Constatare nulitate act juridic in drept comercial. Decizia 252/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 105/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 252
Ședința publică de la 21 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
GREFIER - -
**********************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelantele pârâte și SC INTERNAȚIONAL SA împotriva sentinței comerciale nr.11782/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 14 mai 2009 și 21 mai 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, a reținut și constatat că;
Prin sentința comercială nr. 11782/6.11.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea formulată de COMPANIA NAȚIONALĂ " ROMÂNĂ"SA în contradictoriu cu pârâtele SC INTERNAȚIONAL SRL și și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4105/19.12.2006 de.
A respins capătul al doilea din acțiune ca prematur formulate și a obligat pârâtele la plata sumei de 12,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că s-a încheiat contractul nr. 43/9/4.05.2000 cu voința neîndoielnică de a se stipula în favoarea unei terțe persoane, respectiv participanții câștigători la loterie, care dobândesc direct și nemijlocit dreptul de proprietate.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei SC INTERNAȚIONAL SRL privind faptul că la data vânzării către pârâta, era proprietară întrucât contractul nr. 43/2000 încetase conform unei notificări adresată reclamantei, pe considerentul că părțile conveniseră în contract ca proprietatea apartamentelor urma să se transmită câștigătorilor în termen de 15 zile de la data prezentării participantului. Motivul înlăturării apărării s-a sprijinit pe aprecierea instanței că executarea depindea de un fapt aleatoriu și anume data când participanții la jocuri câștigau și erau în drept să ridice premiile.
În aceste condiții, excepția de neexecutare invocată de pârâtă a fost înlăturată, avînd în vedere că reclamanta și-a onorat obligațiile contractuale, a achitat în avans și integral prețul apartamentului, astfel că prejudiciată este reclamanta ca urmare a înstrăinării de pârâtă a apartamentului către cea de-a doua pârâtă.
Tribunalul a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei nu poate fi primită fiind un caz de nulitate absolută a contractului prin care aceasta a devenit proprietarul apartamentului ce a constituit obiect al contractului nr.43/2000.
A reținut instanța de fond că este lovit de nulitate absolută contractul dintre pârâte pentru cauză ilicită conform articolului 948 alineat 4 Cod civil, fiind o vânzare a lucrului altuia, un contract încheiat în frauda dreptului proprietarului, respectiv a participanților câștigători la loterie, pârâta neprobând eventualele diligențe pentru verificarea prealabilă a situației juridice a apartamentului.
Având în vedere că reclamanta și-a precizat ulterior acțiunea arătând că doar în subsidiar solicită daune interese reprezentând diferența între prețul plătit de reclamantă și valoarea de circulație a acestuia, tribunalul a apreciat că aceste pretenții au fost solicitate distinct fiind necesară îndeplinirea procedurii prevăzute de articolul 7201Cod procedură civilă ceea ce nu s-a dovedit, motiv pentru care a admis excepția reținând că pretențiile pot fi valorificate separat cu respectarea dispozițiilor legii speciale și articolului 1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen, motivat și legal timbrat și SC INTERNAȚIONAL SA criticile vizând netemeinicia hotărârii atacate.
În esență, apelanta SC INTERNAȚIONAL SA susține că hotărârea pronunțată este greșită fiind contrazisă de probele administrate în cauză și contrară legii aplicabile.
Astfel, considerentele instanței sunt contrazise de articolul 1 alineat 2, articolului 3 punctul 3.2. alineat 2 și articolului 3 punctul. 3.3. alineat 2 din contractul nr. 43/2000, din care rezultă clar calitatea de proprietar al, obligația acesteia de a autentifica acte de transfer de proprietate cu suportarea taxelor aferente, dar și faptul că părțile contractante (reclamanta și ) urmau să încheie un act adițional privind trecerea în proprietatea a apartamentelor care nu au fost transmise încă participanților câștigători (cum este și cazul apartamentului în prezentul litigiu).
În concluzie, apelanta susține că de vreme ce era prevăzut și în contract, dar și recunoscută de reclamantă în cererea de chemare în judecată ipoteza unui transfer de proprietate, rezultă că a avut calitate de proprietar asupra apartamentului vândut.
Cât privește existența bunei credințe a cumpărătoarei, apelanta precizează că reclamanta, în acțiunea introductivă nu menționează nimic despre aceasta, astfel că fără nici o bază probatorie instanța a statuat că persoana fizică se face vinovată de fraudarea proprietarului și a participanților câștigători (care la data vânzării nu existau) și care nu a probat diligențele depuse pentru verificarea prealabilă a situației apartamentului.
În acest sens, apelanta arată că la data vânzării, încheierea contractului s-a realizat în baza verificării certificatului fiscal și evidențelor de publicitate imobiliară prin intermediul extrasului de carte funciară, astfel că este culpa intimatei că nu a înțeles să noteze în cartea funciară contractul nr.43/2000 sau alte elemente considerate utile.
