Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 233/2008
Ședința publică din 9 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Hajjar AL - JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelurile formulate de pârâtul și pârâtul împotriva încheierii FN din 15.07.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect constatare nulitate act.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.11.2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 03.12.2008 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin hotărârea pronunțată la 15.07.2008, în dosarul cu nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - SRL, împotriva pârâților și, iar pe cale de consecință s-a constatat nulitatea contractului de împrumut încheiat între cei doi la 20.06.2003 și a celui de ipotecă convențională din 23.06.2003; totodată a fost dispusă radierea din CF 8742 Cai potecii înscrise în favoarea pârâtului de rândul 2, pentru suma de 205.000 euro și de asemenea au fost obligați pârâții în solidar, la 3287,15 lei, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanța reține că actul încheiat, respectiv contractul de împrumut are un caracter fictiv, deoarece din conținutul lui rezultă o recunoaștere de datorie iar nu un împrumut; că din scriptele existente la dosar rezultă că toate imobilele au fost dobândite în perioada 1997-2002, iar în contractul de garanție mobiliară nu se precizează situația juridică a imobilelor asupra cărora s-a instituit ipoteca, așa cum prevede imperativ art. 1774 Civ. normă ce precizează că ipoteca convențională nu este valabilă dacă în actul de constituire al ipotecii nu se specifică anume natura și situația fiecărui imobil al debitorului asupra căruia se consimte ipoteca (art. 965 Civ.)
Tot astfel, reține instanța cu privire la imobilul situat în-, că este dobândit cu titlu de cumpărare și construire, însă s-a omis să se precizeze că proprietarul - pârâtul de rândul 1 - are o legătură cu acest imobil, o datorie față de reclamanta care în calitate de antreprenor beneficiază de un privilegiu legal asupra respectivului imobil, în conformitate cu art. 1774. Civ. care are preferențial față de ipoteca convențională constituită.
Mai mult, reține instanța în cuprinsul contractului de garanție imobiliară că pârâtul de rândul 1 declară că imobilele identificate sunt libere de orice sarcini, litigii și procese, că nu au fost scoase din circuitul civil; plata impozitelor și taxelor este achitată la zi, nu a înstrăinat altor persoane fizice sau juridice, aceste imobile nici prin act sub semnătură privată, nici prin act autentic, nu a promis nimănui că I le va înstrăina și nu a garantat până la acel moment cu acestea, vreo obligație personală sau a altei persoane fizice sau juridice, iar aceste declarații au fost date de pârâtul de rândul 1 după obținerea sentinței prin care s-a stabilit creanța reclamantei față de pentru lucrările de construcții efectuate la imobilul situat administrativ pe-.
Împotriva soluției menționate și a încheierilor de ședință premergătoare pronunțate la data de 16.04.2007 și la data de 04.12.2007 au declarat apel pârâții, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL.
În susținerea celor solicitate, apelantul arată că prin demersul său a relevat că se impune clarificarea acțiunii ca fiind o acțiune pauliană reglementată de art. 975-976. Civ. care statuează că " creditorii pot să atace în numele lor personal actele frauduloase făcute de debitor în prejudiciul drepturilor sale", iar în acest context reclamanta trebuia să fie obligată la plata taxei judiciare de timbru la valoarea înscrisă în actele a căror nulitate se solicită.
În aceeași ordine de idei relevă apelantul prin primul petit al acțiunii, reclamanta solicită restabilirea situației anterioare și radierea ipotecii, iar în aceleași condiții, în eventualitatea în care prin absurd acțiunea - în pofida susținerilor - nu va fi calificată drept acțiune pauliană, având în vedere petitul arătat, reclamanta urmează oricum să timbreze la valoare.
