Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 233/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 233
Ședința publică din 18.11.2008
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare B împotriva sentinței civile nr. 399 din 13 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 11.11.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față constată că:
Prin sentința civilă nr. 399/13.06.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta, cu sediul în T, str. - nr.8 și cu sediul ales în T,-,.2,.15, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA NATIONALA DE ÎMBUNATATIRI FUNCIARE, cu sediul în B,--37, sector 4, având ca obiect evacuare.
A constatat nulitatea absolută parțială a actului intitulat "minută" încheiat la data de 26.06.1991 privind dreptul de folosință fără plata chiriei spațiilor prevăzute la lit. a-
A dispus evacuarea - Sucursala Teritorială T-M din spațiul situat în T, str. - nr.8.
A obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 11 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între Întreprinderea de Execuție și Exploatare a Lucrărilor de Îmbunătățiri Funciare și Societatea pe acțiuni s-a încheiat un protocol în conformitate cu prevederile nr.HG 292/1991 și a nr.15/1990 și nr.31/1990, la data de 27.06.1991, prin care fosta se reorganizează în societăți comerciale pe acțiuni de execuție, exploatare, transporturi, mecanizare și proiectare.
Prin minuta încheiată la aceeași dată între reprez. T, A și se hotărăște că imobilul situat în T, str. - nr.8 și terenul aferent constituie proprietatea La același punct lit.a din minută se consemnează că T va avea un drept de folosință separată pe perioadă nedeterminată, fără plata chiriei, a unor spații descrise în minută, iar pentru unele din spații părțile au convenit ca folosința să fie comună.
Ulterior, prin nr.50/1994 și prin nr.HG686/1994 se înființează care preia patrimoniul SC care la rândul său se reorganizează în iar în 2004 se transformă în, pârâtă în prezenta cauză.
La rândul său reclamanta a suferit modificări în ceea ce privește structura acționariatului, astfel încât în momentul de față SC este o societate pe acțiuni cu capital privat.
S-a menționat că susținerea pârâtei potrivit căreia reclamanta nu face dovada proprietății sale asupra imobilelor în discuție este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrasul de CF nr. 83963 T, în care apare proprietară reclamanta asupra terenului și construcțiilor din-.
S-a motivat de către instanță că întrucât însăși Constituția României prin art.41 pct.2 garantează și ocrotește proprietatea privată, mențiunea cuprinsă în minuta încheiată între părți în ceea ce privește dreptul de folosință al pârâtei pe o perioadă nedeterminată fără plată a chiriei pentru spațiile prevăzute în acest înscris în contextul în care cele două societăți au suferit schimbări majore, apare ca fiind lovită de nulitate absolută.
S-a apreciat de către instanță că prin această mențiune se încalcă de asemenea și disp.art.1411-1415 cod civil care interzic încheierea contractelor de locațiune ereditare, o locațiune pe termen nelimitat ar aduce atingere însuși dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal pârâta ADMINISTRATIA NATIONALA DE ÎMBUNATATIRI FUNCIARE
Prin apelul formulat, pârâta apelantă ADMINISTRATIA NATIONALA DE ÎMBUNATATIRI FUNCIARE Bas olicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței nr. 399/13.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Pârâta apelantă a considerat că nu corespunde realității justificarea prezentată de instanța de fond în considerente, având în vedere că în cauza de față este vorba de folosirea unui spațiu sub condiție, atâta timp cât instituția sa există și regimul proprietății se păstrează astfel că mențiunea potrivit căreia ar fi vorba de un contract de locațiune pe termen nelimitat nu are relevanță în această cauză.
S-a specificat că în acest sens, prin toate actele normative intervenite, respectiv HG 686/1994, privind înființarea Regiei Autonome a Îmbunătățirilor Funciare; Ordonanța de Urgență nr. 23/2000 privind înființarea Societății Naționale Îmbunătățiri Funciare prin reorganizarea Îmbunătățirilor Funciare, Legea nr. 138/2004, Legea Îmbunătățirilor Funciare, au prevăzut că sediul fostei, al fostei Sucursale T, iar în prezent al Sucursalei T - M se află în municipiul T, str. -, nr. 8.
În aceste condiții, prin aceste acte normative s-a susținut că s-a transmis dreptul de folosință asupra spațiului ocupat de sucursala sa prin voința expresă a legiuitorului.
Pentru aceste considerente, instanța de judecată nu poate anula dreptul de folosință stabilit printr-un act normativ, invocând dispozițiile Codului civil în materie de locațiune.
Chiar și în situația în care dreptul de locațiune ar fi fost stabilit printr-o convenție legală, dreptul la acțiune pentru constatarea nulității actului al reclamantei s-a apreciat că este prescris în condițiile art. 1900 cod civil.
Față de cele prezentate, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și să se modifice în tot sentința civilă nr. 399/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția Comercială și de contencios - Administrativ în dosarul nr-.
Au fost invocate dispozițiile art. 282 - 298 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată Tas olicitat respingerea cererii de apel formulată de pârâta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare ca netemeinică și nefondată și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca temeinică și legală.
Reclamanta intimată a considerat că prin stabilirea unui drept de folosință separată pe perioadă nedeterminată fără plata chiriei în favoarea pârâtei, se îngrădește dreptul său de proprietate, contravenindu-se astfel normelor imperative prevăzute de dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil.