În ce privește nulitatea pentru motivul vânzării bunului altuia, apelanta susține că, această nulitate nu se poate pronunța decât dacă ambele părți contractante au știut că bunul vândut are alt proprietar.
Apelanta, apreciază hotărârea atacată netemeinică și susține că a fost cumpărător de bună credință.
În esență, apelanta consideră că instanța a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive în ce o privește, având în vedere că în cauza de față stau în justiție două subiecte ale unui raport juridic comercial, raport din care persoana fizică nu face parte.
Apreciază apelanta că instanța de fond a pronunțat hotărârea fără să țină seama că la data încheierii tranzacției vânzătorul păstrase calitatea de proprietar, întrucât nu operase încă transferul dreptului de proprietate din patrimoniul său, în evidențele cadastrale figurând ca proprietar, caz în care nu sunt operante dispozițiile articolului 948 punctul 4 Cod procedură civilă.
Susține apelanta și că din probele administrate rezultă buna credință a cumpărătorului, acesta neavând cunoștință de existența contractului nr.43/2000, ci numai de actul prin care vânzătoarea a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului de la SC SA.
Chiar în situația în care imobilul nu ar fi aparținut vânzătorului la acea dată, cumpărătorul s-ar fi aflat în eroare cu privire la calitatea vânzătorului, situație în raport de care, vânzarea nu ar fi nulă absolut, ci anulabilă pentru viciu de consimțământ asupra calității vânzătorului, caz în care putea fi invocată nulitatea doar de cumpărător conform articolului 954(2) Cod civil.
În fine, susține apelanta că numai dacă ambele părți contractante ar fi avut reprezentarea faptului că bunul vândut este proprietatea altei persoane ar fi fost incidentă sancțiunea nulității absolute pentru cauză ilicită conform articolului 948 și articolului 966 Cod civil, dar cumpărătoarea în cauza de față nu a cunoscut despre existența contractului nr-.
Intimata a depus întâmpinare în combaterea apelurilor solicitând respingerea acestora ca neîntemeiate.
În esență, susține că trebuie observat regimul juridic al stipulației pentru altul care operează în prezenta cauză, că nici un moment drepturile care fac obiectul contractului în folosul altei persoane nu există în patrimoniul promitentului, ceea ce înseamnă că a devenit după momentul asumării obligației un simplu detentor precar ținut de obligația sumată.
și-a depășit atribuțiile asumate prin contract și a înstrăinat un imobil asupra căruia nu avea un drept de proprietate, refuzând să-și îndeplinească obligațiile contractuale și procedând la vânzarea imobilului către o persoană nedesemnată câștigătoare de către SA cu încălcarea flagrantă și cu intenție frauduloasă a obligațiilor contractuale.
Apelanta pârâtă cunoștea faptul că achiziționează un apartament într-un bloc al în care locuiesc participanții desemnați câștigători de aceasta, iar apelanta știe că vinde un bun pentru care nu are calitatea de proprietar, astfel că se impune menținerea nulității absolute a contractului nr. 4105/19.12.2006 pentru cauză ilicită - conform articolelor 948 și 966 Cod civil.
Referindu-se la minimele diligențe pe care apelanta le putea întreprinde pentru a verifica situația juridică a imobilului, intimata susține că în cartea funciară figura ca sarcină amplasarea unui banner publicitar în favoarea acesteia, iar apelanta nu a întreprins nici un demers pentru a verifica actul juridic în baza căruia a fost înscrisă în cartea funciară respectiva sarcină. Cum acest lucru nu a fost probat, intimata consideră că, în speță, contractul de vânzare - cumpărare este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită conform articolului 948 Cod civil.
Apelantele și intimata au depus înscrisuri în sprijinul susținerilor și concluzii scrise (filele 176-209).
Examinând apelurile potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispoziții legale în materie, Curtea a constatat că sunt întemeiate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi arătate.
Instanța de fond fără temei a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4105/19.12.2006 de BNP, reținând că este lovit de nulitate absolută pentru cauză ilicită conform articolului 948 punctul 4 cod civil fiind o vânzare a lucrului altuia și fără ca pârâta să probeze eventualele diligențe pentru verificarea situației juridice a apartamentului.
Din actele dosarului rezultă fără putere de tăgadă că, pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL era proprietarul tabular al apartamentului la data vânzării către pârâta -, astfel cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 4105/19.12.2006 (filele 31-33 dosar nr- al Tribunalului București ), certificatul fiscal emis de DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 3 (fila 121 dosar -, Tribunalul București ) și Extrasul de Carte Funciară emis sub nr. 1203/19.01.2006 de SECTOR 3 (fila 95 dosar Tribunalul București nr-).