În același sens mai relevă apelantul că a susținut prin demersul său că nulitatea este o sancțiune aplicabilă actelor juridice încheiate cu încălcarea normelor legale imperative, pe când acțiunea în contatarea are un caracter subsidiar și ca atare pornind de la efectul acțiunii în realizare s-a invocat excepția insuficientei timbrări ce a fost respinsă nelegal. Potrivit textelor de lege și a practicii judiciare, se arată, în condițiile în care se constată că cererea este insuficient timbrată, instanța urmează a anula acțiunea, conform art. 20, alin. 3 din Legea nr. 146/1997, fără a se pronunța asupra nici unei alte cereri sau excepții. Chiar dacă se invocă excepția necompetenței mai întâi, instanța se pronunță asupra timbrajului, întrucât aceasta vizează însăși legalitatea investirii sale.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes relevă apelantul, reclamanta trebuia să facă dovada că a suferit un prejudiciu actual și personal datorită stării de insolvabilitate a debitorului, că actul atacat indiferent dacă este cu titlu oneros sau cu titlu gratuit a fost făcut în frauda drepturilor sale, a creditorului, în cazul în care actul este cu titlu oneros, să facă dovada complicității la fraudă a terțului cu care debitorul a încheiat actul.
Pentru a justifica un interes, arată apelantul, reclamanta trebuia să facă dovada că actele atacate, contractul de împrumut și ipoteca i-au pricinuit un prejudiciu, că pârâtul se găsea în insolvabilitate, aceasta din urmă se putea face prin urmărirea siilită și executarea în contra bunurilor debitorului. Ori reclamanta, susține că nu a suferit un prejudiciu și că aceasta nu justifică nici un interes în a ataca actele.
Mai arată apelantul că instanța nu a analizat nici apărările sale, nu a arătat motivele pentru care le-a înlăturat. Astfel se arată, s-a reținut că actul de împrumut este fictiv, dar sancțiunea unui tare act nu este nulitatea, ci inopozabilitatea.
Totodată, arată apelantul este nelegală și susținerea instanței în sensul că ar fi fost încăcate prevederile art. 1774. Civ. cu ocazia încheierii contractului, relativ la faptul că nu s-a precizat natura juridică a imobilelor asupra cărora s-a instituit ipoteca, că proprietarul ar avea legătură cu datoria către reclamant. În acest sens, instanța nu s-a preocupat să analizeze și susținerile sale ce aveau în vedere că în sistemul publicității reale, dovada relei credințe a terțului se face prin notarea anterioară în cartea funciară a privilegiului de care se prevalează.
În plus, arată apelantul că a împrumutat pârâtului pentru nevoi personale suma de 205.000 euro și nu avea cunoștință asupra eventualelor datorii ale pârâtului față de reclamantă, ori față de creditori iar din perspectiva sa, având în veder că imobilele ipotecate erau libere de sarcini, privilegiul ipotecat nu îi este opozabil.
Apelantul susține că în mod nelegal au fost respinse excepția insuficientei timbrări, întrucât acțiunea era o acțiune pauliană evaluabilă în bani, respectiv excepția lipsei de interes și excepția lipsei calității procesuale active, raportat la aceeași calificare a acțiunii.
De asemenea, arată apelantul, afirmațiile instanței sunt nefondate, deoarece din perspectiva dispozițiilor Codului civil privilegiile de la data înscrierii efective și după ipotecile înscrise anterior în registrele de publicitate imobiliară. În cazul drepturilor reale accesorii, înscrierea în cartea funciară asigură nu numai opozabilitate față de terți, ci și rangul acestora, adică ordinea de preferintă între creditorii ipotecari sau privilegiați asupra modului de satisfacere, de îndestulare, în valorificarea imobilului grevat în același timp de mai multe ipoteci, cea înscrisă anterior având preferențial față de ipoteca înscrisă ulterior. Înscrierile în cartea funciară vor produce efecte de opozabilitate față de terți de la data înregistrării, ordinea înregistrării, determinând astfel rangul înscrierilor.
În fine, arată apelantul că a arătat în fața primei instanțe că nu au fost administrate probe care să demonstreze caracterul fictiv și ca atare, eforturile sunt lipsite de suport.