Reclamanta intimată a specificat că a invocat încălcarea inalienabilității convenționale temporare. S-a arătat în acest sens că prin voința lor părțile pot institui clauze de inalienabilitate a dreptului de proprietate, însă cu respectarea a două limite, respectiv luarea acestei măsuri pe o perioada limitata si respectarea normelor legale imperative si a bunelor moravuri. În speță s-a considerat că se încalcă ambele limite deoarece dreptul de proprietate al societății sale este îngrădit pe o perioadă nelimitată aspect care contravine normelor de drept imperative în vigoare.
Reclamanta intimată a arătat că a solicitat constatarea si unei alte cauze de nulitate, expres prevăzută de lege si anume încălcarea dispozițiilor art. 1411-1415.civ, care instituie caracterul esențialmente temporar al locațiunii si mai mult interzic încheierea contractelor de locațiune ereditare (emfiteuze ) prin care se închiriază un bun pe termen foarte, astfel încât în realitate locatarul se bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate.
Alături de aceste cauze de nulitate a actului juridic în speță s-a arătat că s-a invocat și o alta cauză de ineficacitate, respectiv schimbarea unuia din elementele esențiale, ale unei societăți comerciale si anume, affectio societatis, sau voința societății. Astfel, s-a considerat ca nu se poate omite faptul ca la momentul încheierii actului juridic a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat, voința societății era diferita de cea din prezent, ambele societăți, atât CAc ât si A, din reorganizarea căreia a rezultat în final, după cum s-a arătat, F, erau societăți cu capital de stat, fiind subordonate direct Ministerului Agriculturii si Alimentației, spre deosebire de situația actuala când CAe ste societate comercială privată care funcționează după regulile comerțului privat.
S-a arătat că în mod cu totul legal, întemeiat și just prima instanță a reținut incidența în speță a tuturor cauzelor de ineficacitate enumerate, admițând acțiunea astfel cum a fost formulată si dispunând în consecință evacuarea pârâtei apelante din spațiul ocupat de aceasta.
S-a considerat ca în mod eronat, cu încercarea de a induce în eroare,
pârâta apelanta face referire la faptul că dreptul de folosință izvorăște din
lege, deoarece așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de prima
instanța, acest drept a avut ca temei actul juridic intitulat minuta care face
parte integranta din protocolul încheiat între A și
F, având ca temei convenția, voința celor două societăți, așa cum
au existat ele la acel moment, și nicidecum, un act normativ. În ceea ce
privește natura juridica a dreptului de care s-a bucurat pârâta apelantă!
s-a considerat ca este vorba în mod evident de un drept de locațiune, drept de
folosință așa cum reiese din însuși actul semnat de părți.
Cât privește dispozițiile art. 1900 civ, invocate de pârâta apelantă în cererea de apel, s-a susținut că acestea nu se aplica în cazul de față, apelanta fiind în eroare, nu este vorba de constatarea unei nulități relative sau de rezilierea contractului încheiat între părți, ci de constatarea unei cauze de nulitate absolută, prevăzută în mod expres de lege, cauză care poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată.
Examinând apelul declarat de pârâta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare B, prin prisma motivelor de apel invocate, a dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și din oficiu, Curtea reține că este întemeiat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
În mod neîntemeiat prima instanță a reținut că mențiunea cuprinsă în minuta încheiată între părți în ceea ce privește dreptul de folosință al pârâtei pe o perioadă nedeterminată fără plată a chiriei pentru spațiile prevăzute în înscris apare ca fiind lovită de nulitate absolută și că prin mențiunea respectivă se încalcă dispozițiile art. 1411 - 1415 Cod civil care interzic încheierea contractelor de locațiune ereditară, locațiune ce ar aduce atingere însuși dreptului de proprietate.
Curtea reține că în speță nu este vorba despre o locațiune pe termen nelimitat ci de o modalitate de partajare între cele două societăți rezultate din reorganizarea fostei societăți, care nu poate fi denunțată unilateral de către reclamanta intimată.
Potrivit încheiate între părți la data de 26.06.1991 s-a hotărât ca reclamanta să devină proprietara asupra imobilului situat în T, str. -, nr. 8 și terenul aferent, iar pârâta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare T, fostă Tad obândit dreptul de folosință pe perioadă nedeterminată, fără plata chiriei a spațiilor menționate în înscris.
Reclamanta intimată a solicitat constatarea nulității parțiale a unei părți din minuta încheiată între părți la data de 26.06.1991, respectiv cu privire la dreptul de folosință pe perioadă nedeterminată fără plata chiriei de către pârâta apelantă a spațiilor prevăzute la litera a - c omițând faptul că în baza înțelegerii cu pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în T, str. - nr. 8 și a terenului aferent.
Minuta încheiată între părți reprezintă o convenție legal valabilă, încheiată între părțile contractante în sensul prevederilor art. 969, 970 Cod civil, având o cauză licită și morală ocrotind interesul general prin asigurarea spațiului necesar desfășurării activității pârâtei care desfășoară o activitate de interes public național.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă Curtea urmează să admită apelul declarat de pârâta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare B împotriva sentinței civile nr. 399/13.06.2008 a Tribunalului Timiș, să schimbe în tot hotărârea apelată în sensul că urmează să respingă acțiunea formulată de reclamanta A: împotriva pârâtei Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare B având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actului intitulat "Minută" încheiat la data de 26.06.1991 și evacuare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare, cu sediul în B,--37, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 399/13.06.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, cu sediul în T, str. -, nr. 8 și cu sediul ales în T,-, etaj 2,. 15, județul
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta A: împotriva pârâtei Administrația Națională a Îmbunătățirilor Funciare B având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a actului intitulat "Minută" încheiat la data de 26.06.1991 și evacuare.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. -19.12.2008
Tehnored. -22.12.2008
4 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:.
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar
