Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 239/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 239
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Madalina Ioana Holban
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta reclamantă - - DISTRIBUȚIE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13036/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, PREFECTURA MUNICIPIULUI B PRIN PREFECT, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B SECTOR 6 - PRIN PRIMAR, SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B SECTOR 6 PRIN PRIMAR și PREFECTUL MUNICIPIULUI
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 15 februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi 22 februarie 2008 când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VI-a Comercială sub nr- (cerere reconventională disjunsă din dosarul nr- al aceleiași instanțe), reclamanta - - DISTRIBUTIE SRL a chemat în judecată pârâții, PREFECTURA MUNICIPIULUI B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B SECTOR 6, SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 și PREFECTUL MUNICIPIULUI B, solicitând instanței ca prin hotărâre a ce va pronunța să se constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr.12897/6 eliberat de Prefectura Municipiului B în baza Legii 18/1991, a procesului-verbal de punere în posesie nr.43/V/26.05.2005 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.984/11.07.2005.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, în situația în care se va constata (de instanță, în dosarul în care s-a operat disjungerea) că între terenul aparținând reclamanților și cel asupra căruia - - DISTRIBUTIE SRL are un drept de folosință, în baza contractului de asociere în participațiune nr.2225/1996 (încheiat cu Primăria Municipiului B), există suprapunere, actele emise în favoarea autorului reclamantului, sunt nule absolut, fiind eliberate cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii 18/1991. Conform art.36 alin.5 din Legea 18/1991, terenurile fără construcții, neafectate de lucrări de investiții aprobate, din intravilanul localităților, aflate în administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat. se restituie: foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz, la cerere. În alineatul (6) se arată că atribuirea în proprietate se face prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situației juridice a terenurilor. In situația în care există suprapunerea arătată, înseamnă că Titlul de proprietate nr.12897/5 și procesul-verbal de punere în posesie s-au eliberat cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii fondului funciar, deoarece terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate nu era liber de construcții, fiind ocupat încă din anul 1997 de Stația de Carburanți - ROMANIA SRL, în prezent - RO COMERȚ SRL. La încheierea contractului de asociere în praticipațiune nr.2225/1996 între reclamantă și Municipiul B pe o perioadă de 49 de ani, Municipiul a declarat și garantat, irevocabil și necondiționat, că este unic proprietar al terenurilor ce vor fi puse la dispoziție pentru construirea de carburanți. Construcția stației a fost finalizată încă de la data de 27.10.1997 iar Autorizația de Construire și procesul-verbal de recepție au fost intabulate în Cartea Funciară. În aceste condiții, la data emiterii Titlului de proprietate terenul nu era liber de construcții, actul este nul absolut ca și contractul de vânzare-cumpărare prin care a înstrăinat terenul soților și.
La termenul din 09.11.2007 Tribunalul a pus în discuție din oficiu excepția de necompetență materială a instanței, iar prin sentința comercială nr. 13036/9.11.2007 s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și pe cale de consecință s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta - - DISTRIBUTIE SRL, în contradictoriu cu pârâții, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere că litigiul, cu cererea reconvențională și toate capetele de cerere formulate, respectiv: constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate eliberat conform Legii 18/1991, a procesului-verbal de punere în posesie și a contractului de vânzare-cumpărare asupra terenului între cele două persoane fizice, are natură civilă și nu comercială chiar dacă reclamanta este o societate comercială.
Potrivit dispozițiilor dreptului comun și Legii 18/1991 a fondului funciar competența de soluționare a cauzei revine în primă instanță Judecătoriei Sector 6 B, raportat la prevederile art.13 Cod pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - - DISTRIBUȚIE SRL criticând hotărârea pronunțată pentru următoarele motive:
Urmare invocării din oficiu a excepției necompetenței materiale a Tribunalului București în soluționarea cauzei, prin Sentința nr.13036 din 9.11.2007 s-a admis excepția, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 6
Prin admiterea excepției necompetenței materiale recurenta consideră că instanța de judecată a nesocotit dispozițiile art. 17 din Cod proc. civ. întrucât, în cauză, opera prorogarea legală de competență.
Potrivit reglementărilor dreptului comun, respectiv art. 17 Cod proc, civ. "Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală".
Cererea reconvențională, este o cerere incidentală, astfel că potrivit dispozițiilor art. 17 Cod proc. civ. este de competența instanței învestită cu soluționarea cererii principale.
În cauza dedusă judecății - - DISTRIBUȚIE SRL a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat nulitatea titlurilor de proprietate emise pe numele autorilor reclamanților- pârâții și, precum și a celui emis pe numele acestora, învestind instanța de fond cu soluționarea acesteia în cadrul dosarului nr-.
Instanța de fond a dispus disjungerea cererii reconvenționale prin încheierea de ședință din data de 28.09.2007, formându-se dosarul nr. 34485/- pe rolul aceleiași instanțe, respectiv - Tribunalul București.