Răspunzând celor invocate de apelant, intimata a arătat că acțiunea are ca obiect nulitatea actelor încheiate, pornind de la caracterul fictiv, de la aceea că, în contractul de garanție imobiliară nu se precizează situația juridică a imobileolor asupra cărora s-a instituit ipoteca, declarându-se că sunt lipsite de orice sarcini, litigii, sau procese. Acest din urmă contract este fondat pe o cauză ilicită, deoarece a fost făcut în frauda intereselor creditorilor.
Tot astfel, arată intimată că, fiind vorba de o acțiune în constatarea nulității pentru o cauză ilicită nu se poate reține obligația plății taxei la valoarea contractelor și nici nu se pune problema înapoierii reciproce, întreaga argumentare făcută de apelanți este neavenită.
Analizînd argumentele aduse prin apelurile declarate, în raport de actele dosarului, de normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate.
Astfel, argumentele aduse cu privirela excepția insuficientei timbrări a acțiunii nu pot fi reținute, deoarece se omite a se avea în vedere că prin demersul introductiv de instanță nu s-a solicitat repunerea părților în situația anterioară. Chiar dacă o atare acțiune are un caracter evaluabil, câtă vreme nu se urmăreșre redobândirea prestațiilor nu se poate reține existența unei obligații de plată a taxei de timbru la valoare. Ca atare, față de obiectul acțiunii, corect s-a stabilit și reținut de prima instanță că taxa judiciară de timbru este cea statuată prin dispozițiile art. 3, art. 13 din Legea nr. 146/1997.
Legat însă de aceasta se susține de către apelanți că taxa trebuia stabilită din perspectiva calificării cererii ca fiind o acțiune pauliană, revocatorie. Această susținere de asemena nu poate fi reținută, întrucât nu s-a cerut revocarea unui act translativ de proprietate, nu s-au invocat dispozițiile art. 975-976. Civ. ci s-a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de împrumut, acțiune ca nu poate avea un caracter subsidiar. O atare acțiune are cu totul alte efecte, o altă finalitate. Ca atare, în contextul demersului promovat, a celor solicitate, a temeiului invocat, în mod corect, în contextul respectării principiului disponibilității, se rețin de către prima instanță, aprecierile referitoare la natura cauzei și a taxei datorate.
Corecte sunt și reținerile instanței referitoare la justificarea interesului. Astfel se reține că interesul procesual, înțeles ca și o condiție de exercitare a acțiunii a fost definit în doctrină ca fiind folosul practic urmărit prin promovarea unui demers judiciar, el trebuind să fie născut și actual, legitim, personal și direct. În legătură cu cerința actualității s-a relevat că ea trebuia să existe la momentul în care este formulată cererea, iar interesul este actual atunci când, dacă cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.
În speță, interesul întrunește cerințele cerute, în condițiile în care actele au fost încheiate de apelanți, în vederea diminuării gajului creditoarei intimate, a cărei creanțe au fost constatate anterior, aceasta fiind în imposibilitatea recuperării creanței, recuperare demarată în executarea hotărârii irevocabile deținute.Intimatei, în contextul diminuării gajului i se aduce un prejudiciu și în această situație se justifică interesul, iar sub acest aspect susținerile apelanților sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Neîntemeiate sunt și susținerile apelantului referitoare la calitatea procesuală, cunoscut fiind că, din perspectiva codului d e procedură calitatea presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titularul dreptului afirmat, precum și persoana pârâtului și cel ce se pretinde a fi obligat, sarcina justificării revenind reclamantului, care prin cerere trebuie să arate motivele de fapt și drept pe care se întemeiază pretenția.
În speță, intimata a precizat obiectul cererii și motivele, relevând că se impune constatarea nulității din perspectiva caracterului ilicit al cauzei, a prejudiciului adus, în condițiile anteriorității creanței sale, a gajului, relevând totodată aspecte ce constituie indicii de fraudă. Ori, în aceste circumstanțe, susținerile apelantei referitoare la lipsa calității procesuale active a intimatei sunt nefondateși urmează a fi respinse.
