Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 232/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 134/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZI A COMERCIALĂ Nr. 232
Ședința publică de la 30 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - COM SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13676 din data de 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații și - SRL și cu intervenienta în interesul apelantei DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL A MUNICIPIULUI
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23.04.2008, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele și Com solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză să dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP sub nr.742/27.04.2005 încheiat între și Com și radierea dreptului de proprietate al Com asupra cotei indivize de 1/3 din imobilul - spațiul comercial situat în B,-, parter, sector 1, compus din construcție în suprafață de 1.180,66 mp din Cartea Funciară nr.3455 a localității B, Sector 1.
În motivarea cererii reclamanta arată că părțile la încheierea contractului au încălcat dispozițiile imperative ale legii privind protejarea monumentelor istorice, respectiv dispozițiile art.4 pct.4 din Legea nr.422/2001.
Prin încheierea de ședință din 11.05.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă s-a admis excepția de necompetență funcțională a Secției Civile, cauza fiind înaintată Secției Comerciale a Tribunalului București.
La data de 04.05.2007, pârâta Com a formulat întâmpinare solicitând ca în cazul în care se admite acțiunea să constituie în patrimoniul reclamantei un drept de retenție asupra imobilului în cauză.
Prin sentința comercială nr.13676/20.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâtele și Com, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.742/27.04.2005 de BNP, încheiat între cele două pârâte.
Prin aceeași sentință s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind radierea din Cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei Com asupra cotei de 1/3 din imobilul - spațiul comercial situat în B,-, parter, sector 1, compus din construcție în suprafață de 1.180,66 mp.
Cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Com a fost respinsă ca nefondată.
În motivarea sentinței instanța de fond a reținut că la data de 27.04.2005 între pârâta și pârâta-reclamantă Com s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.742/2005 la BNP cu privire la cota indiviză de 1/3 din imobilul - spatiu comercial situat in B,-, parter, sector 1, compus din construcție, în suprafață totală de 1.180,60. și dreptul de folosință asupra cotei indivize din terenul aferent în suprafață de 218 mp.
Instanța de fond a apreciat că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută, pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în B,-, sector 1, fost clasat ca monument istoric, fiind înscris în Lista Monumentelor Istorice publicată în Monitorul Oficial al României partea 1 nr. 464 bis din 16 iulie 2004 - poziția 1999, cod B-II-m-B-19117, situație în care imobilul este supus regimului juridic stabilit de Legea 422/2001 pentru protejarea monumentelor istorice.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.422/2001 republicată "monumentele istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune al statului român, prin Ministerul Culturii și cultelor, pentru monumente clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor pentru monumentele istorice clasate in grupa A, ori ale unităților administrativ teritoriale, după caz, potrivit legii sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
Textul legal menționat instituie dreptul de preemțiune al statului sau al unităților administrativ teritoriale în cazul vânzării imobilelor monumente istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat sub sancțiunea nuIității absolute a actului de înstrăinare.
In speță, dreptul de preemțiune al statului nu a fost respectat. Această împrejurare rezultă din adresa nr.10/2007 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor - Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului B și nu este contestată de pârâte.
Tribunalul a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al Com asupra cotei indivize de 1/3 din mobilul spațiu comercial situat în B,-, parter, sector 1 compus din construcție în suprafață totală de 1180,66. având în vedere că radierea dreptului de proprietate se face în baza unei cereri adresate biroului teritorial al oficiului teritorial d e cadastru și publicitate imobiliară, conform dispozițiilor art. 47 din Legea 7/1996 republicată.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă Com având ca obiect constituirea unui drept de retenție asupra imobilului până la deplina repunere a părților în situația anterioară tribunalul a apreciat că este nefondată și a fost respinsă, având în vedere faptul că cererea principală nu are ca obiect repunerea părților în situația anterioară.
Împotriva sentinței comerciale nr.13676/20.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel Com, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VI-a Comercială sub număr unic - din 17.01.2008.
În motivarea apelului apelanta arată că instanța de fond a comis o gravă eroare judiciară în sensul că a interpretat în mod greșit dispozițiile art.4 pct.4 din Legea nr.422/2001 fără să țină cont de buna credință a subdobânditorilui și fără să țină cont că reclamanta nu avea un interes personal și legitim în promovarea acțiunii întrucât nu justifică un drept subiectiv al cărui titular este.
La data încheierii contractului avea toate calitățile prevăzute de lege pentru a transmite valabil dreptul său de proprietate asupra bunului înstrăinat.
La data de 13.02.2008 Ministerul Culturii și Cultelor prin Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului Baf ormulat cerere de intervenție în interesul apelantei prin care solicită admiterea cererii de intervenție cu consecința respingerii cererii principale a reclamantei.
În motivarea cererii intervenienta arată în esență că reclamanta intimată a promovat acțiunea cu rea-credință iar dacă scopul promovării acțiunii este acela al restabilirii legalității, reclamanta trebuia să solicite constatarea nulității absolute și a contractului prin care ea însăși a înstrăinat imobilul.
În cauză este de reținut și faptul că imobilul este alcătuit din patru corpuri din care corpul A are regim de monument istoric iar corpurile B, C și D sunt considerate construcții aflate în zona de protecție a unui imobil monument istoric.