Chiar dacă cererile incidentale sunt de competența altor instanțe judecătorești, prorogarea legală de competență operează și dacă se nesocotesc norme de competență materială sau teritorială: exclusivă, întrucât art. 17 Cod proc. civ. este înscris în titlul "Dispoziții speciale" ceea ce înseamnă că legiuitorul a avut intenția de a deroga de la normele anterioare de competență materială și teritorială.
Într-o atare situație dacă după ce a operat prorogarea legală de competență cererea reconvențională este disjunsă pentru a fi soluționată separat de cererea principală, după disjungere instanța nu va declina cererea incidentală în favoarea instanței care, în mod normal ar fi fost competentă să judece cererea respectivă dacă era formulată pe cale principală, ci o va reține spre soluționare.
Instanța care a devenit competentă după prorogare, își va păstra competența și după disjungere.
Ori, în cauza de față, chiar dacă soluționarea cererilor privind nulitatea titlurilor de proprietate "este de competența instanțelor judecătorești de drept comun", așa cum rezultă din teza a doua a alin. 2 al art. III. din Legea nr.169/1997, operând prorogarea legală de competență Tribunalul București era competent, și urmare disjungerii, în soluționarea cererii reconvenționale.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, urmează a respinge recursul ca nefondat.
Recurenta-revonvenientă DISTRIBUȚIE a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, a procesului verbal de punere în posesie si a contractului de vânzare-cumpărare subsecvent, toate aceste acte vizând același imobil.
Exceptia de necompetentă materială este o excepție absolută pentru că privește încălcarea unor norme cu caracter imperativ și, potrivit dispozițiilor articolului 108 alin. 2 Cod procedură civilă, "nulitătile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii".
Față de cele de mai sus, Curtea constată că, că în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei sectorului 6
Astfel, în cauza de față nu sunt aplicabile dispozițiile art. 17 pr.civ. referitoare la prorogarea legală de competență, pentru următoarele motive:
Potrivit prevederilor articolului 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță toate procesele și cererile în afară de cele date prin lege în competenta altor instanțe.
Prin definiție, cererea incidentală este adresată instanței sesizate cu cererea principală.
Așadar, instanța învestită cu cererea principală este competentă să rezolve nu numai această cerere, dar și cererea incidentală.
În caz contrar, cererea incidentală nu este admisibilă la instanța sesizată cu cererea principală, ci, eventual, va putea fi introdusă ca o cerere principală la o alta instanță competentă să o judece potrivit legii.
Însă, în ceea ce privește competența materială, aceasta este reglementată prin norme imperative, iar sesizarea instanței cu o cerere incidentală nu se poate face decât cu respectarea acestor norme.
Cu alte cuvinte, cererea incidentală nu se va putea abate de la normele imperative de competentă.
Aceeași regulă este valabilă și în ceea ce privește competenta teritorială a instanțelor judecătorești, dacă această competentă este reglementată prin norme imperative.
În concluzie, prorogarea competenței instanței investită cu soluționarea cererii principale este limitată de normele imperative de competență.
Prin prorogarea legală de competență nu pot fi încălcate normele de competență generală, întrucât, potrivit art. 159 pct. 1 pr.civ. aceste norme sunt de ordine publică.
Dar, potrivit articolului 159 pct. 2 pr.civ. "necompetenta este de ordine publică: 2) când pricina este de competenta unei instanțe de alt grad.
Prin urmare, sunt de ordine publică și normele de competență materială și teritorială exclusivă.
Potrivit dispozițiilor articolului 2 pct. 1. b Cod procedură civilă, tribunalul judecă, în primă instanță, "procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar".
Iar potrivit articolului 1 din Legea nr.18/1991, legea fondului funciar, "terenurile de orice fel, indiferent de destinație, de titlul pe baza cărora sunt deținute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al României".
Așadar, întrucât legiuitorul a stabilit în favoarea judecătoriei o plenitudine de competență în ceea ce privește soluționarea cererilor de constatare a nulității absolute întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr,169/1997 - invocate în susținerea cererii de către recurenta-reclamantă - competența de soluționare a cererii aparține instanței civile, și anume judecătoriei, față de prevederile articolului 1 pct. 1 cod procedură civilă, iar nu instanței comerciale.
Față de dispozițiile articolului 13 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora "cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele" și având în vedere că imobilul în litigiu este situat în B, sectorul 6, instanța competentă atât material cât și teritorial să soluționeze cererea este Judecătoria sectorului 6
Față de aceste împrejurări Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă - - DISTRIBUȚIE SRL împotriva sentinței comerciale nr. 13036/09.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, PREFECTURA MUNICIPIULUI B PRIN PREFECT, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B SECTOR 6 - PRIN PRIMAR, SUBCOMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 DIN CADRUL PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI B SECTOR 6 PRIN PRIMAR și PREFECTUL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
2 ex.
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Madalina Ioana Holban, Gabriela