Nici susținerile apelanților cu privire la greșita reținere de către instanță a împrejurărilor ce atestă nulitatea nu pot fi primite.
Astfel, se reține că la data de 20.06.2003, apelanții au încheiat înscrisul denumit contract de împrumut, prin care apelantul declară că a împrumutat în mai multe rânduri în cursul anilor 1998-2003 de la apelantul diferite sume de bani în Germania și în România, în mărci germane și în euro, sume pe care le apreciază ca reprezentând echivalentul sumei de 205.000 euro, iar apelantul declară că recunoaște suma primită de titlu de împrumut și se obligă să o restituie, cel târziu la 31.12.2007, în cuantumul și moneda la zi, iar ca o garanție a rambursării se obligă să încheie la notar contracte de garanție imobiliară în vederea constituirii unor drepturi de ipotecă asupra imobilelor proprietatea sa.
Ulterior, la 23.06.2003 se încheie contractul de garanție asupra apartamentului nr. 89, situat în C-N,--36, înscris în CF nr. 83954 C-N, asupra imobilului situat în C-,-, Jud. C, înscris în CF nr. 8742 C-N, cu nr. top. 3029 casa din cărămidă, asupra apartamentului nr. 150, situat în C-N,-, la. 5, înscris în CF nr. -, cu nr. top. 23074/3/C - bun comun, asupra imobilului situat în C-N,--20, înscris în CF nr. - C, cu nr. top. 13884/3/1, 13884/4/4.
În același act se declară că imobilele identificate anterior sunt libere de orice litigii și procese, că nu au fost scoase din circuitul civil, au fost achitate taxele la zi, nu a înstrăinat, nu a promis și nici nu a garantat până la acel moment vreo obligație personală cu peroane fizice sau juridice.
Din modul în care s-a redactat actul la 20.06.2003 se observă că aceasta nu cuprinde elemente clare, tipice ale unui contract de împrumut, este vorba de o recunoaștere a datoriei; această datorie împrumutătorul nu arată că o deținea într-un cont, iar actele depuse în probațiune nu atestă existența deținerii acestora anterior împrumutului.
Tot astfel se observă că scadența sumelor este prevăzută până în decembrie 2007, iar din actele depuse nu rezultă că ar fi intervenit o prelungire, sau că s-ar fi recurs la vreo formă de executare pentru neîndeplinirea obligației. Totodată, se observă că creanța este garantată cu întreaga avere; că în contextul lipsei unei prelungiri, o parte a datoriei ar fi prescrisă, raportat la perioada statuată; că prin contractul de garanție s-a declarat pe proprie răspundere că imobilele sunt libere de procese. Ori cel puțin în ceea ce privește imobilul din strada -, exista un proces și o executare pornită. Toate acestea constituie prezumții de fraudă, iar din această perspectivă susținerile intimatei din demersul introductiv, așa cum corect a reținut prima instanță sunt întemeiate.
În fine, nici restul susținerilor apelanților nu pot fi reținute, deoarece înscrierea ulterioară a ipotecii nu-i poate fi opozabilă, intimata avea la acel moment recunoscut deja printr-o hotărâre irevocabilă dreptul de creanță.
Așadar constatând că nu sunt întemeiate, în baza art. 296 Pr. Civ. Curtea va respinge apelurile declarate, iar în baza art. 274 Pr. Civ. va obliga în solidar apelanții să achite intimatei cheltuieli de judecată, în sumă de 2602 lei, reprezentând onorar apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâții și pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 1746/15.07.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții în solidar să plătească intimatei - SRL suma de 2602 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- AL - - - - -
Red./Dact. /
6 ex./23.12.2008
Președinte:Simona HajjarJudecători:Simona Hajjar, Floarea Tămaș