Pentru cota de 2/3 din imobilul în litigiu Statul Român și-a exprimat intenția în sensul de a nu cumpăra cota parte, nefiind interesat de cumpărarea unui spațiu comercial conform adreselor nr.97/17.01.2007 și 319/05.07.2007.
Prin încheierea de ședință din 26.03.2008 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interesul apelantei formulată de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului B conform art.52 Cod procedură civilă.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și a cererii de intervenție în interesul apelantei în raport de probele administrate, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în B,-, parter, sector 1, fost dobândit în temeiul Legii nr.15/1990 și HG nr.1040/1990 de care prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4449/22.10.1998 a vândut imobilul soților și.
Din întregul imobil și au vândut în timpul căsătoriei cota de 2/3 coindivizorilor leo și.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.241/22.02.2005dobândește cota de 1/3 din imobilul spațiu comercial situat în B,-, parter, sector 1 compus din construcție în suprafață de 1.180,66 mp și dreptul de proprietate asupra cotei indivize din terenul aferent în suprafață de 218 mp.
La aceeași dată, respectiv 22.02.2005, când s-a încheiat actul de partaj voluntar, vinde prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.242 cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în B,-, parter, sector 1, către reprezentată de administrator (soțul reclamantei).
La data de 27.04.2005 a încheiat cu Com contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.742 având ca obiect cota indiviză de 1/3 din imobilul situat în B,-, parter, sector 1, compus din construcție în suprafață de 1.180,66 mp și dreptul de proprietate asupra cotei indivize din terenul aferent în suprafață de 218 mp.
(fostă proprietară a imobilului în discuție) solicită constatarea nulității absolute a contractului autentificat sub nr.742/2005 încheiat între și Com invocând încălcarea dispozițiilor art.4 din Legea nr.422/2001 întrucât nu a fost respectat dreptul de preempțiune al statului și a autorităților publice locale.
Instanța de fond în mod greșit a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.742/2005 fără să țină cont de toate circumstanțele situației de fapt expuse mai sus, în speță operând principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" (nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția unui drept) cu atât mai mult cu cât conform art.16 alin.2 din Legea nr.422/2001 proprietarul imobilului are obligația ca în termen de 30 zile de la publicare în Monitorul Oficial a clasării ca monument istoric a bunului să facă mențiunea în Cartea Funciară despre calitatea de monument istoric.
Pe de altă parte nulitatea absolută poate fi invocată de către oricine are un interes, dar acest interes trebuie să fie legitim. În speța de față, reclamanta-intimată nu manifestă un interes legitim în contextul în care chiar ea în calitate de vânzător la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu a încălcat dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.442/2001 având obligația respectării dreptului de preempțiune invocat.
De altfel, titularul dreptului de preempțiune invocat - Ministerul Culturii și Cultelor prin intervenienta Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului Bap recizat în mod expres că nu exercită dreptul de preempțiune pentru cumpărarea imobilului în discuție prin adresa nr.385 din 22.01.2007, nefiind interesat în cumpărarea spațiului comercial.
De asemenea, și Primăria Municipiului B în temeiul art.4 alin.8 din Legea nr.422/2001 a arătat în mod expres că "nu-și manifestă dreptul de preempțiune în cumpărarea imobilului" (adresa nr.277 din 07.02.2005).
Este adevărat că cele două adrese sunt emise ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită dar având în vedere poziția titularilor dreptului de preempțiune, buna-credință a terțului subdobânditor, principiul stabilității circuitului civil, precum și principiul " nemo auditur propriam turpit udinem allegans", Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanta care chiar ea în calitate de prim vânzător nu a respectat dreptul de preempțiune al statului prevăzut de art.4 alin.4 din Legea nr.422/2001, urmărind de fapt reîntoarcerea bunului în patrimoniul său.
De asemenea, în calitate de proprietar al imobilului avea obligația de a înscrie în Cartea funciară în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul oficial a mențiunii privind clasarea ca monument istoric a imobilului, conform art.16 alin.2 din Legea nr.422/2001, obligație neîndeplinită însă.
Pentru considerentele expuse, Curtea în temeiul art.296 Cod procedură civilă va admite apelul formulat de Com și cererea de intervenție formulată în interesul apelantei de intervenientul Ministerul Culturii și Cultelor - Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a Municipiului Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.742/27.04.2005 de BNP. Menține în rest dispozițiile sentinței cu privire la respingerea cererii având ca obiect radierea de Cartea Funciară a dreptului de proprietate al pârâtei Com și respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale. Obligă intimata să plătească apelantei suma de 6,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru - timbru judiciar) conform art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta COM cu sediul în B, șos. -, nr.54, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.13676 din data de 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- și cererea de intervenție formulată în interesul apelantei de intervenienta DIRECȚIA PENTRU CULTURĂ, CULTE ȘI PATRIMONIU CULTURAL NAȚIONAL A MUNICIPIULUI B cu sediul B, str. -. -, nr.3, sector 2, în contradictoriu cu intimații domiciliată în B,-,.8..2,.4,.57, sector 3, și cu sediul în comuna Popești--,-, . nr.2, județul
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că respinge ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.742/27.04.2005 de BNP.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 6,15 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 12.05.2008
Tehnored. - 14.05.2008
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Roxana Popa