Așa fiind, cum întabularea și dreptul de proprietate este opozabilă și Companiei Naționale Română SA, rezultă că în măsura în care aceasta era nemulțumită de înscrierea dreptului de proprietate de către pârâta apelantă în cartea funciară, avea posibilitatea să uzeze de căile prevăzute de Legea nr.7/1996.
De altfel, reclamanta (intimată în prezenta cauză), a avut în vedere calitatea de proprietar al SC INTERTNAȚIONAL SRL în contractul cadru nr. 4319/4.05.2000 prin care a convenit în articolul 3.2. ca pârâta intimată "Proprietarul"să transmită proprietatea asupraapartamentelor la solicitarea efectuată de "Reprezentantul comercial al participanților", în articolul 3.3. ca "Proprietarul" să transmită dreptul de proprietate asupra apartamentelor și să întocmească toate actele și formalitățile de transmitere și întabulare direct pe numele participanților desemnați, iar în articolul 3.4. a convenit că "Proprietarul" va acorda toate garanțiile legate de transferul proprietății negrevată de nici o datorie, sarcină, ipotecă sau privilegiu, garantând împotriva oricărei evicțiuni parțiale sau totale, conform articolului 1337 Cod civil precum și împotriva viciilor ascunse sau aparente (filele 11-16 Dosar Judecătorie sector 3).
Calitatea de proprietar a SC INTERNAȚIONAL SRL a fost recunoscută în toate actele adiționale încheiate pe parcursul anilor 2000-2003 (filele 25-35 dosar - Judecătoria Sectorului 3), inclusiv în minuta încheiată la 12.10.2005 (fila 8 dosar Judecătoria sector 3).
În aceste condiții, reținându-se că, pentru apartamentul nr. 37 situat în- -.65.7 sector 3, nu s-a făcut dovada de către reclamantă că ar fi desemnat vreun câștigător și că în 15 zile de la data prezentării acestuia a solicitat transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului (articolul 3.2. contract), că nu s-a făcut nici dovada că s-a semnat vreun act adițional privindtrecerea în proprietatea ROMÂNĂ SA,a apartamentelor care nu au fost transmise participanților câștigători (incluzând și apartamentul nr.37) așa cum au prevăzut părțile în minuta încheiată la 12.10.2005 și cum a precizat chiar reclamanta în acțiune (fila 3 alineat 7 și fila 10 dosar Judecătoria sector 3) și nu s-a probat că ar fi intervenit transferul dreptului de proprietate asupra apartamentului în litigiu anterior încheierii contractului autentificat sub nr. 4105/19.12.2006 a cărui nulitate absolută se solicită a se constata pe motivul vânzării lucrului altuia, Curtea apreciază că susținerea intimatei reclamantă, privind lipsa calității de proprietar a SC INTERNAȚIONAL SRL, referitor la imobilul înstrăinat pârâtei, este neîntemeiată în raport și de contractul nr-, nu numai față de înscrisurile arătate în precedent (extras Carte funciară, acte proprietate, etc).
Prin urmare, raportat la conținutul clauzelor din convenția părților privind condițiile și modalitățile transferului de proprietate a apartamentelor (supuse dispozițiilor articolului 969 Cod civil și interpretate conform articolelor 977. 978, 979, 982, 983 Cod civil) chiar dacă s-ar avea în vedere voința părților de a stipula în favoarea unor terțe persoane, în nici un caz nu se poate reține că proprietarul (promitent) a devenit un simplu detentor precar din momentul încheierii contractului nr- sau din momentul achitării (eșalonate) prețului apartamentelor, așa cum susține reclamanta, de vreme ce nu s-a încheiat actul de înstrăinare a proprietății.
Construcția juridică a reclamantei intimată, lasă clauzele referitoare la transferul dreptului de proprietate către participanții câștigători și chiar către loteria Român SA (așa cum s-a convenit în minuta de la12.10.2005)fără conținut, motiv pentru care în temeiul articolului 969 Cod civil nu poate fi primită.
Dincolo de toate aceste considerente, dar în același context, se reține că în raporturile juridice care se formează în cazul contractului în folosul unei terțe persoane, stipulantul poate acționa pe promitent să-și execute obligațiilefață de terțe persoaneșinu față de el însușiiar terțul beneficiar are la îndemână o acțiune împotriva promitentului spre a-i cere acestuia să-și execute obligația.
Neexecutarea de către promitent a obligațiilor către terțul beneficiar poate îndreptăți pe stipulant să ceară rezoluțiunea sau, după caz, rezilierea contractului.
Așadar, chiar dacă în cauza de față s-ar aprecia că SC INTERNAȚIONAL SRL nu și-a îndeplinit obligația de a vinde participantului câștigător sau Română SA, tot nu ar fi admisibilă acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului dintre pârâtă și cumpărătoare în temeiul contractului nr-.
