel, motiv pentru care renunță la susținerea excepțiilor.
Instanța reține următoarele:
În baza rolului ei activ, instanța trebuie să analizeze cererea de chemare în judecată după sensul pe care reclamantul a înțeles să-l atribuie termenilor folosiți, după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamantul a formulat o acțiune revocatorie și a analizat îndeplinirea condițiilor pentru promovarea unei astfel de acțiuni, ajungând în mod evident la concluzia că aceste condiții nu sunt îndeplinite. În realitate însă, indiferent de denumirea dată acțiunii, din întreaga cerere de chemare în judecată rezultă că reclamantul critică vânzarea unor active în perioada în care procedura de vânzare a acestora era suspendată.
Critica sa este fondată pentru următoarele argumente:
Prin Ordinul nr. 247/12.06.2002 al Ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor, a fost aprobată ca metodă de privatizare a societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă, licitația publică cu strigare.
Agenția Domeniilor Statului, în calitate de gestionar al pachetului de acțiuni la - Ol S -, a inițiat procesul de privatizare prin metoda aprobată,în baza ordinului nr. 247/2002, așa cum rezultă din procesul verbal al ședinței de deschidere documente din 24.07.2003 (fila 36 în dosarul de fond nr-).
Printre bunurile ce făceau obiectul vânzării prin această metodă se afla și terenul în litigiu în suprafață de 5034 mp. teren înstrăinat ulterior pârâtului. Nu are relevanță faptul că acest teren este intravilan, ordinul ministrului făcând referire la terenurile cu destinație agricolă și nu la terenurile agricole. Astfel, potrivit cărții funciare, pe acest teren se află 2 magazii, 2 șoproane, un decantor, casa pompe și rampa auto, toate necesare desfășurării activității - Ol ce are ca obiect de activitate producerea furajelor, creșterea și îngrășarea bovinelor și ovinelor, industrializarea cărnii, laptelui, pâinii, comercializare produse agricole. De altfel, includerea sa pentru vânzarea prin licitație publică cu strigare demonstrează destinația agricolă a terenului.
Prin sentința civilă nr. 1026 din 28.07.2003 a Tribunalului Harghita s-a dispus suspendarea formelor de vânzare prin licitație cu strigare a acțiunilor - Ol S -, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc.
Dosarul nr. 1678/2003 a fost soluționat irevocabil prin decizia nr. 4956/07.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Deși ulterior reclamanta a solicitat reluarea procedurii, ADS a refuzat invocând diverse motive legate de lipsa de actualitate a licitației, respectiv: expirarea ofertei de privatizare la 20.01.2004, restituirea garanțiilor de participare etc. Toate acestea nu au nici o legătură cu prezenta cauză, putând fi analizate într-o cerere ce vizează direct procedura de licitație. În speță s-a dispus suspendarea formelor de vânzare prin licitație, fapt care a determinat suspendarea tuturor termenelor legale. Încetând cauza care a determinat suspendarea, procedura trebuia reluată și numai după reluarea acesteia puteau fi analizate condițiile impuse de lege cu privire la licitație.
În perioada suspendării formelor de vânzare prin licitație cu strigare a acțiunilor - Ol S - (reamintim că vânzarea privea toate acțiunile societății) a fost vândut către pârâtul terenul în suprafață de 5034 mp prin procedura vânzării directe. Instanța nu a fost chemată în prezenta cauză să analizeze dreptul pârâtului de a achiziționa acest teren prin vânzare directă, reclamanta invocând imposibilitatea de vânzare anterior finalizării în orice mod a licitației cu strigare.
Într-adevăr, atâta timp cât s-a stabilit că acțiunile - Ol S - se vor vinde exclusiv prin licitație cu strigare iar această licitație a fost suspendată, abia după încheierea acestei proceduri puteau fi luate în considerare alte modalități de vânzare, în cazul în care prevederile legii nr. 268/2001 o permit.
Pentru aceste considerente a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu cu consecința radierii întabulării din cartea funciară. Instanța a menținut dispozițiile primei instanțe cu privire la excepțiile invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL - cu sediul în O S,-, județul H și cu sediul procesual ales - B, sector 6, Calea, nr.141,.3,.14 în contradictoriu cu intimații-pârâți AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - cu sediul în B, sector 1,-, - S - - cu sediul în Ol S,-, județul H și ZY - cu domiciliul în Ol S,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.2540/COM/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Schimbă în parte hotărârea primei instanțe în sensul că:
Admite acțiunea.
Dispune reluarea procedurii de vânzare, prin licitație publică cu strigare a acțiunilor - -.
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1611/2006 la BNP -zi din Ol S, încheiat între - - în calitate de vânzător și -zy în calitate de cumpărător, părțile urmând a fi repuse în situația anterioară. Dispune radierea intabulării din Cartea funciară nr.1662 nr. top. 49/1/2/1, efectuată în favoarea proprietarului.
Menține dispozițiile primei instanțe în ceea ce privește excepțiile prescrierii dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale active și lipsa interesului.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./17.04.2009
Emis 5 comunicări
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