Condiția de a vinde unui participant câștigător este una rezolutorie, iar consecința nu poate fi decît desființarea contractului nr- conform articolelor 1020-1021 Cod civil cu daune interese și nu nulitatea absolută a contractului dintre SC INTERNAȚIONAL SRL și.
În fine, revenind la susținerea reclamantei intimate întemeiată pe cauza ilicită în ipoteza "vânzarea lucrului altuia", Curtea apreciază că, dacă părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că bunul vândut aparține vânzătorului, atunci vânzarea este anulabilă pentru eroarea - viciu de consimțământ asupra calității esențiale a vânzătorului, care a fost considerat de cumpărător proprietarul lucrului. Nulitatea relativă a contractului poate fi invocatănumai de către cumpărător.
Numai dacă ambele părți au cunoscut că bunul nu era proprietatea vânzătorului, fiind deci de rea-credință, se poate discuta de caz tipic de nulitate absolută în baza principiului "fraus omnia corrupit" și al principiului bunei credințe în raporturile civile.
În cauza de față, nu se poate reține că ar fi știut că vânzătorul nu este proprietar de vreme ce a fost în posesia extrasului de carte funciară din care rezultă că aceasta era proprietar la data vânzării și a certificatului fiscal în care se menționa numele contribuabilului (vânzătoarea)
Simplul fapt ce era notată în cartea funciară existența unei sarcini reprezentată de baner publicitar pe fațada blocului (aspect reținut și în contractul de vânzare - cumpărare fila 44 dosar -) coroborat și cu poziția reclamantei, care susține cămajoritatealocatarilor din bloc sunt câștigători (fila 168 întrebarea 4 din interogatoriu - Dosar -), decinu toți locatariiblocului aveau calitatea de participanți câștigători, duce la concluzia că buna-credință a cumpărătoarei nu a fost răsturnată prin invocarea sarcinii cu atât mai mult cu cât nu rezultă ce scria pe banerul publicitar, motiv pentru care nu se poate vorbi de conivență la fraudă, caz în care nu se reține îndeplinirea condițiilor pentru a opera nulitatea absolută în temeiul articolelor 948 - 966 Cod civil.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază întemeiate apelurile formulate înlăturându-se pentru aceleași motive apărarea intimatei.
Se înlătură și susținerea intimatei (note scrise fila 182) sprijinite pe sentința comercială nr. 4764/2.04.2008 (fila 161) prin care SC INTERNAȚIONAL SRL a fost obligată să încheie un act adițional la contractul nr- având ca obiect trecerea în proprietatea ROMÂNĂ SA a mai multor apartamente printre care și cel ce face obiectul cauzei de față, având în vedere că cererea ce a făcut obiectul dosarului nr- cât și sentința pronunțată sunt ulterioare încheierii contractului de vânzare - cumpărare a cărei nulitate absolută s-a cerut.
În egală măsură nu are relevanță invocarea soluției dată în apel în dosarul nr- (fila 158 și filele 180-181) de vreme ce hotărârea l-a vizat pe câștigătorul, iar instanța a obligat-o pe pârâtă să-și execute obligația asumată potrivit articolului 3.2. din contract în sensul transmiterii acestuia a dreptului de proprietate asupraapartamentului nr.17.
Motivul de apel invocat de apelanta privind greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, se apreciază neîntemeiat în raport de obiectul cauzei care vizează nulitatea absolută a contractului prin care pârâta a devenit proprietara apartamentului în litigiu.
Prin urmare hotărârea instanței, dată în ședința publică de la 25.09.2008 în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, este întemeiată.
Admiterea excepției inadmisibilității capătului 2 de cerere raportat la dispoziția prevăzută de articolul 7201Cod procedură civilă, astfel cum a fost admisă prin încheierea de la 25.09.2008 (neatacată de reclamantă căzută în puterea lucrului judecat) este o măsură legală și va fi menținută, motiv pentru care hotărârea atacată cu apel va fi schimbată în tot numai în ce privește cererea reclamantei de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 4105/19.12.2006 încheiat între SC INTERNAȚIONAL SRL și, în sensul respingerii cererii ca nefondată.
Se va face aplicarea dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă, sens în care intimata va fi obligată la plata către fiecare apelantă a sumei de 1998 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de apelantele pârâte, domiciliată în B,-, -65,. 7,. 37 sector 3 și SC INTERNAȚIONAL SA, cu sediul B,--74 sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.11782/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul ales în B, la Cabinet de Avocat din-,. 1,. 2 sector 1.
Schimbă în tot hotărârea atacată și pe fond respinge cererea reclamantei ca nefondată.
Obligă pe intimată să plătească apelantelor câte 1998 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare în apel.
Ia act că apelanta SC Internațional SA și-a rezervat dreptul de a solicita onorariu de avocat pe cale separată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
22.06.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
